Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Genţiana GROZA: GENŢIGRAME DE FLORAR PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 29 May 2016 08:56

„GENŢIGRAME ÎN FLORAR

ŞI LA VOT, ÎN CIREŞAR”

 

ABUREALĂ ELECTORALĂ

Ce-au făcut, s-a cam văzut,

Era chiar de prevăzut,

Azi „se pupă iar în piaţă”,

Ce va fi? Splendoare-n ceaţă!

FEMEIA MODERNĂ

Ce dacă are şi copii,

Se crede zână şi-într-o zi

Cu altul fuge de acasă

Și-i toacă banii…că-i focoasă.

ALŢI ACTORI... ACEIAŞI PIESĂ

Premierul---lucru mare -

Face iarăşi o schimbare

Noi miniştri vor veni

Buni de tot, chiar şi mai şi!

BĂTAIE ÎN PARLAMENTUL DE LA ANKARA

Turcii nu sunt belicoşi,

Că se ceartă, nu mă mir,

Ei aplică serioşi

Vorba-aceea cu… sictir!

 
Gheorghe Andrei NEAGU: PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Saturday, 22 October 2016 11:55

O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 – 6 chibiţi. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuţa scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucaţi, chelia de pe creştet şi pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurenţiu Directorul, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr şi cu şarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărţile, fumând excesiv. A patra mână lipseşte. Reporterul stă la uşa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chibiţilor. E plin de vervă şi e Marius Tupan. Poetul Florin Muscalu, atacă în permanenţă teme literare, spre disperarea jucătorilor interesaţi aproape exclusiv de joc. A patra mână va fi Laurenţiu Directorul sau Ilici, cum din greşeală s-a exprimat Fănuş Neagu la una din ediţiile de la Salonul Dragosloveni.

            O voce: - Patru beţe …

            Poetul: - E un intelectual. E-adevărat?

            Altă voce: - Mai am douăzeci.

            Prozatorul: - Deci o mie. Aşa

            Vocea: - Ţi-am dat patru şi mai am două beţe.

            Prozatorul: - Eşti băiat bun.

            Prozatorul: - Douăzeci, deci o mie…

            Poetul: - Prost nu este, dar nu este un intelectual de anvergură.

            Altă voce: - Aşa băăă!

            Altă voce: - Da fă-le bă, nu le tăia!

            Poetul: - Ştie ceva, da ştie.

            Ziaristul: - Într-un articol de-al meu

            Altă voce: - Interesant. Dă cărţi.

            Poetul: - Ai ajuns să scrii şi tu?

            Chibiţul: - Ce-aţi fi făcut voi amândoi  acolo, nu ştiu…

            Vocea: - Bun.

            Poetul: - Dar ăsta cât are?

            Vocea: - Are ceva… Are şi el

            Altă voce: - Ani?

            Vocea: - Taie. Păzea!

            Poetul: - Păi ştiu eu?

            Vocea: - Adu bă o scrumieră de la voi!

            Reporterul: - N-avem!

            Directorul: - Cum n-aveţi bă!

            Reporterul: - Dar ce voi aveţi?

            O voce: - Pune vin în pahare!

            Altă voce: - Uite, farfuria aia de acolo. Deci e foc la înaintare!

            Altă voce: - Da!

            Vocea: - Hai bă, puneţi miza. Pune în pahare!

            Reporterul: - Vreţi voi?

            Vocea: - Plânge masa. Tu nu vrei?

            Reporterul: Nu-mi trebuie băi!

            Poetul: - De caracterul lui să nu mai vorbim!

            Altă voce: - Băi, unde le pui tu?

            Reporterul: - În balcon…

            Directorul: - Cine?

            Vocea: - Cât?

            Altă voce: - Pe de trei…

            O voce: - Dă-le pe toate. Una, două, trei

            (Din afară poetul): - La, la, la, la (periniţa)

            Vocea: - Na şi ţie, una, două, trei.

            Poetul: - Hai, suntem prieteni!

            Vocea: - A cui e rândul. De ce? După decembrie…

            Reporterul: - Băi, da Ulici nu vine?

            Ziaristul: - Nu bă. S-a dus la Ulianov…

            Poetul: - Numai, numai puţin(ţine paharul să i se toarne vodcă). Mulţumesc!

            Vocea: - Poate ţi-e foame?

            Poetul: - Nu. Eu mă gândesc aşa cu ani în urmă.

            Vocea: - Sec!

            O voce: Aţi ajuns să beţi…

            Reporterul: - Staţi jos că vă aduc acum!

            Poetul: - Traian îmi spune!

            Vocea: - Te rog frumos.  Săru’ mâna (Ia paharul cu votcă).

            Poetul: - Asta vroiam să spun. Torn şi eu cât pot.

            O voce: - A mai rămas cinci sute. Deci plătim!

            Vocea: - O bucat’ de pâine. Ţi-e foame?

            O voce: - Sec!

