Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
„...ŞI IO ZBOR!” PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Corneliu Florea   
Thursday, 27 May 2010 15:19

Cerul este senin şi gol. Pământul e acoperit de zăpadă groasă. Red River este încă îngheţat deşi, azi, este echinoxul  primăverii anului 2008. Vremea este moale şi peste zi, pentru câteva ore, ajunge la zero Celsius. Suntem în aşteptare. Privim cerul insistent.

 

Mai trec câteva zile şi răbdarea se apropie de punctul care se pierde. Trebuie să vină, fiindcă  au apărut primele ochiuri de apă, ici colea. Sunt în văzduh, vin, le aud zborul. Sunt gâştele canadiene! Iată-le, zburând în formaţie, în acel V ancestral. Reîntoarcerea lor, aici în preeria canadiană, este un semn al primăverii ce aduce viaţă şi bucurie. Gâştele canadiene deschid marea paradă de primăvară a păsărilor migratoare. Vin din sud, rând pe rând, tot felul de zburătoare, mici şi mari, unele se opresc la noi, în preeria canadiană, altele zboară până peste cercul polar.  Parada primăverii s-a deschis!

 

Mă pregătesc şi io de zbor. Dar, după Platon sunt animal bipes implume, adica un biped fără pene! Cum să pot zbura fără pene? Zbor artificial, cu avioane supersonice, fiindcă e adevărat, noi oamenii am rămas animale, dar ca evoluţie am devenit homo sapiens, homo faber! Deci şi zburăm, migrăm. Io, din mare nenorocire, migrez de unul singur, spre estul european, în România noastră. Sunt un călător bătrân şi solitar, am mai rămas ce-am fost: homo viator. Oamenii nu pot zbura decât din aeroporturi, care sunt construite la margini de oraşe. Aeroportul internaţional al oraşului în care, încă, locuiesc e în reconstrucţie se măreşte, traficul aviatic a crescut mult, e nevoie de încă un terminal, de încă o pistă de kilometri şi kilometri. Dar ceea ce este mai neplăcut decât aglomeraţia din aeroport este controlul antiterorist. Absolut necesar, absolut neplăcut. Fiecare călător este tratat ca un potenţial terorist. Fiecare călător acceptă acest tratament fizic şi tehnologic în desăvârşită supunere. Totul pentru siguranţa zborului.

 

În urmă cu câţiva ani, un canadian octogenar, veteran de război, călătorea împreună cu soţia lui de o viaţă, care a fost întrebată la controlul antiterorist, ce are de metal în poşetă. Bătrânul octogenar, glumind, a zis în locul soţiei: o bombă! Şi gluma asta la costat arestarea pe loc şi despărţirea de soţia sa pentru un timp! Opinia publică a protestat, s-a exagerat  iraţional. E la modă. În aeroporturile lumii nu se ştie de glumă, nu se mai glumeşte ca pe timpuri. În aeroporturi şi avioane călătorii simt  supravegherea continuă, suspicioasă ceea ce pricinuieşte un disconfort de călătorie.

 

Am trecut de controlul antiterorist, sunt în avion printre ceilalţi călatori cu feţe închise, ce vorbesc puţin şi în şoaptă, urmând instrucţiunile primite pe bandă magnetică. Iubind libertatea dată de Natură, în avion sufăr teribil de claustrofobie. Marile avioane supersonice de călători, construite şi amenajate doar pentru profit maxim, sunt mult mai mult decât submarinele şi închisorile cele mai claustrofobe spaţii pentru oameni, la care, în zilele noastre, s-a adăugat şi anxietatea agresiuni teroriste. Sunt unul, din cei şapte legaţi de scaun de pe un rând, din cele patruzeci de rânduri pline de legaţi de scaun cât are acest tub ermetic de plastic şi aluminium cu nişte ochiuri de geam doar cât o strachină, cu turbomotoare enorme agăţate de nişte aripi, fără pene, ce bălăngănesc în voia sorţii şi-a greutăţii.

 

Privesc prin strachina transparenta afară, şi pentru un moment invidiez păsările călătoare; ce diferenţa  între zborul lor liber şi zborul nostru încarcerat. Ele nu au nici paşapoarte, nici control antiterorist, sunt libere, libere, supuse numai Naturii. Şi Brâncuşi a invidiat păsările, spunea că cele mai frumoase vise sunt cele în care zbori. Şi eu am avut asemenea vise, acum nu le mai am, am insomnii şi coşmaruri în schimb. Mă retrag în solitudinea mea şi-mi meditez disconfortul sufletesc în timpul celor zece mii de kilometri pe care trebuie să-i zbor.

 

Nu-i zbor direct, e în salturi dintr-un aeroport în altul. Toate aeroporturile sunt aglomerate de bipezi fără pene, urmăriţi prin zeci de camere de control, în timp ce ei se ghidează  după săgeţi, săgeţi după săgeţi, ce îi duc în strunga controlului antiterorist. Aici, sunt feţe fără mimică cărora trebuie să le urmărească un deget înmănuşat ce le indică cum să se întoarcă, să-şi scoată centura sau pantofii, ce bagaj să deschidă pentru control, având ceva suspect în el. La urmă, ţinându-şi pantaloni îşi adună bagajul, bucuroşi că nu-s interogaţi pentru vreun ac cu gămălie, rătăcit de mult prin neseser, şi se îndepărtează cât mai repede ca de la poliţie, unde au fost frecaţi degeaba, confundaţi cu ceea ce nu sunt. Până  la celălalt zbor sunt liber, se pot  plimba printre mici buticuri, adevărate expoziţii cu vânzare, dar numai admirate de cei ce pierd timpul până ce le vine rândul să zboare. Sau se pot ospăta cu fast food la preţ ce întrece valoarea ambalajului şi a conţinutului de vreo zece ori, să se ştie că sunt pe un aeroport internaţional, unde o cafea ajunge la trei dolari. Trei dolari, care se împart astfel: celui care cultivă, îngrijeşte şi recoltează boabele de cafea îi revine trei cenţi din cei trei dolari !! Restul sunt ai intermediarilor, în jur de cinci, deci urmează să socotiţi ce se merită în societatea noastră de consum, liberă şi democrată; sa munceşti sau doar să intermediezi… orice…

 

Aeroportului torontan, recent, i s-a mai adăugat un terminal, al treilea sau al patrulea, care din toate punctele de vedere este o replică gigantică a vechiului babilon, un etalon al risipei ce niciodată nu va fi depăşit de arhitecţi şi constructori cu noţiuni minime de conservarea spaţiului, materialelor şi al energiilor, dar cu eficientă funcţionalitate. Şi în acest  mega-babilon, cu mega-securitate, cu mega-pierde-timp, a prea multor angajaţi ce costă mulţi bani de pomană, se vorbesc toate limbile pământului ca în orice alt babilon  de pe pământ. Şi câte şi mai câte...

 

Urc în alt tub de aluminiu şi plastic, bine înţesat cu scaune unul în altul, având de-a lungul două culoare înguste cât să te poţi strecura cu anevoie şi când te aşezi eşti  sechestrat între două spătare înalte pe un şezut făcut pentru două fese atrofice. Da, dar mai este şi o tablă plianta, o mică iesle de furajare şi un ecran de televizor cât o carte poştală. Nu a rămas nici un loc gol, nu este nici unul nelegat, suntem instruiţi ce ni se poate întâmpla şi ce trebuie să facem în caz că în loc de aterizare normală, amerizăm. Interesant. Gata, plecam. Mai stăm, iar mai mergem iar mai stăm aşa vreo jumătate de oră până decolam în noaptea cerului. Zbor de nouă ore până la Viena. Am fost cuminţi ascultători, am fost furajaţi de două ori şi ni s-a dat trei filme proaste, unul mai prost ca celălalt. Obişnuiţi de acasă se înghit asemenea filme, plus reclamele lor, le acceptă şi-n avion. Cine vrea. Cine nu, nu are decât să închidă ochii şi-să facă filmul lui pe scoaţa occipitală sau să citească la o lumină chioară ca o lumânare din evul mediu. Oricum timpul nostru zboară  încet, anevoios şi-n disconfort în timp ce tubul acesta vâjâie între atmosferă şi stratosferă  cu aproape nouă sute de kilometri pe oră.

 

Se face o nouă zi pentru noi şi aterizăm cu bucuria descătuşării la Viena. Pentru următoarele trei ore nu voi mai fi dominat de claustrofobie, pauză de refacere parţială E primăvară verde aici. Nu am mai văzut iarbă verde de anul trecut, de la sfârşitul lui octombrie, când, într-o noapte a acoperit-o zăpada, pentru luni de zile. Şi aeroportul vienez este depăşit de traficul aviatic, aşa ca şi ei îşi construiesc un nou terminal. Nici nu se putea altfel la atâtea  păsări zburătoare fără pene. Se spune că în fiecare clipă în jurul pământului sunt peste zece mii de avioane în zbor, ca nişte mari păsări-troiene ce duc în burta lor, cât mai înghesuiţi, bipezi fără pene. Zborurile amestecă oamenii continentelor, oamenii amestecaţi caută noi repere de comunicare şi manifestare, noi comportamente sociale, cât mai comune şi simple. Societatea umană se uniformizează, se globalizează, dispar etnii şi popoare, limbii şi culturi, tradiţii şi istorii. Ei, şi, vin alte timpuri, alte idei!

 

În aeroportul vienez, la restaurantul din rotunda centrala încă se fumează liber. Zâmbesc nostalgic,  mi se pare o amintire a unei  libertăţi apuse. Ştim că scurtează viaţa, câte nu o scurtează, şi nu facem atâta caz. Ştim că fumătorii dau un tribut din sănătatea lor pentru o deprindere dăunătoare, dar se simt bine, se simt încă liberi, acum, într-un fel. Noi, bipezii  fără pene ai lumii, dăm tributuri pentru micile libertăţii pe care ni le oferim.

 

Cel de-al treilea zbor, ultima mie de kilometri din cele zece mii, este de la  Viena la Cluj Napoca cu un taromel cu elicii. Dacă ar fi sa compar această micuţa pasare zburătoare, cu elicii în capătul unor motoare mititele ce scot fum, cu marile aripi cu reactoare ce ne-au trecut oceanul, ar fi diferenţa dintre un albatros şi o vrăbiuţă. Am zburat cu vrăbiuţa mai încet, o oră şi jumătate, şi nu am avut senzaţia de claustrofobie, fiindcă în jurul meu erau călători mult mai degajaţi, comunicativi, vorbeau râdeau deschis. Am trecut peste pusta ungară, am ajuns  deasupra  Apusenilor lui Avram Iancu  şi am aterizat  cu bine la Cluj. Cu bagaje cu tot.

 

Bine ai venit, române!

Bine te-am găsit, România!

 
noaptea PDF Print E-mail
User Rating: / 3
PoorBest 
Written by oriunde   
Thursday, 08 April 2010 10:02

pom devenind singuratic

prin coacerea orelor fructe

 

viaţa apoi

tiptil dezvelindu-şi gingiile

 

dureros scuturate

seminţele secunde

 

ţes mângâieri

chipului vis de alături

 

 
SPERANŢE PDF Print E-mail
User Rating: / 3
PoorBest 
Written by Robert Codescu   
Wednesday, 07 April 2010 19:51

 

<!-- /* Style Definitions */ p.MsoNormal, li.MsoNormal, div.MsoNormal {mso-style-parent:""; margin:0in; margin-bottom:.0001pt; mso-pagination:widow-orphan; font-size:12.0pt; font-family:"Times New Roman"; mso-fareast-font-family:"Times New Roman";} @page Section1 {size:8.5in 11.0in; margin:1.0in 1.25in 1.0in 1.25in; mso-header-margin:.5in; mso-footer-margin:.5in; mso-paper-source:0;} div.Section1 {page:Section1;} -->

GÂnduri mari !!!

Acest poem se vrea sa fie

Cea mai lirica poezie,

Sau cea mai tare epopee

De-aici din Calea Lactee.

Si daca lumea toata o vrea

Ca sa citeasca si altceva,

Atunci voi face-un compromis

Si-am sa bag altceva la scris !

Poate un catren sau un pastel

O balada sau rondel,

Sau altceva din genul epic

Ca sunt un talent poetic !

Şi sa ma dau mare poet,

Poate-am să scriu si un pamflet

Si sigur am sa am prestanta

Daca voi scrie si-o romanta !

Dar poezia e intr-o mare gama

Si-am sa incep cu o epigrama,

Fiindca va spun asa in rima,

Timpul intreg se cam comprima.

Iar orele şi minutele

Trec acum cu sutele

Şi nu vreau sa plictisesc

D-aia acuma ma opresc !

 
Oferta de carte-11 PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Al.-Stănciulescu Bârda   
Wednesday, 26 May 2010 10:21

 

 

 

Parohia Malovăţ

Loc. Malovăţ-Jud. Mehedinţi

România

Tel.0724.99.80.86

E-mail: This e-mail address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it

 

Cu deosebit respect va facem cunoscut ca parohia noastră a publicat sau a achiziţionat o serie de lucrări, pe care le are disponibile pentru vânzare. Ne-ar face plăcere ca să binevoiţi şi Dvs. să vă număraţi printre cei ce se înfruptă din hrana spirituală ce-o oferă aceste lucrări.

De 20 de ani publicăm,- cu greutăţi pe care numai Dumnezeu le ştie -, la nivelul unui sat uitat de lume, sute de titluri de cărţi şi broşuri cu conţinut teologic, istoric, literar, pe care le răspândim în parohia noastră, în ţară şi în străinătate în sistemul ,,cartea prin poştă”, cu convingerea că prin aceasta facem un act de apostolat pentru Domnul Hristos şi în acelaşi timp slujim cultura şi neamul românesc. Nu avem nici o susţinere decât de la Dumnezeu şi de la cititorii noştri. Fiindcă am publicat lucrări pe înţelesul dumnealor  şi care au răspuns căutărilor  spirituale ale omului de astăzi, am putut rezista inflaţiei, concurenţei şi răutăţii  multora, care au căutat să ne pună piedici.

Vă rugăm şi pe Dvs., dacă simţiţi şi trăiţi creştineşte şi româneşte, să ne ajutaţi în această nobilă lucrare. Ajutorul Dvs. poate îmbrăca forme diverse. Vă cerem îngăduinţa să vă sugerăm câteva:

  1. -să ne comandaţi din lucrările disponibile pentru nevoile Dvs.;
  2. -să ne comandaţi lucrări, pe care să încercaţi să le răspândiţi Dvs. înşivă în cercul Dvs. de cunoscuţi şi prieteni;
  3. -să recomandaţi  rudelor, cunoscuţilor şi prietenilor dvs. lucrările noastre şi poate se vor găsi printre dânşii oameni interesaţi să le comande;
  4. - să ne trimiteţi cât mai multe adrese de e-mail, pentru a trimite noi ofertele pentru cărţile ce le avem disponibile acum şi în viitor;
  5. - alte forme de ajutor, pe care le consideraţi potrivite.

În cazul în care mesajul nostru nu vă interesează sau vă deranjează, vă rugăm să ne scuzaţi, eventual să ne daţi un semn ca să ştergem pentru totdeauna adresa Dvs. din evidenţele noastre.

Aşadar, avem disponibile următoarele lucrări:

 

  1. D. Bălașa, Țara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei, Bârda, Editura ,,Cuget Romanesc”, 2009, 342 pag., format A5, hartie offset, tipar offset, coperta policroma, plastifiata, 12 lei. Părintele Bălașa scrie cu convingerea că dacii n-au pierit, ci, dimpotrivă, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei ca un popor măreț, cu  notabile realizări în toate domeniile de activitate. Își susține tezele cu nenumărate dovezi documentare, arheologice, lingvistice, etnologice. Poate unele dintre ideile sale vor fi contestate de anumiți cercetători, dar, cu siguranță, de multe va trebui să se țină seamă în istoriografia românească viitoare. Bătrânul istoric nu se sfiește să răstoarne statui, să atace teze care păreau de neclintit până de curând și să ne dea un exemplu grăitor de ceea ce înseamnă a fi istoric și patriot. Când citești cărțile Părintelui Bălașa, -tu însuți fiind român-, te simți mai puternic, mai mândru, mai optimist, mai încrezător în viitorul nației tale, cu mai multă speranță în propriul tău viitor. Bătrânul istoric se dovedește a fi, cu prisosință, un bătrân al nației sale, un învățător, un dascăl. Scoate la lumină acele momente înălțătoare ale trecutului, care ne pun la loc de cinste în rândul marilor popoare ale Europei, ce-au reușit să-și cucerească demn drumul prin veacuri, convingându-ne că avem toate șansele să redevenim noi înșine; aduce în discuție situațiile critice ale istoriei noastre, poticnirile și insuccesele, felul cum am știut și am reușit să le depășim, convingându-ne că vom găsi întotdeauna resursele necesare să revenim pe linia de plutire, ne convinge, vorba poetului, că ,,românul are șapte vieți în pieptu-i de aramă”.  Nu mai este posibilă realizarea Daciei Mari ca entitate juridică, element de drept internațional, fiindcă contextul politic nu mai permite un asemenea fapt istoric. Totuși, în contextul europenizării și globalizării, daco-românii au datoria sfântă să întărească legăturile lor cu frații de aceeași origine de dincolo de fruntariile politice, să-i ajute să-și păstreze limba, credința, muzica, dansul și tradițiile, într-un cuvânt, să-i ajute să-și păstreze specificitatea etnică, lingvistică și spirituală. În sensul acesta, istoricul ne asigură că putem realiza Dacia Mare. O Dacia Mare în conștiințele noastre, în concertul spiritual de valori al lumii.                  Cărțile Părintelui Dumitru Bălașa nu se adresează numai istoricilor, cercetătorilor, specialiștilor, ci sunt scrise într-o limbă ușor accesibilă tuturor iubitorilor de istorie românească, de limbă și de țară românească. Astăzi, în contextul unei perioade critice, în care românii sunt atât de încercați pe plan intern sub toate aspectele și atât de discreditați pe plan extern, când sunt tratați de multe ori ca niște rude sărace și înapoiate ale europenilor, Părintele Bălașa ne aduce destule argumente, care ne fac să înțelegem că acestea sunt încercări și crize de moment și că valorile adevărate de care dispune poporul român sunt perene  și nu vor fi distruse, așa cum speră vrăjmașii lui. Părintele Dumitru Bălașa este un învingător, fiindcă a plecat dintre noi cu convingerea că a făcut ceea ce trebuia să facă în calitate de român, de creștin, de preot. Chiar dacă unele dintre tezele și ipotezele pe care le propune vor fi contestate, poate infirmate, despre autor se va vorbi mult de aici înainte, cărțile sale vor fi tipărite și retipărite, cititorii vor găsi în ele mereu prospețimea informațiilor documentate, iar dacii vor reveni mereu în conștiința acestora și datorită cărților Părintelui Bălașa. Cărțile Părintelui Bălaşa sunt  un act de autentic patriotism într-o vreme în care globalizarea şi înstrăinarea devine  crezul unor întregi generaţii. După ce le citeşti, nu poţi decât să exclami: ,,Într-adevăr, cine n-are bătrâni să-şi cumpere!"

 

  1. Artur Silvestri, Fapta culturală, Editura Carpathia, 2009, 352 pag., format A5, hartie și tipar offset, copetă policroma, 10 lei. Regretatul scriitor Dr. Artur Silvestri a fost ca o făclie, care a ars cu flacără sporită pentru înfăptuirea unor idealuri mărețe din domeniul culturii și spiritualității românești. El își propusese ca să realizeze o ,,Românie Tainică”, din care să facă parte toți cei care trăiau și simțeau cu adevărat românește, toți cei care sperau în viitorul României și al poporului român. Pentru aceasta antrenase în lucrarea sa pe mulți, foarte mulți intelectuali și oameni de bine din toate domeniile de activitate. Scria el însuși nenumărate lucrări și broșuri, edita reviste, dona cărți, bani și ajutoare de tot felul acolo unde intuia o faptă notabilă, pusă în slujba culturii românești. Instituia premii culturale, titluri și distincții, organiza întruniri literare și culturale, întreținea o impresionantă corespondență cu câteva mii de oameni din toate colțurile lumii. Toate aceste strădanii se pot regăsi în cartea de față. Paginile ei nu sunt numai mărturie a unei înalte ținute morale și intelectuale, ci și un exemplu grăitor pentru ceea ce poate să realizeze un intelectual într-un context politico-social destul de ostil.

 

  1. G. Călinescu, Aforisme si reflecții, Editura ,,Cuget Romanesc”, 2009, 148 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 10,00 lei. Cartea este la a doua ediție, prima apărând cu mai bine de două decenii la Editura Albatros. Cartea are prefața regretatului Prof. Univ. Dr. I. C. Chițimia și a fost recenzata la pariția primei ediții de regretatul Șerban Cioculescu. Este o antologie de 1320 maxime și aforisme culese din nenumăratele volume, articole și studii ale marelui George Călinescu, ordonate pe teme și probleme, cu un indice biobibliografic și cu altul tematic. Lectura cărții readuce în actualitate spiritul pătrunzător, neiertător și ironic al lui G. Călinescu, dar și experiența de viață și înțelepciunea unui mare cărturar.

 

 

  1. Artur Silvestri, Apocalypsis cum figuris, Editura Carpathia, 2009, 204 pag., hartioe si tipar offset, coperta policroma, plastifiata,  7 lei. Este una din cărțile de proză ale scriitorului Artur Sivestri, conținând șapte nuvele fantastice. Deși era un spirit enciclopedic, cu preocupări multiple în cele mai diverse și neașteptate domenii, Artur Silvestri mai găsea timp să se retragă în intimitatea sa și să încredințeze foii de hârtie imaginea unei lumi mai mult sau mai puțin reală, pe care o clădea în sufletul și imaginația sa.  Își exprima gândurile, convingerile și experiențele de viață, clădind pe încetul, fără să-și propună aceasta în mod special, statuia de scriitor și gânditor progresist al neamului său.

 

  1. Matei al Ciprului, Șiragul  Mărgăritarului, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2009, 326 pag., cu numeroase planșe color, format A4, hârtie offset, copertă policromă, 12 lei. Cartea este un cronograf bizantin tradus din limba arabă de către reputatul  cărturar Dr. Dumitru Chican și vede lumina pentru prima dată într-o limbă europeană, limba română, pentru prima dată pe pământ european, în Bârda Mehedințiului. Originalul cronografului a fost scris în limba greacă  și tradus în sec. al XVII-lea în limba arabă de către Patriarhul Macarie al Antiohiei, transcris de caligraful Paul de Alep, ambii cunoscuți omului de cultură român prin legăturile pe care le-au avut cu Principatele Române.  Originalul grecesc a fost alcătuit la cererea sultanilor turci, pentru a cunoaște istoria și secretele politicii marelui colos, Imperiul Bizantin. Realizatorul sintezei, episcopul Matei al Ciprului, a compilat tot ceea ce a găsit în bibliotecile Constantinopolului în materie de istorie bizantină și a realizat o adevărată capodoperă a genului. Găsim aici fiecare epocă și fiecare împărat bizantin de la Constantin cel Mare până la căderea Constantinopolului de la 1453 cu evenimentele, cu intrigile, cu înălțările și cu decăderile lor. Găsim numeroase mențiuni privitoare la viața în fostul Imperiu Bizantin după cucerirea Constantinopolului încă vreo câteva sute de ani. Găsim mențiuni privitoare la părțile carpato-dunărene. Din toate acestea se poate surprinde concepția autorului privind rolul moralizator al istoriei, rolul ei de învățător al vieții. Cartea se adresează capetelor încoronate ale  Imperiului Otoman, profesorilor și elevilor de la școlile din imperiu, cât și omului simplu, doritor de a cunoaște o pagină zbuciumată din istoria lumii medievale. Cartea este însoțită de un amplu studiu introductiv în  limbile română și engleză, numeroase hărți și imagini de epocă. Considerăm că această carte este un adevărat act de cultură, pe care parohia noastră a reușit să-l scoată la lumină și să-l pună în circulație.

 

  1. In memoriam. Artur Silvestri. Mărturii tulburătoare, București, Editura Carpathia Press, 2009, 240 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, 10 lei. Cartea conține  numeroase mărturii ale unor cunoscuți oameni de cultură români și străini privitoare la personalitatea și opera scriitorului și Omului Artur Silvestri. Sunt povestite fapte și întâmplări legate de scriitorul plecat prematur dintre noi, sunt scoase în evidență idei cărora Artur Silvestri li s-a dedicat cu dăruire. El promova ideea existenței unei Românii Tainice, formate din oamenii de bine, oamenii care-și sacrifică bucuros clipele și anii pentru a realiza opere trainice, pentru a face cunoscută în lume Țara, cultura, limba, tradițiile, frumusețile naturale. Acea Românie Tainică văzută de Artur Silvestri era o țară paralelă cu cea reală frământată și sfârtecată de lupte politice, de tot felul de interese și meschinării, de sărăcie și șomaj, de grijile astringente ale zilei de azi și de mâine. Silvestri trăia în lumea frumuseții spirituale și artistice, în lumea în care putea vorbi nestingherit cu voievozii istoriei și culturii românești, o lume în care se străduia să zidească valori și caractere. Știa să mobilizeze nenumărați oameni de bine, din cele mai diverse straturi sociale, indiferent de coloratura politică și religioasă. Le găsea tuturor un numitor comun, acela al dragostei de Tară și de marile ei valori  și reușea, prin cele mai diverse forme de stimulare, să-i antreneze în marea lucrare a   realizării României Tainice, care să fie pe picior de egalitate cu celelalte țări din concertul lumii măcar în domeniul culturii și al artei. România Tainică se întindea dincolo de fruntariile politico-administrative. Ea  se întindea în spațiul uriaș al imperiului Limbii Române de la un pol la altul al Pământului. Cartea de față adună astfel de mărturii, culese cu grijă și cu venerație de distinsa doamnă Mariana Brăescu-Silvestri.

 

  1. Coloana Infinitului, vol. II, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2009, 618 pag., format A4, hârtie offset, copertă policromă, 40 lei. Cartea este o continuare a volumului I. Dacă în primul volum erau cuprinse maxime și cugetări selectate din cultura română de la origini până la 1848, prezentul volum cuprinde 5566 cugetări și maxime selectate din sute de cărți și periodice românești din perioada 1848-1918. Este perioada de aur a istoriei și culturii române, în care au activat străluciți corifei ai literaturii, gândirii, politicii și vieții românești, care au pus bazele României moderne și au pregătit marele eveniment de la 1918. Este o perioadă de înflăcărată trăire spirituală în spațiul românesc, o perioadă în care ideile Răsăritului se ciocnesc de cele ale Occidentului aflate în expansiune, o perioadă care șlefuiește spiritualitatea românească, pregătind apariția marilor filozofi din perioada interbelică, perioadă ce va fi reflectată în mod special în volumul III al Coloanei, volum aflat în pregătire. Cartea este alcătuită de către Pr. Al. Stănciulescu-Bârda.

 

  1. Cleopatra Lorințu, Artur Silvestri. Vocația căii singuratice, București, Editura Carpathia, 2009, 330 pag., format A4, hârtie offset, copertă policromă, 12 lei.        Doamna Cleopatra Lorințu este cunoscută în lumea culturală românească și străină ca poetă, eseistă, jurnalistă și realizatoare de televiziune. Este autoare a numeroase cărți și o neobosită truditoare în domeniul culturii. Cartea de față este prima lucrare critică asupra operei și personalității scriitorului Artur Silvestri. Doamna Cleopatra Lorințu se oprește cu multă răbdare asupra fiecărei cărți a lui Artur Silvestri și-i descifrează tainele, citind textele pe rânduri și printre rânduri și apoi interpretându-le cu competența omului cunoscător și capabil de a înțelege o gândire înaltă și profundă, de a înțelege idei-forță, care au constituit resortul interior al regretatului scriitor și al multor altora care l-au cunoscut și l-au iubit. Doamna Cleopatra Lorințu face o lucrare de pionierat și de apostolat, pledând cu argumente imbatabile pentru locul ce i se cuvine lui Artur Silvestri în paginile istoriei literaturii române  în special și culturii române în general.

 

  1. Pr. D. Bălaşa, Dacii de-a lungul mileniilor, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2009, 286 pag., format A5, hărtie offset, copertă policromă,  12 lei. Parcurgând cărţile Părintelui Dumitru Bălaşa dedicate istoriei dacilor, sesizezi cu uşurinţă că sunt scrise de un mare patriot şi deţin ele însele o mare doză de patriotism, care te copleşeşte. Datorită cărţilor Părintelui Dumitru Bălaşa, dacii îşi regăsesc vadul în istorie, în ciuda celor ce-au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-i facă să dispară de pe scena ei. Părintele Dumitru Bălaşa este un învingător, fiindcă a plecat dintre noi cu  convingerea că a făcut ceea ce trebuia să facă în calitate de român, de creştin şi de preot. Chiar dacă unele dintre tezele şi ipotezele pe care le propune vor fi contestate, poate infirmate, despre autor se va vorbi mult de aici înainte, cărţile sale vor fi tipărite şi retipărite, cititorii vor găsi în ele mereu prospeţimea informaţiilor documentate, iar dacii vor reveni mereu în conştiinţa acestora şi datorită istoricului Dumitru Bălaşa.

  1. Balade din Transilvania, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2008, 300 pag., format A5, hârtie offset, copertă policromă, 12 lei. Antologia conţine peste 200 balade culese în ultimele decenii de către folcloristul clujean Pavel Rătundeanu – Ferghete. Îmtr-o vreme în care manelele şi muzica discotecilor ne sufocă, Pavel Rătundeanu-Ferghete ne invită să ne întoarcem la izvoarele creaţiei artistice a poporului român, să scoatem din adâncurile spiritualităţii româneşti  filonul de aur al cântecului epic, prin care strămoşii noştri au cântat faptele lor de vitejie, au fixat scene de viaţă de un realism impresionant, şi-au descris bucuriile, necazurile, durerile, aspiraţiile şi faptele  pe care le-au socotit demne de a rămâne în istoria neamului.

 

  1. Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol.III, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2008, 430 pag. şi numeroase planşe color, format A5, hârtie offeset, copertă policromă, 20 lei. Volumul reuneşte  numerele 80-120 din ,,Scrisoare pastorală”, publicaţia Parohiei Malovăţ. În el se găsesc numeroase articole care privesc aspecte din realitatea locală, dar şi  din cea naţională şi internaţională,  pagini de suflet, de   simţire şi trăire românească şi creştinească.

 

  1. Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda şi Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2004), vol. III(format A5, 930 pag., copertă policromă, carton lucios, 40 lei). Acest volum prelucrează după normele stabilite de Academia Română pentru lucrările bibliografice aprox. 13.000 articole, studii, documente, manuscrise, recenzii, reportaje, însemnări cu caracter istoric privind Istoria Bisericii Ortodoxe Române şi Istoria României, publicate timp de 130 de ani în principala revistă a Bisericii Ortodoxe Române de cei mai renumiţi istorici români. Cartea este un adevărat tezaur pentru tot iubitorul de istorie românească, fie că este cercetător, fie profesor, doctorand, student, preot sau laic. Având în vedere că cele mai importante materiale sunt însoţite şi de câte un rezumat telegrafic, care-l face accesibil şi omului de rând, cititorului dornic să cunoască mai multe despre trecutul neamului său, cartea este pe cât de utilă, pe atât de necesară.

 

  1. Grigore Maerean, Chemări la Domnul, vol.VII(format A5, 206 pag., coperta policromă, hârtie offset, 12 lei). Părintele Grigore Maerean vieţuia până de curând la Mânăstirea Lainici din jud. Gorj.  Până în urmă cu câţiva ani nu publicase nici o carte. Scrisese însă mai multe, le copiase în singurătatea chiliei sale şi le dăruise apoi celor ce socotea dânsul că le sunt de folos. Tiparul a început să-l fascineze încă de la apariţia primului volum. A adunat cum a putut ceea ce risipise prin vreme şi iată ca azi oferă cititorului cel de-al şaselea volum tipărit şi încă tot pe atâtea îşi aşteaptă rândul la tipar. Părintele Grigore Maerean abordează un stil de predică mai puţin uzitat în ultimii ani. Este stilul de predică al lui Ioan Botezătorul, stilul de predică folosit de majoritatea profeţilor Vechiului Testament. Din predica lui Ioan Botezătorul cunoaştem doar câteva fragmente din Noul Testament, dar acestea sunt suficiente, ca să ne uimească prin francheţea, curajul şi forţa cu care sunt rostite. Acelaşi lucru se petrece şi cu predica părintelui Grigore Maerean. Predicile lui nu sunt făcute spre a  fi scrise, ci vorbite. De fapt, aceasta se va surprinde din însuşi conţinutul lor. Se adresează direct  interlocutorului, fără menajamente, fără  ocolişuri diplomatice, fără teama că l-ar putea supăra. Este conştient că are o misiune sacră, aceea de a lupta contra răului moral din lume şi pentru acesta nu se sfieşte să ia securea şi să taie păcatul de la rădăcină. Predica părintelui Grigore Maerean necesită nu numai  cunoaşterea realităţilor lumii contemporane sub aspect religios-moral, ci şi o îndelungată experienţa de viaţă personală. Acestea se coroborează armonios cu o credinţă puternică şi cu o bună cunoaştere a psihologiei umane, atât individuale, cât şi colective. Întrebarea firească ce se poate pune este aceea dacă poate fi actual un asemenea gen de predici. Ca preot, cu o experienţă de predicator de peste treizeci de ani, consider că este foarte necesară. Această convingere se bazează şi pe faptul că primele cinci volume ale părintelui Grigore Maerean s-au bucurat de un succes surprinzător la cititori. Tirajele au fost repede epuizate şi, ceea ce consider mai  important, este faptul că fragmente din aceste volume au fost preluate de către numeroase reviste şi chiar ziare din ţară şi străinătate şi oferite ca hrană spirituală cititorilor lor. Tocmai aceasta ne determină să scoatem şi prezentul volum, convinşi fiind că el va contribui din plin la asanarea religios - morală a societăţii româneşti contemporane, va contribui la întărirea credinţei creştine ortodoxe. Primim şi înscrieri pentru primele şase volume, în vederea unei apropiate reeditări, cât şi pentru vol. VIII-X, care sunt în curs de apariţie.

 

  1. Nifon Criveanu, Cugetări şi maxime pentru viaţă(format A5, 432 pag., copertă policromă, 20 lei). Întotdeauna mi-au plăcut maximele şi cugetările. Am parcurs multe lucrări de acest gen, mi-am cumpărat astfel de cărţi de câte ori le-am aflat prin librării, am alcătuit eu însumi mai multe culegeri. Şi, totuşi, cartea aceasta alcătuită de fostul mitropolit al Olteniei, Nifon Criveanu, mi s-a părut a fi altceva decât cele ce am întâlnit. Am citit-o cu mulţi ani în urmă, dar nu m-am putut despărţi de amintirea ei. Multe cugetări din ea mi-au rămas în memorie şi le-am citat cu plăcere ori de câte ori s-a ivit prilejul, ca pe nişte jaloane orientative pe drumul vieţii. M-am întrebat chiar de unde vine acest interes, această ataşare de cartea ierarhului oltean. Cred că am găsit până la urmă răspunsul: este alcătuită de un om cu multă ştiinţă de carte, care şi-a selectat cu grijă lecturile, convins  fiind de efemeritatea vieţii pământeşti şi de importanţa fiecărei clipe ce ne este dată; este alcătuită de un om cu un bogat fond de cultură teologică, care a filtrat cu grijă orice citat ce l-a înscris în agenda sa de lucru; este alcătuită de un om, care a vrut ca prin această carte să facă o lucrare de apostolat în lume, o prelungire a misiunii sale pastoral-misionare. Am socotit ca o datorie de conştiinţă reeditarea acestei lucrări. Ea este în primul rând ziditoare şi de suflet şi abia în al doilea rând delectează mintea. Fiecare capitol al cărţii este ca o mică şedinţă sinodală, în care îşi spune fiecare participant părerea despre tema dată, dorind să fie cât mai convingător. Unii autori citaţi sunt din literatura patristică veche şi nouă; alţii sunt din cultura română şi universală. Întâlnim uneori chiar nume necunoscute nouă, generaţiilor de azi. Autorii respectivi erau publicişti de renume la începutul veacului trecut.  Cred că mitropolitul Nifon Criveanu a urmărit în primul rând încărcătura ideatică, frumuseţea cugetării şi doar în ultimul rând a fost interesat de numele autorului. El a socotit, fără îndoială, că aceşti sâmburi de înţelepciune sunt picături de cugetare divină risipite pe pământ şi tocmai   de aceea pentru el a contat mai puţin dacă acele cugetări au răsărit pe drum, pe teren pietros, în mărăcini sau în pământ bun. Important a fost pentru el că sunt de origine divină şi trebuie adunate cu grijă, făcute snop şi oferite cititorului ca hrană, ca medicament, ca izvor de fericire spirituală.

 

  1. Artur Silvestri, Modelul omului mare(format A5, 112 pag., copertă policromă, 7 lei). Cartea este tipărită de Editura Carpathia Press şi cuprinde convorbiri şi corespondenţă între regretaţii  Dr. Artur Silvestri şi Mitrop. Antonie Plămădeală. Sunt abordate cele mai diverse teme de maximă actualitate, pe care cei doi le dezbat cum numai ei puteau să o facă. Lectura ei este un exerciţiu intelectual şi spiritual de înalt nivel calitativ.

 

  1. Pr. D. Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva independenţei daco-românilor(format A5, 192 pag., copertă policromă, 8 lei). Părintele Dumitru Bălaşa se dovedeşte a fi, - şi în cazul de faţă-, ca preot şi istoric, un bătrân al naţiei sale. Repune în discuţie evenimente istorice, documentează fiecare afirmaţie, ne prezintă lucruri, pe care le consideram arhicunoscute, ori altele mai puţin cunoscute şi ne face să cădem pe gânduri. Ne dă sfaturi cu discreţie, dar mai degrabă ne ajută să ajungem la concluzii. Nu îndeamnă la ură şi şovinism, ci doar la cumpătare, prudenţă şi obiectivitate. Papalitatea pentru el este elementul-cheie, care a condus din umbră multe dintre evenimentele ce au adus atâta suferinţă strămoşilor şi moşilor noştri, care au provocat ură şi războaie între popoare. Neamurile au fost adevăraţi pioni de şah, pe care papa i-a folosit ca să-şi atingă scopurile, să-şi întindă stăpânirea. Dacă astăzi atâţia consideră legăturile ce se ţes vizibil între lumea ortodoxă şi cea romano-catolică drept o binecuvântare, un dar al papalităţii, părintele Bălaşa ne îndeamnă la prudenţă şi la multă, multă atenţie. Calul troian prezintă multe surprize şi de aceea e bine să fim suficient de maturi în abordarea evenimentelor. Părintele Bălaşa ne învaţă, pur şi simplu, să cunoaştem şi altfel istoria decât am învăţat-o în şcoală.

 

  1. Bucate de post(424 pagini format A-5, câteva sute de reţete, coperta policromă plastifiată,  12 lei). Câte un exemplar din acest volum a fost  donat fiecărei familii din parohie, cât şi celor din afara parohiei, care ne-au dat o mână de ajutor până acum.

 

Acestea sunt, deocamdată, cele disponibile. În viitorul apropiat, cu acordul Dvs., vă vom comunica noile apariţii.

Sănătate, pace şi bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 
Despre vorbirea in limbi PDF Print E-mail
User Rating: / 2
PoorBest 
Written by Natanael   
Wednesday, 26 May 2010 08:49

M-a sunat intr-o seara un frate de langa Iasi si mi-a spus:
“Imi bateam sotia, o injuram eu, ma injura si ea, si eram intr-o tensiune continua in familie.
Dar, din momentul cand Duhul Sfant mi-a luminat mintea, in relatiile cu sotia mea am adoptat strategia: ROAGA-TE,  TACI,  SUFERA !
Dupa o vreme, sotia mea a venit si m-a pupat. Nu-i venea sa creada schimbarea TOTALA din viata mea” spunea acel frate de langa Iasi.
............................

Printre alte limbi pe care Duhul Sfant le da oamenilor, cred ca aceasta este una dintre ele:
LIMBA  DRAGOSTEI !!

Este cel mai bine sa vorbim in LIMBA  DRAGOSTEI, iar uneori chiar in limba "TACI  DIN  GURA" !!

O fi buna strategia asta: ROAGA-TE,  TACI,  SUFERA ?
Daca ma gandesc bine, si Domnul Isus Cristos a adoptat-o in anumite circumstante.

Doamne, ajuta-ne sa vorbim LIMBA  DRAGOSTEI, iar uneori chiar limba "TACI  DIN  GURA" !!

Ioan Ciobota

P.S.    Eu cred ca Duhul Sfant poate sa le dea oamenilor sa vorbeasca in limbi necunoscute pana atunci - limbi omenesti si limbi ingeresti. Cele omenesti sunt la fel cum au fost cele de la Rusalii, cand apostolii au vorbit in limbile a peste 15 natiuni adunate atunci la Ierusalim.
Acesti galileeni simpli (iar expresia "acesti galileeni" era o expresie peiorativa, in bataie de joc), dintr-o data vorbeau in limbile a 15 natiuni straine, le spuneau LUCRURILE  MINUNATE  ALE  LUI  DUMNEZEU.

Apoi exista limbi ingeresti, care trebuie sa fie traduse de cineva. In acest caz cred ca nu este vreo denominatie care sa aiba monopol asupra acestei manifestari a Duhului Sfant, iar altii care sa nege aceasta manifestare. Cred ca este puterea Duhului Sfant, care se manifesta cum doreste, NU  CUM  CRED  UNII  SAU  ALTII ca ar trebui sa se manifeste.

Singurul secret este rugaciunea, iar un om al lui Dumnezeu spunea: Rugaciunea este ca atunci cand forezi o fantana: este greu, trebuie sa sapi, sa transpiri, sa te consumi, dar si cand dai de izvor si tasneste izvorul, nimeni nu-i mai sta impotriva. Asta acasa, in camaruta, nu in conjuncturi sau in conditionari de factura psihica.

De notat ca Petru, in predica lui, nu insista absolut deloc asupra vorbirii in limbi, ci asupra INVIERII  DOMNULUI  ISUS  CRISTOS.

Acesta a fost si este mesajul central al Evangheliei - INVIEREA !

Pentru ca daca pun accent pe vorbirea in limbi straine, atunci trebuie sa pun accent pe toate minunile din Faptele Apostolilor, si anume: invieri, vindecari miraculoase, ingeri, evadari din inchisoare, serpi, salvare din naufragii, etc.

Nu pot fi tare doar la vorbirea in limbi, dar sa nu fiu in stare sa fac nicio minune, nicio vindecare, nimic supranatural. Duhul Sfant este acelasi, si Domnul Isus Cristos este acelasi ieri, azi si in veci.

1 Corinteni 14:1 Urmariti dragostea. Umblati si dupa darurile duhovnicesti, dar mai ales sa proorociti.
1 Corinteni 13:1 Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
 
« StartPrev3091309230933094309530963097309830993100NextEnd »

Page 3093 of 3205

Poemul din metrou