Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
SUB CRUCEA SUDULUI (2) PDF Print E-mail
User Rating: / 3
PoorBest 
Written by Grigore Timoceanu   
Friday, 04 February 2011 12:36

Material scris de George ROCA


ŢARA CONTROVERSELOR

Australia este o ţară a controverselor. Am să vă explic de ce. Un ilustru politician de pe malul drept al Dâmboviţei spunea odată că: „Iarna nu-i ca vara!”. Ei bine, avea dreptate, dar... numai dacă se referea la România! În Ţara Cangurului, în ultimii ani, a început să fie iarna ca vara şi... vara ca iarna sau... chiar mixate. La sfârşitul anului 2010, pe continentul australian, controversele climatice se ţin lanţ! Aici, în condiţii normale, ar trebui să fie sezonul estival! Deci, zile toride, plajă, pantaloni scurţi şi o invazie de turişti din emisfera nordică. Din păcate nu-i chiar aşa! Soare şi multă căldură pe coastele oceanului este, dar la munte ninge... chiar dacă suntem în toiul verii; în mijlocul continentului, zona deşertică e din ce în ce mai secetoasă, în sud – pădurile ard cu săptămânile, iar... în nord-est avem parte de inundaţii mai abitir ca pe vremea lui Noe.

 

Marele Potop Australian

 

Australienii încearcă totuşi să fie realişti. Ştiu să ţină piept greutăţilor. Nimeni nu îşi pune cenuşă-n cap că inundaţiile recente acoperă o suprafaţă mai mare decât a Franţei şi a Germaniei luate impreună!!! Multe case au dispărut sub ape mai adânci de zece metri. Desigur că majoritatea suferă-n tăcere, le pare rău de cei sinistraţi, caută să-i ajute, tratează fenomenul cu seriozitate. Este declarată starea de dezastru, pagubele sunt peste cinci milarde de dolari australieni sau americani – paritatea în prezent fiind de unu la unu. Oamenii sunt lucizi, gândesc cu optimism la viitor, la refacere... pun mâna, ajută armata sau forţele guvernamentale, pentru a restabili ordinea, pentru a reface legăturile cu civilizaţia şi pentru a se repara ceea ce a fost distrus de ape. Totul prin muncă, înţelegere, credinţă şi patriotism chiar... Au fost deschise diferite puncte de ajutor financiar pentru sinistraţi. Chiar şi copiii îşi donează economiile din pusculiţă. Aşa i-au educat părinţii şi profesorii de la şcoală, să sară şi să-şi ajute semenii aflaţi la greu! De aceea nimeni nu ţipa, nu urlă, nu varsă blesteme pe natură sau pe guvern. Caută să înţeleagă şi să pună umărul la efortul de reabilitare a situaţiei. Australianul este obişnuit cu greul. A trăit, în condiţii precare, într-un mediu geografic diferit de cel de unde îşi lăsase strămoşii, a cucerit locuri noi, s-a adaptat condiţiilor climatice sălbatice, distanţelor enorme, a pornit deseori de la zero şi a răzbit... creând în 200 de ani o societate prosperă şi o ţară respectată de alte naţiuni!

 

Revenind la Marele Potop Australian, şi îl numesc aşa deoarece - după spusele istoricilor şi a arheologilor - aria potopului biblic se crede că ar fi fost mai mică decât cea a actualului diluviu australian. Desigur că trăind intr-o eră modernă nu mai este nevoie de o Arca a lui Noe, cu toate că şi aici a fost distrusă o mare parte a florei şi faunei locale. Un pericol demn de luat în seamă îl constituie şerpii veninoşi şi crocodilii. Primii s-au instalat în casele părăsite provizoriu, pe care le consideră loc de refugiu. Crocodilii au ieşit din râuri căutând hrană în zonele inundate, unde se infruptă cu animale moarte. Sunt convins ca nu ar ierta nici oamenii care se aventurează prin apele învolburate în cautarea unor chilipiruri, sau furturi de prin proprietăţile abandonate. Mai sunt şi pe-aici hoţi şi profitori de pe urma necazurilor semenilor lor, că deh, oameni suntem! Cei prinşi primesc pedepse grave şi devin dizgraţia societăţii! Oraşe intregi se află sub ape, precum: Theodore, Chinchilla, Rockhampton, Emerald, Fitzroy, Condamine, Saint George, Jericho, Bundaberg, Dalby, Alpha şi altele, multe dintre acestea fiind evacuate în totalitate. Dintre toate oraşele sinistrate cel mai tare îmi pare rău de Theodore! Acesta şi-a primit denumirea ca omagiu adus unui important politician australian de origine română, Eduard Teodorescu (foto), fost premier al statului Quensland în perioada 1919-1925. Dar despre acesta vom discuta în detaliu cu altă ocazie.

 

Patrie sau matrie?

 

Să lăsăm puţin necazurile de-o parte şi să vorbim despre lucruri mai vesele. O altă controversă este dominaţia femeilor în viaţa politică şi socială de aici. Circulă printre bărbaţii o glumă precum că Ţara Cangurului a revenit epoca matriarhatului. Am stat şi am analizat amanunţit această teorie şi le dau dreptate. Astfel, şeful statului australian este regina Elisabeta a II-a, reprezentată în Australia printr-un guvernator general, tot o femeie, doamna  Quentin Bryce, urmată de primul ministru, doamna Julia Gillard. În parlamentul federal de la Canberra sunt 22 de senatori şi 33 de deputaţi de gen feminin. Premierul statului  Queensland este Anna Bligh, premierul statului Noua Galie de Sud (New South Wales) este Kristina Keneally (foto), primarul metropolei Sydney este doamna Clover Moore. O adevărată conducere politică matriarhală fapt pentru care Australia poate fi numită matrie, nu patrie! Asta da democraţie! Unde sunt bărbaţii? La pub, beau bere, joacă cricket, rugby, sau scriu articole despre „Ţara controverselor”!  Îmi aduc aminte de o comedie italiană de la începutul anilor ’70 în care se ridiculiza lipsa femeilor în Australia. Titlul filmului „Frumos, onest, emigrat în Australia”. In rolul prinicipal Alberto Sordi. Acolo, în ilara peliculă, din lipsă de femei, barbaţii dansau împreună la balul de sâmbătă seara! Oare cum o fi dansul zilelor noastre, căci numărul femeilor ne-a depăşit de mult...

 

Sărbători de iarnă în pantaloni scurţi

 

Deci, după cum a relatat mai sus, clima ne joacă feste. Suntem în plin sezon estival. Pe coastă Pacificului e cald-cald, dar nu sufocant cum sunt verile din Bucureşti. La Sydney,  îmbrăcaţi în tricou şi pantaloni scurţi, ne răcorim cu briza aerului condiţionat. La mai puţin de 500 de km distanţă, în staţiunea montană Perisher, pe 20 decembrie 2010, în plină vară australiană a nins! Se schiază vârtos! Temperaturi noaptea între -2 şi -7 grade Celsius! Controvesatele sărbători de iarnă comerciale au început şi la noi - precum în orice societate capitalistă care se respectă – încă de pe la inceputul lunii noiembrie. Brăduţi, brazi şi brădoi de plastic, impopoţonaţi cu beteală multicoloră şi cu cadouri „dummy” îţi atrag atenţia că vine Crăciunul şi că ar fi cazul să bagi mânuţa-n buzunar şi să cumperi niscaiva cadouri pentru cei dragi. Reclame peste reclame, „sale” peste „sale”, ieftiniri de toate felurile, făcute parcă pentru a se armoniza cu portofelul oricărui cumpărător şi... peste tot aceeaşi muzică de sezon difuzată la toate difuzoarele complexelor comerciale, de la „Jingle Bells”-urile preotului-compozitor american James Pierpoint din Boston, la „Stille Nacht”-ul austriacului Franz Xaver Gruber. Până la Crăciunul religios ţi se apleacă de atâtea colinde şi cântecele de iarnă, încât îţi vine să îţi iei câmpii şi să asculţi acasă orice, chiar şi mult detestatele cantate maneliene româneşti!

 

Vacanţa de Crăciun te intâmpină cu abundenţă şi cu dragostea celor care te inconjoară. Fiecare aussie se întoarce de la supermarket cu câte un ditamai curcan sub braţ, care aruncat în cuptor se transformă intr-o friptură care îţi încântă papilele gustative, cerând cu vehemenţă să fie stropit cu renumitele vinuri australiene... care au întrecut deja faima celor franţuzeşti, sau californiene. De obicei Crăciunul se ţine strict în familie, restaurantele fiind cam goale în această seară. Apoi, zilele următoare până la Anul Nou se fac parties-uri unde îţi inviţi musafirii de suflet, sau eşti invitat de rude sau de prieteni dragi. Tot în pantaloni scurţi! La barbechiu, babechiu, barbeque, sa BBQ! Name it! Se mănâncă mormane de fleici la grătar, de vacă, de porc, de pui, de emu (struţ australian), de canguri şi de crocodili! Şi ne mai intrebăm de ce „ăştia din urmă” sunt supăraţi pe noi şi vor să ne pape şi ei... la rândul lor! (sic!). Berea curge gârlă. În general mărci autohtone: VB (Victoria Bitter), Fosters Lager, Tooheys New, Cascade, Crown Lager, şi alte multe sortimente. Rece sa fie, că deh australienii nu sunt snobi precum alte neamuri mai... ortodoxe! De bronzat la ocean nu prea se înghesuie localnicii noştri. Cred că de frica şi de groaza cancerului de piele. Totuşi plaja e plină de... turişti fraieri care vor să epateze atunci când se vor intoarce pe meleagurile natale din emisfera nordică. Ei, de gustibus et „urmări”-bus non disputandum! În fiecare an mor în Australia peste 1000 de persoane de cancerul pielii arse la soare - melanoma! Credeţi că bronzaţii de la „marea neagră e albastră”, sau cei de la alte mări invecinate sunt scutiţi de acest „cadou” solar!

 

Anul nou, se sărbătoreşte în cadru festiv, deobicei locuri organizate de guvern, unde se face risipă de artificii şi de sticle de şampanie cărora le sar dopurile. La Sydney sunt organizate cele mai fastuoase serbări ale trecerii dintre ani, cu focuri şi jocuri de artificii lansate de pe Marele Pod, de pe acoperişul Operei House, sau de pe navele aflate în golful adiacent. Totul pentru încântarea ochilor celor prezenţi, a obiectivelor camerelor de luat vederi şi de fotografiat, pentru a demonstra astfel lumii că existăm şi pentru că suntem printre primii care întâmpină noul an care vine.

 

30 de ani de la moartea lui Lennon

 

Vă veţi întreba ce legătură are John Lennon cu Australia. Nu ştiu prea multe amănunte... în afară de minunata muzică a bitălşilor care a cucerit inimile atâtor generaţii de ozi. Are însă o legătură cu autorul acestor rânduri. În urmă cu 30 de ani locuiam la New York, la un block distanţă de Dakota Building, locul unde a fost împuşcat marele cântăreţ şi compozitor. 8 decembrie 1980! O seară tristă şi foarte friguroasă. După ce cinasem la un restaurat chinezesc de pe Columbus Ave, mă intorceam zgribulit spre casă. Locuiam în apropiere, pe 73 street West. Mi-a atras atenţia zgomotul făcut de mai multe sirene ale maşinilor de poliţie. Unele ieşeau de pe 72 Street, altele intrau! Ciudat! Curiozitatea m-a îndemnat să mă duc să văd ce se întâmplă. Pe la mijlocul strazii 72 cineva mi-a spus că a fost împuşcat John Lennon. Am alergat într-acolo. Ştiam unde locuieşte. Îl mai întâlnisem de câteva ori prin împrejurimi, sau prin parcul din vecinătate. Se purta ca un om normal, fără excentricităţi. Însoţit mereu de Yoko Ono, îl recunoşteai uşor după ochelarii rotunzi care erau hallmark-ul său.

 

Deci, sirene, girofaruri, vacarm şi jale... Când am ajuns la aceea poartă a crimei am aflat că pe John îl transportaseră deja spre spital cu o maşină de poliţie iar pe Yoko cu  alta. Unii ziceau că ar fi fost răniţi amândoi. N-am putut vedea prea mult deoarece se adunase deja un puhoi de oameni. În intrândul porţii blocului Dakota stătea doi indivizi păziţi de mai mulţi poliţişti. Unul era un portar în uniformă care gestcula tot timpul şi vorbea tare, celălat un tip grăsun, tăcut, cu un cap foarte rotund, zâmbind prosteşte! Aşteptau cu toţii să vină anchetatorii. Lumea era foarte agitată... S-au făcut grupuri-grupuri de discuţii, de prezumpţii şi de scenarii. Nu se ştia încă precis cine fusese ucigaşul... Mai târziu am realizat că era tipul tăcut cu cap rotund, Marc Chapman. Lui i s-au pus cătuşele... şi a fost luat de poliţisti. Nu am stat foarte mult după aceea deoarece mi se făcuse frig şi începuse sa fie mare aglomeraţie! John Lennon în schimb plecase de tot... Odihnească-se în pace! Nu l-am uitat nici după trei decenii de la dispariţie! Următorul weekend am participat la un miting în Central Park, alături de peste o jumătate de milion de oameni. Era un miting dedicat memoriei celui dispărut, un miting pentru pace, pentru armonie şi înţelegere. Având în ochi lacrimi îngheţate din cauza frigului de-afara cântam cu toţii:  „Imagine there's no countries/ It isn't hard to do/ Nothing to kill or die for/ And no religon too/ Imagine all the people/ Living life in peace.../”. Mică-i lumea Doamne, chiar văzută de aici de la antipozi!

