Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Anita RADICS: POPAS ÎN TAINELE ICONOGRAFIEI PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 22 June 2017 10:52

 

INTERVIU CU ICONARII

MARIA-KORNELIA

ŞI MATEI SCHINTEIE

 

Maria-Kornelia şi Matei Schinteie sunt pictori iconari. Ei au deschis în anul 2000 propriul atelier de pictură icoane la comandă, în staţiunea Covasna, din judeţul cu acelaşi nume. De atunci au pictat icoane pentru creştinii din toată ţara, iar prin ortodocşii români şi turiştii străini, lucrările lor au ajuns şi pe alte meridiane.

Matei s-a născut în Anina, judeţul Caraş-Severin, în anul 1968, iar soţia sa, Kornelia, a văzut lumina zilei în anul 1976 în staţiunea Covasna. Maria-Kornelia a păstruns taina iconografiei în atelierul familiei Opaiţ, la Coşeni, unde, timp de o lună de zile, a învăţat arta pictării icoanelor. După ce au renunţat la o carieră muzicală de succes , au început împreună să picteze icoane. În anul 2013 au participat la Seminarul Internaţional de Iconografie post-bizantină, la Mănăstirea Putna: „Acolo am studiat cu unul dintre cei mai mari pictori şi restauratori de icoane din Europa, părintele Anastasie Robu” – spun soţii Schinteie.

I-am întâlnit pe soţii Schinteie cu ocazia desfăşurării taberei de iarnă „Credinţă şi istorie pentru toţi”, găzduită de Episcopia Covasnei şi Harghitei. Tabăra s-a desfăşurat în parteneriat cu Episcopia Caransebeşului, la Mănăstirea Izvorul Mureş. Au participat 40 de tineri atât din partea Episcopiei Banatului de Munte, cât şi din partea Episcopiei gazdă. Cu acel prilej a fost organizată o excursie în judeţul Covasna, cu scopul de a vizita principalele obiective ale locului, precum: Prima Şcoală Românească din Sfântu Gheorghe, Catedrala din Sfântu Gheorghe şi Atelierul de iconografie al soţilor Maria-Kornelia şi Matei Schinteie, din Staţiunea balenoclimaterică Covasna. Tinerii participanţi au avut ocazia să cunoască în adevăratul sens doi iconari renumiţi, dedicaţi şi înzestraţi. În acelaşi timp, tinerii au putut afla, prin dialoguri deschise purtate cu cei doi, mai multe amănunte despre ceea ce înseamnă tainele iconografiei.

***

Anita RADICS: Ne aflăm în atelierul de iconografie al soţilor Schinteie, din staţiunea Covasna, şi doresc să le mulţumesc pentru că au acceptat invitaţia de a răspunde câtorva întrebări legate de descoperirea tainelor iconografiei. Am pregătit, în cele ce urmează, o serie de întrebări ale căror răspunsuri aş dori să le aflu de la dumnealor. Doamna Maria-Kornelia, aş vrea să vă întreb ce anume v-a determinat să vă apucaţi de pictarea icoanelor? Aţi simţit o chemare aparte, sau reprezintă o simplă pasiune?

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Nu poate să fie o simplă pasiune. S-a întâmplat acum 17 ani, în urma botezului pe care l-am avut, săvârşit la Mănăstirea Mărcuş de către duhovnicul meu şi al lui Matei, părintele Nil Efrim, iar după o lună de zile de la primirea Sfintei Taine a Botezului, Dumnezeu a lucrat şi Harul Duhului Sfânt, şi atunci am simţit o chemare. Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar a fost rânduit ca eu să merg la un atelier de pictură iconografică şi atunci mi-am dat seama că acesta este drumul. Acest lucru s-a întâmplat pe data de 5 noiembrie, în anul 2000. Iar data de 5 noiembrie este o zi mai specială pentru că este ziua de naştere a unui mare duhovnic român, părintele Mina Dobzeu, de la Huşi, botezătorul în puşcăriile comuniste a lui Nicolae Steinhardt, marele nostru filozof român de origine evreiască. Printr-o vizită a dânsului aici, la Covasna, am reuşit să ne cunoaştem, iar de atunci am păstrat o frumoasă legătură duhovnicească. După aceea mi-am dat seama că această zi de 5 noiembrie este ziua dânsului de naştere, iar dânsul este ocrotitorul nostru spiritual şi profesional. Iar de atunci, noi păstrăm această taină, pentru că ştim că şi părintele s-a rugat mult pentru noi, pentru acest dar.

Matei SCHINTEIE: Iar acest părinte încă mai trăieşte. Se află în Episcopia Huşilor, are chilie acolo, şi este, dacă nu greşesc, printre ultimii supravieţuitori, dacă nu chiar ultimul supravieţuitor al lagărelor comuniste. Pe lângă părintele acesta, şi părintele nostru duhovnic, Nil, s-a rugat pentru noi. Însă pe toate acestea le-am aflat şi le-am înţeles după aceea. Am înţeles cine s-a rugat pentru noi, pentru că, dacă cineva te ocroteşte spiritual, tu ai puterea de a-ţi găsi drumul şi a merge mai departe. Nu a fost o intervenţie în sensul omenesc al cuvântului „trebuie să faci”, pentru că, în relaţia omului cu Dumnezeu, nimic nu se face cu forţa. Este o împreună-lucrare cu Dumnezeu şi cu duhovnicul pe care îl ai. A fost un moment şi o alegere frumoasă, pentru că am renunţat la celelalte meserii pe care le aveam. A fost o convertire practic.

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Aşa este. Nu poţi să faci aceleaşi meserii în acelaşi timp, această cale a iconografiei fiind, mai ales, o cale mai diferită. Trebuie să alegi, să fii foarte hotărât în decizia luată şi, într-un final, să te dedici întru totul ei.

Matei SCHINTEIE: Iconografia e mai specială. Are nevoie de toată dragostea ta, de tot timpul tău, de toată pasiunea ta, de toată concentrarea ta...

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Nu eşti un simplu pictor laic, care pictează ce doreşte atunci când doreşte. Iconografia are anumite canoane care trebuie respectate. Tu, ca pictor iconar autentic, trebuie să ai un mod de viaţă de creştin practicant, cu un ritm liturgic, pentru că altfel, întreaga muncă e zadarnică.

Anita RADICS: Vorbind de pregătirea pe care o presupune această muncă, aş dori să ne împărtăşiţi cum anume vă pregătiţi pentru pictarea icoanelor?

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Începerea pictării icoanelor trebuie făcută după o rânduială de rugăciune: rugăciunile de dimineaţă, cele obişnuite, rostite de fiecare creştin, şi există, bineînţeles, rugăciunea iconarului, care trebuie făcută. Iar în acel moment simţi dacă te poţi apuca de acea icoană, dacă îţi e îngăduit să continui sau nu. Sunt zile în care starea sufletească nu este potrivită pentru pictarea icoanelor. Şi atunci te opreşti.

Matei SCHINTEIE: Rugăciunea poate multe. Fără rugăciune, faci totul doar cu puterea ta omenească, limitată. Însă când te rogi şi coboară Harul Duhului Sfânt asupra ta, asupra iconarului, atunci lucrurile merg altfel, după alte „legi”, decât cele omeneşti. Lucrurile merg aşa cum trebuie.

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Noi am fost în anul 2013 la Mănăstirea Putna, la un seminar internaţional de iconografie, iar acolo, lectorul nostru, părintele Anastasie Robu, la finalul acestui seminar, a ales câţiva iconari care urmau să primească Hirotesirea întru iconari. S-a oficiat o slujbă specială, deosebită, iar de atunci, noi, alături de încă 5 persoane din Grecia, Bulgaria şi Coreea, suntem hirotesiţi întru iconari. Şi, de atunci, firesc este ca viaţa ta să intre şi să aparţină unui ritm liturgic, unei rânduieli de rugăciune, ca să poţi începe această muncă de pictare a icoanelor.

Matei SCHINTEIE: Dacă vrei ca acesta să fie un domeniu serios. Dacă nu, poţi picta o icoană ca simplu creştin, din simplă curiozitate. Dar icoanele nu sunt simple obiecte de artizanat. Ele sunt obiecte de cult. Ele au marele rol de a ajuta omul, pentru că Dumnezeu lucrează prin icoane. Iar atunci, iconarul trebuie să fie şi el pregătit, sufleteşte, duhovniceşte, ca să poată imprima în icoană ceva din duhul Ortodoxiei, ca să îşi poată face – icoana – lucrarea în lume. Atelierul nostru este, de fapt, o maternitate a icoanelor. Cineva le cheamă, ele aici se nasc şi pleacă mai departe. Şi am avut, apoi, bucuria să aflu că au ajuns în locuri inedite, la înălţimi foarte mari, în sensul că Domnul Dumnezeu a rânduit să avem o troiţă pictată la aproape 1777 metri altitudine. Avem icoane pictate în Afganistan, de exemplu. Şi cine ar fi visat vreodată că o icoană ortodoxă, a Sfântului Gheorghe, poate ajunge în Afganistan, în biserica românească, la unitatea militară de acolo? Şi alte, şi alte locuri inedite, după care trebuie să te uiţi bine pe harta Globului pentru a-ţi da seama unde se află acestea. De exemplu... Guatemala !.  Recent am venit din Australia, unde am expus icoane la Melbourne şi Canberra la Primul Festival al Creativităţii Geniului Românesc la Antipozi, iar acolo s-au aflat mai mulţi ambasadori care le-au cumpărat şi am avut marea bucurie de a afla că ajung în locuri exotice, chiar. Aceasta e lucrarea lui Dumnezeu.

Anita RADICS: Aş dori să ştiu cum vă alegeţi sfântul pe care să îl pictaţi, de unde vă inspiraţi, în general?

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Cred că sfântul ne alege pe noi, nu îl alegem noi pe el. Dar există modele clasice care sunt reprezentate: Sfântul Nectarie, vindecătorul de cancer şi de boli, care este reprezentat într-un anumit mod, Sfântul Ioan Rusul şi mulţi alţi sfinţi. Fiecare sfânt are viaţa lui, iar ea este desfăşurată pe icoană. Într-o icoană trebuie să vezi viaţa sfântului pictat, deoarece în aceasta se află zugrăvit şi mesajul Evangheliei. Acolo este întreg mesajul care a fost transmis, scris în Evanghelie încă de acum 2000 de ani. Aşa cum spunea şi Matei, icoana este un obiect de cult care face parte integrantă din viaţa liturgică, iar atunci, firesc este ca aceasta să conţină mesajul teologic, să vorbească despre el. Deci, viaţa fiecărui sfânt trebuie să se regăsească şi să se vadă în acea icoană. La fel ca şi prăznicarele.

Matei SCHINTEIE: Noi am avut o mare teamă la început, când am înfiinţat atelierul. Eu unul simţeam această teamă legată de faptul că nu voi găsi modele. Mă întrebam de unde să fac rost de modele. Şi nu a durat o săptămână, că am avut atâtea modele primite, încât nu am ştiut cum să le aranjez, pe ce criterii... Atunci s-a văzut lucrarea şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Şi mi-am dat seama, în acel moment, că aceasta nu e doar o ambiţie a mea, o lucrare dorită de mine. Ea a fost dorită chiar de Dumnezeu. Mai obţinem modele de pe internet sau de la clienţii noştri, care vin cu modelul lor. Pentru că noi suntem specializaţi pe lucru la comandă, asta înseamnă că trebuie să fim pregătiţi pentru orice model, care, desigur, respectă canoanele bisericeşti.

Anita RADICS: Pentru dumneavoastră, reprezintă pictarea icoanelor o modalitate de a spori duhovniceşte?

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Bineînţeles! În fiecare zi petreci timp cu un anumit sfânt. Eşti înconjurat de sfinţi, cu care vorbeşti, cărora te rogi. Pe lângă truda care este depusă, acesta e un mod de viaţă în care ai ocazia de a te întâlni zi de zi cu sfinţi.

Matei SCHINTEIE: Am aflat că sporirea duhovnicească este nelimitată. Deci nu se poate ajunge la un anumit nivel. Noi nu căutăm să ridicăm nivelul în sensul de a vedea unde putem ajunge, ca la jocurile electronice. Pur şi simplu se sporeşte duhovniceşte datorită situaţiei rânduite de către Dumnezeu cu şi pentru tine. Este o împreună-lucrare, aşa cum am mai spus. Iar atunci, vezi că ai mai sporit un pic duhovniceşte. E minunat!

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Bineînţeles că trebuie să-ţi deschizi şi tu sufletul.

Matei SCHINTEIE: Absolut! Trebuie să înveţi să iubeşti pe toată lumea, să ierţi pe toată lumea..

Maria-Kornelia SCHINTEIE: Hristos bate la uşă, dar „cleanţa” e pe partea ta. Trebuie să o deschizi, dacă vrei.

Anita RADICS: În final, aş mai avea o rugăminte: pentru că ne aflăm în Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti, vreau să vă rog să transmiteţi un scurt mesaj tinerilor din Banatul de Munte, pentru că ştim cu toţii că o parte Maria- din sufletul dumneavoastră se află acolo.

Kornelia SCHINTEIE: Eu îi rog să rămână curaţi. Îi rog să-şi păstreze această curăţie în suflet, chiar dacă anii vor trece peste ei şi vor ajunge să facă diferite meserii, sau dacă se vor lovi de anumite greutăţi, să nu uite să-şi păstreze această curăţie din copilărie.

Matei SCHINTEIE: Iar eu le doresc să rămână tineri mereu, indiferent de vârta la care vor ajunge cândva. Şi să nu uite că tinerii din Banatul de Munte sunt speciali. Şi eu am fost tânăr al Banatului de Munte şi ştiu ce înseamnă să respiri aerul de acolo. Iar cu această ocazie aş vrea să le transmit salutări prin dumneavoastră, toate gândurile de bine, să rămână buni şi să arate lumii că bănăţenii, mai ales cei de la munte, sunt oameni faini. Vă doresc să aveţi parte de spor duhovnicesc şi de bucurii nelimitate!

Anita RADICS: Vă mulţumim! Iar eu vă mulţumesc încă o dată pentru că aţi acceptat invitaţia de a ne întâlni, de a ne cunoaşte şi de a ne împărtăşi puţin din această frumoasă taină a iconografiei.

***

Vizitarea atelierului de iconografie şi cunoaşterea celor doi soţi iconari, Kornelia şi Matei Schinteie, a reprezentat o experienţă remarcabilă, prin prisma faptului că, dialogând, vizualizând şi admirând lucrările, am reuşit să înţeleg că iconografia nu este neapărat o artă obişnuită, pentru că atunci când folosim cuvântul „artă”, ne raportăm la aceasta ca la un lucru strict lumesc. Pe când iconografia este o chemare, un dar, o lucrare divină care – ea – realizează cu mâinile iconarului această sfântă lucrare.

 
Ștefan Doru Dăncuș: Dincoace de geam (fragment din cartea cu același titlu) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 22 June 2017 11:05

 

Toți acești șmecherași ce se strecoară pe coridoarele literaturii: singura lor țintă – să convingă lumea că ei sunt cei mai mari și cei mai tari. Mie nu-mi ajunge doar atât - vreau să conving Universul că sunt util.

Suntem cea mai tare nație din lume! strigă americanii, agitând steaguri și stegulețe. Nu le e rușine să-și drapeze clădirile în flamuri – altor țări, da. Sunt cel mai tare român din Univers! răspund acelor indivizi plini de aere.

 
Mandy PENTECOST: PODURI LIRICE - POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 23 June 2017 13:36

 

Mandy Pentecost se prezintă: Eu locuiesc pe plaja Waipatiki, o aşezare foarte mică pe coastă, lângă Napier, unde poţi auzi întotdeauna marea şi cântecul păsărilor native. Chiar şi-n timpul nopţii strigătele lui ruru (bufniţa Noii Zeelande) primesc ecou prin valea noastră. Familia mea este în Noua Zeelandă din anii 1850 şi eu am locuit în ţara aceasta toată viaţa mea. Am venit în Hawke’s Bay în urmă cu treizeci de ani cu un loc de muncă pentru un an şi m-am simţit aici atât de acasă, încât am rămas.

Lucrez ca educator şi consilier şi folosesc poezia în ambele roluri, pentru a promova schimbarea şi o înțelegere mai profundă a propriei vieţi şi a vieţii altora. Am două fiice adulte, ambele sunt scriitoare. Am reînceput să scriu poezie după mulţi ani de pauză, atunci când fiica mea studia scrierea creativă. Mi-am stabilit un obiectiv să merg la şedinţele lunare ale Poeţilor în viaţă din Hawke’s Bay, de fiecare dată cu un poem nou şi să îl citesc în faţa celorlalţi.

Sunt atrasă de poezie pentru că sunt atrasă de ambiguitate, de juxtapunerea lucrurilor surprinzătoare şi de modul în care cuvintele şicanează şi încântă. Îmi place să surprind momente din viaţa de zi cu zi, care m-au surprins şi m-au transportat din viaţa cotidiană într-un loc mai puţin obişnuit."

***

Mandy Pentecost introduces herself: ‘I live at Waipatiki Beach, a very small coastal settlement near Napier, where you can always hear the sea and the song of native birds. Even through the night the calls of the ruru (New Zealand owl) echo through our valley. My family has been in New Zealand since the 1850s, and I have lived in this land all my life. I came to Hawke’s Bay for a one year job over thirty years ago, and felt so at home here that I have stayed.

‘I work as a counsellor and educator, and use poetry in both these roles, to promote change and increased understanding of the lives of self and other. ‘I have two adult daughters, both of whom are writers. I began writing poetry again, after many years of not doing so, when my daughter was studying creative writing. I set myself a goal to go to the monthly meetings of the Hawke’s Bay Live poets with a new poem each time, and to read it in front of others.

‘I am drawn to poetry because I am drawn to ambiguity, to the juxtaposition of surprising things, and the way words tease and enchant. I like to capture moments of everyday life that have surprised me, and transported me from the everyday to somewhere less ordinary.’

 ***

PRACTICILE DE CREŞTERE A ANIMALELOR

De cealaltă parte a pârâului calul protestează evadarea.

La cea mai mare distanţă de ţăruş

el merge în cerc de jur împrejur.

Înspăimântător, zic eu

Mie-mi spui, spune Bruce.

În zori, săptămâna trecută,

un grup de Maori, privind marea, făceau incantaţii.     

Şi, spune Bruce, delfini se jucau în valuri.

Nu-i întâlneşti aici în această perioadă a anului.

Ochii lui strălucesc.

Ei (maorii) au chemat afurisiţii de delfini.

Câinele lui este agitat,

ţopăie, scânceşte cu fiecare pitire,

nu poate fi băiat tăcut”.

Tot weekendul nechezatul disperat a umplut valea.

Atunci când epuizarea a învins calul,

el stă în jgheabul făcut de copitele lui

cu capul aplecat,

redus la tăcere.

ANIMAL HUSBANDRY

Across the creek the horse protests his breaking in.

Stretched away from the pole

he goes round and round and round.

Unnerving, I say.

Talk about unnerving, Bruce says.

Dawn, last week,

a group of Maori, facing the sea, chanting.

And, Bruce says, dolphins were playing on the waves.

You don't get them here this time of year.

His eyes shine.

They called in the bloody dolphins.

His dog is agitated,

prances, whines with each bellow,

will not "quiet boy".

All weekend frantic neighs have filled the valley.

https://ssl.gstatic.com/ui/v1/icons/mail/images/cleardot.gif" >

When exhaustion claims the horse,

he stands in the trough his hooves have made

head bowed,

silenced.

           

EXISTÃ UN CUVÂNT PENTRU ASTA

Cuvintele aşteptau

zăboveau aşa ca tu să poţi culege unul din aer,

să îl plasezi, aşa

să îl învârteşti în gură

să îl scuipi, îl mârâi, îl cânţi, îl zâmbeşti.

Trebuie să fie un cuvânt pentru asta

pentru zborul învolburat

ca al graurilor care nu se vor linişti.

Un nume pentru acel spaţiu liber

atunci când te-ai strecurat în el,

a fost chiar acolo

şi acum a dispărut.

Totul are un nume.

Afazia este absenţa temporară a cuvântului.

Nu mai ştiu cum se cheamă

când un cuvânt a dispărut complet.

THERE’S A WORD FOR IT

The words used to be waiting

hanging about so you could pluck one from the air,

place it, just so,

roll it round your mouth

spit it, snarl it, sing it, smile it.

There’s got to be a word for it,

for the whirling flight like starlings that won’t settle.

A name for that blank

when you’ve snuck up on it,

right there it was

and now, gone.

Everything has a name.

Lethologica is a word’s temporary absence.

I can’t find what you call it

when a word is gone for good.

NIMENI NU STÃPÂNEŞTE MAREA

Nimeni nu stăpâneşte marea, dar

ea ar putea încerca să te ia pentru sine

muşchiul care se agită nevăzut sub pielea ei te trage înăuntru.

Asta s-a întâmplat când mi-am privit fiica

mişcându-se rapid într-o direcţie total greşită

până când mi-am dat seama că

ea neîntorcând pluta către mal

n-a avut nimic de-a face cu a fi neascultătoare.

N-a contat cum i-am făcut semne să vină

ambreiajul adânc al mării, n-ar fi lăsat-o să plece.

Asta a necăjit-o cel mai mult

cum predica mea insistentă de mamă nu a ţinut cont de mareea

aşezând frumos pericolul ei într-o poveste

de nechibzuite scufundări dincolo de adâncimea ei.

La fel se întâmplă în dragoste: doar te îndrăgosteşti.

Cazi de bună voie, înrobit de apă adâncă, puternică.

Un element de precauţie este un lucru bun

Nu ştii niciodată când ceea ce iubeşti poate că

nu-ţi dă drumul înapoi.

NO ONE OWNS THE SEA

No one owns the sea, but

it might try to take you for its own,

the muscle that roils unseen beneath its skin pulling you  in.

There was that time I watched my daughter

moving swiftly in the wrong direction entirely,

until it dawned on me that her not

turning her board to shore

was nothing to do with disobedience at all.

No matter how I gestured at her to come in,

the deep clutch of the sea would not let her go.

That’s what annoyed her most,

how my insistent mothering took no account of the tide,

siting her peril neatly in a storyline

of headlong immersions beyond her depth.

That’s how it is with love: you just fall.

You fall willingly, thrall to deep, powerful water.

An element of caution is a good thing

You never know when what you love might not

give you back.

 
Sergiu Găbureac: BILUȚELE LA VEDERE ! PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 23 June 2017 13:27
 