            Reporterul: - Staţi aşa. Vă aduc nişte carne.

            Vocea: - Asta vroiam să spun eu. Te rog frumos. Săru’ mâna.

            Altă voce: - Da

            O voce: - mai rămas cinci sute. Deci plătim …

            Vocea: - Lasă bă…

            Vocea: - Stai bă un pic. Da bă Mitică, da.

            Poetul: - Săru’mâna. Eu sunt un tip care pun acest pahar al meu.

            Vocea: -  Gheorghiţă, dă bă aşa şi luăm. Aşa. Aşa, foarte bine. (Ia o felie de pâine)

            Poetul: - Vă mai dau? (zgomot de veselă).

            Vocea: - Nu, nu. (ia şi o bucată de carne) Eu vreau Florine, vreau. Dă-mi mie trei (aruncă trei cărţi pe masă).

            O voce: - Şi mie tot.

            Vocea: - Până la patru să fie linişte. Mai dă-mi mie cartea.

            Prozatorul: - Ce faci bă.

            Poetul: - Mă uitam şi eu, să-ţi văd moaca aia. !

            Vocea: - Hm. Ne-a obligat. Merg.

            Altă voce: - Le-ai tăiat.

            Vocea: - Stai aşa

            Poetul: - Bă, tu-i mama mă-sii, dacă ştiam că vin la Chişinău, în ţara tatălui meu, să ajung chelner…

            Directorul: - Hai domnule, dacă ai haina albă… Ce vrei? Ce noi te confundăm?

            Poetul: - Am înţeles, să trăiţi! (Face o plecăciune. Râde)

            Directorul: - Ce dracului să faci? Da mie mi-ai pus din vinul ăla vechi, în loc să-mi dai vin de Focşani.

            Poetul: - Nu, e de Focşani.

            Directorul: - Nu, e de la cârciumă.

            Vocea: - Ţi-am dat Galbenă de Odobeşti, băi!

            Poetul: - Află, că dacă mai spui lucrul ăsta… (râde) îţi retragem salariul de la Uniune!

            Directorul: - Nu domn’le, nu ştiu.

            Vocea: - Eu am vin de la cârciumă!

            Directorul: - Bine, hai îmi cer scuzele de rigoare. Gata! Am venit cu obligi. Care eşti al doilea?

            Prozatorul: - Hă, hă…

            Vocea: - Am zis pas deschiderea!

            Prozatorul: Şi pas!

            Poetul: - Succes de scânduri, directore!...

            Directorul: - Da

            Poetul: - Gustă aici să vezi (îi dă paharul). Este acelaşi lucru?

            Directorul: (Gustă) – Da!

            Vocea: - Deschid eu!

            Altă voce: - Eu am avut vin de la ăsta!

            Poetul: - Da?

            Altă voce: - Da!

            Vocea: - Ce-ai acolo? Vrei ochelarii directore?

            Altă voce: - Am băgat 3 beţe.

            Directorul: - Eu şi cu unul din ăştia. Recunosc, nu văd.

            Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta!

            Directorul: - Dar nu l-ai băut băi!

            Voce: - Ce, am băgat un nene.

            Altă voce: - Eu şi cu el care luăm.

            Directorul: - Dar nu l-ai băut băi!

            Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta!

            Vocea: - Oricum tot nu scapi!

            Ziaristul: - Ia o pastilă de cap

            Vocea: - Dar îţi stă bine, bă cu rubaşca.

            Ziaristul: - Hai? Mi se umflă tâmplele.

            Directorul: - Poate că-ţi cresc coarne. (se deschide una).

            Vocea: - Vine Gheorghiţă.

            Directorul: - Ce-ai adus acolo? Cisnădie?

            Horia: - Pentru mine să mănânc o bucată de pâine.

            Reporterul: - Pâine, ăăă, ăăă, ficat!

            Prozatorul: - Dă bă încoace, hai şi tu, nu vezi că-s înfometat? (Reporterul pune pachetul peste cărţile de joc). Nu, nu, ia-le repede de-aici, ia-le repede!

            Directorul: - Nu!

            Prozatorul: - Nu, nu le pun pe masă.

            Reporterul: - Dar unde să le pun bă Traiane?

            Prozatorul: - Aicea-s cărţile.

            O voce: - Am mers fraţilor şi eu !

            Horia: - Nu vreţi pâine?

            Directorul: - Las că ţinem aşa (ia o felie).

            Poetul: - Nici eu nu mănânc aşa mult. Am mâncat la carneee! De aseară(ia o felie)!

            O voce: -Băi nea Mitică!

            Directorul: - Trece. Cip

            Vocea: - Cip. Trei cărţi.

            Horia: - Luaţi bă o bucăţică de pâine, bă.

            Poetul(scoate un cuţit cu tot felul de lame şi accesorii): - Ia uite de am eu aici!

            Horia: - Şi cuţit şi linguriţă?

            Vocea: - Asta nu merge!

            Directorul: - Ai zis cip.

            Altă voce: - Şi cip.

            Poetul: - Auzi Gheorghiţă, fii atent ce are aici. Asta este lingură. Iată-le!

            Directorul(cu gura plină): - Pas parol.

            Vocea: - După Mihai.

            Poetul: - Lasă bă, l-am cumpărat de aici! Asta este lingură!

            Altă voce: - N-a văzut cărţile!

            Poetul: - Şi asta este furculiţă.(Toţi mănâncă, vorbind în acelaşi timp sau jucând cărţi).

            Directorul: Asta nu e bine.

            O voce:  - Ai venit? (Uşa se deschide. Apare Laurenţiu Ulici).

            Toţi în cor:  - Aaaa!

            Directorul: - Nu se poate!

            Poetul: - Nu-i adevărat!

            Directorul: - Nu se poate. Hai, ura! (Ia paharul şi bea). Ce-i bă (către ceilalţi).

            Prozatorul: - Hai, ce-i?

            Ulici: - Ce faceţi voi aici?

            Directorul: - Păi te aşteptam. Ţi-am lăsat bilet în uşă. Hai!

            Ulici: - Am găsit biletul, d’aia am venit!

            Directorul: - Păi da, na! (îi face semn să stea pe scaunul liber cu spatele la uşă)

            Prozatorul: - Ia un scaun!

            O voce: - Dă-i pantalonii jos!

            Prozatorul: - Dă-i un băţ!

            O voce: - Nu, nu, nu!

            Directorul: - Dau eu (se aşază)

            Ulici: - Ce-i asta dom’le?

            Tupan: - Păi, bani aveţi. Aici!

            Directorul: - Da, stai jos! Gata!

            Prozatorul: - Gata, gata!

            Ulici: - Păi, cât?Pe 25 de bani?

            Directorul: - Păi, cincizeci de lei, băţul!

            Tupan: - În capul mesei!

            Prozatorul:- Gata!

            Directorul: - Mai mult!

            Traian: - Mai mult? Ridicăm mai mult?

            Directorul: - Nu, nu, nu, ai băi!

            Ulici: - La Uniune suntem profesionişt.Cu voi, îmi cobor nivelul, la amatori!

Partida îşi continuă cursul în aceeaşi atmosferă, până dimineaţa când se dădu micul dejun gratuit, înainte de a se deplasa la Sărbătoarea Limbii Române de la  Chişinău.

 
Florica BUD: MIGDALE DULCI-AMARE (8): „PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ” (PAMFLET) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Wednesday, 21 June 2017 11:10

  

           

Nu este om pe acest feeric pământ, să nu se nască, să crească şi să se mântuiască la gândul că oarecând, într-una dintre vieţi, va deveni laureat al Premiului „Nobel”. Nu contează în ce domeniu va fi încununarea respectivă. Pe acest fond fertil un juriu internaţional --- cuprinzând savanţii activi pe Terra,  savanţii din Galaxia noastră şi din alte Galaxii, reprezentanţii extratereştrilor şi desigur membrii Asociaţiei Greierilor Mutanţi --- a hotarât ca celebrul binom al lui Newton să fie rebotezat. Ar fi şi cazul într-o lume a schimbărilor, redefinirilor şi reinventărilor. Adică dragul de el se va numi de azi înainte Binomul Newton-Basse. Desigur că lumea bună, nicidecum voi Provinciali Atentonţi Marmelodioşi, ştie de ce. O lume întreagă a auzit de minunatele realizările ale celui care va înnobila cu numele său, numele binomului lui Newton. Urmarea acestei recunoaşteri ar fi că, în viitorul apropiat pe numitul Domn Basse, îl paşte şi un Premiu „Nobel”... pentru literatură.

Desigur că Domnia Sa ar fi meritat orice „Nobel” sau măcar cel pentru pace, dar din păcate toate sunt reţinute cel puţin pentru un deceniu. După cum ştim  „Nobelul” literar nu prea are la cine să fie oferit. Ca urmare el a devenit  un fel de premiu de consolare pentru cei rămaşi pe dinafară, adică pentru nominalizaţii celorlalte premii. Până la urmă nici cel pentru literatură nu este chiar de lepădat veţi sări asupra mea, aşa cum o faceţi măcar o dată pe lună, voi Slovenşi Mici De Mână Mari La Stat. Nu ne rămâne decât să îl felicităm pe Domnul B., mai ales că tot într-un viitorul nu prea îndepărtat îl va fi fiind păscut, iertat să îmi fie timpul verbului, şi un Pulitzer. Desigur invidia este prezentă în rândurile mele, dar la fel ca cea a confraţiilor mei, ea este constructivă. Ne păstrăm speranţa că şi nouă celor care traim, cu gândul, în America poate la un moment dat ni se va întâmpla o poveste frumoasă. Acum, unii dintre noi mai cârcotaşi vor cârcoti că domnul B, nu are operă. Cum să nu aibă operă, tot ceea ce ni se întâmplă bun în continuare în viaţa noastră bătută de Dumnezeu, se datorează acestui domn. Şi apoi Opera este ca şi scrisă, aflându-se pe suporţi magnetici. Există  în ţară şi în lume multe edituri dispuse să le publice. Până să se usuce scrisul pe diplomele respective, gata şi tomurile.

Domnia Sa are poveşti pentru copii, pentru adulţi şi alţi copii, cum îmi place să îmi numesc eu povestioarele, comedii, tragedii,  tragicomedii şi romane de dragoste. Şi acum mai sunt unele şi chiar unii care suspină după viitor-trecutele poveşti, de amor nebun. Aş aminti pe duduile Zaraza ( Eşti un Demon din vis care tulbură minţi), Ecaterina( Ecaterino vede-te-aş moartă cu dric la poartă... Ecaterino vede-te-as vie în colivie la Văcăreşti). Nu cumva să o uiţi pe Paraschiva (Şi cât te-am iubit Paraschivo... ţi-am luat fată în casă.... să nu mă înşeli Paraschivo)! Mă atenţionaţi din nou, Melanco Tristifori Juanieni Dumneavoastră.Oricum versificatorii îndrăgostiţi ai secolului trecut erau de o cruzime înfiorătoare, încât bietele zeiţe ale amorului nu ştiau ce să aleagă, moartea sau  viaţa în colivie la Văcăreşti.

Să le lăsăm să îşi facă somnul de frumuseţe şi să ne întoarcem în epoca noastră banală dar plină de premii „Nobel”. Doar să întinzi mână să le culegi. Cum să nu câştige şi domnul B. unul chiar şi pentru literatură dacă pe lista cu nominalizaţii nu au fost cine ştie ce nume? Acelaşi Mircea Cărtărescu, îmbatrânind pe listă printre alţii mereu săltaţi. Să nu îl uiţi pe Stan Pătraşcu cel care mai scrie şi dincolo de mormânt epitafe pe crucile „Cimitirului Vesel de la Săpânţa”, îmi veţi forţa mâna voi, Natio Robus Gutainici; Madonna pentru viitorul cântec Aye, Aye, Aye, de pe albumul Yes, Yes, Yes. Ar mai fi fost un biochimist care nu prea a mai avut ce descoperi: S.I.D.A., cancerul şi tot feluri de gripe, au fost create, pardon descoperite şi vor fi fiind eradicate, iertare gramaticală vă rog, în viitorul îndepărtat.  S-a rătăcit pe listă şi un fizician care a a adus o completare legii gravitaţiei. Adică el a demonstrat că legea gravitaţiei este valabilă doar în cazul merelor care nu au viermi. Şi cum ale noastre sunt doldora de ei iarăşi rămânem iarăşi de căruţa istoriei universale.

Iarăşi va fi nevoie să se constituie organisme care să ne suprevegheze. Odată cu organismele internaţionale apar şi ONG-urile. În cazul acesta ele vor lupta pentru protecţia viermilor, nu cumva să consumăm merele atât timp cât viermii sunt încă vii. Desigur că ar fi necesare şi nişte ONG-uri care să îi extragă pe bieţii viermi decedaţi ca să îi înhumeze. Necesară ar fi şi o organizaţie tot civilă pentru elucidarea altei probleme strigente: De ce românii nu crează toate condiţiile ca viermişorii din mere să se transforme în fluturi? Desigur că întrebarea vă aparţine vouă  Ionatanieni Rujifori Sâmbureenici, în toată gogomăneala ei. De ce atâta bătaie de cap când există merele europene, şi nu numai, care neridicând aceste probleme sunt perfecte pentru noi şi nici nu ar fi necesar ca savanţii, şi aşa stresaţi, să regândească  legea Gravitaţiei.

                 

Asta dacă, domnul Nicuşor cel din pamfletul din februarie, nu a reuşit să salveze într-un fel sau altul viermii din merele româneşti. Vă aduc aminte că Sceneta cu salvarea viermilor face parte din piesa USR-istă „Cum vom salva România? „. Să nu mă întrebaţi dacă este vorba de usr-işti din U.S.R. sau cei din U.S.R,  că  ma apucă un mal a la tete din cauza labirintului în care mă aruncaţi. Este vorba de user-işti din U.S.R.-ul politic şi nu de userişti din USR-ul scriitoricesc. Iar Domnul Nicuşor, repet este domnul Nicuşor şeful lor şi nu cel din cântecelul Nicuşor avea o tobă, Bum bum bum....toată ziua vrei nu vrei bate tinicheaua ei.. Desigur că versurile nu aparţin domnului Mircea Cărtărescu şi nici nu sunt versuri  traduse de el, versuri la care să îşi fi adus aportul, vă veţi simţi obligaţi să semnalaţi Trueri Truliluli Postmundus.Domnul M.C. îi este dator domnului B. Mult mai dator decât i-a fost lui Boby Solo sau Dylan, cum l-o fi chemând pe laureatul „Nobelului” pentru Literatură, 2016. Aşadar dacă l-a tradus pe suspomenitul laureat cu atât mai mult are obligaţia să îl traducă şi pe cititorul său fervent, era să scriu feroce, domnul B. Apoi are o mână bună, Domnul Cărtărescu ce traduce el, Nobel primeşte. Poate între timp va apare un nou Nobel, Nobelul Pentru Generozitate sau Nobelul Cedez Locul. Că s-a aflat până la noi şi până peste zece mări de generozitatea sa camaraderică.Se spune ca începând cu anul acesta vrea să scape de lastul Premiilor Naţionale care îl trag în jos, nefiind văzute cu ochi buni de cei de afară. Iar pentru cei câţiva ronişori nu merită nici măcar să îsi deschidă umbrela, dacă va plouă în ziua cu premiul.

                  

Pentru că nu vreţi să cedaţi şi de mila  gurilor voastre căscate, vă voi explica un lucru dragi Gogomuri Ţepişori Anteportas. Apropo de domnul B., scriitor nu  este cel care efectuează un act mecanic, împingând din greu un toc, un stilou sau un banal pix. Lucrul acesta este făcut de milioane de oameni, începând cu cei care scriu procese verbale, petiţii, cereri, declaraţii sau scrisori de dragoste. Un scriitor este un demiurg care clocloteşte de patimi şi idei grandioase, chiar dacă ele sunt doar în capul lor şi încă nu sunt scrise de mână sau calculator, aşa cum ar fi în cazul domnului B. Viitorul este al celor care îşi vor încredinţa produsulcreieropoetic sau prozaic dictând sau înregistrându-şi gândurile.Abia aştept ca scanerul găndurilor să fie fabricat în serie ca să îl putem achiziţiona şi noi. Iţi faci o selfie al creierului minut cu minut, şi iată cartea este gata! Dar, Domniţilor Inventatori Simpăticei , este vital ca lucrul acesta să se întâmple cât mai repede pănă nu ne pierdem ideile şi inspiraţia sau Doamne Fereste, creierul sa o ia razna dându-şi, Restart.

                  

Ce este binomul lui Newton-Basse sau teorema binominală? Să ne stoarcem şcolăreşte creierul. Este formula care furnizează dezvoltarea unui binom. Ce este un binom? Este o expresie algebrică constituită din suma sau diferenţa a doua monoame. Dar un monom ce este? Veţi întreba Algebriciosi Pro Fracţia. Gata! Fiţi drăguţi şi mai întrebaţi-l şi pe Nenea Nicuşor, că este de meserie şi ne poate explica că oricând binoamele se pot transforma în trinoame  şi polinoame cu ajutorul multinominalelor. Este punctul în care m-aţi pierdut!

 
Adrian GRAUENFELS: PROBLEMA AVANGARDELOR PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 18 May 2017 12:00

 

                             

Orice studiu al Avangardelor Româneşti  la începutul secolului XX (1918-1930) am deschide, ne duce fără greş la numele artiştilor români, cei care au pus bazele şi au inventat dadaismul, o mişcarea colosală în filosofie şi arte, care a devenit mai târziu inima suprarealismului. Ideile lor au migrat în toată Europa influenţând profund modul de a privi şi consuma literatura, pictura şi artele în secolul trecut. Vom întâlni mereu numele unor artişti evrei ca de exemplu: Tristan Tzara, Marcel Ianco, Gherasim Luca, Benjamin Fondane, Victor Brauner, M.H. Maxy, Jules Perahim, Paul Celan, Sesto Pals, Paul Păun, Arthur Segal, Brunea Fox etc, toţi născuţi în România, toţi inovatori şi promotori ai schimbării şi a anulării dogmelor care sufocau sufletele. Ei intuiau marea revoluţie socială, mentală şi ideologică, care urma să schimbe definitiv vechea Europă. Grupurile de avangardă se strâng în jurul revistelor Contimporanul, Integral, Unu. Avangarda s-a vrut şi a fost purtătoarea noului, a marcat deschiderea spre o încercare artistică de separare de tradiţia literară şi cultura rigidă, realizând o sincronizare perfectă cu avangarda europeană.

 
Dadaiştii se luptau la sânge cu arta abstractă, refuzau cubismul, erau consideraţi radicali, extremişti şi nu inovatori. Dar ideile lor se răspândesc cu viteza fulgerului din Elveţia spre Germania, Franţa, Rusia, Belgia, Olanda. Avangardele produc scandaluri, polemici, erau detestate de unii, alţii se înlăturau aproape instantaneu. Azi am defini mişcarea avangardistă a fi un pluton în faţa frontului, căutând drumuri necunoscute, pentru cei care îi vor urma şi imita. Pictorul Kandisky face ordine în haosul avangardist al timpului său, desenând un triunghi în vârful căruia se află artistul care conduce omenirea spre noi culmi estetice, spirituale.

 
Foarte mulţi avangardişti sunt respinşi de oficialităţi, de academii, la fel cum se întâmplase impresioniştilor şi fauviştilor la vremea lor. Prin anii '70 ai secolului XX istoricii artelor au pus întrebarea dacă mai există avangarde. Ambianţa socială fiind schimbată, răspunsul primit este un definitiv nu. Avangardele pe care noi le căutăm şi discutăm au fost posibile până la apariţia postmodernismului care a şters toate graniţele între percepţie şi interpretarea ei. Avangardiştii noştri au avut o istorie zbuciumată, pe câţiva îi vom aminti aici. 


Marcel Ianco (1895-1984) - Ianco era pictor avangardist, fondator al dadaismului alături de evreul Tristan Tzara. A fost arhitect, grafician şi gravor. A construit în Bucureşti clădiri după noi idei arhitecturale, cubiste. Scrie la revista Contimporanul alături de Voronca şi Arghezi. A emigrat în Israel unde înfiinţează o colonie a artiştilor la Ein Hod, la sud de Haifa. Un muzeu permanent prezintă vasta opera a lui Ianco. Oraşul Tel Aviv numără zeci de case a căror arhitectură este semnată de Marcel Ianco.

 
Isac Peltz (1899-1980) - scriitor al Bucureştiului, al „Caii Văcăreşti". Cartea sa transformă o drama personală într-un român puternic plasat în mahalaua evreiască, carte la care a lucrat timp de 10 ani. Este o preţioasă mărturie a atmosferei şi moravurilor cartierului în anii 20. Mai scrie şi „Foc în Hanul cu Tei". A fost un publicist şi jurnalist apreciat.

Jules Perahim (1914-2008) - Scenograf, pictor, grafician. Activ de la 18 ani în grupul de avangardă. Era bun prieten cu avangardiştii: Gherasim Luca, Aurel Baranga, Victor Brauner, Saşa Pană. 

Din anul 1940 politica antisemită a guvernului Goga - Cuza duce la pierderea cetăţeniei pentru circa 200.000 de evrei. În August 1940 se legiferează legi inspirate de politica de la Nurenberg şi se interzic căsătoriile mixte între evrei şi ne-evrei. Evreii sunt excluşi din asociaţii, şcoli, teatre. Apar rebeliuni legionare în Moldova, în Bucureşti au dus la incendierea Templului Spaniol din strada Negru Vodă, distrus apoi complet. Templul Coral (în stil maur după un model de sinagogă vieneză) a fost devastat în 1941. O revoltă contra generalului Antonescu se transformă în pogrom, calea Văcăreşti fiind în centrul animozităţilor. După cel de-al doilea război mondial o mare parte din evrei pleacă din România spre Israel şi din cei 70.000 de evrei Bucureşteni rămân pe loc numai vreo 4000.

 
Profeţi ai viitorului, bănuind catastrofă iminentă, unii dintre avangardisti ei evadează din România ameninţată de nazism spre Franţa, Germania sau Israel. Jules Perahim evadează în URSS şi revine după războiul mondial. Benjamin Fondane este activ la Paris unde se instalează în 1923, acolo publică şi scrie în limba Franceză. Va fi arestat şi gazat de nazişti în 1944. Paul Celan se stabileşte la Paris în 1948. 


Aceşti artişti exilaţi continuă să muncească, să producă o artă revoluţionară fie literară, fie vizuală. După războiul al doilea mondial câţiva vangardişti se reunesc la Bucureşti. Din 1945 până în 1947 grupul de artişti suprarealişti, din care făceau parte Gherasim Luca, Gellu Naum, Paul Păun, Virgil Theodorescu şi Dolfi Trost, încearcă să definească situaţia suprarealismului în contextul unor transformări sociale iminente. Paul Păun (1915-1994) a fost mezinul unui cuplu de evrei moldoveni pe nume Herscovici. A devenit membru al grupului avangardist „Alge” şi a început să publice în revista cu acelaşi nume. La începutul anului 1940, el a co-fondat grupul suprarealist Bucureştean. În paralel cu activitatea de avangardă, Păun a terminat studiile sale de medicină. În timpul celui al doilea război mondial, Păun, ca doctor evreu, a fost obligat să lucreze în lagăre de muncă forţată pentru prizonierii de război ruşi. În iarna anului 1945, Păun a apărut cu o expoziţie personală de desene suprarealiste figurative, executate în cerneală, urmată de o expoziţie de grup în 1946. Participă la o nereuşită încercare de plecare ilegală din România, în 1948. A primit în cele din urmă un permis de emigrare în 1961. Stabilindu-se la Haifa, a reluat practica medicală şi activitatea să artistică. Păun a rămas activ până în 1990, producând desene în cerneală de mari dimensiuni şi desene în creion. Desenele lui sunt fie suprarealiste, cu spaţii bântuite de de chipuri fragmentate sau total abstracte. Poetul Gherasim Luca, hărţuit de comunişti părăseşte România pentru Franţa în 1952. Acolo va scrie în limba Franceză şi va deveni unul din cei mai mari poeţi de limbă franceză, născuţi în afara Franţei. 

Moştenirea culturală lăsată de aceşti mari artişti este colosală. În afară de Marcel Ianco căruia i se dedică un muzeu „Ianco-Dada” la Ein-Hod, oraşul artiştilor pe care îl fondase, toţi ceilalţi sunt ignoraţi şi uitaţi şi în România dar şi în Israel. Guvernul comunist la putere până la revoluţia din 1989, ţine în secret avangardele, numele artiştilor noştri dispar din nomenclatura celor studiaţi, pomeniţi sau agreaţi. Aşa se face că în România postbelică „Avangardele” nu sunt cercetate, iar prezervarea tezaurului cultural trece în mâna unor persoane private.

 
În schimb, în Franţa, Gherasim Luca, Benjamin Fondane, Victor Brauner etc se bucură de faimă şi munca acestor artişti este studiată, tradusă şi publicată. Operele complete ale lui Tristan Tzara sunt proprietatea editurii Flammarion, alte scrieri sunt sub controlul editurii Gallimard. Luca este exploatat de firma „José Corti”, in Israel văduva lui Paul Păun cedează manuscrisele soţului fără discernământ, unor neaveniţi. Tablourile lui Perahim sunt vândute la întâmplare, unele prin licitaţii, altele ajung în colecţii particulare şi dispar fără urmă. În lumea întreagă apar pleiade de cercetători, profesori sau autori fără vreo legătură cu rădăcina românească sau iudaică a acestor avangardişti evrei, care sesizează comoara culturală lăsată la cheremul norocului! 


1997 - Apare societatea de studii Benjamine Fondane (fondatori: Monique Jutrin, Eric Freedman, Claire Gruson, Isidore Zultak). Editura Vinea - România- traduce şi publică o lungă serie de cărţi ai avangardiştilor români. Nicolae Tzone cercetează pe Tzara, Luca şi Ianco. Paul Celan este studiat la Universitatea din Berlin în mod curent. Edituri ca Polirom, Tracus Arte, publică lucrari diverse. Profesorul Ion Pop, Geo Şerban Petre Răileanu, etc scriu intens despre Tzara, Urmuz, Luca şi ceilalţi avangardişti. Marius Hentea publică cartea "Tata Dada". Academia Română a produs un volum cu numele 75HP. La Editura Tracus Arte mai găsim cartea Sesto Pals scrisă de Michael Finkenthal şi de Răzvan Voncu. Igor Mocanu prezintă filme ale avangardelor. Lista este interminabilă şi suntem recunoscători acestor persoane care aduc la lumină marele fenomen avangardist pornit în România. 


Problema rămane totuşi a noastră. O mare expoziţie a avangardelor plastice numită „De la Dada la Suprarealism: Artişti evrei în Avangardă Română, 1910-1938", a fost posibilă numai datorită unor sponsori şi organizatori străini. Israelul oficial practic nu studiază şi nu încurajează cercetarea avangardelor. Nu există un centru care să coordoneze arhivarea documentelor şi a mărturiilor rămase pe la colecţionari, moştenitori şi particulari. Nu există un muzeu serios al evreilor români care au inventat Dadaismul si Avangardele. Iată un teritoriu regretabil, monstruos de neglijat. Invit cititorii care deţin informaţii, scrisori, cărţi sau documente legate de persoanele amintite să ni se adreseze. Prezervarea a 100 de ani de la scânteia dadaistă este o cauza nobilă care ne fascinează şi obligă totodată.

 
Anca Sârghie: SĂPTĂMÂNA INTERNAŢIONALĂ A CULTURII ROMÂNE DE LA CÂMPUL ROMÂNESC, HAMILTON PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 22 June 2017 10:26

 

                 CANADA

                                     Ediţia a 50-a

                           PROGRAMUL  SEMICENTENARULUI

Luni - 10 iulie, 2017

Primirea oaspeților

                                Ora 19

1.     Constantin Groza - Contribuția Cenaclului ''Florica Bațu Ichim'' din Kitchener, Ontario la succesul Săptămânii Internaționale a Culturii Române din Hamilton

 2. Prof. Marieta Dincov, Toronto- Mihai Eminescu în eternitate

 3.Stud. Daniel Olteanu, University of Western Ontario -Crearea unui instrument biologic pentru editarea genomului

4. Julian Thedore Ichim, Kitchner - Prințul Charles al Angliei și conservarea valorilor  naturale

Film documentar-  Palatul Culturii din Bistrița, România (30’)-Poezia bistrițeană în America și Malaezia. (30’) în regia lui Dorel Cosma

Marți - 11 iulie 2017

Ora 10- Excursie la Cascada Niagara

               Ora 19

  1. Actorul Vlad Vasiliu, Teatrul Dramatic Fanny Tardini”,

 Galați,  -Rezistența prin poezie

        spre universal a culturii române

      3. Mircea Ștefan Bartan, Cleveland, Ohio -Vasile Militaru-candela culturii românești

          Artistul  Sergiu Cioiu-medalion sorescian  Pe cine numim …eu ?                       

