Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
the wandering wanderer PDF Print E-mail
Written by Teodor Barsan   
Monday, 01 February 2010 17:04

The streets naked and left in dejection,
Filled with despair
Cigarettes ash on the sidewalk embeded in our souls


Buddhist monks riding motorcycles on a highway leading to nowhere

And in the middle of these streets

I see a man whispering :

Today I shall not go to the temple

I shall light a cigarette on the Shabbas

Today I shall be a goim

Today I shall not wear my Cross and follow Him

Today I shall not repeat my holy mantra and spin my prayer wheel



Today I shall be alone.

 

 
ludovico technique PDF Print E-mail
User Rating: / 2
PoorBest 
Written by Leonard Ancuta   
Monday, 01 February 2010 14:38
cîteodată e nevoie de mai mult
senzația aia pe care o ai cînd probezi mai multe perechi de ochelari
și descoperi prin ei o lume nouă. o lume în roșu și negru.
timpul scurs între imagini
așteptarea nefiresc de lungă
să se termine muzica, să îți intre un păianjen în gură.

privești pendulul.
prin el secundele se scurg în lume și se amestecă uniform cu substanța ei.
picături de sînge topindu-se într-o oală cu lapte.
arcușul în formă de lamă
pe venă.

spune alfabetul de la coadă la cap.
trăiește invers
ca și cum ai derula banda. iei țigara din scrumieră, o duci
la gură, înghiți fumul, o aprinzi
o pui tacticos în pachet.
te naști în iad și mergi tot acolo. cineva îți pune același film
de mii de ori
iubirea este în pat așteaptă cu brațele întinse.
cazi spre ea, ești o avalanșă, te pregătești să o acoperi
cu săruturi
iubita îți ia fiecare durere
te așteaptă, e întocmai ca o mamă cu picioarele desfăcute.
moartea se repetă la intervale regulate
ca o pauză publicitară.

privești cerul, sînt cruci care zboară.
peste tot vezi multe cruci. ți se face frică, ți-au spus că înseamnă moarte
durere
suferință.
și chiar dacă au uitat să-ți spună că isus și-a cărat singur crucea
și cu voia lui a urcat pe ea, din dragoste pentru oameni,
tu încă nu crezi asta
crucea înseamnă dragoste. cînd ne îndrăgostim ar trebui să ne facem semnul ei.

ar trebui să înființeze o poliție a iubirii
care să meargă în cimitire să scoată însemnele dragostei acolo unde nu există
simbolul e doar cei care mor din dragoste
vor fi apoi noi cruciade
batallions d’amour revărsîndu-se între păgîni
pînă cînd toți oamenii vor fi frați
de sînge

nu e doar un vis urît. de fiecare dată cînd deschizi ochii
mii de ace înțeapă. drumul pînă la serviciu e un alt coșmar cu oameni morți
cadavre pe trotuare, în autobuze, cadavre citind ziare sau conducînd mașini.
nu mai simți nevoia de lume te simți mai bine însă
cînd cineva te bate pe umăr
te întorci vezi un străin cu ochi decolorați
care îți spune pe nume.

refuzi lumea strîngi din gene ai vrea să se lipească să dispară coșmarul
să nu se mai audă picăturile acelea teribile
din ce în ce mai albe într-o mare tot mai roșie
apoi temător deschizi pleoapele, o gură flămîndă pregătită să muște.
lumea se reface, o percepi tot mai clar așa cum își revine auzul după o explozie
ești întins pe spate, deasupra ta se află niște flamingo negri
își înfig ciocuri monstruoase în pieptu-ți descheiat ca o cămașă.

nu poți urla nu poți scoate un sunet.
ai limba amorțită ca un clopot uitat. păsările i-au zmuls frînghia bucată cu bucată
pentru a-și repara cuibul. ai vrea să dormi fără oprire
ai vrea să spargi fereastră după fereastră. să dărîmi ușă după ușă
pînă dispare lumea asta în roșu și negru. îți torni un pahar de vin îl bei
ca pe opoțiune magică. îți treci mîna prin păr și lași vraja să te cuprindă.
iubita e o motocicletă,
încaleci, îți lipești pieptul de ea și te rogi să aibă suficient combustibil
să te ducă departe.
cît mai departe de lumea aceasta dezlănțuită.
 
locus amoenus PDF Print E-mail
Written by Igor URSENCO   
Monday, 01 February 2010 08:25

1.tulkus
Oameni fiți vigilenți
printr-un laț de ștreang
îndoliat se vede
cel mai bine mîntuirea eutopică
curge cu mult mai domol

cînd trece de-asupra
unui cuib părăsit de cuc

în Epistola lui Pavel către Evrei

„kredinţa este ființarea
celor nădăjduite cu inima
și dovada lucrurilor
nevăzute” cu ochiul liber
din Primăria de la Oswentium

2.emigrație heterotopică
pînă cînd Iuda Iscarioteanul se refugiază
în pagina 13 din Koran Vechiul Testament începe
să devină mai civilizat

după croiala vegetală a Siberiei
mătăhăloase ce pare uneori
un depozitar anemic din cristale șlefuite
cu laptele praf
pe care pruncii africani nu l-au supt
de la țîța
mamelor lor albe

3.Africa fără botniță
fără a fi carnivoră,
inima are legături de sînge intense

cu toate planetele
aliniate la gradul zero aries

nu ar confunda zebra sălbatică cu trecerea
de pietoni sau haina vărgată de pușcăriaș,
nu o interesează de ce girafa stă
cu capul dincolo
de nori și poartă discuți celeste în timp
ce tremură la urletul hienelor:

un dialog în care orice gînd neîncarcerat
a lui Nelson Mandela
pare un apostol familiarizat cu groapa
cu lei ce își recunosc savana feroce

dintr-o singură halcă de carne

asimilată odată cu lecția Patriei
bine învățată

4.pădurile din Belarus golite de partizani
amenințată de clima ukraineană, Europa
și-ar putea muta coordinatele metafizice
periculos de aproape
de Constelația Ursa Mare:

uite cazul nesperat de către fiecare membru
nou aderat la Uniunea Europeană, întinsă
pe tratate diplomatice
de sute de kilometri

ca o femeie
ușoară la corp și puțin alterată
încît nu ar încape nici măcar într-o conservă
fără de substanțe stabilizante

nici în ruptul capului

nu poate urmări
coerența sufletului
la graniță cu trupurile postume

5.eșafodul cu zaruri
Rusia răstignită
pe picior larg

iarăși între două kontinente
cu graniță instabilă

Kalașnikov și Karamazov au de ales
între două curse de șoareci existențiale: exponatul
de la Mauzoleu alege

întotdeauna calea de mijloc
fără a anticipa în geniul său revoluționar
că Fiodor Mihailovici Dostoievski
iar va pierde la ruletă
lozul cel cîștigător
și nu va scrie romanul Alaska programat
să fie o Nineve utopikă
între pre-modernismul rus
și post-modernismul american


6.America, altfel
cîndva eram Titan mitologic

vorbeam franceza cîndva
prin gura ei neofită Statuia
Libertății nu își mai aprinde în brațul
de beton brusc flacăra

din cauza scumpirii carburanților

replica guvernului meu
democrat
nu prețuiește
nici cît o republică de banane
distanța de la New York pînă la
California e ca de la moarte

pînă la viața de apoi

folosesc preponderent limba
lui Cervantes cu un ciudat
accent de marijuana

unde-s visele mele
pentru care se băteau
europele eliberate

de sinele lor sîngeros

cine mă așteaptă
cu un cal alb în plus

înafara împărăției tale, Doamne?

cu marginile verzi din piept
inima mea nouă bate
accelerat pe transplantul
colorat al coșmarului zilnic ce îl

visez

mi se aprinde iarăși flacăra
libertății în ochi și curge o pace dulce
ca un fruct oriental

peste picioarele mele de Golem

prăbușite într-un anotimp
de septembrie
ca două turnuri îngemănate
și dacă tot sunt
în genunchi
rămîn

cu creștetul mai sus
de orice credință
anulat
de orice linie creditată de terorism

Doamne binecuvîntează
America:

binecuvîntează-mă!





 
fulcrum PDF Print E-mail
Written by Igor URSENCO   
Monday, 01 February 2010 08:28

Fulcrum (lat.) – “punct de sprijin”. Din expresia atribuită lui Arhimede: “dați-mi un punct de sprijin și voi răsturna pămîntul!”

 

dați-mi un punct de sprijin

ecologic

vorbind despre credința mea
eclozată
într-o formă de entuziasm

cu buget redus
și acțiune minimă
printre levitațiile zilnice

într-o rază de soare

se pot strecura lejer trei îngeri
și abia dacă
o poate face Prometeu

dezlănțuit
în figurile bătrînului Arhimede

dați-mi un punct
de sprijin pe care să nu-l fi atins

cu inima îngîndurată

nimeni
pînă la credința mea



 
sunt un bărbat singur PDF Print E-mail
User Rating: / 4
PoorBest 
Written by Ioan Es Pop   
Sunday, 31 January 2010 11:31
sunt un bărbat singur. nu-i nici o mândrie în asta. doar sunt
hoarde de nefericiţi care umblă şi caută
alţi nefericiţi — numai că între nefericiţi şi nefericiţi
sunt mari praguri de nefericire,

unii au bani mulţi, alţii au speranţe
deşarte — nu există doar nefericiţi
de-un singur fel.

iar când, totuşi, se unesc,
nefericiţii fac revoluţii, după care
li se ia totul.
 
« StartPrev3151315231533154315531563157315831593160NextEnd »

Page 3157 of 3181

Poemul din metrou