Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Gheorghe PĂUN: ZIUA REVISTEI „CURTEA DE ARGEŞ” PDF Print E-mail
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 11 August 2017 11:25

G

 

A devenit deja o tradiţie ca, la începutul Zilelor Municipiului Curtea de Argeş, să se organizeze Ziua Revistei „Curtea de la Argeş” (tipărită, dar şi disponibilă la www.curteadelaarges.ro). Anul acesta, manifestarea este înscrisă şi în programul Sărbătorilor Argeşului şi Muscelului. Va fi sâmbătă 12 august, cu un program cu adevărat bogat.

***

Program (preliminar) al Zilei Revistei Curtea de la Argeş

Sâmbătă, 12 august 2017

 

10.00 – 13.00: Centrul de Cultură şi Arte „George Topîrceanu” Curtea de Argeş

- Prezentarea oaspeţilor

- Prezentarea bustului lui Mihai Eminescu (de Radu Adrian)

- Ninela Caranfil, Chişinău: recital poetic

- Sorin Lory Buliga, Târgu-Jiu: Brâncuşi – 60. Între tradiţie şi universalitate

- Mănăstirea Argeşului – 500

- Ion Creţeanu: Balada Meşterului Manole

- Prezentarea unor cărţi şi reviste

- Cvartetul condus de ing. Andrei Iliescu, Bucureşti

- ...şi altele

 

16.00 – 19.00: Sala de Consiliu a Primăriei Curtea de Argeş

- Salon de carte: prezentare de cărţi şi reviste, din Ţară şi din Basarabia

 

20.00 - ??.??: Hotel Posada – Cină festivă

***

Întâlnirea principală începe la ora 10 şi are loc în sala de spectacole a Centrului de Cultură şi Arte „George Topîrceanu”. Printre altele, se va vorbi, în prelungirea rubricilor revistei, despre Centenarul Marii Uniri, aniversarea a 500 de ani de la sfinţirea Mănăstirii Argeşului, comemorarea a 60 de ani de la moartea lui Brâncuşi. În acest context, rapsodul popular Ion Creţeanu, de la Craiova, va cânta Balada Meşterului Manole, cercetătorul Sorin Buliga, de la Târgu-Jiu, va vorbi despre Brâncuşi, între tradiţie şi universalitate. Un cvartet bucureştean, condus de Andrei Iliescu, cel care conduce Orchestra Inginerilor, va interpreta muzică clasică.

Oaspeţi de onoare vor fi cunoscutul scriitor Nicolae Dabija, de la Chişinău, academician, redactor-şef al revistei „Literatura şi Arta”, actriţa Ninela Caranfil, tot de la Chişinău, precum şi academicianul Victor Voicu, secretarul general al Academiei Române.

Întâlnirea va conta şi ca o manifestare a Podului de Reviste iniţiat cu mai mulţi ani în urmă de revista noastră şi „Literatura şi Arta”, iniţiativă la care s-au asociat ulterior un mare număr de reviste din România şi din Basarabia; o parte dintre ele vor fi prezente la întâlnire.

Un punct special, surpriză, va fi constituit de prezentarea bustului poetului naţional Mihai Eminescu, realizat de sculptorul Radu Adrian, bust care va fi instalat într-un viitor apropiat pe un soclu în faţa Centrului de Cultură şi Arte.

Vor participa un mare număr de colaboratori şi prieteni ai revistei, oameni de cultură din multe locuri din ţară (Cluj, Huşi, Bucureşti, Craiova, Târgovişte, Piteşti, Râmnicu Vâlcea etc.), inclusiv din diaporă.

După-amiază, cu începere de la ora 16, în Sala de Consiliu a Primăriei, va avea loc un „festival al cărţilor şi revistelor”, cu Editura Scrisul Românesc de la Craiova invitat special. Peste 20 de autori de carte şi realizatori de reviste îşi vor prezenta, pe scurt, realizările editoriale recente.

Manifestarea este deschisă tuturor iubitorilor de cultură din  Curtea de Argeş, din împrejurimi şi de pretutindeni.

 
MARIAN PĂTRAȘCU: UN EXPERIMENT SOCIAL PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Saturday, 12 August 2017 11:11

 

Azi, 10 august, am făcut un experiment social. Îmi beam liniștit cafeaua pe o terasă din Râmnic, bucurându-mă de faptul că nu mai e atât de cald ca-n zilele precedente. La un moment dat, se apropie de masa la care stăteam, un țigan (se aude? țigan, nu rrom, ori rom, nici măcar de Jamaica!) în vârstă care avea în mână o cutie de medicamente goală. Era destul de curat, atât la corp, cât și la îmbrăcăminte, care nu era zdrențăroasă. Îl cunosc demult, din vedere. Mi-a cerut niște bani, cât mă lasă inima ca să-și cumpere acel medicament de... inimă. Uitându-mă în portofel, am constatat că nu aveam nimic mărunt, ci doar bancnote de 10 și 50 de lei. I-am spus că-mi pare rău, dar nu am mărunt, arătându-i în același timp că nu mint. Mi-a spus atunci că se duce el și-mi schimbă 10 lei și vine ca să-i dau… tot cât mă lasă inima. Atunci, pe loc mi-a venit ideea unui experiment social: i-am dat 10 lei și i-am spus să se ducă la fata de la barul cafenelei să-i schimbe, să oprească pentru el 5 lei și să-mi înapoieze 5 lei.

Țiganul a stat destul de mult în interiorul cafenelei. L-am văzut într-un târziu că iese cu bancnota de 10 lei tot în mână. A luat la rând pe toți clienții de pe terasă, dar niciunul nu i-a schimbat acea bancnotă. L-am văzut apoi că dă colțul, unde cafeneaua respectivă mai avea puse încă trei mese. Mi-am zis: "Na, drace! Țiganul tot țigan și-n ziua de Paști1 Ăsta mi-a tras clapa! Așa-mi trebuie dacă sunt fraier!". Dar, într-un târziu, mai târziu decât precedentul “într-un târziu”, îl văd că apare fericit cu două bancnote de câte 5 lei în mână. I-am spus atunci când mi-a întins una dintre ele: "Nu, lasă, păstează-i pe toți, am vrut doar să văd dacă ești cicstit!". Țiganul mi-a zis atunci: “Vai, domnu’, da’ se poate așa ceva? Că eu te știu demult! Cu ce obraz te-aș mai fi întâlnit?” A urmat apoi un lung șir de urări de bine adresate mie, încât, la un moment dat am fost nevoit să-l întrerup, spunându-i că e de-ajuns, să se ducă sănătos!

Se spune că atunci când dai de pomană, sau în general când faci un bine, s-o faci din toată inima, fără părere de rău. Niciodată nu am fost mai bucuros ca atunci când i-am dat acelui țigan 10 lei. Vedeți - mai există și țigani cinstiți! Tot respectul meu pentru ei!

                                                                                                                

 
Ștefan Doru Dăncuș: era acolo cu mine PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 18 August 2017 12:25

 

mă simt obligat să obosesc

să intru în ritmul de lucru

                        al omenirii

- neoanele în perfuzii –

      persistența în timp a privirilor...

intru: se sforăie se bea se mănâncă

se uită unii la alții cu neoanele

pulsând pe retine se face ora întâi

ora a doua a treia era a patra

            provincia adăpostului meu!

                        provincia adăpostului meu!

 
Dorina Stoica: “Îmi caut drumul spre Lumină” PDF Print E-mail
User Rating: / 3
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Wednesday, 16 August 2017 11:51

 

 Emilia Țuțuianu, “Pentru tine când vei veni”, Editura “Singur”, 2017

 

O carte de poezie închinată dragostei și prieteniei în care poemele ce sunt pe o pagină în limba română, iar pe celalată în limba engleză traduse de prietenul  Dinu Sfrejan, par a se îmbrățișa într-un soi de iubire a cuvintelor, mai presus de cuvinte.

În prefața cărții, scriitorul Eugen Dorcescu ne atrage atenția pe bună dreptate că : “Sufletele cultivate, educate, sensibile, de o alcătuire diafană, vor fi foarte atente la mesajul și sonurile acestor stihuri.” Îmi permit să adaug, că doar aceste suflete vor rezona cu poezia Emiliei Țuțuianu! Spun aceasta deoarece volumul intitulat “Pentru tine, când vei veni”, pe care l-am citit și îl  recitesc cu aceiași emoție, m-a tulburat prin trăirea emoției sale, i-am înțeles zbuciumul interior și dorul, așa cum numai o altă femeie poetă poate înțelege.

Predominantă este iubirea agape deși nu lipsește nici erosul, ca în orce lirică feminină. Poemele acestei cărți conțin acea energie pe care o dă închinarea, trăirea liturgică, truda pentru un scop măreț pus în slujba aproapelui. ”Îți iau inima în palme,/ căldura inimii tale…/ Singura existentă./ Apoi neliniștile tale/ altruismul, dăruirea ta/ le revărs asupra oamenilor/ arătând, evocând”.( “Tu” )

Într-una din poezii întitulată simplu “Iubire”, umanul se revarsă în divin și divinul în uman într-o simbioză aproape perfecta: “Gândurile mele aleargă,/ tot pe drumul dinspre zi,/ am rămas prinsă în rugă/ așteptându-te să vii”. Citind simți un dor permanent, o lacrimă uneori plânsă, alteori tăinuită. “Mă ghemuiesc în mine, obosită/ Și adun, în brațe ce-mi flutură în vânt,/ amintirile rămase, din alt timp./ Inima se deschide ca o rodie, cu picături roșii ce se-amestecă.”( Revenire).

Întru cunoașterea Adevărului, întrebările vin, tulbură precum îngerul în scăldătoarea Vitezda apa, unele își află răspunsul, altele ajung departe, “până dincolo de întrebări.”/, „ Voi răbda și voi îndura orice,/cu speranța că într-o zi/ voi desluși Adevărul.//   (Cine? )

Poeta ca într-o șoaptă a rugăciunii are versul suav, încărcat de tristețea unei iubiri tainice. Ea nu deznădăjduiește deoarece are un scop precis, găsirea drumului spre Lumină. „Ca într-o litanie/ Îmi caut drumul spre Lumină.” ( Drumul meu)”.

Chipul smerit al poetei, cumințenia pe care o degajă întreaga sa făptură ascund o avalnșă de feminitate, de pasiune, de eros pe un fundal de iubire neîmplinită, ori poate doar visată. ”Pe aripi de vânt ajunge la mine/ chemarea ta sfântă și plină de dor./ Și-n val de mireasmă mă-ndrept către tine/ plutesc prin pădure…/ păsări ne cântă în cor, imnul iubirii eterne…/ Dar visul se stinge,/ din nou mă trezesc/ pun mâna pe buzele-mi aprinse”.( Visul dragostei). Sau “Caut fericirea ce s-a destrămat/ sub pleope îngreunate de lacrimi”( El).

Două elemente mi-au atras atenția în poezia E.Ț și anume culoarea verde folosită destul de des pentru a ilustra optimismul, primăvara, echilibrul, fertilitatea, renașterea, viața veșnică, culorea cea dintâi a lumii cea născătoare de frumusețe și de speranță și pădurea ca un drum nesfârșit al singurătății dar și al statorniciei. Poeta ne mărturisește despre o căsuță ascunsă într-o pădure! “Doamne, într-un loc anume/ mi-am regăsit rostul,/ prin poteci ascunse,… prin freamăt de frunze/ și casa mea tăcută/ plânge pe verandă…”(Căsuța mea).

Volumul se încheie cu un poem mai amplu intitulat “Joc” ce ar necesita o lectură mai atentă. Aruncarea pietrelor în apă putând avea semnificația parcurgerii vieții ca o călătorie având drept final întâlnirea Creatorului acestei lumi. Viața ca un joc de copil de-a pietricelele colorate!

Gestul autoarei de-a încredința hârtiei trăirile sale, pe alocuri aproape intime și a dărui cartea celor ce i-au fost aproape la fericitul eveniment prilejuit de inaugurarea Centrului Cultural Spiritual de la Mănăstirea Văratec, poate fi egalat doar de o spovedanie făcută cu inima curată.

Am îndrăgit-o pe această poetă iremediabil și i-am acordat un loc în față în sufletul meu.

Nu știu dacă acest gen de poezie va intra în atenția criticii de specialitate și nici dacă va primi cronici laudative,  dar ceea ce simt după ce am citit-o de două este că poezia face parte din ființa Emiliei Țuțuianu și reprezintă acel balsam care îi alină durerile în nopțile  de insomnii ori în momentele de tristețe și îi da puterea să meargă mai departe pe drumul pe care și l-a ales spre împlinirea unui destin ce nu este dat oricărui muritor. O văd cu ochii minții pe Emilia împlinindu-și veșnicirea la Mănăstirea Văratec, într-o căsuță ascunsă de verdeață și flori, odihnindu-se în poezie și în rugăciune.

Pentru toți acei pe care îi poartă în suflet poeta mărturisește: “Am rămas aceiași”:Cuvântul m-a îmbrăcat,/ Credința mi-a fost rezem,/ Iubirea mi-a fost casă,/ Bunătatea, darul meu,/ Pentru voi.”

Citită cu sufletul și înțelesă cu inima poezia acestul volum are profunzimea unei fântâni în care se oglindește ca un bănuț de argint, cerul.

 
Salonul Editorial "Ion Heliade Radulescu" - George Coanda, Alex Valcu si Stefan Doru Dancus PDF Print E-mail
User Rating: / 4
PoorBest 
Written by Cristi Iordache   
Monday, 11 October 2010 09:35

 

Editia a IX-a - Targoviste - 8-10 octombrie

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 6 of 3156

Poemul din metrou