Home Altele Lazăr năsui: REPORTAJ DIN CAZARMA ÎMPUȘCAȚILOR
Lazăr năsui: REPORTAJ DIN CAZARMA ÎMPUȘCAȚILOR PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 19 May 2017 12:58

 

26.06.vineri ; sunt la etajul patru și ultimul al blocului ; un duș reconfortant și de lungǎ duratǎ ; bǎrbieritul, toaletarea, haine curate ; am camera mea, de fapt a lui Mihai,  mutat acum la Bucureși ca informatician, angajat la o multinaționalǎ, într-un cuvânt pe cai mari ; prin fereastrǎ se vǎd în depǎrtare dealurile subcarpatice și poate când este vreme bunǎ partea sudicǎ a Bucegilor, în apropiere, în același Micro trei, dincolo de strada Tudoricǎ Popescu, e au apărut case frumoase, vile nǎscute în anii de dupǎ bulibǎșeala din optzeci și nouǎ ; ies din camerǎ și trec în hol ;  ploaia bate cuie dese pe acoperiș ; nu pot sǎ rǎmân în casǎ, am planuri prea mari pentru aceastǎ zi ; aleg din cuier o umbrelǎ bǎrbǎteascǎ și o șapcǎ ; nu cunosc orașul, decât prin obiectivele, pe care le-am vizitat de mai multe ori, dar singur prin acesta n-am trecut vreodată, doar asearǎ în mașinǎ și acum per piedes ; trec pe lângǎ cimitirul Suseni(comunic cu toatǎ lumea, pun întrebǎri), « cel din partea de sus » în raport cu munții și cu Ialomița, și nu mǎ pot abține sǎ nu întreb un bǎrbat, elegant ca și mine, aflat sub o umbrelǎ identicǎ cu a mea, el « urcǎ », eu »cobor » spre Autogarǎ, de existǎ un « joseni »(referindu-mǎ, în oraș) ; mi se rǎspunde cǎ da, există în județul Covasna ; râdem amândoi ; și de acum încolo, voi tot pune întrebǎri pe tot traseul, mǎ opresc, încerc sǎ mǎ orientez, las »apa »sǎ curgǎ spre mare, și trec pe Bulevardul Unirii, perpendicular pe cursul de apǎ, cel puțin în aceastǎ intersecție, cǎci cu numǎrul pașilor, acesta o ia la stângǎ, dupǎ o curbǎ destul de mare, apropiindu-se de « urcare » ; ca și în alte orașe, chiar și din cel din care am plecat, trǎim într-o epopee a sǎpǎturilor, trotuarele sânt desfundate, pline de noroi, de apǎ ce se adunǎ din ploaia ce cade în continuare, dar și cu mormane de nisip, la fel și suprafața asfalticǎ, este întreruptǎ de gropi uriașe ; știu cǎ peste vreo doi kilometri ajung în apropiere Gǎrii, cu toate aceste opresc femei singure, ce vin din față, de la cele tinere la altele, ce și-au pierdut mai demult sau mai de curând tinerețea ; vreau să discut cu oamenii și am plecat pe jos tocmai pentru a cunoaște orașul și oamenii săi ; plouă tare ; prea elegant(n-am vorbit de costumul cu care sânt îmbrăcat, de pantofii negri pe care-i port, acum îngălbeniți de noroiul trotuarelor) pe o asemenea vreme, dar și într-un oraș cu bulevarde dezgolite ; toate sânt de o politețe ieșită din comun, cu un zâmbet larg, îmi dau toate detaliile, până în momentul în care opresc una ce mi-ar veni ca o mănușă, cert sub patruzeci de ani, frumoasă foc, pun aceeași întrebare(« unde-i gara ? ») ; închide umbrela, trece sub a mea, mă prinde cu palmele mâini drepte de brațul stâng, ca într-un cerc de foc, practic lipindu-se de mine, îmi explică în detaliu, secvențial, drumul pe care trebuie să-l fac până ajung la obiectivul propus(ce păcat că am altele în plan !) ; are o fața frumoasă, buze roșii, dinți albi, gura foarte aproape de obrazul meu, aud doar ultimele cuvinte : »domnul meu v-ați parfumat prea tare !și cei mai rău, folosiți un parfum de femeie ! » ; roșu tot, din cauza strânsorii sau a celor spuse, îi iau mână de pe brațul meu, i-o sărut de mai multe ori, la fel, obrazul din stânga, apoi, cel din dreapta, asigurând-o că ne vom reîntâlni, rugând-o să-mi indice un obiectiv turistic, mai puțin cunoscut, la care ține cel mai mult ; îmi desemnează o biserică construită de domnitorul moldovean Vasile Lupu în Târgoviște, dragă sufletului ei ; îi mulțumesc(mi-ar fi plăcut să îmi vorbească de locul pe care-l caut de mai mulți ani în teren, numit de mine »livada cu țepe » a domnitorului Vlad, dar și prin cărți și documente) ; nu plec până când nu își deschide umbrela, zâmbind, se întoarce ușor și își vede de drum ; gândesc că prin ținuta mea, puțină lume e în costum și cu cravată la această oră prin oraș, ochii mei verzi, mai am căutare la bursa dragostei ; și cum  « incidentul » s-a mai petrecut de câteva ori, nu la aceleiași dimensiuni, gândesc că de aș locui în acest oraș, ca bărbat singur ce sânt, aș avea cinci iubite, pe când în Vișeu... ; perpendicular pe gară, pe trotuarul din dreapta, fostul Bulevard al Castanilor, pe care Nicolae Ceaușescu vroia să construiască clădirile ambasadele străine, numit acum Bulevardul Carol întâi, căci acesta avea intenția să repare o greșeală a istoriei, să readucă capitala țării acolo unde a fost cea a Țării Românești, mutată la o mie șase sute șaizeci, după mai multe încercări de către domnitorul Gheorghe Ghica(cel care a trecut și prin Maramureșul istoric și care la întoarcere a pus să fie executat « postelnicul Cantacuzino », la « lucrătura » nepotului său Șerban, eveniment « cântat » într-o « cronică versificată », rătăcită prin cărțile mele) ; îmi aleg interlocutorul(găsit chiar în fața unității în care au fost judecați cei doi tirani), tocmai întors de la cumpărături, judecat după plasa ce o avea în mâna dreaptă ; îl salut și intru direct în vorbă printr-o « obrăznicie târgovișteană », dobândită în această zi ; vă rog să-mi  spuneți ce vârstă aveți, ce studii și unde ați lucrat ; am fost inginer proiectant la Intreprinderea de utilaj petrolier, am optzeci de ani, cu studii tehnice și ulterior Academia « Ștefan Gheorghiu » ; și numele meu este Dumitru, locuiesc într-un apartament dintr-un bloc din apropiere, prin ferestrele căruia se vede curtea unității ; nu vă faceți probleme, zic, nu fac parte din categoria activiștilor și secretarilor de partid ce acum declară că toată viața au fost anticomuniști, unii dintre ei torționari, procurori sau judecători, toți convertiți peste noapte ; ca student foarte bun am fost și eu inclus în rândurile partidului, ca simplu membru, am și azi carnetul și nu m-am dezis de cuvântul dat ; eram în întreprindere-una dintre cele mai importante întreprinderi de profil din lume, vedeți sonda din spatele Liceului »Mircea cel Bătrân », aflat pe celălaltă parte a Bulevardului, a fost construită la noi acum o sută de ani și a forat la o sută de metri, descoperind un izvor de apă, poate cel mai bun din județul Dâmbovița, de unde și azi târgoviștenii își iau apa de băut(îmi arată cum trece pe trotuarul din fața Liceului o femeie cu două plase pline cu sticle cu apă de izvor), de acolo vine-, era gălăgie mare, haideți la Comitetul județean de partid, că a început revoluția ; coloane de muncitori au început să iasă ; m-am dus ; primul secretar Găvănescu fugise ; prin ferestre se aruncau portretele conducătorilor, cărțile de propagandă și însemnele  partidului ; după masă a început să se tragă ; se trăgea din toate părțile, mai năpraznic din unitatea din apropierea noastră, în pereții blocului, în Teatrul « Tony Bulandra », aflat mai înainte pe dreapta ; deși nu era încă nimic oficial, se știa că familia Ceaușescu e în oraș(au ajuns cu o a doua mașină, cea cu care plecaseră din Snagov, a rămas pe drum fără benzină, vroiau să ajungă la o unitate de tancuri, dar au greșit intrarea, ajungând la Institutul de protecție al plantelor, aici sânt primiți de inginerul Seinescu Victor, duși la adăpost, după care este anunțată miliția, sosesc imediat doi subofițeri, ce cu o mașină a miliției îi duc în clădirea Inspectoratului județean, iar de aici sânt transferați în unitatea militară, lângă care ne aflăm prin această poartă ce aparține acum de altă instituție a statului); în casă ne mișcam îndoiți în două ; o soție de milițian, dintr-un bloc , cu locuința la parter, de frica vreunei răzbunări se mută la etajul unu la o vecină, trăgând cu coada ochiului la aleea de intrare, de nu vine cumva soțul ; se alege cu un glonț în mijlocul frunții, în numele tatălui ; sătui de mersul cocoșat prin casă, a doua zi, ne-am mutat la Aninoasa, în sat, la neamuri, și ne-am întors după Crăciun, când totul se terminase ; mă grăbesc, mă așteaptă nevasta, îmi zice, n-am timp să mai stau ; o panoramă economică ? termocentrala de la Doicești, pe cărbune dâmbovițean extras din trei mine de la Șotânga, ce alimenta și cu căldură orașul, este închisă, au mai rămas doi paznici, târgoviștenii folosind pentru încălzire minicentrale pe gaz sau lemne ; întreprinderea de oțeluri speciale a ajuns pe mâna rușilor, ce au transferat o parte din utilaje în Rusia, așa încât din treisprezece mii de muncitori au mai rămas șapte sute ; fabrica de strunguri automate, Saro, din șase mii de muncitori a ajuns acum la nici unul ; Romlux cu două mii de muncitori s-a transformat în loc viran ; Arctic Găești, în funcțiune sub patronaj turcesc, cu capsule chinezești, Cimentul Fieni, în revenire ; toate fermele agricole distruse, printre care și celebra stațiune pomicolă Voinești, trecută pe mere particulare ; troleibuzele au fost scoase, au rămas liniile electrice(pe care mi le arată), până în cealaltă parte a orașului(acolo unde Ceaușescu vroia să construiască sediul noii capitale), mă costa câțiva bani, cu autobuzul plătesc doi lei ; mă despart de domnul Dumitru și intru în unitatea militară în care a avut loc procesul Ceaușeștilor ; de cum intru mă întâmpină statuia lui Dan al doilea cel Viteaz, o mie patru sute treizeci-o mie patru sute patruzeci și doi, pe care îl ocolesc și am brusc în față clădirea comandamentului unității militare în care au fost judecați Ceaușeștii, pe frontispiciul căreia este scris : »Ofițerul de cavalerie trebuie să fie călăreț și cavaler » ; de cum plătesc biletul, ghidul îmi dă explicațiile necesare în privința devizei : în o mie nouă sute zece, aici s-a deschis Școala militară de cavalerie »Ferdinand I », în prezența acestuia, pe atunci inspector general de cavalerie, și a ministrului de război, generalul Averescu ; piatra de temelie fiind pusă în douăzeci și opt octombrie o mie nouă sute șapte ; școala avea clădire administrativă, anexe, grajduri, hipodrom, terenuri de sport, livezi cu pomi fructiferi, viță de vie și fânațe, cu o suprafață totală de o sută două hectare ; în o mie nouă sute patruzeci și șapte, aceasta se transformă în unitate militară, de artilierie antiaeriană, cu indicativul UM 01417 ; intru în hol, cam de zece pe opt, cu două coloane masive din piatră, în dreapta biroul comandantului, colonel Kemenici Andrei, în acel moment, o sobă de teracotă cu gaz, un pat, o masă uriașă cu patru telefoane, ultimul, roșu de legături cu Ministerul Apărării Naționale, pe peretele din față o hartă internațională, pe cel din stânga stema Republicii Socialiste România ; în acest birou cei doi dictatori au fost aduși pentru vizita medicală, obligatorie înaintea de proces ; se vede din nou cât de naiv era Nicolae Ceaușesu, căci văzându-l pe Victor Stănculescu printre cei veniți, crede că vor fi duși la București, nu era el omul de casă al Ceaușeștilor, aflat mereu printre invitați la vila de la Snagov, împreună cu Ion Iliescu, participanți la jocurile de volei, oare când au discutat despre răsturnarea gazdelor  când își dădeau unul altuia mingea de servă, »te bagi ? »(Ion Iliescu)-« mă mai gândesc ! »(Stănculescu), între feluri de mâncare sau la sprițul din balcon, mai mult decât atât era ministrul Apărării, numit în urmă cu câteva zile ; l-am ascultat pe Kemenici la diverse emisiuni de televiziune, totdeauna în limbă de lemn și mereu departe de realitate ; sânt curios de îi dădea raportul zilnic tiranului, de-l saluta cu mâna la chipiu, de-i prezenta evoluția evenimentelor ; sânt curios cum a decurs și întâlnirea dintre ministru și comandantul suprem ; a stat de vorbă Stănculescu cu cei doi, cum s-a prezentat în camera lor, a dat raportul, le-a promis că-i duce la București sau i-a evitat ; oare de ce noi românii nu spunem adevărul în istorie ; și Ion Iliescu, în loc să se acopere cu cărți în care minte, acum când nu are ce pierde, ar trebui să scrie una asupra a tot ce s-a întâmplat în ultimii ani de comunism, cine se lupta cu cine, ce forțe au fost implicate, în special din exterior, ce s-a urmărit ; de ce nu s-a ales varianta reținerii celor doi pe motive medicale, el, într-un puseu de tensiune, ea, îndurerată la căpătâiul lui ; mai ales că aveau alături un mare realizator de filme, un puternic falsificator