Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
DRUMUL PATRIARHULUI / EMINESCU PDF Print E-mail
User Rating: / 5
PoorBest 
Written by Alex Vâlcu   
Wednesday, 13 January 2010 10:02

  Drumul patriarhului

               Eminescu

 

Drumul spre eternitate,

n-a fost presărat cu flori.

Ghimpii din societate,

acum nu-ţi mai dau fiori.

 

Eşti atât de sus, poete,

că orice s-ar întâmpla,

muritori cu minţi bolnave,

n-o s-atingă steaua ta.

 

Tu aprinzi iubiri şi patimi,

printre oamenii de rând.

Fetele cu ochi albaştri,

adorm cu tine în gând.

 

Cu cât anii se adună,

tot mai tare străluceşti,

inundând cu-a ta lumină,

mândre plaiuri româneşti.

 

 
Săpânţa blues PDF Print E-mail
Written by aleksandar   
Wednesday, 13 January 2010 08:18
Sunt o grămadă de babe dispuse să dea Cina cea de Taină jos din ştergar
pentru o copie Guernica
încreţită şi pixelată
dar care se vede ireproşabil de la distanţă

O grămadă de moşi ce ţin urzici sub tălpi când bat lână în piuă
am văzut cu ochii mei.
Cântă cocoşul - uşa şi zăbrelele sunt puse
la primul deţ
cum a ieşit soarele
Leul îmblânzit iese singur din calota pălăriei

Dimineaţa
popa taie prescura şi se întreabă dacă s-o fi preschimbat apa
ăia mici trag lanţul cadelniţei la bicicletă
lungesc spiţele de grâu

Într-un vis se făcea că în faţa altarului în loc de icoană
stătea un fier de călcat
veneau credincioşii şi când să pună buzele fierul se încinta brusc

să nu crezi că nu ştiu
e prea abstract şi asta te omoară
urlă până îţi trec coastele prin piele
urlă cât poţi
în urechea lui Van Gogh!


(Toate lucrurile ţipate în disperare
le voi bate în cuie pe crucea de ploaie)
 
Mic tratat de colorare a nopţii 7 PDF Print E-mail
Written by fab   
Tuesday, 12 January 2010 22:29
La fiecare început de săptămînă
Melcul cel mov, bătrîn şi drăgăstos,
punea la plăci de patefon şi lînă
Balada Crinului de lapte tos.

Se auzea atunci pînă-n Canada
Un pian albastru şi tînguitor
prelins agale, cotropind livada,
semn că melcului mov îi era dor.

Şi, îmbrăcat în straie de lumină,
cufundat blînd în şareta de pluş,
şuiera fluturii cu crinolină
în dansul lor tîmpit şi jucăuş

să îi salveze viaţa şi-amintirea
sînului mult prea copt de fragi dorinţi
ce-l învăţa tiptil ce e iubirea
atunci cînd nu ai casă ori părinţi.

Ieşeau domol, încet, din poartă-n poartă
omizi geroase, greieri cu tambur,
furnici de gămălie, elfi cu toartă,
că prea era pepit şi era pur

sunetul izvorît din dulcea casă
şi prea era păcat ca să nu vezi
în primăvara asta mătăsoasă
rouă de pian, de-a dura prin livezi,

în timp ce, trist, în burgul fără carte,
Melcul cel mov, bătrîn şi drăgăstos,
cînta peltic, sorbind cafea şi şoapte,
Balada Crinului de lapte tos.
 
Reflecţie PDF Print E-mail
User Rating: / 2
PoorBest 
Written by Marius Niţov   
Wednesday, 13 January 2010 00:33

Prea abuzat de informaţii inutile

am impresia despre civilizaţia asta artificială

că e înclinată precum Turnul din Pisa

îi aştept prăbuşirea în orice clipă

în praful iluziilor

de la ultimul etaj al colosului Burj Al Khalifa

cu aşa gând evit multe

inclusiv vaccinarea contra gripei AH1N1

după care se formează tradiţionala coadă

ca pe vremea când stăteam la

chioşcul nenorocit în ger pentru

un litru de lapte sau o butelie

(fă-i pas dacă bănuieşti c-am dus-o bine)

gustul îndulcit al democraţiei socialiste (de masă)

până la urmă trecerea uf

printre cei cu mască de protecţie

e singura scăpare

iar imunizarea cu dragoste

un bilet de intrare într-un spaţiu nealterat

 

 
Mic tratat de colorare a nopţii 6 PDF Print E-mail
Written by fab   
Tuesday, 12 January 2010 22:26
Pierdut-am şapte ani şi zece ruble
tot colindînd oraşele niznai
în gri şarete, cu albaştri cai
şi fete triste, cu breton pe frunte,
pierdut-am şapte ani şi zece ruble

eram sătul de viaţă şi de ceai
simţeam în suflet gust hai-hui de munte
aşa c-a fost de-ajuns să îmi spui Hai!
să-mi prind pe umeri aripi, melci şi funde
şi să pornesc aşa, flanînd, prin Rai

şi era vară, şi pisici albastre
se aşezau, culcuş, unduitor,
torcînd hain, sub ghemul de mătase,
un cîntec vechi, de jale şi de dor,
de presărat alene peste coapse

ca noi, din nouri, să-i zărim lumina
şi, adunînd heruvii-n cete-cete
să acceptăm aroma să ne-mbete
şi-apoi, domol, să treierăm grădina
plină de greieri, irişi şi subrete

iar tu, îmbujorată de victorii,
te-oi răsuci atunci şi, surîzînd,
mă vei striga, batista fluturînd,
şi-om trage peste noi, în stol, cocorii,
în burgul cu amoruri iluzorii,
cum lasă Domnul noaptea pe pămînt.
 
« StartPrev3091309230933094309530963097309830993100NextEnd »

Page 3093 of 3101

Poemul din metrou