Home Articol Presă Melania Cuc si Intoarcerea la poezie, recenzie scrisă de NICOLAE BĂCIUŢ
Melania Cuc si Intoarcerea la poezie, recenzie scrisă de NICOLAE BĂCIUŢ PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Rita Roman   
Sunday, 17 January 2010 02:35

Deşi a debutat cu poezie în 1985 ("Peisaj lăuntric"), Melania Cuc s-a manifestat în ultimii ani ca prozatoare, chiar dacă prozelor sale nu le lipseşte metafora, lirismul. În 1991, a mai fost o zvâcnire poetică ("Dincolo de jertfă şi iubire"), ca apoi poeta să se restrângă la teritoriile lirice ale copilăriei, publicând trei volume de versuri pentru copii: "Vine Moş Crăciun", 1999, "Versuri scrise pe zăpadă" (2003) şi "Căsuţa cu poveşti" (2005).
Restul a fost proză şi eseu, într-un asalt editorial de invidiat, o recuperare a unui timp care nu i-a îngăduit să-i dedice creaţiei literare atât cât şi-ar fi dorit.
După aproape două decenii de tăcere, Melania Cuc ia cu asalt din nou poezia, în registru (auto)biografic, "Autoportret", volum care vine să răzbune atâţia ani de "discriminare" a acestui gen.
Ca şi proza, poezia Melaniei Cuc se respectă, îşi are exigenţele sale, autoarea neîngăduindu-şi să facă un simplu exerciţiu editorial. Nici să recupereze texte scrise sporadic, "în secret". Dimpotrivă, cartea pare scrisă dintr-o suflare, într-un singur registru stilistic şi o concentrare a temelor. De altfel, unitatea structurală i-o dă şi regia punerii în pagină, poemele neavând titluri, primului vers atribuindu-se şi încărcătura textuală nominală, deşi el intră în fluxul rostirii.
Autoarea îşi conservă feminitatea şi modernitatea, limbajul poetic, în confesiunile lirice ale Melaniei Cuc, străin de inerţii şi mode, părând mai degrabă al unei scriituri din ultimele valuri poetice. Fără agresivitatea şi vulgaritatea multor astfel de autori, ci cu eleganţa şi siguranţa valorilor consacrate.
Confesiunea dulce-amară, în acumulări de bulgăre de zăpadă în rostogolire, conturează "Autoportretul" pe care şi l-a impus, fără menajamente, fără restricţii, fără farduri inutile. E şi Cain, şi Abel, deopotrivă, este şi tandră, şi aspră până la vehemenţă, fermitate, "Stăpân şi slugă/Al unui singur poem". Un amestec de patetism reţinut şi euforie străbat întreaga retorică a autobiograficului, emoţia e ţinută sub control, erosul e cunoaştere şi încordare, iar credinţa încă nu şi-a stabilit sensul: "În zdrenţe de purpură/ Biserica mea/ Umblă desculţă/ şi fără cămaşă". Melancoliile nu s-au eliberat de vină, nostalgiile sunt încă vulnerabile, inadaptarea e refuzată.
Realul e developat în imagini încărcate de gravitate, când cu încruntare moralistă, când cu detaşată înţelegere: "Trag viaţa în piept /Ca pe o ţigară,/Voluptoasă, vicioasă/şi mai ales/Furioasă".
Dar mereu cu incontestabilă artă.
Melania Cuc reuşeşte să convingă şi în acest Autoportret că, dincolo de conjuncturi, de culise literare, vocea ei are distincţie şi instanţele critice nu vor avea altceva de făcut decât să recunoască o operă şi un destin literar.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 477 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 235 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou