Home Altele Irina Budeanu: Vibraţia divină – Mariana şi Ilinca Dumitrescu, dincolo de timp şi spaţiu
Irina Budeanu: Vibraţia divină – Mariana şi Ilinca Dumitrescu, dincolo de timp şi spaţiu PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 19 June 2017 12:08

 


Există imposibilul. Există iubirea dincolo de „măruntele” legi ale gravitaţiei, dincolo de teoriile ştiinţifice despre spaţiu şi timp. Există întâlnirea de har dintre două suflete pereche: o poetă şi o muziciană, o mamă şi o fiică.

De câte ori în viaţă poţi avea  privilegiul de a fi în apropierea vibraţiei divine, de a fi martor la o întâlnire spirituală extraordinară?Acest privilegiu rar s-a întâmplat în eleganta Aulă a Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I”, unde desăvârşita pianistă şi muziciană Ilinca Dumitrescu a ales să-i aducă un omagiu mamei sale, la 50 de ani de la trecerea în eternitate.

Mariana Dumitrescu, aleasă plămadă a zeilor, a văzut lumina zilei la începutul secolului XX, în 1924. A fost soţia ilustrului compozitor Ion Dumitrescu şi mama Ilincăi Dumitrescu. În mod nedrept şi dureros, a părăsit această lume în 1967, la 42 de ani, dar nu înainte de a lăsa culturii româneşti volume de poezii – în timpul vieţii, nu i-a apărut decât un singur volum, în adolescenţă, celelalte două, Poezii şi Iarba timpului, au văzut lumina tiparului postum -, zeci de manuscrise, nuvele fantastice, eseuri, precum şi versurile sau libretele unor lucrări muzicale devenite celebre în epocă.

Din păcate, critica literară românească a uitat-o, şi doar referirile din anii ’60 stau mărturie asupra talentului ei de excepţie. Au scris despre opera ei Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, Petru Comarnescu, Zoe Dumitrescu - Buşulenga, Ion Brad…Au ilustrat versurile ei Ion Mirea, Eugen Drăguţescu, Ion Lucian Murnu, Wanda Sachelarie – Vladimirescu… Au portretizat-o Theodor Pallady, Alexandru Ciucurencu, Miliţa Pătraşcu…

Ilinca Dumitrescu a dus mai departe memoria mamei sale, s-a zbătut şi nu a lăsat ca uitarea, indiferenţa să se aştearnă peste opera Marianei Dumitrescu, care în cea mai mare parte rămâne să fie descoperită şi redescoperită de generaţiile de astăzi şi de cele viitoare.

Prin acest eveniment unic de la Biblioteca Centrală Universitară, Ilinca Dumitrescu a ridicat vălul uitării de pe chipul mamei sale. Un prim pas l-a făcut alături de tânărul şi entuziastul Matei Bănică, directorul Editurii Muzicale Grafoart, care a lansat cu acest prilej Integrala Cântecelor de Mihail Jora pe versuri de Mariana Dumitrescu (două volume de partituri ), având un studiu introductiv semnat de dr. Ileana Ursu ( apreciat muzicolog, actualmente stabilită la Vancouver, în Canada ).

Ilinca Dumitrescu a gândit acest in memoriam cu dăruirea pe care numai un artist şi o fiică o pot face. Am ascultat, alături de o sală arhiplină, vrăjiţi şi cuceriţi de sensibilitatea lirică a Marianei Dumitrescu, câteva dintre poemele sale în interpretarea actriţelor Simona Bondoc, Ilinca Tomoroveanu, societare de onoare ale Teatrului Naţional din Bucureşti, şi a minunatei actriţe şi poete Lidia Lazu.

Cuvintele Ilincăi Dumitrescu despre viaţa şi opera mamei sale au impresionat auditoriul  şi au scos dintr-un anonimat nemeritat universul de sensiblitate, emoţie şi gândire profundă al poetei.

Seara s-a încheiat – deşi nimeni parcă nu dorea să aibă şi un final – cu Cvartetul Arioso (alcătuit din Lucian Gabriel Dănilă – vioara I, Marilena Flore – vioara a II-a, Oana Spânu -  Vişenescu – violă, Mariana Amarinei - Oţeleanu – violoncel), care a interpretat Cvartetul în Do Major, creat în 1949 de Ion Dumitrescu.

E o revelaţie, o uimire încântătoare fiecare vers al Marianei Dumitrescu. Iată ce scria poeta în aprilie 1966, într-o  prefaţă care însoţeşte volumul Iarba timpului, apărut postum în 1968, la Editura pentru Literatură:  „Am adunat, dintr-o colină de plachete, acest volum. Cuprinde o epocă de viaţă şi un dosar metafizic. Dosarul unei fiinţe care a văzut, a simţit şi poate că a şi înţeles…( … ) Strecurat printre bombe atomice, printre viteze ameţitoare, înotând prin oceane de unde - al căror sens nu-l cunoaşte totdeauna -, omul este dator să-şi păstreze autonomia sufletului său, câteodată obosit, şi a creierului său, care nu trebuie să înceteze să spere în puterile pe care le are…”.

Indiscutabil, evenimentul de suflet, spirit şi minte, creat de Ilinca Dumitrescu, a fost unul de excepţie. De acum încolo, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare ( director general, conf. univ. dr. Mireille Rădoi ) se vor auzi, printre alte şoapte celebre ale unor personalităţi care au marcat cultura românească, şi cele încărcate de atâta emoţie, de profunzime umană şi metafizică ale Marianei Dumitrescu.

Evenimentul In memoriam Mariana Dumitrescu ar trebui să constituie un prilej de reflecţie deopotrivă pentru criticii noştri literari, pentru editori şi pentru toţi cei care au autoritatea şi obligaţia să sprijine valorile culturale autohtone.Cu certitudine, publicul aflat în acea seară de graţie ( luni 15 mai 2017) nu va uita niciodată poezia Marianei Dumitrescu şi va murmura cu infinită delicateţe şi iubire: „Să ne ridicăm, / Să smulgem visele din flăcări / Şi să le punem în cuiburi de ambră şi miere, / Că sunt singura noastră avere…” ( Zorile – şi mână cerbii de foc ) .

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 433 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 429 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou