Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Stelian Gomboş: Despre dreptatea lui Dumnezeu şi judecata omului… PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 21 August 2017 12:11

           

Cu fiecare Sfântă Evanghelie pe care noi o auzim la Sfânta Liturghie, Mîntuitorul Iisus Hristos ne cheamă pe toţi la bunătate unii cu alţii. Cu cât suntem noi mai buni cu cei din jurul nostru, cu atât mai mult şi Dumnezeu îşi arată bunătatea Sa covârşitoa­re faţă de noi. Dumnezeu ne copleşeşte cu iubirea Sa de fiecare dată. Lumina soarelui care ne-nconjoară, aerul care ne însoţeşte din abundenţă şi toate câte avem şi de care ne folosim zi de zi pentru existenţa noastră sunt darurile lui Dumnezeu, pe care ni le oferă fără ca noi să le merităm datorită vredniciei şi a unei jertfe deosebite din partea noastră.

Prin toate aceste binecuvîntări şi daruri Dumnezeu ne cheamă la bunătate, iertare şi comunicare între noi. Aşa cum Dumnezeu este mereu bun cu noi, la fel trebuie să fim şi noi cu cei din jurul nostru. Păcatele pe care noi le facem mereu cu ştiinţă sau din neştiinţă sunt ca nişte datorii, credite pe care noi le facem în faţa lui Dumnezeu. Nimeni dintre noi nu este fără de păcate. Avem mai puţine sau mai multe, mai mici sau mai mari, dar important că avem şi, de multe ori, abia le mai ducem în sufletul nostru împovă­rat. 

Cu fiecare spovedanie sinceră, Dumnezeu prin pocăinţa noastră sinceră, adică regretul şi părerea de rău pentru ele, (po)căinţa, şi rugăciunea înlăcrimată, aduce de fiecare dată iertarea Mântuitorului nostru Iisus Hristos faţă de noi. La această bunătate a Lui Dumnezeu trebuie să răspundem şi noi tot cu bunătate faţă de cei de lângă noi. Dacă noi nu reuşim să facem acest lucru, Dumnezeu ne va judeca cu asprime, va face dreptate cu noi şi ne va pune să plătim tot ceea ce suntem datori în faţa Lui. Acesta este de fapt mesajul din Evanghelia care se citeşte în fiecare an, în Duminica a 11-a după Rusalii (Matei cap. 18, 23 - 25).

Evanghelia este plină de învă­ţături foarte folositoare şi de mare actualitate: În primul rînd învăţăm că această viaţă pământească este o şcoală în care noi ne pregătim pentru marele examen de la finalul vieţii noastre pe care-l prezidează Însuşi Dumnezeu. Judecata lui Dumnezeu este şi personală, dar şi colectivă sau publică. Odată cu moartea omului are loc judecata particulară în care sînt cercetate toate faptele noastre săvârşite, atât cele bune, cât şi cele rele, dar, în acelaşi timp, vom fi examinaţi şi pentru prilejurile şi ocaziile, când puteam să facem un bine cuiva şi nu l-am făcut. Aceste ocazii de săvîrşire a unui bine sunt socotite ca fiind mari păcate înaintea lui Dumnezeu.

Ca să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu în ceruri avem nevoie de această evaluare de care nimeni nu poate scăpa. Dacă în această viaţă pământească noi am avut milă faţă de cei din jurul nostru şi Dumnezeu va avea multă milă cu noi. Dar dacă am fost severi şi aspri, poate chiar nedrepţi, cu cei care ne-au greşit într-un fel sau altul şi Dumnezeu va avea cu noi aceeaşi severitate. Această învăţătură o desprindem tocmai din această Evanghelie citită la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Spune aşa Evanghelia: ,,De aceea, asemănatu-s-a împărăţia cerurilor omului împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi, începând să se socotească cu ele, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi (un fel de monede din aur sau argint masiv). Dar neavînd el cu ce să plătească, stăpânul său (adică Dumnezeu) a poruncit să fie vândut el şi femeia şi copiii şi pe toate câte le are, ca să se plătească. Deci, căzîndu-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicînd: Doamne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot. Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar  ieşind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el şi care-i datora o sută de dinari (o monedă foarte mică şi fără valoare mare). Şi punând mâna pe el, îl sugruma zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator. Deci, căzând cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: Îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti. Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închi­soare până ce va plăti toată datoria. Iar celelalte slugi, văzând deci cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, au spus stăpânului toate cele întîmplate. Atunci chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca şi tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, pînă ce va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă nu veţi ierta - fiecare fratelui său - din inimile voastre."  (Matei 18, 23 - 35). 

Din relatarea acestei Evan­ghe­lii ne impresionează foarte mult atitudinea şi bunătatea lui Dumnezeu care iartă totul: oricât de multe şi mari ar fi păcatele noastre. Acelui datornic cu zece mii de talanţi (şi să nu uităm că un talant, ca monedă, cântărea 50 kg de aur sau de argint; era o mare valoare) Dumnezeu îi iartă toată datoria. Nu-i eşalonează restan­ţele sau datoriile, ci, pur şi simplu, le şterge cu totul. Să ne punem în locul acelui datornic care era adus cu mare frică şi groază în faţa stăpânului care a cerut să fie ares­tat, iar întreaga lui familie să fie vândută pentru a achita o parte din datorii. Ce zbucium în sufletul lui, câtă durere la gândul că toată familia lui va fi dezmembrată şi risipită şi că s-a terminat definitiv cu libertatea!  Ce bine era în libertate şi ce greu îi va fi acum la temniţă! Deşi nu era sigur că stăpânul îi va da o şansă de amânare a plăţii, totuşi încearcă să-L înduplece ca să-i permită doar o perioadă de timp, ca să strângă bani pentru a plăti imensa datorie. Încercarea lui a avut mare succes.

Oricât de păcătoşi am fi, şi noi să încercăm cu încredere să cerem iertare de la Dumnezeu. Lui Dumnezeu nu-i trebuie nimic material de la noi, nu are nevoie de banii noştri ca să plătim păcatele noastre. La Dumnezeu să venim doar cu lacrimi şi cu ,,inima înfrântă şi smerită"; să avem hotărârea fermă de a nu mai greşi, dar, în acelaşi timp, să fim şi noi îngăduitori cu cei din jurul nostru. Dumnezeu nu-i amână res­tan­ţele mari, ci le iartă pe loc şi, totodată, îi dăruieşte, pe deasupra, şi libertatea. Iertarea şi libertatea nu pot fi preţuite, deoarece sunt cele mai valoroase, ca şi viaţa, ca şi veşnicia în rai. După această iertare şi bucu­rie a libertăţii, acel om, ca recu­noştinţă, manifestă faţă de cel de lîngă el ură şi dispreţ. Dumnezeu nu doarme, El vede, aude şi ştie totul despre noi. Dumnezeu este bun, dar poate fi şi drept dacă noi îl supărăm. Dumnezeu i-a dat o mare şansă: iertarea totală ca el să poată intra în raiul libertăţii.

Evanghelia nu ţine doar de trecut; cele relatate nu fac parte din povestea unui om, ci poate fi chiar povestea vieţii noastre personale. Noi înşine putem fi în locul acelei persoane cu mari datorii. Păcatele noastre depăşesc cei zece mii de talanţi, pentru că gîndurile rele şi vorbele rele tot păcate sunt. Cu toate că noi am primit prin spovedanie dezlegare, iertare totală deşi nu merităm, totuşi Dumnezeu, în bunătatea Lui, ni le-a dăruit. Plecăm de la Biserică, uneori chiar din scaunul de spovedanie, şi manifestăm multă ură, adversitate şi duşmănie. La ce ne-a folosit oare mersul la Biserică şi ce am înţeles din spovedania făcută? Să ne trezim măcar acum la bunătate, iertare şi înţelegere, să fim toleranţi şi îngăduitori unii cu alţii. Căci mare, bun şi iertător este Dumnezeu!...

Cu alte cuvinte sau în altă ordine de idei, aşa stând lucrurile, ajungem la concluzia şi constatarea că poate că dacă am încerca noi să iubim mai mult în loc de a judeca, am fi mult mai fericiţi, sau cu adevărat fericiţi. Însă noi încercăm cu tot dinadinsul să găsim orice greşeală la aproapele nostru, ca să-l judecăm (şi chiar să-l sancţionăm sau pedepsim) cu asprime apoi. Ne uităm la înfăţişare de parcă ar fi lucrul cel mai important din lume, găsind tot felul de argumente care să ne scuze răutatea ce ni se ascunde în inimi. Treaba noastră nu este să judecăm, treaba noastră este să iubim. Nu trebuie noi să ştim de ce acel om se îmbracă cumva şi se comportă diferit faţă de noi. Numai pentru că cineva nu se îmbracă sau nu se comportă cum am vrea noi să o facă nu înseamnă că avem dreptul de a ne pronunţa în mod pripit şi de a ne simţi apoi satisfăcuţi că am zis un mare adevăr. Cred că judecăm atunci când nu putem iubi. Este greu uneori să ne abţinem să nu judecăm, dar putem încerca să o facem. Putem să ne rugăm pentru acea persoană în loc să o judecăm. Am fi cu mult mai câştigaţi în ochii lui Dumnezeu.

Oamenii care au tendinţa mereu să judece pe ceilalţi se confruntă ei înşişi cu un lucru grav: mândria. Atunci când vezi greşelile altuia şi nu te poţi abţine să nu judeci, tu eşti problema, nu persoana de lângă tine!...

Am citit cu ceva timp în urmă mărturia unei tinere din America ce m-a impresionat prin sinceritatea cu care şi-a deschis inima. Ea a spus că a crescut cu mentalitatea că tinerele creştine trebuie să poarte numai fuste, iar ea a încercat să îndeplinească acest lucru purtând doar fustă. A început să observe că se simţea mai presus faţă de celelalte fete prin atitudinea ei, şi atunci a început să judece. În inima ei a început să gândească rău împotriva celorlalte fete creştine care se îmbrăcau şi în pantaloni şi a continuat aşa până într-o zi când şi-a dat seama că problema nu erau acele fete care purtau şi pantaloni, ci problema era ea, care purta doar fuste şi le judeca pe acele fete care nu purtau. Atunci a început în inima ei să se căiască de acest păcat sub care a căzut fără să-şi dea seama, încercând cu tot dinadinsul să-şi schimbe acest mod de a gândi. Deşi i-a fost greu a încercat şi ea să înceapă să poarte şi pantaloni pentru a vedea că nu o fustă te face mai plăcută înaintea lui Dumnezeu. Acea tânără a afirmat că, deşi Dumnezeu a eliberat-o de păcatul judecăţii, încă mai are probleme în a-i judeca pe ceilalţi. O felicit pe acea tânără pentru că a avut curajul să spună un adevăr!...

Astfel am ajuns la concluzia că cei care judecă sunt problema, nu cei care sunt judecaţi. De multe ori ne este teamă să facem un lucru pentru că vom fi judecaţi, deşi avem în inima noastră încredinţarea că Dumnezeu este de partea noastră. Oamenii întotdeauna vor judeca, fie că vom face bine sau rău. Întotdeauna va fi cineva căruia să nu-i convină felul în care ne-am îmbrăcat, ceea ce am spus sau ce am făcut. Însă asta nu contează deloc. Ceea ce contează este că există Cineva care nu ne va judeca niciodată! Ce bine este să ştiu că Domnul Iisus Hristos este de partea mea, că mă susţine în ceea ce fac atâta timp cât Îl întreb pe El. Şi asta şi fac. Dragul meu, nu-ţi fie teamă de gura celorlalţi. Dacă tu ştii că Dumnezeu este de partea ta, atunci nu-ţi fie teamă de oştirea care ar putea veni împotriva ta. S-ar putea să rămâi chiar singur uneori în lucrurile pentru care lupţi, dar să ştii că Dumnezeu este cu tine. Crede şi speră. Nu te lăsa înfrânt de judecata lumii. Ei vin, privesc şi apoi te judecă cu nepăsare, după care pleacă şi nu se mai întorc niciodată. Nu contează ce spun oamenii despre tine, contează numai ce spune Dumnezeu. Şi El, între multe altele zise să “nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi, căci toată judecata a dat-o El (numai) Fiului!...”

 
Concurs de poezie PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 17 September 2017 10:54

 

Concurs de poezie, noiembrie-decembrie 2017: “literaturitate.ro 2017” 

REGULAMENT literaturitate.ro 2017:

Concursul va avea loc doar dacă vor exista 50 de texte înscrise, minimum.

Perioada de desfăşurare efectivă: 10 noiembrie – 30 decembrie 2017.

  1. Trimiterea poemelor pentru concurs: 10 noiembrie-01 decembrie, ora 24.00.
  2. Postarea poemelor în pagina de concurs: 02-03 decembrie, ora 24.00.
  3. Jurizarea şi Votarea: 04 decembrie – 25 decembrie, ora 24.00
  4. Anunţarea câştigătorilor, afişarea clasamentelor: 26-30 decembrie.

Juriul virtual:

  1. Angela Nache-Mamier, poetă franco-română, critic, traducător – preşedinta Cenaclului Musc’art în Franţa, Frontignan – președintă a juriului;
  2. Balázs F. Attila, scriitor, traducător, editor – membru de onoare al juriului;
  3. Daniela Varvara, profesoară de Limba şi literatura română, doctor în filologie, poetă – câștigătoare a Premiului I literaturitate.ro, konku2015, editor la Albatros, revista societății de haiku din Constanța și la revista InterArtes, Constanța, colaborator permanent la revista ExPonto, sub egida USR, filiala Dobrogea – membră de onoare a juriului;
  4. Valentin Busuioc, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România (1996) – membru de onoare al juriului;
  5. Teodor Dume, poet, fondator şi director revista Ecoul, Oradea – membru de onoare al juriului;
  6. Gela Enea, profesor, scriitor – câștigătoare a premiului revistei SINGUR, konku2016, redactor asociat la revista Noul Literator, sub egida USR;
  7. Dorina Stoica, poetă, câștigătoare a premiului Radio Vocativ, konku2016, membră a Academiei Bârlădene, a Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română, colaborator la Centrul Mihai Eminescu din Bârlad, la Biblioteca Stroe S. Belloescu;
  8. Ana Urma, poetă – câștigătoare a Premiului I și a Premiului publicului literaturitate.ro, konku2016;
  9. Luminița Zaharia, poet, prozator, peste 15 cărți de poezie și proză editate;
  10. Mihaela-Roxana Boboc, poetă – câștigătoare a Premiului al III-lea literaturitate.ro și al revistei Cafeneaua politică și literară, konku2016, membru fondator al cenaclului Ante Portas Buzău;
  11. Simion Cozmescu, poet, editor la Revista Lada de Zestre, revistă de cultură și civism a Asociației Călan 1387.

Premii acordate la notare/votare:

  1. Premiile juriului
  2. Premiul publicului

Premii acordate de reviste de cultură:

1.Premiul Revistei “Cafeneaua politică şi literară” – publicaţie de informare, analiză şi cultură politică, Drobeta – Turnu-Severin, prin domnul Mircea Popescu, jurnalist, redactor-şef al revistei;

2.Premiul Revistei “Singur” – revistă de cultură, civilizaţie şi atitudine morală, Târgovişte, prin domnul Ştefan-Doru Dăncuş, fondator al revistei.

3.Premiul Revistei “Literadura” – revistă editată la Buzău, prin domnii: director Costel Suditu și redactor-șef Teo Cabel, fondatori ai revistei și poeți.

4.Premiul Revistei “Poem Caffé” – revistă de literatură și artă editată la Galați – prin doamna Luminița Dascălu.

Premiul organizatorului:

  1. Premiul konku2017

Menţiuni (doar dacă este cazul):

  1. Menţiune I
  2. Menţiune II

Contribuie cu generozitate:

  1. Angela Nache-Mamier, poetă franco-română, critic, traducător;
  2. Balázs F. Attila, poet, editor, traducător;
  3. Daniela Varvara, profesoară de Limba şi literatura română, doctor în filologie, poetă;
  4. Teodor Dume, poet, reprezentant Radiometafora;
  5. Gela Enea, poetă;
  6. Luminița Zaharia, poetă;
  7. Mihaela-Roxana Boboc, poetă;
  8. Simion Cozmescu, poet;
  9. Dorina Stoica poetă;
  10. Ana Urma, poetă;
  11. Ottilia Ardeleanu, organizatoare concurs, poetă.

Mediatizare:

  1. Radiometaforahttp://www.radiometafora.ro/, prin domnulTeodor Dume.

 

Reguli de concurs:

          1. Pentru juriu:

Juriul va nota fiecare text, obligatoriu, cu note de la 1 la 10, cu maxim o zecimală (ex.: 8 sau 8,6; 6 sau 6,7 etc.). Câştigătorii vor fi desemnaţi în ordinea mediilor aritmetice.

        2. Pentru publicul cititor:

Fiecare cititor autentificat va evalua fiecare dintre texte, cu note de la 1 la 10, cu maximum o zecimală (ex.: 5 sau 5,5; 9 sau 9,3 etc.). Câştigător va fi desemnat poemul cu cel mai mare punctaj acumulat.

Observaţie: votul publicului se consideră separat de votul juriului şi nu va fi luat în calculul notei finale a fiecărui concurent. Autorul cu cel mai mare punctaj calculat prin suma notelor votanţilor va primi Premiul publicului.

            3. Pentru concurenţi:

Participanţii trebuie să-şi creeze un cont de acces pe site-ul literaturitate.ro, până la data de 1 decembrie 2017, cu o scurtă descriere a activității literare și să posteze minim 3 texte pe site până la data de 1 decembrie 2017.

Fiecare participant va trimite la concurs doar un singur text, nepublicat virtual sau pe hârtie. Poezie în vers albNu se impune vreo temă.

Se solicită şi recomandă folosirea diacriticelor, se ştie faptul că lipsa lor, în anumite situaţii, schimbă sensul cuvintelor, lucru care poate fi în defavoarea concurenţilor, prin depunctarea textului.

Greşelile gramaticale şi limbajul licenţios duc la descalificarea textului în cauză.

Trimiterea poemelor pentru concurs:

Textele se vor trimite în perioada precizată în regulament și doar atunci, cu fontul Times New Roman, mărime 12, conţinând titlu şi numele autorului care va fi plasat sub titlu, pe adresa de e-mail:  This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it (atenţie: NU se postează în pagina de concurs şi nici pe site!). Autorii vor primi confirmare pentru trimiterea textelor în cel mult 48 de ore de la primirea e-mailului. În cazul în care nu vor primi e-mailul de confirmare, înseamnă că textul nu a ajuns şi va fi necesar să retrimită textul pentru concurs!

Identitatea autorului nu va fi cunoscută decât după afişarea rezultatelor!

Postarea poemelor în pagina de concurs:

Postarea textelor participante se va face de către organizator numai în perioada menţionată în regulament. Vă rugăm să nu publicaţi textele participante pe site și nici în alte spații literare pe durata concursului, până la afișarea rezultatelor! (acestea vor fi descalificate)!

Jurizarea şi votarea:

Atât juriul cât şi publicul (concurenţi şi neconcurenţi, membri ai literaturitate.ro) vor nota/ vota numai în perioada menţionată în regulament.

Oricare vot va fi trimis pe adresa de e-mail a concursului This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it  şi nu se va face cunoscut decât după terminarea votării. Votantul trebuie să trimită obligatoriu nr. text – notă (ex.: 1 – 6; 2 – 8,3; 3 – 10…) pentru fiecare concurent. Votul trebuie obligatoriu însoţit de numele votantului.

Observaţie: Concurenţii, obligatoriu, vor vota şi trebuie să voteze fiecare text, mai puţin pe cel personal.  Dacă există neparticipanţi la concurs, dar care doresc să voteze, este necesar să se înscrie pe site până la data de 01 decembrie 2017. După această dată nu se va mai permite niciun vot al vreunui membru înscris ulterior.  Voturile vor fi trimise pe adresa de e-mail mai sus menţionată. Orice vot suspicios, care pare să fie cu dedicație expresă vreunui concurent va fi anulat fără a mai trebui dată o explicație. Orice abatere de la regulament va fi penalizată, singurii care vor avea de pierdut fiind concurenţii. Rugăm, deci, corectitudine!

Toate notele juriului vor fi trimise pe adresa de e-mail a concursului şi vor fi făcute cunoscute după încheierea concursului, în perioada precizată în regulament.

Organizatorul va comunica notele juriului, verificarea corectitudinii jurizării se va face de către preşedintele juriului şi de către fiecare membru al juriului în parte.

Anunţarea câştigătorilor, afişarea clasamentelor:

Cele două clasamente, al juriului şi al publicului, vor fi cunoscute în perioada precizată în regulament. Tot atunci se vor afla şi câştigătorii, vor putea fi trimise felicitări, comentarii critice etc. în limita bunului-simţ!

Premierea:

Premierea va avea loc după 1 ianuarie 2018, la o dată care va fi anunţată ulterior. Organizatorul îşi rezervă dreptul de a reveni asupra acestui punct din regulament pe parcursul şi după finalizarea concursului.

Premiile constau în diplome virtuale, cărţi cu autograf oferite de scriitorii prezentaţi mai sus, publicarea câştigătorilor în revistele prezentate mai sus, traducerea în limba franceză a poemelor câştigătoare ale Marelui Premiu şi Premiului I, II,  prin doamna Angela Nache-Mamier, poetă franco-română şi în limba maghiară a poemelor câştigătoare ale Marelui Premiu şi Premiului III, prin domnul Balázs F. Attila, scriitor, traducător, editor.

Locul şi data premierii vor fi stabilite de comun acord cu premianţii. Cel puţin, organizatorul doreşte comunicare permanentă!

Alte detalii la momentul potrivit!

Orice sesizare, nelămurire privind concursul/ regulamentul se va trimite pe adresa de e-mail de mai sus şi sub nicio formă în pagina de concurs ori în alte locuri on-line.

Vă aşteptăm. Mult succes!

Organizator: konku2017

 
Mircea Dorin ISTRATE: SATUL MEU, BURIC DE LUME PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 22 September 2017 11:03

      Se spune și pe bună dreptate, că veșnicia s-a născut la sat, pentru că satul este cuibarul în care dintr-u începutul viețuirii noastren neamul acesta s-a adunat, s-a înpuit, s-a mărit și s-a rărit după cum nemernicia unor timpuri au trecut peste el. De ce a rămas mereu în matca lui? Pentru că \aici oamenii erau legeți unii de alții prin nenumărate fire: erau neamuri, erau buni vecini, aici se legau familiile, în huma lui se veșniceu moșii și strămoșii lor, hotarul le dădea de îmbucat.

       Aici timpul se măsura de la sărbători la sărbători creștinești, aici se respectau  cu sfințenie datinile și obiceiurile locului, aici se trăia în umbra crucii, aici se viețuia în cinste, în curat, în respect pentru muncă și adevăr. Aici pruncii învățau bunacuvință, smeritul și purtatul în fața celor mari, trebuind a fi harnici și ascultători și să învețe carte atât cât să le fie de folos. Viața omului era trăită într-o muncă nesfârșită din iarnă-n iarnă, pe hotare, în gospodărie, cu puține zile de slobozenie: o duminecă, o nuntă, un botez, o înmormântare , o zi de sărbătoare. Atunci  omul se veselea, se amărea, se întâlnea cu semenii, se povesteau.

          Din sat flăcăii mergea la armată, la război uneori, pentru a-și apăra neamul și pământul  pe care îl știau a fi a lor din moși strămoși și tot aici se înturnau dacă norocul îi mai ținea în viață.

          Puțini dintre copii se învredniceau a merge la alte școli ca să se adape cu ștința de carte și să se domnească mai apoi. Aceștia învățau pe rupte pentru a-și mulțumi părinții și neamul care se înnevoiau ai ține  pentru a se face oameni. De aici ne-au venit în timp toate mințile noastre mari și luminate care au ridicat  în fală și mărire mereu această țară.

         Trăind în umbra veacurilor, din totdeauna viața satului a fost grea, cu multă osteneală și trudă, cu puține bucurii, la voia lui Dumnezeu și a vremilor care au trecut peste el, dar măcar aici se trăia în curățenie morală, în cinste și în respect.

        Ce este acum satul românesc? În foarte multe cazuri el este tot mai împuținat și îmbătrânit peste măsură, fără vlagă, dezorientat, neputincios, bolnav, trăitor ca într-o continuă agonie, cu hotare tot mai pustiite, cu case tot mai rărite, fără prunci care să împărățească raiul cel neasemuit al copilăriei, fără bucurii, fără cine a mai duce mai departe un colind, nu joc, o cântare, un obicei, o datină străbună. Nu mai are cine învăța aici ce e cinstea, respectul, bunacuvință, smeritul, hărnicia, pentru că cei care ar trebui să o facă sunt pe la orașe, prin alte țări străine unde se fură, se omoară, unde omul  se înrobește, unde nu mai e necesară știința de carte, unde tineretul este tot mai analfabet, mai obraznic, mai arogant, mai apucător la alte năravuri, mai îndulcit cu toate păcatele lumii.

        În satele care au mai rămas întregi s-au închis școlile dar s-au deschis barurile, s-au împuținat numărul creștinilor închinători pe la sfintele altare, dar a crescur numărul celor care își uită nopțile prin discoteci, aici se fură și se tâlhăresc bătrânii ziua în ameaza mare, lenea și nemunca sunt la vedere.

        A secătuit așadar izvorul cel limpede și curat care a adăpat de veacuri veșnicia satului românesc. S-a înnămolit încetul cu încetul șipotul cel dădător de viață, de speranțe și de toate învățămintele cele mari și bune transmise rând la rând, neam după neam, din tată-n fiu, spre neuitare Am pierdut, în bună parte, credința cea adevărată născătoare de virtuți, dragostea de neam și țară, de pământul care ne-a ținut viețuirea pe huma sa, bunătatea și  curatul sufletului românesc.

         După toate astea putem spune, cu părere de rău, că veșnicia nu se mai naște la sat, că mai de grabă satul, cel care a fost până mai ieri cuibarul lumii, s-a întors din drumul său cel suitor și mergător înainte, în spre pierzanie, în spre pustiire, sufletul său golindu-se, secătuindu-se încetul cu încetul de toate cele mari, bune, adevărate, care i-au dat  până acum statornicie și putere. Asta o vedem cu toții și o simțim, mai ales noi care am fost printre ultimii pe care satul i-a făcut oameni și care acum, în tremurul unei lăcrimate pleoape, în clipa unei aduceri aminte, îi simțim nepuțința, zbaterea, clipa nedorită care se apropie. Vor rămâne ulițele tot mai prăfuite , mai triste și mai însingurate, vor râmâne casele tot mai rare și mai îngârbovite de ani, vor rămâne oamenii tot mai înstrăinați uni de alții,  ei ne mai fiind aceeași truditori și născători de curat, de frumos, păstrători de datini, credințe, obiceiuri, toate acestea pierzându-ne încetul cu încetul în marea neuitării.

       Satul a fost până mai ieri flacăra candelei celei veghetoare de viață în colțul nostru de lume, astăzi mucul său de lumină pălpâie tot mai slab și mai mărunt, iar dacă ea se va stinge vom orbecăii ca chiorii printr-o lume întinată și îndulcită cu toate păcatele cele pieritoare de demnitate și speranță.

       Păstrați așadar, cât încă se mai poate, tot ceia ce mai e de păstrat bun și frumos din satul românesc, pentru a-i prelungi astfel jertfelnica lui viață. Fără el, sufletul nostru va fi sec, rece și pustiu, așa cum este această searbădă și mincinoasă lume.

 
Mircea Dorin ISTRATE: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 21 September 2017 10:40

SUB  CERUL  BLÂND   AL  NOPȚII

În sunet de talangă, când ziua-i înserată,

Îmi urcă Coasta turma spre târlă, ostenită,

Înșiruită  toată pe vechi cărări, grăbită,

Să rumege în voie, în noaptea înstelată.

 

De jos, din strâmta vale, un vântuleț subțire

Înfiorază iarba pălită de căldură,

Că de o vară-ntreagă, săraca îmi îndură

Jăraticul din soare, c-așa-i a ei sortire.

 

Mai toți așteapt-o ploaie să-mi stâmpere arsura

Acestor zile calde, ce parcă nu se gată,

E drept, că-n dunga zării se-ntinde parc-o pată

Ce-n noaptea care vine, porni-va udătura.

 

Acum, sub cerul nopții, hodina meritată

Îmi prinde-n a ei mreje cerescul și pământul,

Și-aici, în vârf de dealuri, adie sprinten vântul

Când luna aur pune, pe turma înstelată.

 

Jur-împrejur e noapte și liniștea deplină

Se scurge peste lume și turma adormită,   

În visul ei de miere, ca noi, e fericită

De ziua ce se-mbucă, cu cea care-o să vină.

 

POEȚII  DE  CEARĂ

Mai sunt poeți de ceară și de cârpe

Ce se topesc în vorbe bâlbâite,

De unde mi se trag? din vechea stârpe

A celor născători de seci cuvinte.

 

În versul lor, ca nuca în perete,

Cuvintele se-mbucă fără sens,

Se dau poeți reverberând regrete

Și ard fără căldură, ne-nțeles.

 

În strofa lor, idei sunt mestecate

De poți să faci ghiveci călugăresc,

Nimic nu te-nfioară, nu răzbate,

Că n-au în ei cel har dumnezeiesc.

 

Și-ades se dau ca ne-nțeleși de lume,

Ca fiind de-asupra ei și-a tuturor,

Așa-i mereu când n-ai nimic a spune,

Când proști mor chiar din prostia lor.

 

Lăsați-mi versul sincer să îmi curgă

 Ca șipotul cu apa lui curată,

Cuvântul fie-mi leacul ce să-mi ungă

O inimă de multe încercată.

 

Poeți sunt mulți, ca iarba pe câmpie       

Dar prea puțini au sufletu-n cuvânt,

Prea mulți din ei, îmi scriu, doar ca să scrie

Cuvinte fără noimă, frunze-n vânt.

                         *

Voi muritori, setoși de poezie

Alegeți-mi cu sufletul poeții,

De versul lor e tril de ciocârlie,

Cu-acei să vă-ndulciți cărarea vieții.

 
Salonul Editorial "Ion Heliade Radulescu" - George Coanda, Alex Valcu si Stefan Doru Dancus PDF Print E-mail
User Rating: / 4
PoorBest 
Written by Cristi Iordache   
Monday, 11 October 2010 09:35

 

Editia a IX-a - Targoviste - 8-10 octombrie

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 6 of 3181

Poemul din metrou