de istorie, Sergiu Nicolaescu, plus dublurile celor doi, numite cu alt cuvânt « sosii » ; altfel judecăm totul prin prisma consecințelor ; ghidul mă conduce în sala de găzduire, pe un coridor în dreapta față de hol(observ simetria ușilor pe hol, opusă ușii ce dă in biroul comandantului se află ușa altui birou de aceeași suprafață, camera ofițerului de serviciu, opusă ușii de intrare este camera documentelor secrete, există și un coridor în stânga, cu uși închise pe care se află mai multe afișe referitoare la Expoziția « douăzeci și cinci decembrie o  mie nouă sute optzeci și nouă »), prima sală pe dreapta »șef de stat major sau locțiitor », scrie deasupra ușii, fiecare încăpere având și un număr(înscrisul și numerele sânt din vremea Școlii de cavalerie), numită « sala de găzduire », aici și-au petrecut cei doi ultimele patru zile din viață, incomplete, au fost aduși din sediul poliției județene, aflată pe cealaltă parte a Bulevardului Carol întâi, pe poarta principală, din stânga unității, în ziua de douăzeci și doi decembrie, la orele nouăsprezece și treizeci și au trecut forțat la cele veșnice în ziua de douăzeci și cinci decembrie, la orele paisprezece și patruzeci și cinci ; au ajuns cu elicopterul la Snagov(și evacuarea de pe acoperișul sediului Comitetului Central a fost o cacealma, ce s-ar fi întâmplat de cei doi rămâneau pe loc, când ar fi intrat revoluționarii ar fi spun : »am greșit, vă cedez puterea ! » ; garantez că nu ar fi pățit nimic; chiar de unii ar fi vrut să-l lovească, interveneau alții și l-ar fi apărat și scenariul conspiratorilor cu nevoia de morți pentru a fi judecat ar fi fost întrerupt ; cei din apropiere, în frunte cu Stănculescu, ce cunoșteau fobia dictatorului față de poporul din care se trăgea(la Baia Mare la o întâlnire cu foștii colegi și ilegaliști, parcă la Sala sporturilor, între cei doi și restul lumii s-au pus canapele și mese ; îmi amintesc de un coleg din Brașov, lucram la « Tractorul », ce s-a înscris voluntar pentru a da buchetul de flori, ce îmi povestea după eveniment că a fost pus să facă zeci de băi cu dezinfectante speciale și patru dentiști i-au reparat dantura ; să nu mai vorbesc de aromele și parfumurile cu care a fost stropit în ziua înmânării buchetului, încât nevasta lui nu l-a primit în patul conjugal vreo două săptămâni), propun evacuarea ; de la Snagov au pornit cu o mașină, intenția lor fiind să ajungă la Baza aviatică de la Boteni(ceea ce demonstrează o necunoaștere a regulilor militare, nu ar fi fost primit decât în baza unui ordin  venit de la Ministerul Apărării Naționale(scris sau telefonic) sau în baza unor documente prezentate, emise de același for ; aceasta rămâne fără benzina; este preluat de un cetățean ce trecea pe drum(nu cred că un « obiectiv » atât de important să fie lăsat la întâmplare să se miște în teritoriu, să dispară într-o ascunzătoare particulară secretă) ; vrea să intre în unitatea militară de tancuri Vlad Țepeș, de după satul Priseaca, UM01303(o altă inepție mass-media), numaică greșește poarta și intră în Institutul de protecția al plantelor ; sala are șapte pe șase, patruzeci și doi de metri pătrați, cu trei paturi de soldat, așezate perpendicular pe ușă, capetele acestora fiind lipite de peretele fațadei clădirii, în cel din dreapta a dormit Elena Ceaușescu, în mijloc, Nicolae, în cel de-al treilea, probabil un ofițer ce asigura paza ; în stânga intrării, o masă cu veselă militară, din vechea școală, de asemenea pe holuri, la uși, dar și în camere, statui de soldați îmbrăcați în uniformele celor din școala de cavalerie ; un paravan înalt de pânză, după care probabil că se îmbrăca Elena, altă masa, pe care luau masa cei doi, mâncare adusă de la cantina unității ; de cum intri pe ușă, un paravan din lețuri cam de un metru și douăzeci de centimetri înălțime, lat de doi metri, oprește intrarea spre paturile celor doi ; în fiecare zi, continuă ghidul, dimineața și seara, cei doi, îmbrăcați în haine militare erau scoși la plimbare pe terenurile de sport ale unității, ieșind pe ușa de pe același coridor aflată la dreapta ; în curtea.... ; dar este prea devreme să vorbim de aceasta ; ne întoarcem în holul principal ; intrăm în sala documentelor secrete, servicii și documentaristică, sala procesului la aceleași dimensiuni de șase pe șapte, toate sălile principale fiind egale ; luând cifra șase ca reprezentând lățimea, a coridorului fiind de doi metri, înseamnă că în acest loc clădirea are o lățime de paisprezece metri, incluzând pereții, văzută de sus aceasta are forma literei E, cu dosul literei către Bulevardul Carol întâi(de ar fi existat un prospect pe care aș fi dat câțiva lei, aș fi fost scutit de măsurători  și de descrierea încăperilor) ; identică cu cea în care au fost găzduiți cei doi, ca dimensiuni și prin cele două geamuri, numai că prima avea geamurile către bulevard, aceasta către curte, în dreapta, o altă cameră cu un ghișeu în care s-a aflat arhiva unității, de trei metri și cincizeci centimetri, cu un singur geam, în dreapta o alta, de aceeași dimensiune, cu o destinație necunoscută ghidului, cu atât mai puțin mie; și aceasta are trei metri și cincizeci în lățime, lungă de șase metri, tot cu o fereastră, deci partea centrala a literei E are cincisprezece pe cincisprezece, între picioarele din mijloc și cel exterior, paisprezece pe opt, de fiecare parte, picioarele mari au o lungime de douăzeci și trei pe nouă ; deci lungimea totală a clădirii este de șaizeci de metri, iar lățimea în extreme douăzeci și doi de metri, minim nouă între picioarele literei și în partea centrală cincisprezece pe cincisprezece ; datele sânt cu aproximație, dat fiind că deschise pentru expoziție sânt holul principal, camerele de judecată și găzduire și coridorul din dreapta ; toate încăperile au sobe de teracotă cu arzătoare de gaz metan ; mă întreb de ce au ales conspiratorii această unitate din cele trei, oare era cea mai bine mascată sau aveau aici omul lor ; ce s-a întâmplat aici nu putea să aibă loc nici într-o alta ; ca sa dau exemplu, în cea din Sibiu, în care mi-am făcut stagiul militar nici al patrulea comandant în lipsa celor trei nu ar fi degradat unitatea cu asemenea gesturi(la aducerea celor doi, biroul șefului de stat major este modificat în dormitor cu trei paturi, ulterior se pregătește sala judecății, scoțându-se documentele din arhiva din dreapta, cu numeroasele rafturi, dulapuri, mese-în timpul judecății arhiva este goală, în ea se retrage completul de judecată, chipurile să delibereze-, cât și documentaristica, planuri operative, hărți și registele din aceasta( este ciudat faptul că nici un fost soldat din această unitate participant la aceste pregătiri nu a luat pixul în mână, ca să povestească despre marea transformare a sălilor, a orelor și datei la care acest lucru se întâmplă ; sosesc elicopterele, unii spun că două, alții, că trei, ce aduc un medic, un procuror, doi avocați, și o parte a completului de judecată-completat cu cadre din unitate, până la cifra de nouă-și ofițerii parașutiști ; moment în care la ieșirea dinspre curte de lângă camera de găzduire este tras un transportor blindat, Ceaușescu se lasă încă o dată păcălit, văzându-și ministrul și transportorul, crede că vor fi duși la București ; acesta-i motivul pentru care ei sânt îmbrăcați în haine groase, palton el, blană ea ; se pare că înainte de a se îmbrăca sânt duși în camera comandantului pentru un control medical ; « nu puteau fi judecați fără un aviz medical »(cuvintele ghidului, am uitat să spun că sunt primul vizitator în această  zi, deși  orele sânt în apropierea amiezii, numărul vizitatorilor a fost anul trecut de două mii cinci sute, cu străini cu tot, vin și americani, estimându-se pentru acest an dublarea aceste cifre ) ; cum mi-am uitat carnețelul în apartamentul în care sunt găzduit, cer o coală de hârtie, nu avem, mi se rupe o pagină dintr-un final de registru, și lipsa prospectului este tot din sărăcia mijloacelor materiale puse la dispoziția personalului, lipsește o plasmă, pe care să se poată urmări secvențe din viața celor doi și din timpul procesului ; și este surprinzătoare această lipsă de resurse, atâta timp cât Expoziția aparține de Consiliul