 
SCRISOARE DIN BUCUREŞTI: O NOUĂ MESERIE LA ROMÂNI PDF Print E-mail
User Rating: / 2
PoorBest 
Written by Stan Păţitu   
Friday, 04 February 2011 12:29

Salut,

Ieri seara am avut nesansa sa ma intalnesc cu cei mai nenorociti oameni din tara asta: vanatorii de fraieri in trafic!


Faptele: la iesire de pe o strada laterala in fata la metrou Aurel Vlaicu coloana, o masina imi lasa loc de iesire si imi face soferul semn sa ies; dupa ce ies cu jumatate de masina porneste si se loveste de masina mea.


Ies din masina refuzand sa cred ca se poate intampla asta. Din masina cealalta coboara un tanar care nu zice nimic si se uita la masini. Eu cobor direct spre el: „Mai nenorocitule ma lasi sa intru si apoi dai in mine?" La care tipul foarte calm imi raspunde: "Nu te-am vazut!"


Primul impuls este sa-i sparg fata. Tipul imi spune: "Trage la Petrom sa ne intelegem!" Trag la Petrom si ma duc la el pus pe fapte mari. Tipul imi spune foarte calm: "Hai la politie, nu mi-ai acordat prioritate, masina este inchiriata. Nu are rost sa ne complicam."
Scoate actele masinii. Ma uit la masini: bara lui era varza, aripile indoite, un far frecat insa nu era spart. Ma uit la masina mea: nimic in partea stanga fata. Ma lamuresc ca plecand de la 50 de cm in viteza intai nu a apucat sa prinda viteza si a dat in cauciuc (norocul meu, roata era virata).


Ii spun: "Nu cred ca faci asta. Masina mea nu are nimic. Dispari!" Tipul foarte linistit isi noteaza numarul masinii si imi spune: "Lasa ca ma cauti tu!"Uite ce mi-ai facut la masina! Noteaza-ti numarul meu!" Nu imi venea sa cred. Notez instinctiv: 0733 380 904, cartela probabil! Ma duc la masina lui si ma uit din nou: era imposibil ca din 50 de cm sa lovesti asa puternic. Ii spun in fata: "Masina a mai fost lovita!"


Tipul recunoaste si imi spune deschis: „Masina este inchiriata, am Casco cu franciza de 99 Euro, facem pe jumatate. Imi dai 250 lei si este bine!" Sar in sus si protestez vehement. Urmeaza 5 minute de negocieri de genul: "Ma, te dau in judecatal! Vin dupa tine si nu scapi!" etc...


Tipul bun cunoscator al legii imi spune: "Nu te mai agita! Nu ai acordat prioritate. Hai la Politie si ne lamurim." Imi dau seama ca are dreptate. Avea un martor (erau doi in masina, celalalt era probabil ajutorul daca lucrurile se incingeau) iar eu eram singur, nu acordasem prioritate si nu puteam demonstra ca m-a lovit intentionat.


Trecem la negocieri: stilul cunoscut - unde lucrezi, dai si tu 150 lei si este bine. Ii spun ca nu ii dau bani fiindca este un nesimtit. Se urca in masina sa plece. Realizez ca nu este bine si il trag inapoi. Ofertez un cartus de tigari. Cere 2, Kent Blue. Ma abtin cu greu sa nu sar pe el. Urmeaza o alta discutie in care il fac sa inteleaga ca exista tigari mai bune in piata. Accepta pana la urma un cartus de tigari. Dupa ce ii dau cartusul, ii devin simpatic ca doara ne-am inteles si imi spune zambind: "Ai noroc ca nu ai nimic la masina, altfel as fi scos mai mult de la tine la politie!" Il intreb: "De ce esti asa sigur?"


"Fiindca cu asta ma ocup! La fel cum tu te ocupi de vanzari, eu ma ocup de accidente usoare! In zilele bune fac si 1000 Euro pe zi!" Imi spune si reteta:
- masina inchiriata din Fetesti cu asigurare casco (imi confirma ca este din Fetesti)


- te plimbi la ora de varf pe inserat prin Bucuresti si alegi masini care vin de pe o strada cu cedeaza trecerea (doar soferul, mai sunt si variante cu frana brusca in coloana - masina era lovita si in spate) si ceva laterale


- se castiga bine din asta: "Am avut si copii de politisti si smecheri! Nu tine nimic la politie!" imi spune tipul.


Ii fac o poza la masina din fata. Sare ca ars! Ii spun ca vreau sa ma asigur ca nu o sa apara probleme. Recunoaste franc: "Boss, ne-am inteles doar. Stai linistit." Imi multumeste si dispare. Incep sa zambesc si imi spun ca a mai aparut o meserie in Bucuresti! Pazea domnilor soferi!

 
CONCURS DE CREAŢIE LITERARĂ PDF Print E-mail
User Rating: / 8
PoorBest 
Written by Alex Vâlcu   
Friday, 04 February 2011 10:58

                    CONCURS DE CREAŢIE LITERARĂ

 

   Revista „Amurg sentimental”, organizează cea de-a X-a ediţie a concursului de creaţie literară „Vara visurilor mele”, care îşi propune sprijinirea şi promovarea creatorilor de poezie, proză, teatru, eseu etc, din ţară şi din diaspora, care nu sunt membri ai Uniunii Scriitorilor (vârsta concurenţilor este nelimitată). Creatorii pot participa la concurs cu unul sau mai multe genuri literare, materialul redactat într-un singur exemplar neputând depăşi 8 pagini dactilografiate.

   Lucrările vor fi trimise până la 30 aprilie 2011 (data poştei), pe adresa: Revista „Amurg sentimental”, Of. Poştal nr. 48, Căsuţa 7, sect. 2, cod. 021151, Bucureşti, cu menţiunea: Pentru concurs.

   Relaţii suplimentare se obţin la sediul revistei „Amurg sentimental”, tel: 0216876885; 0744113218.

   Lucrările vor purta, pe fiecare pagină, un motto şi vor fi însoţite de un plic închis ce va purta acelaşi motto, în acesta figurând date personale ale concurentului: nume şi prenume, anul, luna, ziua când s-a născut, profesia, adresa, telefonul.

   Laureaţii ediţiilor anterioare pot participa la concurs, dar nu cu acelaşi gen de creaţie pentru care au fost premiaţi.

   Precizăm că lucrările semnate cu pseudonim nu vor fi luate în calcul.

   Plicurile se vor desface după jurizare.

   Lucrările premiate vor fi publicate în revista „Amurg sentimental” şi în antologia concursului, iar câştigătorului Marelui Premiu, i se va publica un volum care va cuprinde creaţii ale acestuia.

 

   Cu prietenie     Alex Vâlcu

 
Plugurile ară noaptea PDF Print E-mail
User Rating: / 49
PoorBest 
Written by Llelu Nicolae Vălăreanu(Sârbu)   
Friday, 07 January 2011 23:49

Se aprinde lumina-n casa pustie,
o pasăre neagră e la fereastră.
Cineva apasă clapele pianului,
să prind în auz ce nu se vede,
să văd cu degetele ce nu se spune.

Îngerii zilei sunt la copacul vieţii
să mă ungă cu mirosuri sfinte.
Tot ce bântuie tăcerea fuge, 
urcă prin mine fără teamă
pe scara interioară a luminii,
la bradul împodobit din camera de zi
unde  petrec musafirii
ultima zi a anului.

Afară ninsorile se aştern
cu fluturi albi înstelaţi 
şi îmbracă o noua măsură.
Plugurile ară noaptea,
unitatea adăugată a timpului.

 
Ţară tristă PDF Print E-mail
User Rating: / 2
PoorBest 
Written by Constantin P. Popescu   
Friday, 07 January 2011 22:20

Ce tristă e ţara aceasta

Care încă mai naşte poeţi

Naivi, sentimentali, nepragmatici,

Trăindu-şi talentul în lacrimi,

În afara iniţiatelor aşa-zise

Elite închise...

 

Ce tristă e ţara aceasta

Încă nepărăsită de toţi

Şi încă nedetot

Stăpânită de hoţi...

 

Nepreţuindu-şi poeţii,

Ţara aceasta devine din tristă mai tristă,

Mai înstrăinată şi mai însingurată,

Pentru că astfel se simt poeţii

Născuţi fără vreun important motiv

În această ţară...

 

Ţara aceasta şi-a trimis poeţii departe,

Mai întâi în uzine,

Apoi nicăieri, pentru nimeni.

Mereu nicăieri aici sunt poeţii,

Mereu nicăieri

Şi şomeri.

 

 
« StartPrev3121312231233124312531263127312831293130NextEnd »

Page 3125 of 3392

Poemul din metrou