Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
ÎNCERCÂND SĂ PRIND INFINITUL ÎN MÂINI PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Crislis   
Saturday, 09 January 2010 17:12


Mă răsucesc precum un arc în faţa infinitului

Şi mă destind brusc,

Încercând să prind infinitul în mâini.

Nu reuşesc, dar perseverez în eforturile mele

De Sisif modern,

Un Sisif care nu împinge pietre

Către vârf de munte,

Ci unul care apucă aerul cu mâinile, strânge pumnii

Şi apoi trăieşte iluzia

Că  a reuşit să facă prizonier necuprinsul.

Poate că mulţi alţii, dacă ar fi în locul meu,

Faţă în faţă cu imensitatea, cu nesfârşitul,

Ar rezolva rapid toată această ecuaţie

Prin renunţare. Şi ar avea dreptate,

Fiindcă este inutil să lupţi cu vastitatea universală,

Mai ales atunci când eşti conştient că finalul

Nu îţi poate fi decât defavorabil.

Faptul că nu abandonez

Mă transformă într-un vânător de himere

Sau în căutător de mistere deja rezolvate.

Infinitul... Cum l-aş putea cuprinde în braţe,

Cum aş putea obţine măcar o frântură din el,

Pentru a o simţi, timp de o secundă,

În pumnul strâns?

Mă răsucesc precum un arc,

Mă destind brusc

Şi încerc să prind infinitul în mâini

Pentru a mia oară. Nu reuşesc,

Însă gustul eşecului mi se pare,

De fiecare dată,

Atât de dulce...

 
pijamaua albastră a domnului Nae PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Adriana Lisandru   
Saturday, 09 January 2010 16:00
se perindau toţi
ca la circ
să vadă minunea

stătea domnul Nae în mijlocul patului
netulburat ca un ascet indian
proaspăt tuns bărbierit şi cam puţintel
în pijamaua albastră încheiată până la ultimul nasture
cu eticheta spânzurând şugubăţ
peste guler


de dimineaţă fusese gătit ca un ginere
venise fata lui din Torino
l-a îmbăiat şi l-a pieptănat cu cărare pe-o parte
nu zicea domnul Nae nici pâs
era ocupat îl înghiontea moartea cam aşa cum făcea
nevastă-sa Nuţa
după câteva pahare de vin

apoi fiică-sa a lăsat două lumânări în sertar
şi un telefon la care să fie sunată
urgent


de mai bine de-un ceas domnul Nae
transpira voluptos
împrăştiind un miros de magazin chinezesc
cu gâtul întins ca un fir de lansetă
de care s-a prins un somn uriaş
clipind des de parcă-i intrase sub pleoapă
cine ştie ce scamă


ia uite moşu’ ne face cu ochiu’
chicoteau ăilalţi de prin salon
al naibii moşu’ i-o fi plăcând asistenta
un fluture negru începuse să zboare
în jurul neonului.


 
Despre cine sunt PDF Print E-mail
User Rating: / 3
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 08 January 2010 19:37

rana mea de pe tot corpul rana mea universală

cum te-aş bandaja cu sfere şi clepsidrei m-aş preda

anul invitat pe terra împotrivă-şi se răscoală

precum eu săpând în mine spre-a vedea făptura Ta

 

rana mea de maramureş rana mea de altă ţară

cum mă laşi de unul singur cum mă uiţi - cum te-oi uita

într-un fotograf la roma moartea s-a retras să moară

s-au smintit de tot poeţii - eu nu văd făptura Ta

 

plouă fals în lumea asta plouă crunt în altă viaţă

doctori mă extrag din înger plouă pentru tot poporul

nu-mi pot da fiinţa care între frontiere-ngheaţă

rana mea de azi pe mâine - rana mea de ştefan doru

 
VĂ ROG SĂ NU MURIŢI PDF Print E-mail
Written by Salah Mahdi   
Friday, 08 January 2010 20:02

 

Prietenilor mei: Ion Blede, Emil Mate, Al. Pintescu, Ştefan Doru Dăncuş

 

Prietenii mei

Oare cine a rămas dintre voi

Să pot trăi încă un an

Să pot iubi

Douăzeci de femei şi versurile

 

Un an să pot trăi

De un singur sărut

Sau minut

Sau un singur glonţ

Care să termine întrebările,

Şi versurile mele blestemate.

Prietenii mei

Să nu muriţi

Ca nişte versuri în nori

Vă rog să nu muriţi

Să mă aşteptaţi

Un an

Numai, măcar un an,

Să terminăm

O discuţie ce am început-o

Sau o călătorie

Pe care nu am făcut-o

Sau să ne-nchinăm la o fată

Pe care nu am văzut-o.

Să fim liberi

De orele,

Versurile,

Timpurile,

Fiecare pasăre

E un oraş

Şi fiecare floare

E o carte,

Plină de fluiere.

 

Prietenii mei

Hai să gustăm o fată

Pe care nu am gustat-o încă

Ce să mă fac fără voi?

Nu pot iubi pământul

Care m-a îndepărtat de voi

 

Nu pot iubi o mare

Care a înghiţit poeţii

Şi singura lor odaie

Cu versurile

Pictate pe vapoare.


Oare unde eşti ciobanule?

Mor oile tale de versuri

Oaie câte o oaie

Prietenii mei

De ce aţi murit

Înainte să cereţi scuze

De la o floare

Care nu a-ţi văzut-o

Şi femeile voastre

Pe care le-aţi părăsit?

Iar Vulturescu şi “Poesis”

Plâng între date

Despre versurile voastre

Ale voastre versuri

Iar mama mea

Plânge de dorul meu

De sora mea îndoliată

Prietenii mei

Vă rog, să nu muriţi

Să putem scrie

Versurile noastre de miresme

Să bem paharul nostru,

Ca în basme.

Vă rog să mă aşteptaţi

Un an numai

Numai un an

Să mă duc

La mama mea tristă

Să mă nască din nou

Să văd:

Cum se naşte o iubire

Şi o floare

Pe genunchii ei

Ca o rouă.

 

Să pot săruta

Şi iubi

Douăzeci de femei

Şi versurile voastre.

 

Vă rog să nu muriţi

Să mă aşteptaţi

Numai un an

Un an

 
am slăbit maria PDF Print E-mail
User Rating: / 4
PoorBest 
Written by batranutragator   
Friday, 08 January 2010 18:32
iubirea se împuţinează în fiecare zi şi am ajuns s-o duc rău
nu mai am serviciu nu mai am casă
sînt mai uşor cu cîteva nume de oameni de străzi
ne subţiem maria suntem mai firavi decît turnurile gemene
în faţa unui atac terorist
lumea simte asta
bărbaţii intră în tine vor să lupte cu mine
cu cine să lupte maria cînd sînt doar un cui pus piedică inimii
femeile-mi simt slăbiciunea
întind mîinile încearcă să-mi pună nacelă
dar cum să mai pot zbura cum aş putea să mă înalţ fără tine
nu ştie nimeni cum se sărută de-adevăratelea
să-mi sufle aer cald în plămîni

am pierdut toate vieţile pe care mi le doream
dragostea e un stol imens de corbi înfometaţi peste un cîmp de bătălie
fiecare trup o parte din povestea noastră
s-a adunat toată iarna pe-aici
e ca la waterloo
cînd carnea se împuţinează dragostea moare de frig
şi pierd puţin cîte puţin din iubire încă un nume al tău şi încă unul
mai am un singur sărut maria îl păstrez cînd o fi să pună pămîntul
deja mi-e uşor sînt o insulă plutitoare
am oasele tot mai moi mai aerate
cum e ciocolata aia albă cu bule
mi-e teamă c-am să pier cu totul maria că am să rămîn
fără mîini fără gură fără un piept la care să te strîng
o fotografie din care să arzi bucăţele ori de cîte ori
ţi-e frig sau te simţi slabă

 
« StartPrev3121312231233124312531263127NextEnd »

Page 3125 of 3127

Poemul din metrou