județean Dâmbovița, Complexul național muzeal »Curtea domneascǎ » Târgoviște(cum scrie pe biletul de intrare) ; sânt curios care este legătura dintre Kelemenici și noul ministru al Apărării, se cunosc și de când ; de asemenea, m-ar interesa convorbirile telefonice dintre cei doi în zilele găzduirii și executarea de către comandantul unității a ordinelor dementului ajuns în fruntea armatei ; la aterizarea pe terenul de sport a elicopterelor, comandantul era prezent, dând raport lui Stănculescu, primul, colonel, al doilea, general ; și în ce a constat raportul : »tov.general, permiteți să raportez, am executat ordinele dumneavoastră ! » ; numai că se pare că conducerea o avea altcineva, civilul Voican, cu întrebarea : »sunt aici ? » ; la răspunsul afirmativ, acesta completează : »aici îi facem ! » ; în loc să fie scoși afară, pe ușa din mijlocul coridorului din dreapta camerei de găzduire, așa cum își închipuia dictatorul pentru a fi urcați în transportorul blindat, cei doi sânt duși(împinși) către sala de judecată ; nu intru în datele procesului, bine cunoscute de cei ce l-au urmărit în direct și în numeroase reluări ; pe parte dreaptă a sălii, cei nouă membri ai completului de judecată, așezați la cinci mese(două plus trei și nouă scaune) în forma literei L, răsturnate, având în spate ușa camerei de deliberare, cu ghișeul la înălțimea de un metru și cincizeci de centimetri ; în continuare, în colțul opus, la o masă pusă de a curmezișul, Nicolae Ceaușescu și Elena ; urmează masa cu două scaune a avocaților(în spatele lor este o sobă de teracotă cu arzător de gaze, un cuier cu șapte agățători pentru haine, iar deasupra o poliță pentru chipie); pe peretele din stânga o ușă ce duce într-o altă cameră, identică cu arhiva, acum blocată și care nu face parte din expoziția vizitată ; opusă mesei celor judecați și paralelă cu aceasta este masa, cu un scaun, a procurorului ; pe peretele opus ușii se află cele două ferestre, înalte de doi metri, late de unul ; surprinde simplitate meselor : pal melaminat, schelet metalic din țeavă, și a scaunelor : fund și spătar din pfl, schelet metalic din țeavă, încât îmi pun îndoiala că acestea au aparținnut unității militare respective, afirm că au fost aduse, pare a fi mobilierul unei cârciume de țară ; voi atinge anumite puncte din desfășurarea « simulacrului de proces « ; Ceaușescu zice că unul dintre trădători se află printre voi, făcând aluzie la prezența lui Stănculescu în completul de judecată, care pe tot parcursul lucrărilor a stat cu capul în pământ, făcând avioane din hârtie ; Elena are și ea o intervenție : »ți-am spus, Nicule, că am fost trădați ! » ; și îmi pun acum întrebarea cum ajunge Stănculescu dintr-un general respectat, favoritul familiei dictatoriale, numit în ultimul moment ministrul Apărării Naționale, să dea vrabia din mână pentru cioara din gard ; și desfășurarea ulterioară îmi va da dreptate, își distruge familia-soția se sinucide pe motiv că acestuia nu i se recunosc meritele în succesul revoluției, degradat și condamnat pentru intervenția armată condusă la Timișoara, sânt curios de cineva făcea avioane în timpul citirii sentinței sau desfășurării procesului acestuia, ar fi meritat-o, un om cu o dicție proastă(ades nu-l înțelegeam când vorbea la televizor) ; și m-am gândit mult până să-mi răspund la această întrebare ; este clar că răsfățatul Victoraș este la dublă comandă, el fiind cel care implică armata în toate evenimentele ; a scoate transportoare și tancurile în contra populației sau a teroriștilor este ilegal, atâta timp cât exista trupe speciale ce intervin în contra unor provocări stradale(îmi amintesc că aflat în București pe vremea studenției, pe traseul de circulație al  coloanei oficiale ca din pământ apăreau din cincizeci în cincizeci de metri băieții cu ochi albaștri, mai mereu la costum, cu ochii în patru, și dispăreau așa cum au apărut ; este clar că scopul acestei revolte nu a fost numai înlăturarea lui Ceaușescu sau binele poporului român, ci are toate caracteristicile unui război sovieto-român, pornit în condițiile favorabile create de dărâmarea