 
Ufff ! Eram îngrijorat ! Dacă lelea Safta nu are dreptate și reușesc puciștii ?
Așadar, am intrat în Cartea recordurilor prin doborârea guvernului chiar de către cei care l-au propus. Încă o dată s-a adeverit sloganul „România, țara tuturor posibilităților !” Așadar, răzvrătitul a fost neutralizat ! Urmează consilierul său !...
La vot, doar suntem în Parlamentul României, s-a dovedit că lașii și hoții sunt mult mai mulți, ca să fi reușit Grindeanu, cel trezit din somnul de moarte !
Prin votarea moțiunii, România a reintrat în normalitate; PSD a ieșit întărit.”, dixit Dragnea. Cu penalii tot în fruntea Parlamentului !? A naibii normalitate !...  Întărit ? Or fi adus o benă cu ciment ?
Nu mai contează că leul s-a depreciat ! Țugulanii să plătească. Doar, distracția, costă ! Nu contează nici că ne-am făcut de râsul râsului ! Nu e prima oară, și cine știe ce ne mai rezervă viitorul !?!
Totuși, pesediștii de bună credință trebuie să înțeleagă că e timpul să se lepede de Dragnea și Tăriceanu, cei care au provocat tot balamucul. Dacă vor să existe ca o stângă credibilă în România. Altfel, butoiul cu pulbere, pe care stau, va exploda prin toamnă ! … (tot de la lelea Safta citire)
Să fie clar, cine trădează o dată partidul în interes personal, va trăda și a doua oară ! La ei e cu repetiție, la repetiție. Doar repetiția e mama învățăturii ! Deja se umflă în pene, cu marea victorie a doborârii primei marionete pusă de ei la Palatul Victoria. Era să cadă cupola Parlamentului de atâtea apluze și urale ! Să vedem ce vor face cu a doua, aleasă din corpul de balet al PSD !?!
Constat că la liberali s-au ales, în sfârșit,  apele. Ludovic Orban este președinte al PNL cu 3.518 de voturi. Contracandidatul, Cristian Bușoi, a avut 952. Un rezultat la fel de previzibil ca și la moțiunea amintită. Văd că Bușoi a pierdut chiar din voturile de susținere date în colegiile directoare județene.
Înseamnă că cei care nu s-au ținut de cuvântul dat vor fi oportuniștii de bază ai partidului ! Nu-s mulți, doar 80, dar mult rău pot face. Alde Farfuridi și Brânzovenescu !
Urmează, o vară caniculară, apoi o toamnă fierbinte spre clocot ! 
Va fi o vară plină de „antrenamente” pentru „meciurile” toamnei ! Oare noul guvern își va începe mandatul cu o „bine meritată” vacanță ? 
Că tot merge strună programul de guvernare ! Aud că-l vor modifica !?! Pe ici-colo, prin părțile esențiale. S-ar putea să pună realizarea promisiunilor în cârca viitorilor guvernanți de după 2020 ! Cum a fost șmecheria cu mărirea iluzorie a salariilor. Șobolanii, tot șobolani !
 
P.S. a) Olguța declară „Ne retragem demisiile și vom asigura interimatul la conducerea ministerelor.” Cine spunea că politica e curvă ? Personal, cred că numai unele specimene care fac politică. Indiferent de sex. Odată depusă, o demisie rămâne demisie ! Nici nu se aprobă de cineva, nici nu poate fi retrasă ! E vorba de onoare ! Oricum Guvernul Grindeanu a fost demis, nu doar Sorinel, iar interimatul e obligatoriu să fie asigurat de cei demiși până la noi numiri.
Văd că unii vor să fie din nou miniștri, deși performanța lor a fost sub 13%.
b) Firea lui Pandele nu înțelege lucruri elementare ! 
Primarul General al unei Capitale nu se ocupă de mărunțișuri (dezăpezire, strângerea apei de ploaie de prin pasaje, împărțirea de sticle cu apă inconștienților care ies din casă pe timp de caniculă, marcarea trecerilor de pietoni etc.). De astfel de probleme mărunte ale administrației Capitalei se ocupă viceprimarii, primarii de sector și, mai ales, serviciile specializate ale Primăriei. Firea trebuie să inițieze și să deruleze mari proiecte pentru Capitala României. În această privință, tovarășa primar e 0 (zero). Abia, abia dacă mai sunt continuate proiecte mai vechi. 
Mai nou, în timpul orelor de serviciu, face politică în loc de administrație !
Apropo, Firea împlinește un an de administrație ! Aștept evaluarea ! 
Toate bune !
 
Salonul Editorial "Ion Heliade Radulescu" - George Coanda, Alex Valcu si Stefan Doru Dancus PDF Print E-mail
User Rating: / 4
PoorBest 
Written by Cristi Iordache   
Monday, 11 October 2010 09:35

 

Editia a IX-a - Targoviste - 8-10 octombrie

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 6 of 3101

Poemul din metrou