Miercuri - 12 iulie 2017

Ora 11 Pr. Dan Chirtu  și pr.dr. Dumitru Ichim - Sf. Liturghie.

Ora 19

1. Prof. Elena M. CÎmpan, Colegiul L.Rebreanu”, Bistrița-Tudor Arghezi și canonul literar

2. Prof. univ. dr. Anca Sîrghie, Universitatea „Alma Mater” din Sibiu- Lucian Blaga, fratele  lui mai mic” al lui Eminescu

3. Adrian Munteanu, România- Poezia românească între tradiție și modernitate. Proiect transdisciplinar

Film documentar: Amintiri despre Lucian Blaga (partea a 2-a), realizat de Anca Sîrghie (60’)

Joi 13 iulie 2017

                 Ora 10 -Excursie la St. Jacob, Ontario, cu vizitarea Bisericii Sf. Ioan Botezătorul

                Ora 16-18  Lansare de carte cu:

-Dorel Cosma-Duminică în Manhatan, Flight, Biletul de călătorie

-Ing. Constantin Răuță, Florida, Condamnat la moarte

-Al. Francisc- Ecuații lirice- Rolul poetului

-Cristian Medelean- La Colibe

-Alyssa Sîrghie - Povestea celor trei cățeluși-literatură pentru copii și adolescenți

- Maria Tonu-prezintă Cenaclul“Grigore Vieru” din Toronto

Publicații din țară și din diaspora:“Lumina slovei”, vol. XVII-XVIII, Sibiu

                                                          “Destine literare”, Montreal            

Lectură din creații recente: Alex Cetăţeanu, Dumitru Ichim

Ora 19

1. Prof. univ. dr. Anca Sîrghie, Universitatea „Alma Mater” din Sibiu,-Tudor Arghezi, psalmistul

2. Prof. dr.  Aurel Pop, redactor al revistei Mărturii Culturale”, Satu Mare,-Literatura dizidenței sătmărene

3. Menuț Maximinian, redactorul ziarului „Răsunetul”, Bistrița- George Coșbuc și Tudor Arghezi-aculturație și interculturalitate

4. Prof.dr. Aurel Pop, Satu Mare, România- Mircea Ștefan-  50 ani de poezie

Vineri, 14 iulie 2017

 -Ora 16 -18. Masă rotundă

-Prof. univ.dr. Cezar Vasiliu, Montreal-2000 de ani de la moartea Împăratului Traian.

- lansare de carte cu:

-Dorel Cosma; Bistrița, România- antologiile: Un deceniu de Conexiuni și Conexiuni de noiembrie

-Elena M.Cîmpan, Bistrița, România-Cinci poeți germani

-Menuț Maximinian, Bistrța, România-Muchia Malului, Bistrița, România Povești din New York

Publicații din țară și din străinătate:Revista Conexiuni”, „Revista Mondială de Folclor I.G.F.”

Lectură din creații recente: Mircea Ștefan,Cleveland, Leonard I. Voicu, Montreal, etc.

            

Ora 19

  1. Poetul Adrian Munteanu, Brașov-Ce aduce nou sonetul lui Dumitru Ichim?
  2. Leonard Ionuț Voicu, Montreal -Intrigă și conflict în romanul Surorile”

Recitalul de sonete Fluturele din fântână în interpretarea autorului Adrian Munteanu

- Moderator al sesiunilor științifice - prof. Sebastian Doreanu,   

- Mese rotunde cu lansări de carte și recitaluri poetice  - moderate de prof. univ.  dr. Anca Sîrghie

            Sâmbătă, 15 iulie 2017

              Ora 14. BANCHET JUBILIAR

SĂPTĂMÂNA INTERNAȚIONALĂ  A CULTURII ROMÂNE  LA SEMICENTENAR

CENACLUL LITERAR „NICĂPETRE”din Toronto, patronat de Dumitru Popescu, Directorul ziarului “Observatorul”, prezintă un program de muzică, poezii şi lansări de carte, urmat de  CENACLUL GRIGORE VIERUdin Torontocare propune un recital literar-muzical.

                              SĂNĂTATE ŞI SĂ NE VEDEM CU BINE!

PREŞEDINTELE Asociației Culturale Române-Hamilton                         

                             Ing. Dumitru Răchitan

DIRECTORUL SĂPTĂMÂNII INTERNAȚIONALE A CULTURII ROMÂNE

                             Pr.Dr. Dumitru Ichim

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 7 of 3101

Poemul din metrou