Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Romanian Junkie PDF Imprimare Email
Scris de Theo d'Or   
Sâmbătă, 09 Ianuarie 2010 01:39
Am ajuns încet la librărie. În sfarsit o oază de linişte după o zi infernală. Nu am mai călcat de ceva vreme pe aici. Scrutez de la un capăt la altul, analizez minuţios fiecare carte de literatură, fiecare titlu, copertă. Răcoarea şi muzica bună nu fac decât să mă binedispună.
A trecut aproape o oră de când sunt în librărie. Citesc fragmente din cărţile noi, recent publicate. Regretabil, o stare de greaţă începe să mă cuprindă. Fără să vreau am ajuns să văd ‘the big picture’. Grotesc, absurd, aberant, redundant - o pleiadă întreagă de sinonime îmi trece prin minte. Nici măcar nu mai merită să folosesc verbe. O risipă imensă de talent, de cuvinte, de sentimente, fie ele şi false, exprimate cât mai colorat posibil - risipă de materie şi spaţiu. Prea mult, prea mult îmi vine să strig, dar ştiu că revolta mea nu are de-a face cu această librărie, cu cărţile, cu scriitorii care publică mult, agresiv şi inutil şi care în cele din urmă îmi provoacă o totală repulsie faţă de literatura contemporană. Greaţa mea e la nivel existenţial, nu doar intelectual. Aici însă pot să-mi manifest revolta nestingherit. Cărţile nu îmi pot răspunde. Nu îmi pot da replici isteţe care să mă pună la punct. Numai pe ele îmi pot vărsa nervii; pe ele şi pe oamenii care nu au nimic mai bun de făcut decât să mă asculte. Acum îmi readuc în minte motivul pentru care am renunţat să mai am de-a face cu literatura, cu cărţile în general. Sila pe care mi-o produc, impertinenţa şi tupeul. Dar îmi aduc aminte de un obiect cu totul şi cu totul nesemnificativ, ascuns strategic în buzunarul hainei mele. Un mic artificiu care poate da o pată de culoare existenţei mele cotidiene şi plimbărilor citadine. Un mic joint, pe care încet, prudent, îl scot din buzunar, sperând că nu mă observă nimeni. Mă retrag într-o aripă mai puţin populată a vechii librării. Îmi aprind jointul şi trag în mine cu sete primul fum. Cam târziu...deja am fost văzut...priviri stupefiate, perplexe. Târziu pentru mine şi târziu şi pentru ei. Ţigara cu Mary Jane şi-a făcut efectul rapid şi mă înalţ încet, odată cu fumul ei. Sunetele sunt de acum estompate..."Iarbă" aud pe cineva şoptind. Nu ştiu dacă şi altcineva a perceput ridicolul situaţiei, dar mă apucă un râs isteric ce are menirea de a enerva la culme clienţii care răsfoiesc carte după carte. Sunt revoltat deja! Ce experienţă originală - nimeni nu întelege - de a fuma stupefiante într-o librarie. Ce păcat... Sunt singur...neînţeles şi euforic din cale afară. Acum pot citi liniştit fără teama că nausea m-ar putea cuprinde.
‚Au trecut vreo două ceasuri de când am intrat în librărie’, gândesc cu mintea cuprinsă de ceaţă...În realitate însă, nu sunt decât 5 minute, la sfârşitul cărora sunt dat afară şi aruncat în stradă, în cotidian, în absurd, în banal. Încercarea mea de psihonavigaţie a luat sfârşit. Mă apucă o depresie cumplită. Îmi vine să mă întorc şi să strig asemenea lui Quasimodo cu o voce lugubră şi grotescă " sanctuaire, sanctuaire"!
Dar îmi aduc aminte de banalul şi omniprezentul meu joint. Îl ţin uşor între buze şi simt gustul şi mirosul respingător al plantei magice. E o ploaie măruntă afară. Încerc să îmi imaginez ţări exotice, palmieri, scene psihedelice, plaje şi oameni pe culmile fericirii. Aiurea....nu sunt decât un junkie pe culmile disperării într-un oraş gri apăsat de urâţenie şi mizerie.
În plimbarea mea nefericită trec întâmplător pe lângă marea catedrală bizantină a oraşului. La o straduţă de ea, în apropiere, o casă veche şi frumoasă adăposteşte acum un night club. Hmm...Se spune că Dumnezeu are simţul umorului, dar Diavolul e de-a dreptul un desăvârşit comediant. Gluma proastă a prinţului întunericului mă amuză peste măsură. O răspântie morală. Sacrul şi profanul. În varianta creştină, desigur. Sunt sigur că un practicant al vechilor religii păgâne ar fi văzut poate puţin altfel lucrurile. Şi de ce nu ? Oare ce să aleg...sacrul creştin sau sacrul păgân, eleusian, hedonist? Reclama luminoasă a Satanei mă atrage din ce în ce mai mult. Hotărât lucru – marketingul, sub toate formele lui, nu este punctul forte al bisericii. Unde sunt reclamele luminoase, panourile, ledurile, casetele, pliantele printate colorat şi naiv cu “Dumnezeu te iubeşte”? Campania de publicitate a bisericii lipseşte cu desăvârşire. Însă acum, pentru moment, vreau sa fiu un decăzut, un hedonist, un dionisiac...este timp şi pentru penitenţă, pentru căinţă şi asceză.
Dintr-o dată am o epifanie...aflu că suntem în Săptămâna Mare. Afişul de pe uşă informează clienţii despre oferta pascală a clubului şi programul special din sărbătoarea Paştelui. Campania de publicitate a Satanei e de invidiat. Nu ştiu cum să reacţionez. Beatitudinea mea narcotică şi euforia s-au risipit demult. Nu pot să fiu dezgustat. Dezgustul este pentru ipocriţi. Nu pot decât să izbucnesc în râs sau să plâng. Am senzaţia că văd un film prost, că asist la o piesă grotesca de teatru. În realitate, afişul nu poate decât să mă incite. Înseamnă că lumea nu e aşa absurdă cum o credeam. Din moment ce există o asemenea încălcare a valorilor, există şi o luptă. Dintre cine şi cine ? Care sunt adversarii? Ce mai contează! Există un război, se dau lupte. Avem pentru ce lupta, idea pentru care pot muri sau trăi, aşa cum spunea filosoful danez. Care va fi ea, rămâne la latitudinea fiecăruia să o descopere. Există o luptă între bine şi rău. Deşi aşa este, idea mi se pare cel puţin maniheistă, deci naivă, dihotomia aceasta puerilă între două concepte obscure şi relative, născocite de om, mă determină din ce în ce mai mult să dau dreptate marelui nebun al filosofiei germane, Nietszche - autor al celebrei “Dincolo de bine şi de rau”. Dar de ce aş da crezare tuturor acestor elucubraţii filozofice şi pseudo-filozofice, intrucât doar adevărul meu personal constituie o bază pentru gândirea şi pentru toate convingerile mele. Dar decid să mă desprind de toate aceste consideraţii şi reflexii inutile şi descind în infern asemenea lui Dante. Desigur că infernul aici, se pretinde a fi paradis, iar demonii pretind a fi îngeri şi sfinţi, iar pentru naivi, ignoranţi, disperaţi şi narcotici, aşa şi este.
...Orice curvă poartă în suflet un înger muribund. Orice femeie decăzută mai are în sine germenele inocenţei, inocenţă la care nu se mai poate întoarce. Procesul este ireversibil. Social, psihologic, ontologic, metafizic, teologic, în fiecare dintre noi, un înger moare odată ce am decis să renunţăm la puritate. Din acest punct de vedere, de la săvârşirea primului act, avem în faţă un drum întins, bine bătut, care ne duce direct spre iad. Drumul este uşor şi lin şi te invită să îl parcurgi de la primul până la ultimul păcat. Inocenţa a murit demult în aceste femei, iar în sufletul lor, locuri vacante nu mai sunt decât pentru demoni. Îngerii nu mai pot sălăşui. Dar au rămas regretele, undeva, într-un colţ ascuns al sufletului...
Tristeţea din ochii lor... Captive ale păcatului. Mirosurile puternice, semi obscuritatea, lumânările, dansurile, toate mă duc cu gândul la un sanctuar. Dar nu e decât unul din cele 9 cercuri ale infernului şi nu îmi mai poate oferi nimic, decât deziluzie şi dezamăgire. Toate mijloacele pe care le folosesc pentru a gusta puţin din fericire nu fac decât să mă aducă la un nivel de sacră deziluzie în care ştiu că ceea ce urmăresc, că ceea ce caut cu atâta patimă, nu e decât o himeră ...o fata morgana.