zidului Berlinului ; este clar că de la conducerea Uniunii sovietice era Brejnev asemenea lucru nu se întâmpla ; sovieticii nu aveau altă intenție decât distrugerea armatei române, economiei și tuturor celorlalte structuri statale românești ; îmi amintesc acum de o analiză făcută de dictator cu cadrele militare și de vorbele de laudă aduse de acesta trupelor române ce în aplicații cu cele din Tratatul de Varșovia au avut o comportare excelentă(să mai discutăm de o constatare, rușii nu uită vreodată o umilință, învinși în istorie de polonezi, din acel moment aceștia au devenit dușmani de moarte de a lungul secolelor ; și în privința unor cercetări, tehnologii, au fost întrecuți(Ceaușescu îi și întărâta, lăudându-se : spunea cândva că de vrem putem construi bomba atomică, eram și un model de societate de succes, în raport cu toate țările socialiste, dictatorul reușise să achite datoriile la Fondul monetar, producțiile agricolă și industrială erau în creștere, serviciile de asemenea, anulate din păcate de obiectivul făcut pentru mamelucii de parlamentari, ce consumă azi zece la sută din Produsul intern brut, cu restricții alimentare, de curent, de programe de televiziune ; nici poziția  din o mie nouă sute șaizeci și opt, cu invadarea Cehoslovaciei, când dictatorul ia atitudine în contra sovieticilor nu a fost uitată ; și achitarea datoriei externe n-a căzut bine, ca și succesele economice, de care Ceaușescu făcea caz, dar și de spionaj ; țara era peste toate celelalte țări comuniste ; și dosarul cerut de Gorbaciov în ședința din patru decembrie de la Moscova, când Ceaușescu refuzând este amenințat și fie nu o înțelege(amenințarea), fie o ignorǎ ; « vom discuta cu ocazia vizitei dumneavoastră în țara noastră, în luna ianuarie » ; Gorbaciov răspunde : »să trăim până atunci ! » ; unul dintre cei prezenți, Fisher, se ridică, dă mâna cu Ceaușescu, spunând : »tov . Nicolae Ceaușescu, ne vedem pentru ultima oară ! »(de reținut că în același an sau cu un mai înainte, aflat în vizită în China, Ceaușescu rostește : »prietenul la nevoie se cunoaște) ; să revenim la Stănculescu, acesta se afla în biroul ministrului Apărării Naționale când acestuia i se raportează moartea celor de la Usla, chemați să apere acest minister, de față este Nicolae Militaru, devenit din civil general într-o baie a Televiziunii libere, Ion Iliescu, ambasadorul sovietic(ceea ce este de necrezut, într-o asemenea situație reprezentantul unei puteri străine este în sala din care se decide viitorul României) și Stănculescu, ce povestește indirect  episodul morții useliștilor prin vorbele lui Militaru, când i se raportează că ordinul a fost executat, Aro blindat fiind ciuruit de gloanțele unor mitraliere amplasate pe tancurile ce apărau ministerul : »la război ca la război ! », cu precizarea că acesta nu știa limba franceză din care provine expresia ; el este cel care i-a chemat  pentru a fi uciși, Toncea l-a demascat pe Militaru ca agent sovietic, fiind implicit și un dușman al acestora ; se observă că nu se respectă ordinele și regulamentele militare ; se dau ordine la televizor, « trupele militare de la Galați și Brăila rog veniți de urgență către București pentru a apăra capitala ! » ; nici Toncea, nu știu dacă acesta este exact numele, nici comandantul unității din Câmpina nu aveau voie să scoată militarii din unități decât prin ordine scrise, prezentate cu cod prin delegat, nu prin chemări telefonice ; și te gândești că mulți dintre comandanți vinovați de moartea celor o mie de soldați și o sută de cadre militare sunt azi generali cu pensii bune, în loc să zacă prin pușcării ; completul se retrage în camera arhivă pentru deliberare, pe o hotărâre luată în altă parte; cei doi sunt scoși pe hol; între cei doi stâlpi de piatră sânt bruscați pentru a fi legați de mâini de către soldații unității, degradați pe posturi de hingher(din ordinul cui ?deveniseră supușii completului tribunalului militar extraordinar ?), ajunși sub demnitatea de soldat; Elena zice: »nu mă legați, măi copii, că v-am crescut ca o mamă! » ; se propune împușcarea lui întâi,  Elena zice : »pentru respectul și dragostea ce ne-o purtăm, cerem să fim împușcați împreună ! » ; soldații, aceiași, vor să-i lege la ochi ; amândoi refuză ; sânt duși pe coridorul din dreapta, față de intrarea principală, sunt scoși afară, coboară cele patru treptele ce duc spre curtea unității, câțiva metri, apoi o iau la stânga(de aici pleacă o alee în dreapta sub un unghi de treizeci de grade, ce desparte viața de moarte, maxim zece metri lungime, către un havuz, pe care vor porni în câteva secunde cei  trei ofîțeri parașutiști, aduși de la Baza aeriană Boteni, ce­-și dezonorează  gradele și armata din care fac parte, ajung asasini și mai mult își împușcă comandantul suprem, încălcându-și propriul jurământ, totul a fost gândit pentru a distruge armata, judecata se putea face într-un penitenciar militar, și execuția să fi fost făcută de către instituția numită « pluton de execuție », numai trei din cei unsprezece soldați au cartușe adevărate, și nici unul dintre ei nu știe cine a fost cel care a provocat moartea  condamnatului, cel ce le încarcă, le amestecă între ele, încât nici el nu știe care cui revine), ȋnaintând pe un trotuar de șaptezeci de centimetri, ce trece pe sub ferestrele sălii de judecată(pe exterior între ferestre o tablă de oțel pe care scrie cu litere și cuvinte lipsă, încât conținutul mai mult îl bănuiesc, « clădire cu risc ridicat la seism ») pe cei paisprezece metri ai acestuia, Nicolae cântă « internaționala »(« sculați voi oropsiți ai vieții/ voi osândiți la moarte sus! ») ; cei trei se apropie, de gardul viu ce înconjoară havuzul ; nu există un comandant al plutonului de execuție ; Elena este în stânga, Nicolae în dreapta, privind dinspre trăgători ; se începe descărcarea celor trei încărcătoare, « arme automate Kalașnikov, de calibru șapte virgulă optzeci și doi, treizeci de cartușe fiecare »(vorbele ghidului) ; tragere haotică, pe verticală(urme de gloanțe la doi metri înălțime), orizontală și în cruciș ; Ceaușescu apucă să strige : »Moarte trădătorilor ! Istoria mă va răzbuna ! » ; se văd urmele cu cretă ; Nicolae pare înghesuit în el însuși sub tăria oțelului împroșcat ; »a făcut pe el ! »(ghidul) ; « nu de frică, zic, apa a curs prin sita făcută de gloanțe » ; distanța dintre Elena și primul trăgător, nici un metru și jumătate ; din zid, sângele și creierul s-au întors, lovind fața criminalului(cum avea să mărturisească acesta într-o emisiune de televiziune) ; îmbrăcați în prelate militare, cei doi au fost transportați la elicoptere și duși la București ; asemenea lucruri nu se pot întâmpla într-o unitate militară ; a doua zi, soldați au curățat locul, au acoperit cu mortar amprentele gloanțelor în perete ; unitatea s-a desființat, ca și cea de la Boteni, ca și cea de tancuri, « Vlad Țepeș », aflată nu departe de Institutul de protecție al plantelor în care au fost duși ; ies afară, nea Mitică mă așteaptă ; « Ceaușescu a fost un om bun, sufletist și un mare român ! » ; s-a lăsat liniștea, focurile de armă în oraș au încetat brusc, așa cum au început ; doar zgomotul elicopterelor, parcă au motoare de tancuri, elicele lovesc aerul cu sunetul de oțel hodorogit, monstruozități tehnice, cu ele pleacă și comunismul din România, venit pe tancuri sovietice, victorioase, într-o țară deja eliberată, pentru a fi îngropat la Ghencea ; păcat că au rămas conservele, ce ocupă poziții cheie în statul român, gata oricând să fie reactivate, și care, de câte ori au ocazia ne aruncă în față că suntem proști și că vom înțelege totul peste douăzeci de ani, chiar dacă stăpânii lor poartă azi  alt nume; se termină războiul sovieto-român, ultimul dus de sovietici în contra unui stat european, independent și suveran ; șaptezeci și doi de ani de întuneric și crime se scurg înspre întunecimile pământului, ca pișatul prin sita făcută de gloanțe în burta lui Ceaușescu ; cu această victorie, arde ca o manta terfelită și trece în cenușă « târfa roșie ».

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 425 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 429 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou