Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Gheorghe Andrei NEAGU: PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Saturday, 22 October 2016 11:55

O cameră de hotel. Pe cele două paturi 5 – 6 chibiţi. Gol pe jumătate, cu abdomenul revărsat peste pantalonii de trening, prozatorul Traian stă tolănit pe o mochetă roasă, lângă măsuţa scurtă ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucaţi, chelia de pe creştet şi pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurenţiu Directorul, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr şi cu şarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărţile, fumând excesiv. A patra mână lipseşte. Reporterul stă la uşa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit într-un cot la spatele chibiţilor. E plin de vervă şi e Marius Tupan. Poetul Florin Muscalu, atacă în permanenţă teme literare, spre disperarea jucătorilor interesaţi aproape exclusiv de joc. A patra mână va fi Laurenţiu Directorul sau Ilici, cum din greşeală s-a exprimat Fănuş Neagu la una din ediţiile de la Salonul Dragosloveni.

            O voce: - Patru beţe …

            Poetul: - E un intelectual. E-adevărat?

            Altă voce: - Mai am douăzeci.

            Prozatorul: - Deci o mie. Aşa

            Vocea: - Ţi-am dat patru şi mai am două beţe.

            Prozatorul: - Eşti băiat bun.

            Prozatorul: - Douăzeci, deci o mie…

            Poetul: - Prost nu este, dar nu este un intelectual de anvergură.

            Altă voce: - Aşa băăă!

            Altă voce: - Da fă-le bă, nu le tăia!

            Poetul: - Ştie ceva, da ştie.

            Ziaristul: - Într-un articol de-al meu

            Altă voce: - Interesant. Dă cărţi.

            Poetul: - Ai ajuns să scrii şi tu?

            Chibiţul: - Ce-aţi fi făcut voi amândoi  acolo, nu ştiu…

            Vocea: - Bun.

            Poetul: - Dar ăsta cât are?

            Vocea: - Are ceva… Are şi el

            Altă voce: - Ani?

            Vocea: - Taie. Păzea!

            Poetul: - Păi ştiu eu?

            Vocea: - Adu bă o scrumieră de la voi!

            Reporterul: - N-avem!

            Directorul: - Cum n-aveţi bă!

            Reporterul: - Dar ce voi aveţi?

            O voce: - Pune vin în pahare!

            Altă voce: - Uite, farfuria aia de acolo. Deci e foc la înaintare!

            Altă voce: - Da!

            Vocea: - Hai bă, puneţi miza. Pune în pahare!

            Reporterul: - Vreţi voi?

            Vocea: - Plânge masa. Tu nu vrei?

            Reporterul: Nu-mi trebuie băi!

            Poetul: - De caracterul lui să nu mai vorbim!

            Altă voce: - Băi, unde le pui tu?

            Reporterul: - În balcon…

            Directorul: - Cine?

            Vocea: - Cât?

            Altă voce: - Pe de trei…

            O voce: - Dă-le pe toate. Una, două, trei

            (Din afară poetul): - La, la, la, la (periniţa)

            Vocea: - Na şi ţie, una, două, trei.

            Poetul: - Hai, suntem prieteni!

            Vocea: - A cui e rândul. De ce? După decembrie…

            Reporterul: - Băi, da Ulici nu vine?

            Ziaristul: - Nu bă. S-a dus la Ulianov…

            Poetul: - Numai, numai puţin(ţine paharul să i se toarne vodcă). Mulţumesc!

            Vocea: - Poate ţi-e foame?

            Poetul: - Nu. Eu mă gândesc aşa cu ani în urmă.

            Vocea: - Sec!

            O voce: Aţi ajuns să beţi…

            Reporterul: - Staţi jos că vă aduc acum!

            Poetul: - Traian îmi spune!

            Vocea: - Te rog frumos.  Săru’ mâna (Ia paharul cu votcă).

            Poetul: - Asta vroiam să spun. Torn şi eu cât pot.

            O voce: - A mai rămas cinci sute. Deci plătim!

            Vocea: - O bucat’ de pâine. Ţi-e foame?

            O voce: - Sec!

            Reporterul: - Staţi aşa. Vă aduc nişte carne.

            Vocea: - Asta vroiam să spun eu. Te rog frumos. Săru’ mâna.

            Altă voce: - Da

            O voce: - mai rămas cinci sute. Deci plătim …

            Vocea: - Lasă bă…

            Vocea: - Stai bă un pic. Da bă Mitică, da.

            Poetul: - Săru’mâna. Eu sunt un tip care pun acest pahar al meu.

            Vocea: -  Gheorghiţă, dă bă aşa şi luăm. Aşa. Aşa, foarte bine. (Ia o felie de pâine)

            Poetul: - Vă mai dau? (zgomot de veselă).

            Vocea: - Nu, nu. (ia şi o bucată de carne) Eu vreau Florine, vreau. Dă-mi mie trei (aruncă trei cărţi pe masă).

            O voce: - Şi mie tot.

            Vocea: - Până la patru să fie linişte. Mai dă-mi mie cartea.

            Prozatorul: - Ce faci bă.

            Poetul: - Mă uitam şi eu, să-ţi văd moaca aia. !

            Vocea: - Hm. Ne-a obligat. Merg.

            Altă voce: - Le-ai tăiat.

            Vocea: - Stai aşa

            Poetul: - Bă, tu-i mama mă-sii, dacă ştiam că vin la Chişinău, în ţara tatălui meu, să ajung chelner…

            Directorul: - Hai domnule, dacă ai haina albă… Ce vrei? Ce noi te confundăm?

            Poetul: - Am înţeles, să trăiţi! (Face o plecăciune. Râde)

            Directorul: - Ce dracului să faci? Da mie mi-ai pus din vinul ăla vechi, în loc să-mi dai vin de Focşani.

            Poetul: - Nu, e de Focşani.

            Directorul: - Nu, e de la cârciumă.

            Vocea: - Ţi-am dat Galbenă de Odobeşti, băi!

            Poetul: - Află, că dacă mai spui lucrul ăsta… (râde) îţi retragem salariul de la Uniune!

            Directorul: - Nu domn’le, nu ştiu.

            Vocea: - Eu am vin de la cârciumă!

            Directorul: - Bine, hai îmi cer scuzele de rigoare. Gata! Am venit cu obligi. Care eşti al doilea?

            Prozatorul: - Hă, hă…

            Vocea: - Am zis pas deschiderea!

            Prozatorul: Şi pas!

            Poetul: - Succes de scânduri, directore!...

            Directorul: - Da

            Poetul: - Gustă aici să vezi (îi dă paharul). Este acelaşi lucru?

            Directorul: (Gustă) – Da!

            Vocea: - Deschid eu!

            Altă voce: - Eu am avut vin de la ăsta!

            Poetul: - Da?

            Altă voce: - Da!

            Vocea: - Ce-ai acolo? Vrei ochelarii directore?

            Altă voce: - Am băgat 3 beţe.

            Directorul: - Eu şi cu unul din ăştia. Recunosc, nu văd.

            Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta!

            Directorul: - Dar nu l-ai băut băi!

            Voce: - Ce, am băgat un nene.

            Altă voce: - Eu şi cu el care luăm.

            Directorul: - Dar nu l-ai băut băi!

            Poetul: - Nu mi-am dat seama de asta!

            Vocea: - Oricum tot nu scapi!

            Ziaristul: - Ia o pastilă de cap

            Vocea: - Dar îţi stă bine, bă cu rubaşca.

            Ziaristul: - Hai? Mi se umflă tâmplele.

            Directorul: - Poate că-ţi cresc coarne. (se deschide una).

            Vocea: - Vine Gheorghiţă.

            Directorul: - Ce-ai adus acolo? Cisnădie?

            Horia: - Pentru mine să mănânc o bucată de pâine.

            Reporterul: - Pâine, ăăă, ăăă, ficat!

            Prozatorul: - Dă bă încoace, hai şi tu, nu vezi că-s înfometat? (Reporterul pune pachetul peste cărţile de joc). Nu, nu, ia-le repede de-aici, ia-le repede!

            Directorul: - Nu!

            Prozatorul: - Nu, nu le pun pe masă.

            Reporterul: - Dar unde să le pun bă Traiane?

            Prozatorul: - Aicea-s cărţile.

            O voce: - Am mers fraţilor şi eu !

            Horia: - Nu vreţi pâine?

            Directorul: - Las că ţinem aşa (ia o felie).

            Poetul: - Nici eu nu mănânc aşa mult. Am mâncat la carneee! De aseară(ia o felie)!

            O voce: -Băi nea Mitică!

            Directorul: - Trece. Cip

            Vocea: - Cip. Trei cărţi.

            Horia: - Luaţi bă o bucăţică de pâine, bă.

            Poetul(scoate un cuţit cu tot felul de lame şi accesorii): - Ia uite de am eu aici!

            Horia: - Şi cuţit şi linguriţă?

            Vocea: - Asta nu merge!

            Directorul: - Ai zis cip.

            Altă voce: - Şi cip.

            Poetul: - Auzi Gheorghiţă, fii atent ce are aici. Asta este lingură. Iată-le!

            Directorul(cu gura plină): - Pas parol.

            Vocea: - După Mihai.

            Poetul: - Lasă bă, l-am cumpărat de aici! Asta este lingură!

            Altă voce: - N-a văzut cărţile!

            Poetul: - Şi asta este furculiţă.(Toţi mănâncă, vorbind în acelaşi timp sau jucând cărţi).

            Directorul: Asta nu e bine.

            O voce:  - Ai venit? (Uşa se deschide. Apare Laurenţiu Ulici).

            Toţi în cor:  - Aaaa!

            Directorul: - Nu se poate!

            Poetul: - Nu-i adevărat!

            Directorul: - Nu se poate. Hai, ura! (Ia paharul şi bea). Ce-i bă (către ceilalţi).

            Prozatorul: - Hai, ce-i?

            Ulici: - Ce faceţi voi aici?

            Directorul: - Păi te aşteptam. Ţi-am lăsat bilet în uşă. Hai!

            Ulici: - Am găsit biletul, d’aia am venit!

            Directorul: - Păi da, na! (îi face semn să stea pe scaunul liber cu spatele la uşă)

            Prozatorul: - Ia un scaun!

            O voce: - Dă-i pantalonii jos!

            Prozatorul: - Dă-i un băţ!

            O voce: - Nu, nu, nu!

            Directorul: - Dau eu (se aşază)

            Ulici: - Ce-i asta dom’le?

            Tupan: - Păi, bani aveţi. Aici!

            Directorul: - Da, stai jos! Gata!

            Prozatorul: - Gata, gata!

            Ulici: - Păi, cât?Pe 25 de bani?

            Directorul: - Păi, cincizeci de lei, băţul!

            Tupan: - În capul mesei!

            Prozatorul:- Gata!

            Directorul: - Mai mult!

            Traian: - Mai mult? Ridicăm mai mult?

            Directorul: - Nu, nu, nu, ai băi!

            Ulici: - La Uniune suntem profesionişt.Cu voi, îmi cobor nivelul, la amatori!

Partida îşi continuă cursul în aceeaşi atmosferă, până dimineaţa când se dădu micul dejun gratuit, înainte de a se deplasa la Sărbătoarea Limbii Române de la  Chişinău.

 
Constantin Mîndruţă: DOMNUL QUINTUS PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Saturday, 11 March 2017 12:17

Quintus-Domn întinereşte,

Ne rămâne preşedinte,

Cincizeci de ani împlineşte…

Cu cei cincizeci dinainte!

 
Antonia RAŞCU: ELEFĂNŢICA TANIA ŞI ÎNGHEŢATA (POVESTE) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 07 August 2017 10:23

 

ZOO-JURNAL DE VACANŢĂ

Totul a început cu un concurs. Un concurs de creaţie artistică a cărui miză era o tabără de o săptămână la Grădina Zoologică din Tg.Mureş. Pentru „Fiecare animal este special”, Antonia şi Ştefania au muncit câteva zile bune. O zi numai pentru ilustraţii, două zile pentru poveste, o zi pentru retuşuri şi corecţii şi o zi pentru editarea pe calculator. Produsul final a meritat tot efortul, pentru că şi Anto şi Ştefi s-au numărat la final printre cei douăzeci de fericiţi câştigători ai taberei. Festivitatea de premiere a fost un prilej de a le trezi emoţii legate de tot ceea ce avea să se întâmple pe parcursul săptămânii 10 – 16 iulie 2017, săptămână care se anunţa deja plină de activităţi inedite şi aventuri cu animale.

Zoo – jurnalul lor de vacanţă prezintă activităţile din zilele de tabără petrecute în preajma animalelor, fiecare zi fiind redată prin perspectiva copilului de opt ani – Ştefi şi a celui de zece ani – Anto. Să vedem deci ce au învăţat cele două fete de la animale şi despre animale în tabăra organizată de Grădina Zoologică Tg.Mureş.

Mihaela Raşcu (mama)

Târgu Mureş

1 august 2017

***

Era o zi călduroasă de vară. La grădina zoologică, animalele căutau un loc umbros ca să se adăpostească de razele fierbinţi ale soarelui. Elefănţica Tania se plimba încălzită de colo-colo prin ţarc când, deodată, a văzut nişte copii care mâncau îngheţată. Până atunci ea nu mai văzuse niciodată o îngheţată. S-a apropiat de gard ca să privească mai bine. A văzut cum copiii lingeau crema rece şi colorată pusă pe cornetele crocante şi i s-a făcut poftă. Atunci s-a gândit că toate animalele de la grădina zoologică nu ar mai suferi de căldură dacă ar primi şi ele câte o îngheţată.

Cum putea ea să le aducă prietenilor săi câte o îngheţată? A aşteptat să vină îngrijitorii pentru masa de prânz şi, când aceştia erau ocupaţi, ea a împins poarta cu trompa şi a reuşit să iasă. Acum trebuia să ajungă în oraş. Cum putea ajunge ea în oraş? A văzut copii care urcau într-un autobuz, aşa că s-a luat după ei. Copiii au început să ţipe, iar Tania s-a speriat şi a ridicat trompa stropindu-i pe toţi cu apă. Copiii au râs, au bătut din palme şi au însoţi-o pe elefănţică până în oraş. S-au despărţit în staţia de autobuz.

Tania a văzut că oraşul era plin de maşini, oameni grăbiţi şi de magazine colorate. Unde trebuia să meargă pentru a găsi îngheţată? Tot privind prin vitrinele magazinelor, nu şi-a dat seama că a încurcat circulaţia decât atunci când au început să claxoneze din ce în ce mai multe maşini. Tania s-a speriat din nou. De această dată, a luat-o la fugă spre nişte copaci înalţi care, spera ea, să o acopere şi să o ferească de maşini.

Copacii cei înalţi se aflau într-un parc. În acel parc erau mulţi copii care se dădeau pe biciclete, se dădeau în leagăne sau mâncau îngheţată. Când au văzut-o pe elefănţică, au început să ţipe cu toţii. Doar o fetiţă cu codiţe împletite a avut curajul să se apropie de ea şi să îi întindă o îngheţată. Tania a înghiţit-o pe toată, după care, toţi copiii i-au adus îngheţată. A gustat arome de struguri, de zmeură, de caramel, de ciocolată, de fructe de pădure, de cocos, de vanilie şi multe alte arome, care mai de care mai gustoase. N-ar fi putut spune care dintre ele era cea mai bună. A văzut în cele din urmă şi chioşcul de la care copiii aduceau îngheţată. Nu era un chioşc aşa de mare. Bănuia că nu era prea greu să-l ducă pe tot la grădina zoologică.

S-a apropiat de chioşcul la care se vindea îngheţată, cu toţi copiii alergând după ea. L-a ridicat în sus cu trompa fără nici un efort dar, când să plece cu el către casă, şi-a dat seama că nu mai ştie drumul înapoi pentru că ea venise cu autobuzul. Norocul ei a fost că fetiţa care i-a dăruit prima îngheţata, a sunat la grădina zoologică să anunţe că Tania a ajuns în oraş.

Cât de tare s-a bucurat elefănţica când îngrijitorii au venit după ea! Problema a fost că nu era chip să o despartă cineva de chioşcul cu îngheţată, aşa încât a fost nevoie ca acesta să fie dus la grădina zoologică. Ce mare bucurie a fost atunci printre animale când au primit fiecare câte o îngheţată pe căldura aceea mare. Maimuţele au vrut aromă de banane şi cocos, urşii au vrut aromă de ciocolată, miere şi caramel, leii au vrut aromă de portocale şi de lămâie, cangurii au dorit aromă de pepene, vulpile au dorit aromă de căpşuni, căprioarele au dorit aromă de struguri şi gumă şi fiecare animal a găsit câte o îngheţată pe gustul său. Tania a devenit eroina zilei şi ea a mâncat şi cea mai multă îngheţată. Nimănui nu i-a mai fost cald apoi în ziua aceea.

-------------------------------------

Autor: Antonia RAŞCU, 10 ani

 
Vavila Popovici: SETEA DE RĂZBUNARE A ORGOLIOSULUI PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Wednesday, 19 July 2017 10:11

   

„Nimic nu este mai costisitor și mai steril decât răzbunarea.” — Winston Churchill

   DEX-ul definește orgoliul ca fiind „Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie.” Orgoliul ține mai mult de sfera raționalului, mentalului, și presupune o anihilare a sentimentelor. Percepția este că sentimentele te fac mai slab, vulnerabil, iar rațiunea și orgoliul – mai puternic. Orgoliul nu te lasă să vezi când greșești. prin urmare împiedică progresul individului în viață. Toată truda lui, la un moment dat, se oprește. 
   Oamenii orgolioși uneori ne atrag prin carisma lor, cu retorica ce ascunde înșelătoria, cu promisiunile ce ne încântă, alteori îi respingem imediat, intuind fariseismul și egoismul lor. Orgoliosul este la fel ca narcisistul care își privește îndelung și insistent imaginea reflectată, ajungând să se îndrăgostească de ea, ca atare de tot ceea ce face și cum face.

   Un om orgolios nu-și recunoaște greșelile, întotdeauna pentru el este altul vinovat, iar dacă totuși i se demonstrează că el a greșit, fie nu recunoaște, fie minimalizează greșeala, ca și când ar fi ceva lipsit de importanță. Ceva, cineva din exterior, o anumită persoană, anumită conjunctură a determinat asta; nu e vina lui, rațiunea lui nu poate greși. Are tendința de a emite păreri pe un ton atotștiutor, și folosește expresii de genul, „știu eu!”.

   Un orgolios nu poate să recunoască că a greșit; el are impresia că și-ar pierde din putere, recunoscând.
El nu lasă frâu liber sentimentelor, luptă împotriva lor. Pentru a nu greși, se conduce numai după rațiune – rațiunea lui sofisticată. Orgoliosul e egoist și invidios, poate fi foarte suspicios, i se pare că alții au ceva cu el și complotează împotriva lui. La nevoie își ia susținători – „colegii” –  pe care nu uită să-i pomenească în discursurile sale, intenționând a-i folosi drept „pluton de execuție”.

   Unii consideră orgoliul a fi o calitate, semn de mare personalitate, mai ales în timpurile acestea când s-a dezvoltat ideea de competitivitate, confundând orgoliul cu mândria. Una este să fii mândru de o faptă a ta săvârșită în mod cinstit și competitiv, cu scopul de a face un bine ție și celorlalți, societății în care trăiești, și alta este să mergi înainte cu sabia, rănind și tăind capete, călcând peste cadavre, pentru a-ți atinge scopul – dobândirea puterii.

   Se spune că orgoliul este cea mai mare nenorocire a umanității. El stă la originea marilor tulburări din viața socială, a rivalității între popoare, dar și în interiorul lor, a războaielor, urii și ranchiunei manifestate față de alții. Pe orgolios îl putem recunoaște după felul de a fi. Într-un dialog vorbește în general – repede, vrea cu orice preț să aibă dreptate, la început încearcă în toate felurile să se facă înțeles, după care își pierde răbdarea, izbucnește furios prin cuvinte calomnioase sau amenințătoare. Folosește în mod curent cuvinte: „Da, știam!”, „Așa nu mai merge!”, pentru că el este convins că știe totul, neștiind însă că furia este cea care perturbă memoria.

   Iată că unii au confundat schimbarea regimului politic de la noi din țară, cu libertinajul privind principiile unei societăți umane, astfel producându-se o răsturnare a valorilor în societate, corectitudinea fiind dintr-o dată considerată – perimată, iar tupeul – folosit în luptă, în locul respectului. Pe aceste noi principii au ieșit în față noii conducători.

   Orgoliul e cel ce atrage după sine ipocrizia, setea de putere, dar și pe cea de răzbunare. Împiedică individul să se cunoască mai bine, să devină mai cumpănit, mai bun, să iubească. Scopul lui este de a domina. Își ascunde cu șiretenie ilegalitățile făcute, pentru a nu fi descoperit. Odată descoperit, individul devine răzbunător.

   Eseistul, filozoful român Petre Țuțea spune undeva că „Dumnezeu s-ar putea să trezească omul prin teama de război sau prin război, făcând astfel cunoscută ordinea Lui”. Da, dar este vorba de Dumnezeu și ordinea Lui, nu de „ordinea” dorită de un biet muritor aventurier…

   Când orgoliosului îi sunt descoperite ambițiile, faptele ilegale, el devine răzbunător.

   Dicționarul definește răzbunarea ca „un act prin care cel care se consideră, jignit, nedreptățit caută a se revanșa, să-și facă singur dreptate, spălând rușinea îndurată și pedepsind în numele lui pe cel de la care a suferit un rău. După obiceiul arhaic ochi pentru ochi și dinte pentru dinte”.

   Psihologii susțin că răzbunarea este un răspuns emoțional la o stare de enervare extremă sau la teamă. Omul se răzbună crezând că își face dreptate, încearcă să aducă argumente sau le inventează. El vrea să câștige, dorește gloria cu orice preț, chiar dacă nu i se cuvine. Adoptă întru totul mentalitatea politicianului mafiot. În paranteză fiind spus, sunt destui oamenii care s-au orientat spre politică, tocmai de a scăpa de muncă, crezând că astfel se pot îmbogăți, conduce și prosti mulțimea.

   Răzbunătorul, pentru o palmă primită, își va pregăti pumnii, cu convingerea că va doborî la pământ adversarul. El nu ia în calcul posibilitatea ca după pumnul dat să-l poată măcina regretul, fiindcă dintr-un joc al urii și al răzbunării, inevitabil rezultă „răniți”.  Răzbunarea fiind în general arma celui slab dar plin de orgoliu, este de fapt o reacție compensatorie față de slăbiciunea Eu-lui. Soluția ar fi întărirea Eu-lui nu glisarea lui în nevoia de răzbunare.

   Este cert că dorința de răzbunare aduce nefericire. Sf. Ioan Gură de Aur spunea: „Crezi că te răzbuni asupra aproapelui, dar te chinuiești pe tine însuți. Te dai în brațele pornirii ca unui călău lăuntric care te împresură…”. Din nefericire, puțini mai doresc astăzi ca tot ce fac să fie conform voii și dreptății lui Dumnezeu. Răzbunându-te, poți egala uneori scorul dușmanului tău, dar, dacă renunți a te răzbuna, înseamnă că te ridici pe o treaptă superioară lui. Este greu? Totul este să conștientizezi acest lucru, înainte de a porni războiul. Scriitorul rus Lev Tolstoi (1828-1910) spunea la vremea sa, că „oamenii au înălțat răutatea, spiritul de răzbunare, la rang de sentiment legitim, de justiție”.

   Întotdeauna, dar parcă mai mult ca oricând – acum –, persoanele care caută putere, tind să fie mai răzbunătoare, pentru a dovedi că un potențial conflict cu ele este periculos adică, a-și ține la distanță adversarii. Răzbunarea a evoluat în lipsa legilor clare care, în mod normal, elimină nevoia de răzbunare și o instituie pe cea de dreptate. Sistemele judiciare care funcționează cât de cât, chiar dacă sunt o invenție recentă și în unele locuri nesatisfăcătoare, atâta timp cât ele există, trebuie să le fie recunoscută funcția socială, aceea de a menține stabilitatea. Curios este însă, chiar dacă ele – legile – satisfac necesitățile, orgoliosul tot nu ține cont de ele. Eludează legile, viclenia-i lucrează, uzează de toată abilitatea sa pentru salvarea propriilor lui interese.

   Sunt oameni care confundă dorința de dreptate cu dorința de răzbunare. Le este greu să discearnă.  Dorința lor de răzbunare răbufnește, disimulată ca dorință de dreptate. Dar, răzbunarea nu duce niciodată liniște, emoțiile negative se propagă în unde spre ceilalți care doresc liniștea și pacea și nu le pot avea. Răzbunătorul amenință întruna și mușcă zdravăn.

   Vindecarea dorinței de răzbunare vine odată cu dobândirea dreptății, acea virtute în care se reflectă  frumusețea lui Dumnezeu. „Războiul” se stinge, omul redevine blând și liniștit, la nevoie își ispășește pedeapsa. Părintele Dumitru Stăniloae spunea: „Cu adevărat omul blând e singurul care câștigă biruința asupra pământului”. Dreptatea și blândețea sunt virtuți care pot fi dobândite dacă avem încredere în justiție și nu în corupție, justiție care trebuie să aducă adevărul în față, adevăr despre care Constantin Noica spunea că „e rezultatul gândirii logice, așa cum fapta bună e rezultatul trăirii morale”. Numai cunoscând adevărul  se pot liniști sufletele zbuciumate ale oamenilor cinstiți.

 
Doru Dinu GLĂVAN: CONVOCAREA ADUNĂRII GENERALE EXTRAORDINARE A UZPR PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 11 August 2017 11:21

În urma disensiunilor grave apărute în structura de conducere a U.Z.P.R a fost emisă

D I S P O Z I Ţ I A

Nr. 8 / 29 iulie 2017

           

Preşedintele UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI DIN ROMÂNIA,

            Constatând deteriorarea gravă a relaţiilor şi climatului de lucru în şi dintre structurile de conducere ale U.Z.P.R., manifestată printr-o atmosferă de teroare şi dictat în şedinţele Consiliului Director din 19 iunie şi 18 iulie a.c., precum şi actele adiacente emanate de unii membri ai Consiliului care au exacerbat situaţia,

            Având în vedere haosul funcţional creat şi imposibilitatea continuării normale a activităţii,

            Observând că această situaţie, la care se adaugă atacurile la imaginea, prestigiul şi credibilitatea organizaţiei noastre profesionale, care îi vulnerabilizează reprezentativitatea, creează riscuri directe pentru exercitarea drepturilor dobândite,

            Luând act şi de anumite insinuări sau acuze nefondate, dar care nu pot fi judecate obiectiv şi competent decât de Adunarea Generală a Uniunii, singura în măsură să acorde şi să retragă responsabilităţi de conducere şi reprezentare,

            Analizând aceste evoluţii şi blocajul funcţional la care au condus din perspectiva Statutului U.Z.P.R. şi constatând că actul de organizare şi funcţionare a Uniunii are numeroase lacune, greşeli, impreciziuni, care afectează funcţionarea normală a U.Z.P.R.,

            În conformitate cu dispoziţiile art.6 alin.(1), art.20 lit.a şi art.21 alin.(2) lit.g din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000, art.187-251 din Codul civil, precum şi ale art.24 şi ale art.33 pct.2 lit.a şi lit.h din Statutul U.Z.P.R.,

CONVOC

Adunarea Generală Extraordinară a UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI DIN ROMÂNIA în ziua de 8 septembrie 2017, ora 11,00 la Bucureşti, în Sala Amfiteatru 1 de la Academia de Stiinţe Economice ( A.S.E.),  din clădirea Ion N. Angelescu,  str. Căderea Bastiliei nr. 2-10, cu următoarea

Ordine de zi:

            1. Raport de activitate pe perioada 1 aprilie - 7 septembrie 2017;

            2. Referat asupra erorilor, lacunelor şi altor imperfecţiuni ale Statutului U.Z.P.R., care îngreunează aplicabilitatea acestui act normativ de bază, afectând funcţionalitatea şi reprezentativitatea Uniunii, capacitatea acesteia de a apăra drepturile profesionale şi sociale ale ziariştilor;

            3. Propuneri de îmbunătăţire a Statutului şi altor acte normative interne;

            4. Expunerea punctelor de vedere care marchează disensiunile dintre reprezentanţii aleşi, cauzând blocajul funcţional al structurilor U.Z.P.R;

            5. Dezbaterea punctelor 1-4;

            6. Diverse.

            Conform prevederilor art.25 din Statutul U.Z.P.R., Secretariatul General al U.Z.P.R. va aduce la îndeplinire prezenta Dispoziţie, sub coordonarea emitentului.

            Compunerea Adunării Generale a U.Z.P.R. va fi cea prevăzută de art.23 din Statut.

            Preşedinţii filialelor U.Z.P.R., respectiv înlocuitorii acestora vor asigura cunoaşterea prezentei Dispoziţii de către membrii Uniunii şi alegerea delegaţilor la Adunarea Generală Extraordinară conform cotei de reprezentare stabilite prin art.23 din Statut - un delegat la 20 de membri.

            Aplicarea ideilor sau măsurilor impuse nestatutar în perioada precedentă, inclusiv la şedinţele de Consiliu Director din 19 iunie şi 18 iulie a.c. este suspendată până la analizarea problemelor şi luarea măsurilor cuvenite de către forul suprem de conducere a organizaţiei - Adunarea Generală.

            Întreaga activitate a aparatului tehnic al Uniunii şi conţinutul site-ului acesteia vor fi concentrate pe buna organizare şi desfăşurare a Adunării Generale Extraordinare.

            Îi invit pe toţi membrii Uniunii să se abţină în perioada de pregătire a Adunării Generale  de la exprimări şi atitudini care ar putea agrava situaţia, mări discreditarea imaginii U.Z.P.R. şi aşa grav afectată, crea presiuni şi precedente faţă de Adunarea Generală Extraordinară.

            Este de aşteptat ca filialele U.Z.P.R. şi delegaţii desemnaţi pentru A.G.E. să stăruie în a cunoaşte opiniile şi poziţiile tuturor membrilor U.Z.P.R., astfel încât data de 8 septembrie 2017 să marcheze nu numai reintrarea în normalitate, dar şi începutul unui reviriment notabil al activităţii UNIUNII ZIARIŞTILOR PROFESIONIŞTI DIN ROMÂNIA.

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 7 of 3156

Poemul din metrou