‚Ce rost mai are totul atunci când cerul se oglindeşte chiar şi intr-o baltă de urină...’, îmi şopteşte cineva.
După cuvinte, pare a fi un bătrân profet - în aparenţă, nu este decât un alcoolic erudit. Şi pentru că nu mai are bani cu care să arunce în jurul său, aruncă cu citate vechi, fără rost şi cu vorbe de duh, care nu mai spun nimic rătăcitului din mine. Cât de ridicol poate fi! Un profet ca din vremurile antice, într-un bordel, propovăduind cuvântul lui Dumnezeu, blestemând, afurisind, şi dând ultimatumuri poporului ales, uitându-se cu jind, din timp în timp, la târfele care dansează lasciv. Izbucnesc în râs, imaginându-mi-l în această postură hilară, asaltat de curve, şi îi spun că nu mai avem nevoie de profeţi. Profeţi şi apostoli. Un fel de agenţi de publicitate, promoteri ai lui Dumnezeu.
Nu mai suport nicio clipă aici; mirosul fetid al acestor fiinţe şi pestilenţa umană manifestată la acest nivel, mă pun pe fugă. Încă o dată, sunt Quasimodo - strig “sanctuaire, sanctuaire”! Când nu vom mai căuta refugii, când ne vom simţi la fel de natural în iad ca şi în rai, atunci vom fi cu adevărat liberi..atunci vom fi proprii noştri stăpâni. Dar eu sunt în căutarea disperată a unui sanctuar şi plâng neîncetat, chiar dacă ochii au refuzat să o mai arate. Aş vrea să ştiu că am un refugiu, aş vrea să ştiu că există un
Demiurg bun la picioarele căruia să mă închin şi să mă ascund...însă tot acest decor urât îmi infirmă toate bănuielile şi îmi distruge orice speranţă. Şi totuşi, mai este un loc unde sper să îmi pot găsi alinare, unde pot fugi de noaptea aceasta care pare că nu se mai termină şi care vrea cu tot dinadinsul să-mi închei cât mai curând socotelile cu lumea, cu existenţa mea, cu mine însumi.
Continua mea luptă cu demonii este incitantă. Sau cel putin aşa o denumesc. Nu ştiu dacă aceşti demoni există în realitate. Probabil că îmi născocesc inamici asemeni unui dictator paranoic. Numai că în cazul meu, activităţile subversive ale presupuşilor mei inamici sunt cât se poate de reale şi cât se poate de condamnabile.
Biserica... ah, acest artificiu menit să ne îndepărteze cât mai mult de Dumnezeu...La fel de bine aş putea să îmi caut mântuirea în recepţia unui hotel. Biserica, pierzând din tacticile sale de manipulare prin teroare, şi-a pierdut şi eficacitatea. De aceea, stau acum în faţa acestui altar, ca în fata tronului unui împărat senil şi bătrân care nu mă aude şi nu mă poate înţelege. Mă gândesc totuşi că Dumnezeu mă va salva indiferent de cât de multă evlavie îmi inspiră acest locaş sfânt. Dacă mi-aş fi întors faţa de la Dumnezeu şi aş fi renunţat la orice speranţă…..însă m-a prins în capcana ei şi nu pot renunţa la ea asemenea unui drog puternic.
Preotului care slujeşte aici, aş vrea să-i spun doar din plăcerea de a-l vedea cât de cât dezorientat, că se închină unor iluzii, însă îi întâlnesc privirea şi îi e mintea mult mai rătăcită decât a mea. Aş vrea să-i spun că el şi toţi cei ce sunt în situaţia lui, nu sunt decât funcţionari în slujba Minciunii, căci să afirm că este un funcţionar în slujba lui Dumnezeu, ar fi o mare blasfemie şi un mare neadevăr. Ce caut aici, de ce îi complic eu viaţa m-ar întreba, cu ce ar putea el să mă ajute pe mine, însă nu vedeţi că nu pot ajunge la certitudine decât regăsindu-mi rătăcirea în el ?
Fie că dormi pe banca unui parc sau într-un ‚king size’ bed dintr-un hotel de 5 stele, totul este acelaşi în esenţă; fericirea este scopul ultim, iar rezultatul la care ajungem după o viaţă întreagă irosită în căutarea fericirii este...cu totul şi cu totul imposibil de desluşit.

 
urmează-ţi distinctul PDF Imprimare Email
Scris de alexander   
Marţi, 19 Ianuarie 2010 20:49

m-am suit în metroul ce ducea spre gară
să-mi aştept iubita
oamenii de pe scaune se uitau la mine
ba nu se uitau la mine ba se uitau la mine
nici acum nu ştiu şi oricum nu conta
eu citeam un neon pâlpâia în povestirea din carte
de la un capăt la altul al vagonului treceau oamenii de pază
ca nişte bile azvărlite pe podea
dădeam pagina în acelaşi timp cu o blondă de lângă mine
mă uitam din când în când pe geam
şi mă forţam să văd că metroul mergea invers
când reuşeam mă lua o ameţeală plăcută
reveneam la citit ronţăind în gând
din punga de sărăţele ce se lăfăia pe jos
îmi înfrânam instinctul de a-mi roade unghiile
pentru că şi unghiile au dreptul să zică
da
în schimb clipeam era felul meu de a mă ţine de bară
mai aveam o mie de staţii şi timp să îmi imaginez
sfârşitul vieţii cu iubita mea într-un telescaun
mergând spre soare

 

 
Comunicat de presa PDF Imprimare Email
Evaluare utilizator: / 1
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Grigore Timoceanu   
Miercuri, 28 Iulie 2010 10:56

SCRIITOAREA ANGELA FURTUNĂ

ARE SPERANŢE

ÎN RESTABILIREA

DREPTURILOR

DE MUNCĂ ŞI ÎNCETAREA

GREVEI FOAMEI

 

 

 

 

 

Subsemnata ANGELA  FURTUNĂ, scriitoare, publicistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Master în PR şi Comunicare şi Master în Semiotica Limbajului în Mass-media şi Publicitate, Master în Geofizică, Doctorand în Literatura Exilului Românesc, cu o teză din opera Monicăi Lovinescu, specialist în biblioteconomie şi bibliografie, prin prezenta vă aduc la cunoştinţă că începând cu data de 26 iulie 2010, ora 10, am declanşat în data de 26 iulie ora 10 a.m. Protestul GREVA  FOAMEI pe durată nelimitată, la sediul Bibliotecii Bucovinei (Suceava, Str. Mitropoliei nr. 4. telefon 0740404443).

 

Motivele Protestului meu declanşat pe 26 iulie au rămas actuale şi astăzi, 27 iulie, ora 23, şi ele pot fi revizitate mai jos, la Capitolul Motivele protestului (***).

 

Dar iată, MAI  ÎNTÂI, Agenda zilei de 27 iulie, a doua zi de grevă. Stadiul actual al Protestului meu prin Greva Foamei, din 27 iulie, ora 23,:

 

Ca urmare a declanşării acestei greve, domnul Preşedinte Gheorghe Flutur al Consiliului Judeţean Suceava, a iniţiat, după 24 de ore, un dialog cu mine, în cursul zilei de 27 iulie, ora 11. Din discuţii, constatându-se de către domnia sa o regretabilă eroare de apreciere anterioară şi votată în şedinţa din 20 iulie, mi s-a propus o variantă legală de restabilire a drepturilor mele de muncă întrerupte abuziv prin Dispoziţia din 20 iulie 2010, respectiv prin acel Art. Unic Nr. 19 - Proiect de hotărâre privind aprobarea numărului de personal, a organigramei şi a statului de funcţii ale Bibliotecii Bucovinei ”I.G.Sbiera” Suceava – Iniţiator: Gheorghe Flutur – Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava (cf.prevederilor art.94 alin.(1) şi (3), ale art.106 alin.(1) din Legea administraţiei publice locale nr.215/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare şi ale art.47 alin.(1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Judeţean Suceava). Se ştie, acea hotătâre defiinţa în 20 iulie Compartimentul de Marketing Cultural şi posturile aferente, inclusiv pe al meu, dar fără temeiuri legale, şi începând din data de 1 august.

 

Soluţia propusă de domnul Flutur a fost reanalizarea activităţilor specifice curente ale Bibliotecii Bucovinei, dl. Flutur însărcinându-l pe directorul Bibliotecii, dl. Gabriel Cărăbuş, să se ocupe de rezolvarea cazului, în temeiul Legii nr. 330 din 2009. Astfel, în după amiaza zilei de 27 iulie 2010, dl. Cărăbuş a emis, după analiza respectivă, o Cerere oficială către Consiliul Judeţean Suceava, către Serviciul evidenţa funcţiei publice, salarizare şi resurse umane, cerere dotată cu Nr. 593 din 27.07.2010, prin care propune „următoarele modificări faţă de numărul de personal, organigrama şi statul de funcţii anterioare:

 

Creşterea numărului de personal al instituţiei cu un număr de 1 post (de la 53 la 54 de posturi), respectiv reînfiinţarea Compartimentului Marketing  cultural şi informare comunitară, având componenţă de 1 post de Bibliotecar S gr. 1A”. Cererea este semnată de directorul Bibliotecii dl. Gabriel Cărăbuş şi Director. Adj. Economic, Ec. Aura Ionescu.

 

Cererea conţine şi o Anexă la adresa nr. 593 din 27.07.2010, înaintată tot către Consiliul Judeţean Suceava, Serviciul evidenţa funcţiei publice, salarizare şi resurse umane, prin care directorul Cărăbuş specifică faptul: „în urma solicitării doamnei Angela Furtună de a se reanaliza situaţia activităţilor specifice curente din cadrul Bibliotecii Bucovinei, respectiv a structurii organizatorice a instituţiei, vă rugăm să aprobaţi reînfiinţarea Compartimentului Marketing cultural şi informare comunitară, având în componenţă un post de Bibliotecar S gr. IA (titular: Angela Furtună)”.

……………………………………………………………………………………………………..

 

Precizez: Va fi evident utilă şi o declaraţie publică făcută în ziua de 28 iulie de domnul Preşedinte Gheorghe Flutur şi de domnul director Cărăbuş, prin care domniile lor să-şi asume garantarea îndeplinirii acestor promisiuni de reintrare a mea în legalitatea drepturilor abuziv întrerupte de Hotărârea din 20 iulie, iar această reparaţie legală  să se producă în cadrul primei şedinţe a Consiliului Judeţean Suceava din luna august, conform legii.

 

Voi accepta cu onoare şi asumarea publică de către domniilor lor a erorii comise asupra mea (suntem cu toţii oameni, totuşi), aşadar şi o reparaţie publică (argument: publică, adică exact acolo unde a funcţionat discreditul împotriva mea, căci am fost atribuită categoriei de „pensionari şi incapabili” pe care Consiliul Judeţean îşi promisese să-i concedieze pe 20 iulie); voi considera această reparaţie publică morală ca pe un gest elegant compensatoriu pentru marile traume suferite de mine recent, cu ocazia excluderii mele nejustificate din instituţie.

 

LA  FINAL: Sper ca în cursul zilei de mâine, 28 iulie, să fie îndeplinite,  prin amabilitatea şi bunacredinţă a domnului Preşedinte Gheorghe Flutur şi a domnului director Gabriel Cărăbuş:

 

toate demersurile actelor scrise şi deja iniţiate, (conform celor arătate de mine mai sus), între Biblioteca Bucovinei şi Consiliul Judeţean Suceava pentru reînfiinţarea Compartimentului Marketing Cultural şi Informare comunitară şi a postului deţinut de mine anterior, precum şi declaraţia de presă prin care domniile lor îşi asumă public ducerea la îndeplinire cu bine a acestei proceduri reparatorii legale în cadrul primei şedinţe din luna august 2010 a Consiliului Judeţean, conform promisiunii şi preliminariilor făcute în cadrul negocierilor noastre de azi, 27 iulie.

 

Acestea sunt CONDIŢIILE decente prin care am stabilit că aş putea să încetez în cursul zilei de 28 iulie, şi pentru moment,  Greva Foamei declanşată în 26 iulie ora 10, cu rezerva că voi putea reiniţia procedura Protestului prin Greva Foamei în cazul în care promisiunea făcută astăzi de domnul Preşedinte al Consiliului Judeţean, Gheorghe Flutur, şi sub auspiciile unui gentlemen agreement, nu va fi îndeplinită la prima şedinţă de Consiliu.

 

Cu speranţă,

Angela FURTUNĂ

27 iulie 2010

Suceava

 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

REAMINTESC

*** Motivele protestului declanşat de mine prin GREVA FOAMEI pe 26 iulie:

 

Consider imorală, ilegală şi abuzivă Hotărârea Consiliului Judeţean Suceava nr. 99 din 20 iulie 2010 privind aprobarea numărului de personal, a organigramei şi a statului de funcţii ale Bibliotecii Bucovinei, prin care, începând cu data de 1 august 2010, Compartimentul Marketing Cultural şi informare comunitară se desfiinţează, fiind reduse ambele posturi existente în cadrul acestuia, inclusiv postul meu.

 

ARGUMENTE:

 

Nici un specialist credibil nu a făcut evaluarea acestei activităţi, care se dovedeşte - ŞI PRIN ECOURILE EI MEDIA SAU DE CRITICĂ DE SPECIALITATE - ca fiind una din cele mai performante din Biblioteca Bucovinei şi din Consiliul Judeţean Suceava, creând, în timp, un brand cultural autentic, naţional şi internaţional, recunoscut de toată lumea bună a culturii, de toate comunităţile de români şi alte etnii din Bucovina, din România şi din lume. Astfel, instituţia Bibliotecii Bucovinei, care sub ceauşism şi în anii 90, avea reputaţia doar de fief al propagandei comuniste-ceauşiste, a devenit o instituţie cu imagine europeană, modernizată, intrând – datorită promovării mele asidue, calificate, din ultimi ani –,  în bazele de date onorabile ale instituţiilor europene cu bun renume.

 

Decizia de faţă împotriva căreia protestez are de fapt un caracter politic şi a fost determinată de activitatea unui grup intelectual ideologic extremist, cu cunoscute activităţi de presiune transpartinică, de traseism politic şi de turism politic oligarhic, şi care desfăşoară acţiuni susţinute împotriva democraţiei şi a personalităţilor democrate. Acest grup, afiliat barocului fascisto-comunist ce blochează în zilele noastre modernizarea României şi a statului de drept, desfăşoară atacuri neobosite împotriva intelectualilor publici (şi a mea) care susţin valorile europenizării, ale fidelităţii faţă de aliaţii UE şi NATO; acest grup compromite dialogurile din societatea românească, promovarea valorilor autentice, subminează continuu aşezarea civilizaţiei româneşti pe bazele meritocraţiei, ale unei economii de piaţă puternice şi credibile, ale unei culturi evoluate, la care elementele de modernizare să se împletească fericit cu cele tradiţionale şi nu să se excludă.

 

În ciuda tuturor performanţelor dovedite şi cunoscute pe plan local, naţional şi internaţional ale activităţii mele personale, cu înaltă calificare în domeniu, precum şi în cadrul compartimentului de Marketing Cultural, PR Promovare şi dezvoltare a Bibliotecii Bucovinei şi organizare de evenimente de un înalt nivel (câteva mici exemple: în numai cinci ani – activitate de cercetare, soldată cu publicare în reviste de specialitate, din  opera disidentei şi patru ediţii ale Zilelor Monica Lovinescu, din care două cu caracter naţional şi internaţional, sute de evenimente de promovare a cărţii în şcoli sucevene, participarea la evenimente literare naţionale şi internaţionale în calitate de scriitoare recunoscută ca reprezentativă pentru România de astăzi, participarea la evenimente de anvergură media naţională cum a fost Maratonul Literar European, împreună cu SRR;  şase ediţii de evenimente dedicate comemorării Zilei Holocaustului şi trei dedicate comemorării Zilei Holocaustului transnisteran; Comemorarea Genocidului Armean; Programul de Educaţie Antidiscriminare; Anul Paul Celan – inclusiv cercetare în domeniu, publicată în reviste de specialitate naţionale şi internaţionale recunosctute -, Integrala concertelor J.S. Bach, serate şi lecturi publice din opere ale scriitorilor români şi europeni sau americani, susţinerea puternică a Francofoniei în ultimii 10 ani, cu celebrarea Zilei Internaţionale a Francofoniei, a Zilei Franţei şi a câtorva ediţii de Săptămâni ale Francofoniei, conducerea şi sponsorizarea de către mine personal a ultimelor patru ediţii din Bucovina ale Festivalului Internaţional Le Printemps des Poetes, organizarea Conferinţelor Bibliotecii în cadrul cărora au conferenţiat 30 de personalităţi ale culturii româneşti (între care Sandală Maria Ardeleanu, Mircea A . Diaconu, Elena Prus, Ştefan Băişanu, Jean Zves Conrad, Cezar Secrieru, Vasile Demciuc, Tania Grinberg, Mihai Iacobescu, Sabian Fânaru, Cecilia Popescu Latiş, Mariana Boca, George Dârbu, Ilena lescaut etc.), promovarea lecturilor din opera a alţi doi mari scriitori de origine bucovineană: Norman Manea şi Matei Vişniec – precum şi cercetare, analize şi critică pe opera lor, publicată în cărţi şi reviste de specialitate -, organizarea a zeci de vernisaje de expoziţii şi lansare de carte, precum şi de debuturi literare remarcabile, susţinerea şi prin proiecte şi investiţii proprii a brandului Bibliotecii Bucovinei, dar şi alte sute de intervenţii, de campanii media, de interviuri în presa scrisă, radio şi televiziune, pentru promovarea educaţiei, a culturii şi a lecturii şi interesului faţă de carte), organizarea Spectacolelor de celebrare a multiculturalităţii, Organizarea Conferinţelor şi prezentărilor dedicate Monsegnorului Vladimir Ghika, nenumărate pledoarii publice de partea culturii, literaturii, societăţii civile şi rolului intelighentziei româneşti, precum şi de partea cultivării prin Carte şi Creativitate a respectului pentru civilitate, urbanitate, est-etică; organizarea a zeci de expoziţii de carte şi prezentare de carte în media, în cicluri şi campanii diverse, etc.)

 

Comunicarea faptului că am fost dată afară (fără motiv şi fără nicio cauză profesională din Biblioteca Bucovinei) a lipsit, atât din partea Bibliotecii Bucovinei, cât şi din partea Consiliului Judeţean. Aceasta a fost o atitudine ce încalcă nu numai bunul simţ, manierele minimei morale, ci chiar Legile şi Constituţia şi împotriva căreia protestul de faţă prin Greva Foamei nu este de ajuns.

 

Până când îşi va asasina sau alunga România valorile şi oamenii oneşti, care îi dedică viaţa şi munca lor, şi până unde va merge clasa politică românească transpartinică pe acest vehicul distructiv al activismului de partid extremist şi al cultivării exclusiviste a profitorilor de partid, a oligarhilor şi a incompetenţilor?

 

Încălcându-se orice deontologie şi manifestându-se o lipsă de respect ce ţin de neostalinismul şi barocul fascisto-comunist în care România se complace şi se sinucide, am aflat din presă despre limojarea mea.

 

E ştiut faptul că o societate care îşi alungă sistematic valorile profesionale, oamenii competenţi şi verticali (între care mă număr) nu face decât să impună mediocritatea şi incompetenţa ca normă, traseiştii politici ca model de merit, laşitatea şi lipsa de responsabilitate ca virtuţi morale.

 

Cazul eliminării mele nedemne, al surghiunirii mele de către Directorul Bibliotecii Bucovinei, dar şi de către Consiliul Judeţean Suceava, prin presiunile grupurilor ideologice transpartinice extremiste, se adaugă sutelor de cazuri care au alungat în ultimii ani intelighentzia românească din ţară, care se opun respectului faţă de valorile autentice şi faţă de performanţele româneşti, dorind menţinerea României în provincialism, ultranaţionalism xenofob şi fascizare, în marginalitate antieuropeană, antiamericană şi antimodernă. Însăşi recenta mea Scrisoare Deschisă către Preşedintele României a fost un astfel de protest făcut tot de mine împotriva clanurilor transpartinice ce se ocupă cu epurările din societatea românească a intelectualilor publici proatlantişti şi proeuropeni care pledează pentru modernizarea şi salvarea României, iară nu pentru enclavizarea ei. Elminarea mea, cu comanda politică în urma unui complot, se doreşte o ameninţare la adresa vocaţiei mele proeuropene şi proatlantiste.

 

Alungarea mea, în ciuda valorii, muncii şi contribuţiilor eminente, originale şi moderne aduse în favoarea prestigiului Bucovinei şi României, Consiliului Judeţean, şi Bibliotecii Bucovinei, se adaugă tuturor mărturiilor din opera mea civică şi intelectuală din ultimul timp, prin care atrag atenţia la modul cel mai serios că în România reînvie atmosfera anilor 30 şi respectiv 50 (excluziuni, politici discriminatorii extremiste, rasism, fanatism, terorism intelectual, asasinat moral şi fizic), că în România bătălia dintre forţele pro-modernizare (unde se regăseşte şi activitatea mea), şi forţele naţionaliste tradiţionaliste, ia accente ilegale şi criminale, cu accelerarea intoleranţei, a xenofobiei şi antisemitismului (şi în sensul lui Emmanuel Lévinas, adică ura oamenilor faţă de ceilalţi oameni).

 

Aceste motive mă determină să solicit Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu:

 

  • să ia act de acest al doilea Protest Public, de data aceasta făcut de mine prin GREVA FOAMEI, prin care semnalez limojarea mea fără motiv (dintr-o instituţie dominată în aparatul de conducere de „elite” ale comunismului dinastic şi stalinismului pentru eternitate)

 

  • să ia act şi de aspectul secund reprezentat de atrocităţile morale publice declanşate nu numai împotriva mea, ci împotriva intelighentziei româneşti în ansamblu, a oamenilor de cultură şi de creativitate remarcabilă, a vârfurilor de lance ale conştiinţei şi vocii civice româneşti.

 

  • Să-şi amintească de lunile de foc ale campaniei prezidenţiale, în care, cu sacrificiul propriilor interese, am apărat în presă, blogosferă şi prin articole de analiză şi atitudine pe singurul candidat la Preşedinţia României care îmi reprezenta şi mie interesele, adică era susţinut de Uniunea Europeană şi de Statele Unite ale Americii, iar nu de Moscova (care are încă foarte multe datorii faţă de ţara mea). A venit vremea ca Preşedintele României să constate că şi viaţa mea de scriitor şi om de cultură român este importantă ca şi a domniei sale, şi la ea se atentează acum de către aceiaşi înverşunaţi adversari care doresc compromiterea tuturor valorilor democraţiei.

 

Protestul de faţă susţine restabilirea raporturilor de normalitate dintre mine şi Consiliul Judeţean Suceava, precum şi a respectului faţă de persoane şi instituţii (scuzele publice, adică acolo unde am fost atacată prin decizia de limojare, vor fi acceptate). În declaraţiile publice ce se regăsesc în presa din ultimele zile, Preşedintele Consiliului Judeţean Suceava a afirmat ca va „concedia pensionarii şi incompetenţii”. Găsesc că este dator să-şi îmbunătăţească discursul: alături de pensionarii şi incompetenţii concediaţi, se mai găseşte, iată, o categorie: eu, Angela Furtună, profesionistul autentic, vânat de grupările de terorişti politruci transpartinici.

 
SUBIECTUL 1) “CAFEAUA” : “Expresia Ideii” - Mariana Bendou’s F.B. club PDF Imprimare Email
Evaluare utilizator: / 2
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de EXPRESIA IDEII(Mariana Bendou's Club)   
Joi, 21 Aprilie 2011 17:22

 
MIHAI HORGA, Roman: DECAR DE EPIGRAME PDF Imprimare Email
Evaluare utilizator: / 4
Cel mai slabCel mai bun 
Scris de Ştefan Doru Dăncuş   
Miercuri, 02 Mai 2012 15:34
 
 
Bussines
După marea demolare,
O afacere de soi
Ar fi - plăci indicatoare
Cu ,,Aici am lucrat noi''
 
Nedumerire
Eşti în opoziţie
Dar, ai o ...poziţie
Ajuns la putere
N-ai nici o părere...
 
Dorinţă
Măcar cât timp mai trăim
Vrem, de gropi să ne ferim
Cum putem,fiindcă la moarte
Tot de-o groapă avem parte...
 
Avertizare
Gaz pe foc, se mai turna
Atunci când gaz se găsea
Dar, de când gazul lipseşte
E mai rău: focul mocneşte...
 
Deosebire
Unii sunt în clanţă,tari
Mulţi ajung par-lamentari
Altora, fără dotări
Le rămân doar...lamentări.
 
Mirare
De ce nu-i dulce viaţa, oare
De douăzeci de ani? Socoate:
Ni s-a promis cam multă sare
Cu marea...păcăleală,frate!
 
Unei ,,focoase''
În ochi tu ai scântei
Deci, nu mai este cazul
Chibrituri-ca să iei
Să aprinzi aragazul...
 
Misivă
Ţi-am trimis o epigramă...
Ai făcut o mare dramă!
(De-ţi făceam un epitaf,
Scăpam-sigur-de perdaf...)
 
Citadină
După un plan măreţ
Oraşu-i bărbierit...
Nu mai avem boscheţi
Doar boschetari-atât!
 
Unui reporter
Când spui : ,,doisprezece zile''
Şi greşeala n-ai văzut,
Mă gândesc : tu, ori ai pile
Ori...şcoala nu ţi-a plăcut.
 
« ÎnceputAnterior12345678910UrmătorSfârşit »

Pagina 1 din 1293

Poemul din metrou