Home Articol Presă Melania Cuc – DANTELA DE BABILON (Ed. Nico, Târgu-Mureş, 2009)
Melania Cuc – DANTELA DE BABILON (Ed. Nico, Târgu-Mureş, 2009) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Viorel Daminescu   
Sunday, 17 January 2010 02:22

Romanele Melaniei Cuc vizează experienţe limită ale trăirilor umane. Dacă în MIERCUREA DIN CENUŞĂ eroina, în urma unui accident, pe patul de spital, dialoghează cu moartea personificată, în romanul DANTELA DE BABILON dialogul cu extincţia este colectivă - un grup de cetăţeni, între care şi reporteriţa care relatează faptele, sunt luaţi ostatici de o grupare teroristă, în Irak, la Bagdad. Locul detenţiei este un fost aeroport internaţional, acum distrus de lupte. Sunt oameni de diverse naţionalităţi, ocupaţii, culturi, religii. Este o experienţă psihologică răvăşitoare, sub ameninţarea morţii.

Cartea se poate citi prin două chei.

1. Se poate urmări analiza psihologiei individuale şi colective, ceea ce s-a şi făcut deja de mai mulţi critici literari în eseurile lor. Nicolae Băciuţ, în prefaţa cărţii, afirmă că, datorită fricii tot mai pronunţate, captivii  îşi pierd curajul, ajung să credă că sunt cu adevăra vinovaţi şi într-un fel aşa şi este, trebuie să suferim pentru răutăţile noastre. Iată cum trăieşte această stare povestitoarea naraţiunii: „Eu sunt numai un om din carne şi gânduri, simt cum frica mea ia formă de ac, îmi intră pe sub unghiile nelăcuite, se prelinge în fibră şi urcă în creier ca alcoolul cel bun.” Personajele se comportă tot mai anormal, instinctele primare se accentueză exponenţial, oamnii devin o turmă şi ajung aproape de a se linşa unii pe alţii. Pe acest fundal bestial se petrece un frumos act de umanitate între două mame, cea albă alăptând copilul negresei care nu avea sân. Interesant este că după atâta captivitate, ostaticilor li s-a distrus lipsa de iniţiativă, încât şi după ce au plecat paznicii, ei nu mai voiau să aleagă libertatea: „S-a creat între noi, gardieni şi ostatici, acea relaţie de când lumea, când, în disperare de cauză, victima face pact cu călăul. Aşa e viaţa!”

Nu-mi propun să dezvolt mai mult această cale bătută deja.

 

2. Îmi propun să urmez succint a doua cale, analiza simbolurilor şi arhetipurilor imaginarului, subiacente textului.

Simbolul principal al cărţii îl reprezintă operaţiunea de împletire a DANTELEI DE BABILON pe care o face Laila, cântăreaţă plecată din România şi devenită cadână în Irak. Parcele din mitologia greacă torceau firul vieţii noastre supuse destinului implacabil. Şi Penelopa croşeta ziua şi desfăcea noaptea, ca să scape de pretendenţi, aşteptându-l pe Ulise. Iată cum lucrează fosta cadână: „Laila mişcă degetele mecanic. Croşetează fără să privească dantela, pe care mai apoi o deşiră cu meticulozitate de maşină implacabilă. Iarăşi croşetează”. Vedem aici că ea împleteşte inconştient, ca şi cum prin degetele ei acţionează altcineva (destinul). În schimb, despletirea o face prin propria-i voinţă. Despletirea îmi pare o încercare de a te sustrage trecerii timpului şi acţiunii destinului. Dar totul nu e decât amăgire, suntem lăsaţi să credem că putem avea liber arbitru. La un moment dat, Laila este pusă să povestească, dar şi basmul e tot înfăşurarea sau desfăşurarea unui fir.

Antropologia imaginarului denumeşte acest fenomen legare şi este simbolizat şi de plasa păianjenului, de firul de păr etc. Paznicii grupului de ostatici sunt şi ei personaje legătoare întrucât ţin prizonierii laolaltă.

Prin faptul că oastaticii aparţin unor naţii cu religii, culturi, meserii diferite etc aşa cum remarcă Nicolae Băciuţ, gruparea lor reprezintă o imaginară arcă a lui Noe, ceea ne duce cu gândul că lumea întreagă este supusă fenomenului legării. Suntem prizonierii acestei lumii supuse morţii. De aceea, Melania Cuc încheie carte cu următoarele cuvinte: „ Suntem liberi! Liberii. De ce nu plecăm?! De ce am pleca?...”

Un alt compex al imaginarului, cel al lui Iona, este menţionat chiar de autoare: „Creştini, iudaici, musulmani, buddişti, brahmani, atei... suntem ca peştii prinşi în acelaşi pântec de balenă. Suntem într-o haltă de triere şi unde – ca şi Iona, fiul lui Amitaj, aşteptăm ca Duhul să pogoare, să ne demonstreze ca el, Duhul, mai deţine, în numele nostru, Controlul.”

Romanul Melaniei Cuc dovedeşte că autoarea este o bună cunoscătoare a psihologiei umane (individuale şi colective) şi stăpâneşte autoritar arta naraţiunii. Ea descoperă întotdeauna subiecte care scot la iveală aspecte tulburătoare ale psihologie abisale. Stilul este original, expresia frustă, imaginea şocantă. Romanul se citeşte cu sufletul la gură. Din păcate fenomene absurde, în care viaţa noastre este ameninţată, sunt astăzi tot mai frecvente. Doamne, spre ce ne îndreptăm oare? Să fie numai destinul de vină?

Lucian Gruia

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 522 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 235 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou