Home
Revistă de cultură,civilizaţie şi atitudine morală
Eugen Evu: Ediţia de poche PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 30 January 2017 13:36

__________Varianta I ___________________

motto  : „Hai dui, du-i ! D.U.I. !  (cântec de Tudor Gheorghe) preluând din Arhivele secului sintagma „ Dosar de urmărire informativă”. Scrierea este conspirativă, samizdat şi în şperaclu hermeneutic cripto- fripto ceuşist. Ea are statut de pamflet şi se tractează ca atare.

 Simpla lectură se lucrează informativ pentru trei generaţii regenerate,  dar şi destoinicii   activişti şi pasivişti, bulangii,  securişti – agenţi politic comuniştii, de tot  morţi, deja morţi, încă  dând zvâcuri de  nivel  de trai, precum şi celor  încă viabili, vioi vii, (şi) viitori informatori şi  turnători de frică - virgulă -care  sunt luaţi  şi(sau )  reluaţi  în lucru  de mine(ri), Mai zac bine  folosiţi şi refolosiţi  şi alţii, în  dosarele C.N.S.A.S.

„Cerna”, „Anonimul” şi „Scriitorul”. Celor 23 de SS- kurişti, memoriei antepostume a  colonelului  Văceanu Lucian –Chimuistul lingău a Leanţei  C.O. 2  din Biroul Doi şi Kurului lor   lateral dezvoltat, frunţii  cugetătoare de jeguri metaf(T)izice, a căp. Haicu Ion din Sângiorţ, kurfrunte cu bătături şi creierul  aplatizat, Vericocelei luicolege de cameră şi nu în ultimul rând , turnătorilor  cu numele conspirat- transpirate, Cazan Costel(V.N.)., M.I.( adică M. I.) , Al. Plopianu (A. S) şi lui Ciorobels - Anti-Infestattu , şi ultimei pe linie , Lady Toarşa  Mitro , Emasculata de Pilosamente Pubiana .    O bezea  cu ce mânca, generalului  begheu  numit pă drept Mortoiu, antecedenţilor Simon, Petrescu , Galiceanu, Vuh, Oiegarei, Răzăşului ot Burdujăni,  Ohmului cu Ochi de Porc, aşişderea  lui Gyula Rudholp – Popa -Cu -Şapcă, lui fratsu care mişună,  şi mult- schizofanaticului pricurici , M. Cucuruz  Pălmaşu , de-a valma cu miliţiştii Dinkăkat şi caraliilor cu plachie pe burţi.

Fie-le ţărâna umbra lespede, şi Necropolisul arat cu sare şi semănat cu  vată de sticlă, întru maosoleul  în care nici trăznetul nu ară, să nu se spurce . Trăzni-i-ar Curba lu Gaus  !

Cu duioşie, PS.Orice asemănare este întâmplătoare, textul de faţă şi de spate fiind un pamflet.

                                                                         Autorul

          

                   motto: Tovarăşe domnu’,  măi darling animăl, noi nu mai vrem pământ, vrem să nu mai  vrem nimic, da’ să trăim bine !

(Băse, din auf): Sînii trăiţi biiine ! Baconsky jr: Shalom salam aleicum soia!)

                                              

                         (Piesă în câteva acte, din care unul psiho- sexual de grup şi un act ratat istoric,  fraudat a la Freud . Dacă nu poate fi jucată, poate fi citită. Dacă nu poate fi pusă-n scenă, poate fi scenă-n pustă. Bunăoară, o altă predică în pustie, care se va numi Urâciunea pustiirii.

( Cheie  de baltă )

Cine are urechi de auzit, să vadă. Cine are ochi de văzut, să audă. Cine nu ştie râde, nu mai este om. Este sau va fi Altceva . Altcineva .

Nu se va decoda în metru antic: ci în metri cubişti de cultură .

                            

P E R S O N A J E:  se deduc singure, în ordinea  intrării, dublu funcţională  şi ca ieşire .

Nota autorului :

Nu se va traduce în nici un caz în  caractere Chiril şi Metodiu. În engleză da, eventual  în limbile popoarelor de la marginea mărilor calde , ori  ale Mării Moarte, zona Qoumran şi Nad Hamadi .

                   (Indicaţii strict secrete  pentru Scenariada electoralnică  bis –bis – erika metoda chirilika armata a 15-a trans-sinistră COD :„ de la nistor pân-la tizsa  tot românu rusu-mi-s-a  „.

Acţiunea se petrece în  preajma unor alegeri  parlamentabile.

Nu mult after the day , cod „Apocalypsis cum Figures „ Parola „ Armaghedon se amână „. Variante : mineriada  1 , 2, 3 …etc .Parola : La vadim ape repezi curg „ .

Scenariul  le aparţine , grupuri-ţintă  ambulatorii şi fabulatorii,în teritoriu . În cheie DA- DA. – istă, sub locuţiunea „Panem et circenses „ şi a la maniere de Becket, Orwel and Eugen Ionesco . Finanţişti :  Fundaţia  romulană „Bătălia de la  Mossada ,  Cernobîlea Lac , precum şi altele cu Răspundere Delimitată,(vs.  Societatea  Reîmpieliţată  Internaţional- SRI- Lanka lu’ Horia …)Autorii faptului  le mulţumesc pe-această cale  tuturor puţinilor care  au  sprijinit  apariţia  acestei  cărticele, fie cu un Da hotărât, fie cu un NU mârâit, fie cu scepticismul lui Cioran faţă de lacrimi şi sfinţi, imperativul muncii pentru specie, al insomniei pentru metafizică şi al  astrofizicii faţă cu religiile şi ceea ce se apropie prin lentila- gigant  a telescopului Hubble . Sub o piatră  împinsă de ultima glaciaţie până în lunca Originală a Sargeţiei, se află bine pecetluit, numele adevărat  al personajului principal, care în piesă e doar o poreclă de camuflaj  din motive de siguranţă raţională.  Piatra este incomparabil mai grea decât terasa de la BAALBECK, şi nu poate fi clintită decât prin tehnici antideluviene, prin   energia manas.

Tehnica teleportării  prin scepticismul barbar al  genialoizilor , foarte prolifici, cum constatăm cu toţii, indiferent de religie, naţiune, convingeri, rase, cuirase şi  terase , tabula rasa , poate fi utilizată pentru punerea în scenă  doar cu acordul autorului.

Cheie în metru cuantic :

           Textul este un pretext şi un protest contra curentului dominant în literatura română, numit de  autor  POST- MORTEMISM …

Piesa marchează în 13, 7 metri cubi de cultură spontană, tranziţia armonios dezordonată însă oarecum gândită, de la Comunism la Consumism …Râzi, cititorule, ca să nu plângi mai la urmă, căci urma alege, turma  oricum nu înţelege decât propria-i lege .

Şi  cugetă, rogu-te  la intervale, printre fraze, ceea ce zicea un bătrân cam grizat, la un bufet din  Ghelari, privind o trupă de teatru amator  cum  se comportă în aer liber ca şi cum erau deja în scenă..: Noa, dragă Domnule navetist-  şef, bine că-i Rău „ !!!)

                                       

ACTUL 1 (normal)

                    (Platforma din faţa  Muzeului KULTUR HAUS dintr-un oraş  fără fumuri, după   1990, zona verde .Între stâlpii electrici, sârme cu sute de beculeţe de 6o  de waţi (ascunselea ) copaci ornamentaţi cu cârpe psihedelice , de un genial din zonă .Bobor cu sobor ,mobilizat(adică mobilier ) ,şcoleri, soldaţi, miliţişti, curioşi, liber-schimbişti, nostalgici, traseişti politic şi traseiste apolitice, foşti activişti, acum pasivişti ,(foşti), securişti(unii recuperaţi), jandarmi(cu căşti), gură- cască (fără căşti),dentişti şi iredentişti,cloşte încă active, găşcari,răspopiţi,  bişniţari, ziarişti, tuzluci, corespondentul  V. W.C., somităţi, şomeri, pălmaşi, 23 mii de disponibiliaţi, anonimizaţi ,   kurişti seci, recuperaţi , fameni, şantajaţi, relansaţi, ciocoi vechi şi  noi, burjui străvechi, ţuţări , borfaşi, urmăriţi general, urmăriţi parţial color alba neagra , fripturişti, scripturişti , putane, cocsari  -massă compactă , eclectică, optimistici , abuzaţi, buzaţi, buzeşti  şi dezabuzaţi textual şi sextual, ciocănari, căcănari, ceteraşi, seceraşi, hihîni, oaspeţi coreeni, chinezi , gâgăuzi , bogomiliţi , chirilizaţi , strămutaţi , măcelari ,cârtiţe , vigilenţi , clone , elohimi , paranormali , normali , katapultaţi , demascaţi , mascaţi , goange , şpăgari , drogaţi abrogaţi , secături , sectarişti , sectorişti , secătuiţi , secţionari , limbişti pingeliţi,   fracturişti , franctirori , frankesteini , einşteini, tweişteini,  draişteini, oşteni, olteni , Gogu de la Sinagogă, râmari  care de la Râm se trag, mittel-europenisaţi ,mititei stângişti de dreapta , dreptaci de stânga, alţi pălmaşi, tov   Ochi de Porc,  brute , brutari , brukhani , brukenthali , neanderthali , haikuioni , aliconi, Novicicoşi, Aurelieni Retraşi din secolul doi,  şpioni  agenţi tripleţi, macoveţi, erectili din Satul Ciocu Mic, ciocănari, căcănari, ciocişti, kazaciochişti,  Paracletu - Trimisu ,  Iussuf  Iosifoni, cetăţean ambiguu,  Fârtatu şi Nefârtatu, Culegători de ciuperci ca CHEBE,  reciclaţi , tulumbari,  trupeţi  şi chiar poeţi  paracleţi,, schizofraieri, ş.c.l.…Cu toţi privesc  spre Răsărit, de unde vine  soarele, care răsare de la Bucureşti , dinspre Instambul ,via Işten Bull ş.c. l . Incognito : şcoala de la Bănescu  şi alte şcoli neo-monetare . . Acţiunea demarează  vivace ma non tropăit, în faţa ca un spate a Kultur Haos-ului din Cetatea Care-a Fost şi Nu-i,  pe zona fostă verde, acum marcată de un kromleh ( vezi DEX) -  pe care scrie( cu cerneală simpatică:

 „ Legea Frustraţiei, bă, că vă pictez „!

Cu o macara KRAN  gigant , este  adus  Marele ALB , candidat de senator  de Hunedoara , Găunescu ..

_______________________________________________________________________

(Indicaţie codificată: organizatorul longeviv al  acestui mic spectacol cultural-artistic-lovy-lutzionar , de fapt, este Candiano Maniacovici- Risipitu-Grandomanovici –Koyotu- Graurul  cu nume de pasăre  şi pasăre fără nume ) , sursă-gazdă şi rezident- prezident,  conspirativ „M.I, în cazul de poliţie politică virgulă comunistă a  ex- colonelului Văceanu Lucian, (informatorul personal al cpt. Paiku Ivan), (Monitorul Oficial al C.N.S.A.S. Decizia 157 / 9.o5.2oo6 ,) purtartor de cuvânt al Emanaţilor de sub furnale  şi preş de onoare al lovy-lutzionărilor, secondat de Conspirosu „I.M.”,  Mortovaş- lider –arbitru, obsedat textual şi schimb-limbist bişniţar cu studii la F.F.

Numele lor nui apare nicăieri , afară de aici,tot strict secretizat, anonimizat şi scrumit în dosarele- combustibili din curtea Miliţiei şi Secului din Hunedoara …)

GĂUNESCU 

(este un   bărbat de bărbat . Este instalat la  o masă mare, pe un scaun mare se pregăteşte să dea  un maaare  spectacol  cu scop electoral.Pare că a fost teleportat direct în Piaţă)

                                     Un găzdoi numit Capkoi :-

 (Ieşind voios în calea  candidatului candid GĂUNESCU, candidat  care se dă şi mai foarte candid ):

                    -Helllou , şefu’ , bine ne-aţi revenit  în oraşul flăcărilor, de la umbra furnalelor ! Io v-am fost ziarist la Casa Scâncelii, nu ştiu dacă mă mai …? Bossu’,  Dacă vine leghea lustraţiei , io  îmi  bag brişca –n  candidatură  şi-n ouălele  dă răzăş  care plutesc  pe apa Sâmbetei, vorbesc codificat, că e mulţi seculişti p-acilea, aşa că io v-am reorganizat Agentura în zonă, numai să mă puneţi pe lista  aia …(schimbă tonul, la microfon ) :

-        Să trrrăiţi, taorşe-ăăă domne  Găunescu, Bine-aţi revenit în fostul viitor mare oraş  muncitoresc, de sub fostele furnale…  Hunyedoreni, aplaudaţi, că dacă Marele Alb aici de faţă şi de spate , va fi ales  cu votul nostru  neprecupeţit., ne va ecologiza, ne va reconstrui , ne va cenăcli, ne va bla-bla,…Sentimentul de bază al nostru, pe-acilea, este ….

-        

-        (Cor vorbit , pe nadă) :

-         Uraaa !URRRRA !UUUOau !

-         (Îl pupă-n bărboi   pe Candidat …( Se aud petarde, cineva strigă „ Ardeee „ ! ( Radio „Alba Neagra „  anunţăautoritar  că e doar vocea artificierului  de la o Fabrică  de trotil , care-şi lichidează stocul rămas după tragerile din Decembrie 1989,în zona Chizid, Hăşdat şi Gazometru)Careva strigă : MINTEEE!                   Radio „Alba Neagra „dezminte .

-        Grup de actori :

„Găunescu preşedinte ! Găunescu Kunta Kinte” !

  

GĂZDOIUL(acelaşi joc )

(lingând  prin surprindere, uluitor de agil, laba bossului ):

-        Sărut-mâna care scrie/ Noua noastră chezăşie „ !!! Bine-aţi revenit  mut-iubite şi stimate ! Iată scaunul special comandat pentru aşa terasament latifundiar , doi metri pe trei ! V-a sponsorizat Mişu, Şeful  Cărnii Judeţene …              (Aşează scaunul sub fundul Marelui Alb )

-        GĂUNESCU:–(aparte, unui  grup de foşti membri şi membrane ale fostelor cenacluri, care  îl ling cu ochii):

-         Bă   aceştia, care ,  îmi trageţi preş în cale, dacă –mi iese, pe voi vă popesc, dacă nu, vă castrez.  Marş    la  troacă !Dă laba unora care-i cer autografe, bate pe umeri, se pregăteşte să intre-n rol, etc..

Grupuri scandează  lozinci..(Grupul Canon  nu mai scandează) 

                        ( Băieţii cu staţia, dau banda cu urale, aplauze, huiduieli, Bardul agită un pikamer cu tricolor )

 ( la microfon, începe campania electorală)           

-                    ACELAŞI :     Dragi oameni buni, iubiţi  ascultători şi neascultători, ia bă javra de pe bombeul meu ! Bine v-am  regăsit  în această  localitate …ăă.. cum îi mai zice ….ă…în această  splendidă …nu departe de ….ăăă…

-        Cuplul radiafonic  Curpadeus et Lambmadeus (  cor vorbit,radio „Ivan Mortoiovici „ ):

-        Patriei mai multă huilă”! Sărrrut-mâna la matale !

-         Nu departe de  furnale,

-        cocserii şi  şandramale …

-        Avram Iancu, Baciul Toader, Cetatea Blidaru,

-        Te salută ! Salam aleku şi Cioc Şelimbăr !

GĂUNESCU : (către Curpade : merci, tâmpitule, )(Jovial duios ) 

Într-adevăr zic vouă, mă oameni buni, ne aflăm aici de peste 2o57 de ani, ultima oară am dormit cu capu-n balta din Romos, ăă , cu cenaclul  meu care a renăscut în judeţul vostru…ăăă …Ne învrednicim a (dă bă microfonul mai încet ! ) …sunt mandatat să vă anunţ că am depăşit 19o de kile, fiind cel mai mare pohet în viaţă şi post mortem …ă…ă… aplaudaţi , să ne iubim pe tunuri , uraaa !

…ăăă..  nu departe de  Cimitirul eroilor neamului, unde gorunul cel încă mic plantat de tov…de împuşcatul, a fost ăăă …va fi replantat în curtea mea , din strada Vasile Lupu , pe acoperiş, să depăşească turnul Casei Scâncelii …Aici se simte mireasma metaforică a fânului de curând cosit, ăă, aerul miroase a mere şi a traistă de …ă…totul ne împinge să …ă…trăim în acest univers plin de stele, de   (ia-ţi bă mocane laba de pe hârtiile mele ! ) … Bine v-am  ăăă  şi…Bă Mişule, ce caută ăştia cu microfonul la fundul meu ?!  Stimaţi oameni buni, suntem cu toţii aici , suntem peste tot, pentru a construi o nouă….Ăăă…Eu vă sunt candidat pentru Parlament , susţin această campanie  şi  vă promit că ….ă…

-        (Explodând  )

-                          -Măi bade , matale, ăla de lângă gard: Badygard ! Ia-i  pe  ăştia de pe mine, că  duhnesc a  tescovină  de pufoaică , şi am spectacol.(Râgâie,) ..şce dracu mi-au băgat alde Mişu  Şeful Cărnii Judeţene - n bere, că  elimin gazele prin partea de sus !O să-mi comand eşapament !Blaga zicea că berea –i spirit pişat pe garduri ! (Voce din public:

-        Bravoo, Bravoo ! )

-         (Între timp, cei doi dispar slugarnici, se duc la o votcă dreasă cu alcool metilic sustras .( Pe ecran mare , apare stenograma :STOP ! Stop necardiac ! Sosesc la voi, Gyuri Funariotu, Cluj Napocalipsa ! Succes lucrărilor ! Stop!)

-        (Piaţa în delir, urale )

-        GĂUNESCU :

-        Iabadabadaba  bi duuu ! Yes, Gata mă ? Noa haiku mine !

-        (În megafon) –Atenţiunee ! Vin întăriri , vin carăle Iancului, au şi tancuri ,vin ,iată, doi fraţi direct din istorie, ies parcă din scorbura veacului, cu chitarele lor…ă…sunt fraţii

-        …fi ai Hunedoarei , bagă mă camera pă ei, Gata mă ? Noa hai ciao-bau !Aţi tras cablurile , avem şi lampă, trupa nomber one e gata, să-i dăm drumul ! Bate rapp,   scutură burţi, transfigurat :

GĂUNESCU ( revine ) : Au cântat, au plecat

Timpu nostru-i măsurat

Avem multe de cîntat

Hai, s-o zicem, înc-odat !

                          ( pe fundalul manelei „Sârba  în căruţă/ bate calu Guţă „.

Recită  siderat :

 

Cum grăit-a  Iancu- Avram

Venit-am să vă pun în  ham,

Că suntem de-acelaşi hram

Deşi ne ţinem toţi de-un neam

Spectacolind,   luptăm barbar 

Pentru consencul necesar,

Pentru dreptate, adevăr, comoară

A tutulor ! cei ce nu  vor, se cară,

Le spun  Adio, ura şi la gară !

Vivat şomajul, clasă proletară !

Cârpiţi aţi fost, cârpiţi mai fi-veţi, iară,

Vivat, ura şi la gară !

Cor antic, în salopete :

Triiască hahalera, huo, bă cioară !

Nu vrem criză aviară,

Nu vrem  nici burjui pe scară

Triiască toţi şi nimeni să nu moară !

GĂUNESCU, plânge muzical, preluând  în transă  :

Totuşi, iubirea , totuşi amorul

Şi Valma Mater , televizorul,

Astea ni-s  arta , acesta-i  boborul,

Vrem să ne cânte  şi Laie Chioru !

Vivat  folclorul, vivat folclorul !

Vivat hard-rock-ul, vivat  sonorul !

Trupa de jazz-band  şi cimpoaie „ Descântarea României”,bubuie ..Geamurile pieţei zdrăngănesc ca în Decembrie după 22,, unii se ascund, din reflex, pe sub maşini, tarabe …(,se aud voci „Cine a tras în (N)oi, după ddoojdoi,huuuo,fuck you,Găunescu,

triiiaască  partidul liber-schimbiştilor !Vrem legea lustraţiei, lustragiilor , huooo!

Massificaţii năvălesc pe zona verde, apar două maşini ale salvării, tocmai primite ca ajutor din Franţa) Deasupra pluteşte elicopterul lui Arafat, din Calafat ,  parafat  fost  student contra petrol  rafinat ,( Nici o legătură cu  premiatul Nobel Arafat  mortul de tot . ..Petarde  color –fum, emanaţie  suspectă.  Se coace de-un nou  front e m a n a t .

GĂUNESCULcătre trupeţi) :

Gata,  mă, aţi lălăit destul, Fals, fals ,Genial de fals , tâmpiţilor !!! Mai exersaţi ! Ah, unde eşti tu mioriţo , , măcar nici tu nu aveai voce, dar erai focoasă , şi cu doar 35 de ani mai tânără !

(Apare din spate, grăbit, un mătăhăloi şi-i şopteşte ceva. Bardul sare-n picioare, un Mercedes  demarează-n trombă, spre satul Vîrtej, unde socru-so al doilea   îl aşteaptă cu nişte acte .

Spectacolul continuă sub conducerea luiGugulan  , fost membru de partid, , fostă membrană  de partidă ( a Romilor ) .

GUGULAN  :Bardul nostru a plecat  spre satul Vîrtej,vârtej  la Certej  careva din famelia lui a avut u  accident , sunt numai  trei morţi, ea era la volan,  volanul era rotund , vizibilitatea  pătrată…aşa că … …Până va reveni, preiau eu conducerea …vom cânta, vom dansa, vom versifica,vom hăuli, auuu, auuuuu ! Avem curent, că acum Combinatul nu mai e…A înnebunit lupu  !

Cor din public: Ole,ole,ole,ole

Combinatul nu mai e !

Acţionarii be he heee !

Noa , şi ce ? !

Unul de la radio Alba Neagra , îi bagă lui Gugulan  un  microfon în fund, piaţa începe să reverbereze .Gugulan, în postură de ventriloc al  lui Găunescu, la microfonul din gură : 

-Cetăţeni  electoranţi, electrocutaţi şi entuziaşti  !Câtă vreme dănţuim şi hăulim, să vină la mine Şefu Cărnii Judeţene, şi Şeful Blănurilor de la Vidra Orăştie, daţi un  SMS şi la Haţeg, să aducă un tronson  de  salam de export, să ne onorăm cum e obiceiul nostru din gerontocraţi , oaspeţii! Executarea! Dă-i drumul mă trupeţilor, că  plăteşte Candidatul !

( Stupoare.Cade portretul lui Găunescu de pe frontispiciul  Casei de Kultură) Pravoslavnicii îşi fac cruce, martorii lu’ IHWH  îşi fac cu manu propria, bogomilicii  şi aşa-şi-aşa …

Mişu, Şefu Cărnii :

 Maestre, am demolat furnalul opt şi l-am returnat ca cruce, pe dealul  Cinciş, să se vadă ca zidu chinejilor, din spaţiu ! Vă dorim senator ,dacă ăi din Dolj nu vă vreau, io vă vreu !  Şi cei 23, 6 ruteni din judeţ, cu Fârţac cu tot, vă susţinem ! Uraaa  ! (Către public ) :  Haida, mă, exprimaţi-vă liber !

(Şeful Cărnii Judeţene iese prin  spatele late ale lui Dăunescu, lozincarii se eshibează :

Grup spontan de rrromi

Vrem ca leul nou  măi frate

Să se renumească RROm

Jos euro, ronii, toate

Dăunează grav la om !

 Un  ţuţăr local, din  ştafful bossului :

 (acelaşi joc, mai  avântat)

Găunescu pe cer ie

Ca luna şi soarele !

Ţuca-i-aş picioarele !

Aparte :

(să cureţe careva  piaţa de decibeli , ia vezi tu, cheamă basculantele de la „Căpuşa SRL Răcăştie  şi Gazometru ! ) Către publicul  intrat în cota de avarie :

Hai mă, fetelor , că n-a dat gripa aviară-n porcii noştri , ăştia e imuni !(Trupa dă ţug, piaţa se zguduie) Pompierii facHora lui Jan Huss, în jurul pieţei. Băă, Arab Alb, ce faci cu sticla aia cu petrol ? (Panică . Un orfan fugit din casa de copii „Noua Europă”, vopsit cu cremă de ghete , fuge şi dispare într-un canal „srl aurolac s.a.„ Un pompier  nervos intră după el . O explozie rupe cca . zece metri de asfalt . Ţuţărul  filmează, apare şi Pipi  Erectilosu, omul-bombă a lu’  ştim noi cine, de la  F.K.A . -  Fundacia Konrad Adineauri  Filmează şi el, în vreme ce trei maidanezi  ai iubitei miliţii locale, bine re-dresaţi, îl trag jos de pe stâlp, simţind ceva …( Sub stâlpul lui Pipi , într-adevpăr, e o baltă  suspectă, o pată de culoare  Kandinsky …).

 Un ins(tare, în megafon) – Huooo, mă borfeţilor, cine plăteşte ce rămâne după voi, că aici e centrul oraşului, a fost zonă verde, vandalilor, huo ! Cine  sabotează de zece ani ctitoria bisericii  împuşcaţilor, măă ? (Se caţără  pe scara mobilă, eroic , e îmbrăcat în zeghe de  puşcăriaş , pe spatele lui scrie „ S.O.S. Castelu’, că pornesc rezbelu’ ! (Rumoare în piaţă )

Un ins foarte atent strigă către poliţie:

„Atenţie, acela   este  o dublură !  Nu-i cel adevărat, pune mâna pe el ! E fals ! E o hologramă !!

(Doi haidamaci îl saltă şi-l vâră în dubă).

Dublura:

Nolli me tangere, măgarilor ! Iredentiştilor, ca să nu zic dentiştilor , huo ! ! Trădare , de trei ori trădare ! Nu mai vreau la închisoare !

: „ Jos securitatea !Sus Sereitatea ! Sus  dreptatea , jos dreapta de stânga !! Vreau  kultură, nu cenzură ! Vreau  tractoare pe-arătură ! Vreau  reformă, vrem platformă,  revoluţia-i enormă ! ! Mi-au şters memoria ,  - voi rescrie istoria !!Jos scopalamina , cacademicilor , va fa-n cullo ! Sciortîi benii materi !

Reapare  Găunescu

( e multi-lateral ponderal  pe laterale, a depăşit două sute kile . E legat la un cablu de 22o, dar nu se simte nimic, doar  că zvâcneşte oarecum ritmic , ca rapp-ării )…Se urcă pe

Duba nr. 2, primeşte megafonul, cere hârtie, lampă, preia Conducerea Showului :

Marele Alb:

               Yes, Ies, Yeeees ! La al enşpeplea congres, Io alles, alles bulles ! Ies, Yeeees !

Iubiţi-vă, iubiţi-vă pe tunuri ! Iubiţi-vă pe bunuri! Jos miliardarii de carton, sus miliardarii de  cartof ! Să cântăm împreunaţi! Să  sfidăm gravitaţia, unireeeee! ! Unde-s doi, puterea creşte şi putoarea nu răzbeşte !Unirea face puterea , puterea desface  lanţurile, lanţurile astupă şanţurile, şanţurile  înnoadă danţurile !!  Haida la stadion, că aici  e prea strâmtoare !Haida mă, haidamacilor, cu mic, cu mare , ca la defilare ! Vrem spaţiu vital ! Vrem  Europa ! Păzea, Europa, că intrăm în tine ! Uraa, uraa, uraaa ! (Corul  sindicatului şi al bisericii, scandează  ceva în romgleză) …

            (Mulţimea dă buzna spre stadion, duba e-n capul coloanei, Patrian face apel prin megafon să vină tot oraşul la ciunaclu ).

În biata  piaţetă  rămân cam patru camioane de resturi, sticle, postere , alte sticle ,  goale, chiloţi, prezervative, pulane, gumă mestecată, ziare judeţene, pachete de ţigări,chiştoace.

 Ambulanţa culege câţiva leşinaţi, o echipă de la   Primărie debarcă, primarul îşi pune mâinile-n cap..Constată cu tristeţe că nu mai are nici un fir de păr, dar reflexele persistă..Fe indispus , dă dispoziţii şi se retrage discret, cu fieful, la „Doi cocoşi”,fost Drum Nou.. Dinspre bv. Lenin, fost 23 August, acum 2l  Decembrie, vin coloane de mobilizaţi, vin rânduri-rânduri fără gânduri însalopetatţii …

În piaţă apare un geamgiu, fost prim-secretar cu propaganda, acum privatizat:vinde termopane .

GEAMGIUL :

Termopaneee ! Iliescu, măăă, Ioaneee ! Ce-aţi făcut după ecraneeee ?!

Termopaneee v-o  punem !

(Din blocurile pieţei, dau năvală locatarii, fac coadă, model caracatiţă : Se-mpletesc şi se despletesc, strâns uniţi  în jurul .

Iabadabanu ! Ieşi române din  televizoare !!! Termopaneeee Neamuleee !

_______________________________________

ACTUL DOI (Normal că tot normal ) !

              La Stadionul „Corvinul, tocmai  a avut loc Congresul de trei zile al Martorilor lui Iehova (incinta e curăţată bec, au lăsat şi instalaţii electronice americane, aşa că Cenaclul trece direct la spectacol. Găunescu reîncepe ritualul ...Se uită la ceas, e doar 23 noaptea, recită 234 de poeme din noua lui carte, editată tot din banii rămaşi de la Nicu Ceauşescu.

În arenă e plin, aproape patru cartiere…Marginal, apare un cort stil Mihai Viteazu, la Mirăslău…E păzit de poliţii, justiţie, utecişti bine înfipţi ,  statornici, foşti stahanovişti, Şeful Judeţean al Cărnii (Preşul de Onoare al Loviluţionarilor Emanaţi ) şi  lederul Partidului Nemuncii Locale, securist  recuperat dar şi pensionat strategic. Găunescu  încheie( se încheie tandru şi la pantaloni ) şi dă ordin să nu mai fie aprinse ziare, că naţiunea e în pericol, ca la Ploieşti…

-”Boborul suferă de inaniţie şi de onaniţie „  asta v-o spun eu, rimaciul neamului 

        (În tribune se dansează la buric, sticle sticlesc, lanterne lanternesc, toţi îşi iubesc aproapele .

Găunescu  invită în scenă oameni din popor. Intră  un elector turmentat, Marele Alb  îl ia pe gununchi :

Insul: Io  mi-s Alui Amargiloaie , Cititor de Titluri de Ziare  Libere , am venit pe jos de la  Uzina de Preparare şi prăjire , de la  Teliucul Inferior! Am fost disponibeliat, da io vă-ntreb dacă veţi fi ales, ne daţi ori nu ne daţi serviciu-napoi , că am   unşpce pruncişi doi în puşcărie  pă dijeaba , la Marmură , la Bîrcea Mică …

Găunescu: (aparte ) Cam suspect  răsculatul acesta ! Cum te cheamă, moţule ?

Insul :I pak ieu nu îs moţ, io îs răzăş, din  Botşăni ! Dar am vinit în 67 cu Trenul Foamei, cu tăt satu…Da di şi m-a-ntrebi pi mini cum m-a cheamă, io  mi-s Amargiololoaie , străiţ - dom Găunescu !

Găunescu:Cum ai zis ? Gă…? Tu eşti la pertu cu mine, băăă?  Ia treci matale jos, că –ţi dau eu de lucru, la pisoare, mă, derbedeule ! (Mişule, ce fel de electorat avem aici ? Marş !

(Către următorul) : Cum te cheamă, aligatorule , elector electrocutat !?

Insul: Gyula, scuzaţi rima, Gyula mă cheamă…Da a mea-mi zice Giury …

Hă,hă,ice „ Dă-mă mamă după Gyuri

Că mă rupe-n podu şurii” Hă,hă !

Găunescu:

Nu promovez pornografia , nici hărţuiala  sextuală ! Ce doreşti să spui Boborului  deşteptat cu noaptea-n cap ?

Gyula: Deşteptete române ! (Din auf „grup teror : „Rrromâniiiia,trezeşte-teeee”, nem holode ???) ) Unica soluţie inco revoluţie ! Vivat kultura ,vivat prefectura, vivat recviescat in pace …vivat Boroşpişta  şi Peterşanyi  !!

Găunescu (siderat ) …

VIVAT MORTUA EST şi MORTUA VEST!

(către băieţi ).. Ş i cu acesta , la arest !Valea !Juliţi-l !

Gyula( (luat pe sus)… Valea Jiului, bossule, că acolo-i tăt Jalea Viului !Vivat mortua Jiul de Vest ,de la Nistru , la Triest !! Vivat Marko Bela  Kun !Io mi-s Gyula , mânca-mi-aţi rima  !!!

Grup turbulent: Toarşu Dăunescu, nu-i răzmeriţi ,noi am fost secretari utecişti, vă atragem atenţia că după acest bairam ,vor rămâne pe stadion, ca-n 88,  cinci tone de chiloţi tetra , cearşafuri ,   cagule ,  prezervative şi sticle goale ,second hand şi alte ţoale , naşpa  super  nasoale !

Găunescu:

..Foarte bine,cetăţeni! BINE CĂ-I RĂU!!! Dar acum sunteţi   liberi să urlaţi , să şoptiriţi , să turnaţi , măcar  vor rămâne şi paşapoarte, fără vize Shengen ! Cine ar fi sperat asta în anii  împuşcatului  şi mult-iubitei sale  schizophrenice ,măi animăls ??!??

Asta nu e reformă ? Votaţi cu mine şi vă repun în funcţii , inclusiv pe cei cu disfuncţii !!!

(Din tribune, în întuneric, că s-a luat curentul, se aud chiote, gemete specifice, răgete  aşişderea. Maşina cu autokran a  poliţiei anunţă că centrala a sărit în aer, de suprasarcină, aşa că Găunescu , trupele, boşii locali, (şi boaşele ) se retrag strategic în marele Cortal întîlnirii, unde se instalează un generator al armatei, şi  spectacolul continuă, în intimitate. O guristă cu mustaţă creaţă  cântă „Maneua Meşterului Manole „, Se dezbracă stripp-teasse, pe masa bardului şi a Şefului Cărnii Judeţene, în iţari –izmene  pădurene  ,cu ciucuri  şi cu capsule . Îl ţine de  clanţă  Ochi de Lapis-lazulii . De prohap, pioasa poetă populară  Nastruşnikova  Liubinka , care sughiţă deoarece a înghiţit un calup de ruj ucrainean , altfel  dansează ca unsă .Mâna stângă  caută spasmodic  dorsalele  Bardului .

Reporteri, televiziuni, kameramani străini, (de meserie), se distribuie viagra şi se scutură pantaloni. Din tribune creşte vuietul>ORGIA SALVEAZĂ  SIDER -URGIA”!!!”Un grup de dans modern intră-n transă, au loc libaţii cu canabis ; sataniştii prizează, atmosfera  e naşpa-super ,. Mulţimea scandează :  VIVAT OBSEDANTUL DECENIU !  VIVAT PATAPIEVICI , Vivat Kafka, vivat Becket, Vivat Titi de la Tiraspol,  Vivat  Goma ! VIVAT CARAGIALE şi  IONESCOU !  VIVAT  RECVIESCAT IN PEACE ! PACE-PA ! PACE-PA !  Pace şi Neuronius / Nu şi da boboru’ rus, liberare ne-o adus ! 

Pace , Europa , noi vrem pace nu război, vivat   Găunescu Doi,că ne scoate din gunoi, Vivat viaţa de apoi ! 

Megafon:

 PA – CE – PA !  PA- CE- PA ! – PACEPA !!!Uraaaaaaaaaaaaaa!

(se aud rafale  scurte şi repezi , la poligonul  din Răcăştie  şi la Gazometru )

 Din fostul canal Cerna, ies bulbucate, apele. Natura co-participă cu mult entuziasm …E un moment istoric şi isteric sublim .

 

_____________________________________________________________

ACTUL TREI …(cu multe femei, bulangii şi zmăi, fameni şi  bi-găi )

 (este un act sexual colectiv. Are loc între 2 şi 4 ,15 minute noaptea noaptea,se văd stelele.Cine s-a căţărat pe tribuna mare, vede şi Munţii Retezat.,ori Cetatea Devei,cu teleferic …De aproape , se vede gara locală, pe care străluceşte Steaua Kremlinului, a lui Stalin. Furnalele, Aglomeratorul, Cocseria, Laminoare, nu se mai văd, doar din satelit, se văd coşurile, pe care nu mai  vin norii de ciori (număraţi prin calculul probabilităţii, la aprox.l6,342 exemplare mari şi grase, care  înnegresc blocurile, parcurile, ori mănâncă şandvişurile şcolarilor).

La rece,dar supradecibelic, o trupă cântă în delir :

 „ Mi s-a pus pata pe tine!

Găunescu  nem ruşine ?”

Ieşi, de nu ,intrăm in tine !”

Acesta  iese excitat şi strigă mobilizator : Mi s-a pus Patapievici ! Jos cu  noii bolşevici ! În extaz psihedelic, din  mulţime se aud petarde,hăulite, ţâpurituri şi  iodle !

Trei fufe îi sar în spate, îl muşcă de ceafă, au orgasme  repetate, cineva filmează, pentru Spice Platinum şi Play cu Boi )

O babuşcă  între trei vârste  :

„ Maică, murim pe lângă garduri,ca gândacii !Mi-au omorât ăştia cu aviara cocoşul şi toate cele trei găini,io mi-s pensioanară, acum cu ce mai trăiesc , doar nu voi sta cloşcă,  că mi-s sexigenară !!! 

Cameramanul îi bagă antena sub fustă :

(revine, riumfal) :

                   „Antena vă aparţine„ !

 Babuşka :       …..,,,,   -O, my Good, ah, ieee, iess, My Dog, my Goood! )

(Scenă după gard) :

( Deodată, placat de doi  jandarmi civili, apare

Inventatorul genial.

- Maestre , vreau să-mi faceţi lobby în revista „Fleacăra lu Găunescu „ , am în cap invenţia secolului, vă acord 15 % din afacere !

Găunescu –

3o sau nimic, că mă cere massele !

Inventatorul:

 Bursele din Hong Kong , Londra şi Paris se vor prăbuşi !

Găunescu:

 Zi-i, mă, că  accept şi  5o% !

Inventatorul:

 Eu am fost veterinar la  ferma „Avicola” …Jucându-mă cu găinile, am obţinut pui cu şase ghiare , trei capete , patru rânze şi gust de peşte …Auziră-ţi de  celebrele tacâmuri , patentul „fraţii Petreuş” ? Io l-am inventat !

Găunescu :

 Bă, tu eşti mai sadic ca doctorul Mengele, găinarule !

Inventatorul : Maestre, am invenţia secolului , am reuşit o mutaţie , cu o simplă injecţie (sucbtanţă secretă) , în celula galinacee, ajunse la vârsta ouatului, găina „Romanian daimond „ produce icre !Cot-kodac şi pac ! Pică icra, adică oul cu sclipici ! 

Găunescu :

 Bă, eşti nebun de legat !

Inventatorul :

                   (în transă)

 : Maestre, nu icre dă caracudă, ci  ouă de DIAMANT ! Vom produce în serie diamante , matale îmi faceţi lobby şi capitaliştii vor investi !Nu-i păcat să cumpere Bulachis  Nastasis  , cu ouăle lui vopsite în albastru, patentul acesta co-lo-sal ???

Găunescu :

Bine, bă ! Mă cauţi după spectacol, dar până atunci ai sarcină să cercetezi şi o variantă pentru ouat perle, că-i plac nevesti-mi ! Du-te, aloo, poate găseşti ceva şi  pentru curcani, fă-i să producă  lapis- lazulli, că-i plac secretarei mele cu ochi verzi !

Inventatorul :

Să trăiţi, maestre, poate aranjez ceva şi pe linie de cristale  cu memorie, să tratămbisnessul cu ăia de la NASSA, pentru zboruri de lungă durată !

Găunescu :

 Luaţi-l , cu grijă, că acesta va salva omenirea ! Noroc că am eu simţul valorii !

(Bardul iese ,mulţimea entuziasmată loviluţionar, strigă ca la meciul Rapid- Steaua- Dinamo , în delir creativ, cu pumnii, cu şpiţul şi cu  mădularele  ) :

Găunescu: Tăiaţi-i ştromoleacul, să-i fie de leac !

Unul, neidentificat, din  fondul neconsumat al istoriei, din toaleta  publică : (la megafon )

       -Da-cii ! Da-cii ! Da-cii  Dacia Recidivivus  ! Torna , torna frate , toarnă-l bă chiar şi pe frate -tu !„ Să vină dacul  şef  Vafankulovski, de la Tărtăria- Gară , să descifreze  arhiva pecereului de la Subsolul  cu Apocrife , unde-a fost bufetu’ partidului ! ! Unde-i acum bufetul partidului, mă , animăl ,unde sunt zăpezile negre de-altădată ??Vrem să nu mai vrem !! Vrem  vremuri vremelnice,Vrem să nu mai  vrem nimic, da să  trăim bineeeee !  Să-tră-im bi-ne ! Să tră….!(Li se pun discret căluşe, cătuşe  şi căpuşle.  Căluşariidin  Romos  intră cu bâtele, mică încăierare, dar trece.

Şeful Cărnii Judeţene, Pișu Ruteanu :

- Luaţi, mâncaţi, aceştia sunt ficaţi, acesta este trupul  aviar, al vacii nebune şi al  cărbidarilor lu’ Miron Cozmâncă , ortăcit la Mănăstirrea Deturnata ) .  Adceţi moaştele, cele trei degete şi urechea sfântă  a marelui băgat la bulău în locul ăluia, mai mare ,nebăgat la bulău !!!

Grup plătit, în extaz :

Iliescu Ilisecu

Vivat şi salamalecu

Că-i mai tare ca la secu

Ilisecu pe cer ie

Vivat noul pecere !

Şeful cărnii judeţene , cu nădragi dalbi de izmene împartecelor căzuţi, bere , virşli , buletine de vot şi pixuri…Preoteasa îşi ia pentru acasă numai  măietec  maieutic şi os fără carne dar şi cuţit ajuns la os , trecut deja dincolo de os ).Rudele îşi iau rude de  sângerete , de la Ruda Ghelari .

După acest intermezzo de solidaritate cu tribunele în extaz, gaşca reintră în Marele Cort.)

 Ţipţărul  principal  cunoscut cu numele conspirativ CAGULĂ :

Maistre, o surpriză ! (Intră, purtat de umeri,Loviluţionarul Local, Luceafărul Cocsului,Cretei colorate şi Copacilor cu zdrenţe ecologice,  turist futurist caricaturist, care îi prezintă mândru mandatul de  şef ultraspecial al  pieţelor ,   şi al firmei „Anamnezis  punct ro „ DEMOL-IMPEX SRL , cu lozinka „Dezbină et impera „ …

E un băiat de băiat , simpatic , toată  lumea ştie , dar nimic nu ţine .  El ţine între dinţi o pensulă mare , cu smoc de sârmă ghimpată …Are cagulă de caracatiţă , mers legănat şi  glas de bărbat , mult- umblat , chiar pe blat  .Se ţine cu deştele de nas , în vreme ce Degustă, cu dezgust , din brânza Camembert  jinăroiae ,de sub nasul lui Patrian, îi  trage o palmă lui Mişu Şeful Cărnii Judeţene, alte trei lui  Macabei Trei Femei, debarcă pe masă, ia gurista de catrinţă, îi doreşte o dorinţă,  şi o aruncă în braţele Bardului, îl pocneşte pe  prosperul  baron  Piknicşchiotu , dă scatoalce lui  Fîrtuşneak, umflă cu un pumn proletar mutra liderului Pîrţak,  Cur de Sac, , toţi ăştia din garda lui Găunescu, sluganrnicii lui de bază,   scoate  limbaca  Einstein,  îi trage două palme prefectului, aruncă vopsea roşie (germană, ultra adezivă) pe bluza de crepp-de –Chine a preotesei şefa cărnii, fapt care-l face pe Şeful Cărnii să se-nfurie, aşa că îşi scoate brăcinarul primit cadou din China, unde a dus cu avionul o troiţă miniaturală şi nu i-au dat kitaii  o pagodă,  dar i-au dau pixuri, ziare chineze şi alte dovezi. Îl ia pe Luceafărul Zgurii, numitul CAGULĂ de umărul căzut şi şterge cu el tava uriaşă din faţa Bardului, astfel că puradeii de sub mese încarcă plase cu biftecuri, boluri de brânză, salamuri, blănuri de Vidra ,cotlete, bancnote  cotizate , timbre false de ţigări, CD-uri porno a la giorno, asigurându-şi supravieţuirea până la alegeri anticipate şi antipicate .Câteva cucoane  trasseiste au urcat pe mese şi dansează goale (normal !)Patronul night-clubului Cicquita, sosit de la Londra, unde  exportă  pioneze , pioniere şi tineret bovin de rasă autohtonă, le lipeşte fericit dolari pe frunza Evei, depilată., evident pilită .Una are ochii  galbeni- oblici,  semn că e o reincarnare a lui Budhay Deleanu. După uşa pisoarului, alte şapte cadâne ,goale puşcă, fugite de la Târgovişte, aşteaptă să intre în program…Au tatuaje cu Găunescu Histrion , şi Trio trandafiri de la Moldova,(de dincoace de Pruteanu.Reîncarnata, vibrând ca un ciclotron  intrat în turaţie maximă, cade  în extaz şi îl pupă-n fundul răsturnat pe Dăunescu , care a înghiţit o doză mare de viagra, cu  scop curativ.Găunescu are evident primul orgasm  public.

Nişte brancardieri  îl salvează pe Prefectul imperfect  şi  o jună supraponderală îi face respiraţie gură la guri. O gură de canal explodează, fără capac . Din ea este ejectat în văzduh şi un  aurolac. Cortul Întîlnirii  se clatină, dar nu cedează.Uteciştii jubilează apoi juisează.

Tribunele, într-o pauză de acte, scandează, incitate de elemente alogene, forţe oculte şi inculte , dar toate proleculturnice  ! În oraş sunt trase focuri de artificii, din depozitul fostei garnizoane  sovietice, cu rachete  fără focoase, scriind pe cer Patrian Dăunescu –Preşedinte ! „  (Ghilimelele nu se văd clar)

O ploaie venind dinspre Ungaria, Gyula şi Beckescsaba, spală şi şterge, dar literele, nervoase, reapar. Pavelache  Kuruţ e de părere că e ceva paranormal, dar pare şi el . anormal) .

TRIBUNELE (tribunul şi tribunicul , acompaniate de tribali :)

Faceţi-vă Treaba !

Nu mai faceţi laba !

Jos cei de sus ! Sus cei de jos !

Trăiască Recviescat in pace ! 

Vivat Mortua Est şi Mortua West!

Altfel să s.-aleagă prafu’

Şi la dracu’, la Tanafu !

Ies, politikhal incest ,

La a-rest ! La a-rest !

 Dăunescu reales

Şi la munte , şi la şes !

Yeees ! Yeeees !   Yeeeeees !

Un pălmaş : Da ieşi dracului odată, batracianule !

( E săltat  )

Contramanifestanţi :

Huo, huideo, hauleo, 

Ole, ole,

Aulio şi  baftalo

La Cigmău  era mişto !

Tot mai jos şi tot mai sus

Ceauşescu  e răpus !

Spune-ţi, mă, unde l-aţi pus ?

E-ngropat către Apus ?

Mazilitu-l-au ,s-a dus,

Toate-s  az şi mâne nu-s !

Noi dorim  NEURO-News !

Euroi  şi minibus ,

Nu căruţe de Jan Huss !

Ia mai fuck you  fratre rus !

Grup de corbi heraldici :

Muie, muie,

Să intrăm îi U.E.

Sus, moo, pă stathuieee !

Ghăunhescu nu ie !

Bate-l-am în cuie !

Muie, U.E !

(Apar şi dispar dinspre uzină o duzină de subrete, toate goale, sunt duse la arest, pentru  relaj la ieşirea din  tură)

(O echipă locală reinstalează microfonul spart, Găunescu , în formă, saltă pe  platformă, cu-o burtă enormă, fără uniformă , parcă-i scos la normă :

GAUNESCU:

…Iubiţi-vă pe Bunuri !

Cumpăraţi „ Lăstunuri !

Unt pentru bobor

La trecutu-ţi mare, mare viitor !

 Iubiţi-mă, cetăţeni şi cetăţene,

 eu nu port  izmene

nici când sunt troiene,

beau din damigene,

dorm ca Diogene,

fac din toate rime,

nu mă-ntrece nime,

fac din caca bici,

nu mă-ntreci la spici,

tot cu muncitorii-s,

ura şi clitoris !

Uraaa şi clitoris !

(Massele e în  delir ) …

ACELAŞI

(după ce bea o canistră  cu  Coca :

                              (Acelaşi joc, în salturi scurte şi repezi, cu microfoane la două găuri ) :

Hai să poezim,

şi să ne iubim,

până îi halim,

că la vremuri noi,

 noi vom fi tot noi,

hai să cenaclim,.

să ne porcăim,

să vadă Niuyorku,

ce-i în stare porcu !

Şi sub cerul dalb

Io, Marele Alb !

Falangele din tribune:

Urrra !  Guuurrra !

O fostă preşedintă la kultură, (care a promovat cultul urii, dar şi-al gurii, carvazîcă ):

 -Vaaaai , tu, Găunescule, dacă ştiam eu când mi-o trăgeai în pivniţă la sediul judeţean, ce   va fi şi ce  tace gura dar  traduce curu’ ….…eheee, ţi-o tăiam,că şi-aşa abia ieşea de sub sertarele de slănină ! Cum dracu’ făcuşi că tot tu, totuşi  iubihirea ta, violator mic  şi  macru ??! Cum faci, mă ? Nu ţii minte că ţi-am băgat în dubă şase blănuri Vidra , două tone de salam de Haţeg şi un  kilometru de VIRŞLI  de la Ţebea ?!  Ingratule, uitaşi, mmmmuah !?

GĂUNESCU:–Mişule, de ce n-o saturi tu, mă, ia  adu-mi-o după spectacol, să o angajez la  stenograme şi dacă nu face nici faţă, nici spate, nici nudli cu  amigdalele, o bagi la criogenic, ca stoc biologic pentru fixarea virusului gripei aviare ori a vacii nebune !Sati, cretinule, că  te degradez, cei 44 de mucenici care au fost activişti şi ţi-am ordonat să-i  înflitrezi în opoziţie, au dat ceva date, funcţionează ?  Executarea !

Mişu (filând  un  copoi care îl filează ) :

Păi bossu,  aţi ordonat să-i fac cârtiţe, pentru turul doi al alegerilor, dacă veţi rămâne doar cu  Vadim sau Stolojanin ! Vă belesc ăia, scuzaţi, nu chestia, ci pe matale ! 

Un cetăţean

(intrat prin spate,scăpat de la lucru, schimbul trei :

 Măăăăăăă ! Trisexuaţilor, curtea marţiană, măăăă! Cetăţeni ai patriei voastre noi, deşteaptă-te, române !Io mi-s liber-schimbist  şi mă trag din tată-n fiu, aşa că  atenţiuneee !

Pentru liniştea voastră, fac un apel, veniţi cu toţii la sala de apel, că avem un patron miliardar indian englez cu sânge bengalez …taaare bun,  acum am rămas doar 2ooo din cei 23 de mii de salariaţi, dar va angaja o sută de paznici, că se fură fierul vechi , ca să-l cumpere tot patronii, aşa că ne scapă de şomaj. Ia la mini, Găunescu nu vă scapă, votaţi cu sindicatu, că văăăăă  fac pe toţi lideri şi  cu buticuri personale !

Tribuna :

Te pişi pe tine

Te pişi pe tine !!

Ruşinică   !!

Porta voce 1 : Ia , neamuleee ! Termopaneeee !

Porta voce 2 : Târnăcoape !!! Negociem tîrnăcoapeee , ia de vă faceţi case de lux ! Pipiţe dă grupănsex  şivibratoare de la gîgăuzi !

Porta voce 3 : Investim în nevesteee ! Ne vestim în investiţii şi refacm supoerstiţii !! Vindem viermi de mătase, gărgăuni, cartoaneee, ia neamule secondhandicapaţi dă  tehorii literanliceee !!!

Porta voce 4 : Târnacoapeee , cât încape, ciururi, greble şi tenebre , ia la mandea, metatexteee !

GĂUNESCU :

(doinind transpus :

Hai mândruţo-n cucuruz

Ca să facem un abuz

Că-n acest autobuz

Corpul  meu ieşit din uz

Face „zdrang „ şi-i găgăuz !

(Cere un prosop şi îl îmbibă, îl aruncă-n mulţime, este sfîşiat în delir. Prosopul)

-Gata , încetaţi focul ! De ăsta nu mă tem eu, e o muscă  !

 Pompieri ! Sunaţi-mă, sunt fierbinte ! De dorul vostru, de dorul  patriei, de dorul  gaiţelor , potârnichilor, găinuşelor, mistreţilor, caprelor, purceluşilor, Io, Marele Alb, vă recit ceva spontan :

(fluier de os, mult zice duios )

Uaaau ! Dorule, gaiţă dulce !

Nimeni n-are ghiers mai …muah !

….Doru-mi-i de mine însumi

De m-apucă râsu-plânsumi !!!

 Încetaţi focul ! Jos cei de sus !

Vă ordon, treceţi  Prutul

înapoi !

Găgăuzii sunt cu noi !

Tre-ce-ţi Prutu în- na- poi

Găgăuzii e cu noi !

Tavarişci , liubimi moi !

Nu mai vrem alt Cernobâl

Nici  molotov , nici fitil,

Nici Metodiu, nici Chiril !

Eu sunt Bossul cel viril

De la Nistru pân-la Nil

Rânza mea de şapte kil

O voi face big trotil

Să –i arunc pe toţi ….pe toţi….ăăă…ă

(Tuţărul, îl ajută ) …ăăăă….

….în Clinton Bill!

Jos cu ei, la Cernobîl !!!

 
Gențiana Groza: Despre pensie, de bine,/ S-o ajungă orișicine! PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 31 August 2017 10:24

 

În pragul pensionării

Eram tânăr, mă gândesc,

Cum mergeam să mă pilesc,

Acum  când îmbătrânesc

Ce pilon mai pregătesc!...

 

Problema pensiilor

Chestia-asta cu pilonul,

Ce-ți aduce milionul,

Se va lămuri odată

Când o fi bunica fată…

 
Ştefania OPROESCU: CUTREMUR ÎN AER PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 27 November 2017 12:26

 

Mai întâi, a tresărit motanul. Mare, pufos, concurând în dimensiuni cu un căţel. A ridicat capul culcat pe o parte între labele din faţă. Părul, uniform, de culoarea cenuşii ude, s-a umflat, dublându-şi dimensiunea. Temător, s-a mişcat de sub masă, pipăind cu laba stângă drumul spre ieşire. În laba stângă avea puterea şi încrederea. Din coama saltului pe care l-a făcut ca un arc, l-am prins în braţe, căutându-i apropierea şi căldura. Capul înconjurat de braţul meu stâng ca de un ştreang, s-a întors, privindu-mă. Ochii lui gălbui au prins irizări de lună, lucind printre hăţişuri de crengi golaşe, unduind în vânt. Se roteau rapid în orbite, ameţindu-mă, ca şi cum vântul m-ar fi împins şi m-ar fi răsucit în loc, biruindu-mi împotrivirea.

Frigul urca din duşumelele goale, insinuîndu-se ca apa pe sub îmbrăcăminte. Când motanul a clipit, i s-a alungit botul dezvelindu-i dinţii, iar mustăţile i s-au ridicat, simulând perfect un rânjet a batjocură. L-am aruncat din braţe şi abia atunci am văzut că toate scaunele din sală erau goale. Masa prezidiului la fel. Improvizată pentru manifestări  la care nu se aştepta un public numeros, încăperea era umplută cu scaune care se adăugau pe parcurs, dacă era cazul. Să nu se dea impresia de lipsă de interes. Să nu fie scaune goale. Programul de activităţi stabilit conform planului, se derula ca un mecanism vechi de tablă, învârtit cu cheiţa. Ştiau asta bine, cu toţii. Nu venea invitatul, era înlocuit rapid cu altul. Jocul se juca oricum, fără sincope dar şi fără pasiune. Tema întrunirii de azi era proiectată palid pe un cadran de pânză, atârnat în spatele estradei scunde, mobilă, ca şi restul recuzitei: Dezastre naturale şi dezastre provocate. Istorie. Efecte actuale. Previziuni.

Secolul XXI tocmai intrase zgomotos în calendar, o alergare bezmetică prin timp. Un carusel în care zile şi nopţi sunt comprimate într-un sorb din vârtejul căruia omul, greu mai recunoaşte simţuri plămădite în migala facerii. Maimuţa goală iese  din zoologie  cu ochii lipiţi , ca pisoii. Când îi deschide,nu mai recunoaşte nordul. Un balans continuu îi tulbură simţul orientării.

Când Profesorul a intrat în sală ,m-am uitat la ceas şi m-am gândit că, cel puţin o oră, îşi va plăti suma încasată  pentru lucrarea ce urma s-o prezinte . Un potop de date, grafice, statistici şi concluzii. Apoi, încă pe atât, dialoguri  seci, respectând protocolul politeţii. Alunecam printre gânduri ca patinatorii când fac piruete, ca să-mi trec timpul Auzeam din ce în ce mai şters glasul uniform, monoton, al Profesorului. Îmi puneam „filme”. Luam o amintire din memorie şi o derulam cu încetinitorul, atentă la detalii. Uneam imagini din aproape în aproape, ca să întregesc scena. Să recompun fragmente din timpul în care fusesem prezentă. Le spuneam „filme” dar nu era nimic din ceea ce clasic se numeşte film. Actor şi spectator, mă întrupam din aerul care făcea ca personajele să vieţuiască în realitate, cu toate simţurile, nu derulate de o bandă imprimată, capabilă să producă emoţii incomplete, ciuntite. Tocmai aveam trei ani şi mama mă îmbrăca pe patul de lemn din bucătărie, cu rochiţa roz, croşetată de ea din fire de angora, jumulite de pe iepuri vii, vopsite şi toarse din caiere lunecoase, strălucitoare ca argintul. Îmi trăgea în picioare nişte ciorapi  gri din bumbac „de târg” şi îmi prindea în creştetul capului o fundă albă, dublă, peste părul pieptănat liber, pe spate. Plângeam înfundat, sfâşiată de frică. Era aşteptat fotograful să-mi facă o poză, înainte să-mi împletească două, codiţe, una cu lână roşie şi alta cu lână albastră. Nu de pieptănat, plângeam.

Fotograful era spaima mea. Omul acele scund, cu păr rar, lipit de cap şi cu un ciot în locul mâinii stângi, ciot cu care îndepărta pânza neagră de pe cutia aşezată pe un trepied de lemn. Din ea se deschidea spre mine fulgerul unui ochi negru care putea să mă tragă înlăuntrul lui, să mă oprească acolo şi să dea înapoi o hârtie mică, lucioasă, cât o cutie de chibrit, cu chipul meu pe ea. S-a întâmplat că ochiul nu m-a prins în el. După ce m-au urcat în picioare pe pat, o vecină mi-a lipit cu ceară caldă, doi bănuţi de argint la capătul codiţelor. Un pandişpan mirosind greţos a ou crud mi-a fost rupt deasupra capului, după care foarfeca a scrâşnit în spatele urechilor, trecând greu prin părul împletit. Cred că auzul meu era deranjat de scrâşnetul foarfecii. Altfel, nu înţeleg de ce auzeam o voce slabă: „îmi plac caii de lemn şi motanii pocăiţi”. Nu ştiam ce înseamnă motani pocăiţi, dar curiozitatea mea nu se trezise într-atât cât să fie interesată de astfel de probleme. Credeam că sunt motani loviţi, aşa cum mama i-a trimis un „zât” şi o palmă pisicii, care, atrasă de mirosul de pandişpan se urcase dintr-un salt în pat şi se freca mieros de picioarele mele. Nu m-am speriat, nu era voce străină, recunoşteam gândul meu care repetase propoziţia ciudată din povestea pe care mama ne-o citise aseară, mie şi fratelui meu, până când am adormit. Povestea era destinată cu siguranţă fratelui meu mai mare,eu nu prea am înţeles mare lucru din ea dar mi-a plăcut mult cuvântul Ada-Kaleh. Vedeam, auzindu-l, o bomboană colorată, mirosind a fructe necunoscute, a flori crescând în copaci şi, mai ales a trandafiri.

Dintr-o dată am văzut sala goală şi, după ce motanul de sub masă a ieşit pe uşă, unul din scaune a început să alunece pe podea, s-a apropiat de alt scaun, s-a ridicat în aer şi s-a aşezat peste el cu picioarele în sus aşa cum l-ar aşeza cineva care ar vrea să le care mai uşor în altă parte sau să şteargă podeaua. Tot atunci a început să fiarbă apa din ibricul mare, de pe reşoul aşezat pe placa de gresie, în glaful lat al unei ferestre. Doar că şnurul reşoului atârna în gol, pe lângă priză. În acest timp, aerul a început să tremure, să se clatine în toate părţile şi poate m-ar fi trântit dacă nu m-aş fi ţinut bine de scaun. Aluneca şi se ridica în toate părţile, degeaba încercam să-l trag în plămâni, doar vidul acţiona asupra alveolelor, comprimându-le cu fiecare încercare Asta e tot ce ştiu, până mi-am pierdut cunoştinţa…

***

- Mereu spui altceva, parcă eşti dusă de pe lume…

Anchetatorul mă privea zeflemitor şi plictisit. „Dacă n-ai fi fost examinată de mai multe comisii de medici aş zice ca ceva nu-i tocmai in regulă cu mintea ta”

- Ba nu, spun mereu acelaşi lucru, motanul a sărit de sub masă…

- Lasă motanul, restul ne interesează. Profesorul, când a plecat ?

- V-am mai spus, sala era goală, n-am văzut decât…

- Motanul, da, ştim, aud că-ţi pui filme, ia caută de pune un film şi vezi ce-a făcut Profesorul… şi nu ne mai ameţi cu tot felul de basme care au acelaşi sfârşit!

- Nu ştiu, poate că în timpul acela am văzut mai multe filme şi de câte ori mă întrebaţi se derulează altul, dar…ceilalţi care au fost în sală, ce spun ?

- Mai încerc, până nu-mi pierd de tot răbdarea, deşi ţi-am mai spus. După ce a răspuns absent şi cam fără legătură cu tema, întrebărilor care probabil l-au plictisit şi-a adunat în mare grabă hârtiile în mapă şi aplecat pe uşa din stânga scenei improvizată în sală… Asta spun toţi!

- Nu era o uşă,era o pânză. O draperie mai bine zis,din material pluşat, verde pal, cu desene florale în relief, care făceau ape argintii la mişcare…

- Hopaaa!!! Uite ceva nou.. o draperie? Când ai văzut draperia?

- Nu ştiu, cred că era acolo de când am intrat…

- Mă zăpăceşti cu ciudăţeniile astea, parcă o faci intenţionat. Cum draperie, când toţi au văzut o uşă, alta decât cea pe care au intrat şi au ieşit ei, înghesuiţi, grăbiţi, ca dintr-o sală de spectacol!

- Nu ştiu, poate n-am fost eu atentă…

- La nimic n-ai fost atentă, nici că s-a terminat conferinţa, nici că toată lumea a plecat… Ai rămas acolo, stană de piatră până a venit paznicul să verifice sala şi t-e trezit din somn. Şi chiar, cum ai rămas singură în sală ? Şi restul, povestea cu scaunele şi cu reşoul… Nu m-am gândit să te întreb până acum. S-a constatat că psihic eşti în limitele normalului, dar,nu cumva obişnuieşti să consumi alcool sau vreun drog? Nu că ai recunoaşte, dar te rog, fă un efort, eşti singurul martor…Poate profesorul s-a întors, poate a venit cineva să-l ia de după… draperia aia pe care zici că ai văzut-o în mişcare… Nu înţelegi că a dispărut? Că nu l-a văzut nimeni şi nu-i de găsit nicăieri?

- Nu consum, am răspuns neconvingător. Nu minţeam, dar nu aveam altă explicaţie pentru ce văzusem sau credeam că am văzut.

***

Un căluţ de lemn se legăna abia vizibil în mişcarea molatecă a apei palid verzui din adâncuri. Zdrenţele unui covor de Buhara se mişcau în acelaşi ritm, aşezându-se apoi încet, ca nisipul pe podeaua din lemn, în aceiaşi formă şi culoare din care fusese alcătuit. Mai multe încăperi aproape goale se deschideau labirintic din camera centrală. Ţesături colorate, aproape reale, acopereau unii din pereţi. Alţii erau sprijiniţi de bufete înalte, cu multe sertare goale, lăsate deschise, pe care încă strălucea lacul castaniu. O sobă scundă de teracotă cărămizie era ocolită atent de umbre care se deplasau casnic, în linişte, îndeplinind rosturi bine ştiute. Dincolo de zidul de cărămidă brun roşcat, cai adulţi frământau cu copitele noroiul din ţarcul unde erau închişi cu un gard înalt de nuiele, căutând ieşirea. Presărate pe povârnişul lutos care se deschidea spre clădire, schelete de cai păstrându-şi forma ori împrăştiate de-a valma, sclipeau din oasele sidefii. Copaci şi tufe încâlcite înfloreau vesel, estompând urâţenia ruinelor. Florile albe, cochilii uscate de melci lipite de ramuri. Pe căluţul de lemn, silueta unui copil aştepta povestea care întârzia să se facă auzită. La un timp, s-a desprins de pe spinarea calului şi, eliberat din decorul fantast, începu a creşte, pe măsură ce apa îl împingea în sus, clipe, zile, ani, până la suprafaţa apei, unde a deschis pleoapele stângaci, ca un nou născut, spărgând oglinda ştiutelor imagini. A găsit un altfel de întuneric şi altfel de umbre. Un întuneric de catifea unduitor, aromat, iar înainte de primul cuvânt a prins o adiere melodioasă de cântec necunoscut. A păstrat amprenta dulce a sunetului până când, povestea mult aşteptată a început să se scrie literă cu literă pe luciul de apă. Nopţi la Ada Kaleh.

***

Miskin Baba visa din nou. Amorţise de când stătea nemişcat şi, în frământarea învierii îl cerca iar dorul ca sufletul lui călător să se veselească. De la visul cu Nopţi la Ada-Kaleh nu-i mai fusese atât de răscolită dorinţa de a se face auzit. Atunci învăţătura fostului prinţ, ultimul din dinastia Samanaizilor, picurase înţelepciune şi har în copilul pe care l-a ales să-i urmeze drumul drept al diplomaţiei , al împăcării prin cuvânt, nu prin violenţă. I-a dat însă şi suferinţă pe măsură. I-a mai arătat calea cuminte a modelului prin Fauna Bufonă (Pseudozoologicon), şi s-a tras spre locuinţa părăsită din insula Şimon. N-a găsit acolo decât oase, şi s-a grăbit spre locul de odihnă arătat de creator într-um moment de graţie, şi care doarme acum într-un fund de apă. ”Insula aceasta a fost făcută de Dumnezeu pentru a da bunătate gândurilor şi dulce odihnă sufletului omenesc. Allah mi-a cerut să părăsesc tronul strămoşilor mei pentru a veni să vă învăţ pe voi că fericirea stă în bunătate”, ar fi spus prinţul care şi-a dăruit bogăţiile moştenite şi a plecat să slujească odihna sufletelor. A liniştit spiritele în Belgradul răzvrătit  sub asprimea stăpânirii otomane. Buhara l-a cerut înapoi, chiar cu forţa. Douăsprezece porţi păzite nu l-au împiedicat să tracă nevăzut spre locul visat. Teamă i-a fost doar că va fi mutat când nu se mai putea împotrivi: „Vor veni să-mi ceară trupul pentru a fi dus alături de al strămoşilor mei în moscheea cea mare a regilor Samanaizi din Buhara. Voi să nu mi-l daţi, căci trebuie să rămân aici pentru a folosi şi după moartea mea locuitorilor care m-au primit şi m-au ascultat cu toată inima mea”. A fost mutat, dar nu unde s-a temut, ci mai rău în părăsire pe insula Şimon Nu-i place aici, dar nu-i obstacol să-l oprească şi, în regatul său de sub apă primeşte veşti din visele altor aleşi. Iar se tulbura lumea şi iar era nevoie de înţelepciune şi tact.

Profesorul avea coşmaruri, surprins neplăcut de concluziile studiului său. S-au întâlnit în vis şi au hotărât să vorbească oamenilor. Cel venerat altădată ca sfânt, la mormântul său mergându-se în în pelerinaj, privea acum prin ochii Profesorului o lume străină. Cuvântul umbla bezmetic, lovindu-se ca pasărea oarbă de pereţi. Fauna aceasta nouă ii era străină. Oamenii vorbeau cu nişte cutii mai mici decât palma, fără să audă sau să vadă nimic în jur. Sau loveau cu degetul nişte plăcuţe, din care se iveau imagini colorate, care îi atrăgeau mai mult decât strădania lectorului. Simţise mai demult fostul prinţ,cum încep să-i slăbească puterile. De când n-a reuşit să împiedice scufundarea raiului său. Rar, câte un răsfirat îl mai scotea din timp, dar timpul lui nu se mai lega de oamenii aceştia. Vibra de neputinţă în trupul Profesorului, căruia au început să-i tremure mâinile care adunau de-a valma foile in dosar. Douăsprezece porţi s-au deschis simultan provocând un cutremur în aer, făcând să alunece scaune, să facă valuri în ibric, să unduie perdeaua de apă verde pal prin care Miskin Baba s-a strecurat nevăzut, spre lumea lui ,fără timp. Dar îi era greu cumva, nu ca altădată, căra parcă o povară necunoscută. Şi-a dat seama că îl luase cu el şi pe Profesor. Omul acesta n-are nicio vină, şi-a spus, şi oricât de mult s-ar fi complicat lucrurile, a decis să-l ducă înapoi, acasă. Ştia unde, îi stătuse alături zile şi nopţi de studiu.

***

Căutările au slăbit după ce trecuse vara, şi toamna se instalase deja. Nimeni n-a reuşit să dezlege misterul dispariţiei, nici să găsească vreo urmă. Profesorul era  bătrân şi trăia singur. Nu avea copii, fapt care a declanşat sentimente patrimoniale în persoane care-şi descopereau subit, grade diverse de rudenie cu dispărutul, râvnind la casa şi bunurile rămase în urmă. Un act oficial nu se putea elibera însă decât după cinci ani de căutări fără rezultat. Urmărirea internaţională necesita material biologic pentru stabilirea A.D.N.-ului. Un grup ciudat de persoane, care aproape nu se cunoşteau între ele, însoţeau doi poliţişti, care rupeau într-o dimineaţă sigiliul de pe uşă. N-aveau încredere unii în alţii aşa străini cum se aflau şi se temeau ca nu cumva, vreunul mai rapid să subtilizeze vreun obiect de valoare. În timp ce poliţiştii căutau pahare folosite, culegeau fire de păr de pehaine sau din căciuli, rudele evaluau din priviri valoarea obiectelor şi dimensiunile încăperilor. Se citea pe faţa lor nemulţumirea. N-a putut să moară şi el ca toţi oamenii, pac şi gata. Sau să fi căzut la vreo boală,erau unii dispuşi ,măcar aşa pentru impresie să-l fi îngrijit. Chiar, cât mai avea parcă să trăiască… Dar aşa, încă cinci ani era mult… Prea mult, şi, nu se ştie niciodată cine mai moare, cine mai rămâne…

Un ţipăt a tulburat liniştea încăperilor prin care se mergea cu pioşenie falsă, ca prin cavou, şi se vorbea în şoaptă. Într-un dormitor, culcat în pat, îmbrăcat în costumul de la conferinţă, cu pantofii în picioare, Profesorul sforăia uşor. Unul din poliţişti s-a apropiat de el şi l-a mişcat uşor de umăr. Acesta a deschis ochii şi a privit mirat la toţi cei di jur.

-Ce faceţi domnule Profesor, unde aţi fost până acum ?

-La o coferinţă, oraşul C. Cam departe, cam departe, şi nici eu nu mai sunt tânăr! M-am simţit cam obosit. Cred că am aţipit puţin …

 
Vavila Popovici: DESPRE SUPERFICIALITATE PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Saturday, 11 November 2017 11:13

               

                  … Într-o lume absurdă, cârmuită prost, 

                        în care multe nu mai sunt la locul lor 

                         totul arată hidos, ca o haină întoarsă pe dos.

                               (Din volumul de versuri „De vorbă cu Îngerul”)

 

   Dicționarele definesc Superficialitatea drept o însușire pe care o are omul, ea însemnând o lipsă de adâncime, de profunzime; un fel de ușurătate în gândire și în acțiune, spre deosebire de Profunzime, definită drept capacitatea sau calitatea de a judeca și a înțelege lucrurile în esența lor, în adâncimea lor.

   Să ne întrebăm de ce apele, în adâncimea lor, devin frumuseți clare? Fiindcă, doar în profunzime găsim acea claritate mult dorită, percepută de simțurile noastre. De superficialitate și de profunzime trebuie să ținem seamă când evaluăm un om sau un eveniment anume, dar și atunci când ne evaluăm pe noi înșine într-o acțiune sau gândire, în raport cu cei din jurul nostru, și poate mai important, în raport cu modele de valori, fie ele din prezent, fie din trecut. Profunzimea unui om ne stârnește admirația, pe când superficialitatea ne indignează, ne zăpăcește.

   Nu putem cântări cu precizie defectul sau calitatea, balanța oscilează uneori, depinzând de experiența omului, de înțelegerea lui, de felul moral al gândirii. Omul superficial, se spune, este omul jumătăților de măsură, și uneori nici atât. El este cel care întotdeauna se grăbește. Superficialitatea pare să fie o boală dintre cele mai răspândite ale societății contemporane. „Suntem cuprinși toți de superficialitatea acestui veac!”, spunea, către sfârșitul vieții, Părintele Sofian Boghiu (1912-2002). Cu adevărat, se încearcă simplificarea vieții, sub pretextul lipsei de timp pentru o înțelegere profundă. Se gândește și se acționează în detrimentul evoluției necesare, se fac pași înapoi și nu se realizează că este un rău produs societății. Oamenii superficiali distrug gândirea profundă, eliminând timpul pentru analiză și pentru concluzii clare.

   Superficialitatea este contagioasă, se răspândește de la cel ce a gândit superficial o problemă, către ceilalți din jurul lui, te scoate din neliniștea căutării și a înțelegerii – și ceea ce este mai grav – determină o stare de acceptare, de comoditate, fără a-ți mai păsa de consecințele nefaste și îți spui: „Merge și-așa!” Și toți cei care observă superficialitatea, deși o conștientizează, o tolerează, adică o acceptă, și dacă o acceptă nu are drept a se plânge mai târziu de consecințe, de răul pe care l-a acceptat prin lipsă de reacție. Profunzimea nu te mai chinuie, mergi așa înainte, până când te izbești de un zid care te sperie… Te sperie actul diavolului, pe care tu l-ai acceptat din comoditate. Oamenii devin delăsători, nu mai au încredere în forțele proprii, lenea este cea care-i pândește. Aici vrem să ajungem? Cu superficialitate în gândire și în acțiune, nu se poate progresa!

   Am auzit politicienii vorbind, aducând diferite explicații, bolmojeli. Dar, nimic mai ușor și mai confuz decât a turui cu o expresie gravă a feței și, în fond, a nu spune nimic esențial. Dovada incompetenței, a fălniciei și a ambiției prostești.

   La rădăcina superficialității mai găsim și ignoranța, în diferitele ei grade, de asemeni lipsa sentimentului dreptății, curajului, iubirii, credinței și al demnității. Se recurge la mijloace josnice pentru a-și satisface egoismul, motivat în acțiunea grăbită de anumite interese. Astfel de oameni tratează totul cu mare ușurință, se complac în mediocritatea din jurul lor. Joacă, aruncă zarurile și speră că vor câștiga. „Oamenii superficiali cred în noroc. Oamenii puternici cred în cauză și efect”, spunea poetul și eseistul american Ralph Waldo Emerson (1803-1882).

   Am asistat la ezitări, schimbări de păreri ale politicienilor de la o zi la alta, pentru că nu sunt capabili de o analiză profundă, iar rezultatele acțiunilor nu pot fi prevăzute corect. Unii dintre acești indivizi pot simți neajunsul ideilor din care se naște teama efectelor acțiunilor și de aceea caută să compenseze printr-o încăpățânare prostească, preocupându-i doar forma, originalitatea, experimentul. Cine sunt cobaii? Instabilitatea, inconsecvența au dus la o acțiune pripită, o politică care poate fi dezastruoasă pentru țară.

   Faptele unui om profund se bazează, în primul rând, pe valori morale dobândite în timp prin educație. Se bazează pe pregătire, pe competență. Un om profund „știe ce, cum și când !” El este conectat în permanență la mediu, la informație, își extinde aria cunoștințelor și judecă cu răbdare. Ajunge la concluzii și de abia atunci își asumă responsabilități. Deci, se bazează întotdeauna pe cunoaștere și analiză, cere părerea celor din jur și în final, decizia îi aparține. Omul profund anticipează evenimente și acționează premeditat. Este echilibrat și corect.

   În graba lor, guvernanții de stânga au făcut multe promisiuni, au dorit schimbări, au acționat „cu stângul” fiindcă nu și-au pus întrebarea înțeleaptă a lui Moromete: „Pe ce te bazezi?”. Și-atunci, pentru a-și acoperi promisiunile mincinoase s-au încăpățânat, au vrut să vadă numai forma, s-au grăbit, nu au mai avut timp să intre în contact cu alte nivele mai profunde, și poate chiar dacă ar fi avut acest timp, nu ar fi avut capacitatea de înțelegere și nici pregătirea necesară.

   Ambițiile celor care fac planuri superficiale pot provoca mult rău, pot strica și mai mult lumea în care trăim, pot provoca dezordine socială, acțiunile lor fiind lipsite de seriozitate, ei neavând un fundament informațional și educațional solid, de aceea s-au și ivit, pe parcurs, atâtea ezitări din partea lor. Ei sunt veșnic agitați, grăbiți să arate preocuparea față de cetățeni, dar această preocupare se dovedește a fi deșartă, și induc oamenilor neliniștea. Nu acesta ar fi rolul conducătorilor, ci acela de a crea corectitudine și liniște în societate, un trai mai bun, de unde ar veni și optimismul, speranța și dragostea de țară.

   S-au promovat în fruntea listei de priorități teme care nu țin neapărat de interesul public. Dacă s-ar fi analizat în profunzime aceste propuneri, ele ar fi devenit mai clare și se putea renunța cu rapiditate la ele, scutindu-ne de inepții și de pierdere de timp. Dar ele dovedesc egoismul, incompetența, ambiția conducătorilor, au stârnit ura – asemănătoare luptei de clasă din perioada comunistă –, comportamentul lor producând tulburări în societate, distrugând încrederea oamenilor într-o posibilă viață mai bună. Iar singura cale ca un om să se salveze din acest infern, este să se zbată pentru a-i salva pe ceilalți de lângă el.

   Există totuși printre noi destui oameni, specialiști, care gândesc în profunzime, detaliază, disecă, cântăresc,  verifică și clarifică problemele. Ei pot căuta soluții și chiar le pot găsi. În astfel de oameni ar trebui să avem încredere. Astfel de oameni trebuie promovați în funcții de răspundere.
În grabă și în mod brutal, sub lozinca „Revoluției fiscale”, Guvernul a aprobat, ieri 8 noiembrie, prin OUG modificările la Codul Fiscal, deși au fost puternic contestate de patronate, sindicate, Banca Națională care a semnalat o posibilă inflație, de elita intelectuală a țării și de Președintele Klaus Iohannis care le-a calificat, bine inspirat, drept „o mega țopăială fiscală”, atrăgând atenția asupra repercusiunilor aprobării acestor legi prin ordonanță de urgență. Mascarada s-a produs, iar scopul principal a fost acoperirea promisiunilor aberante, mincinoase din programul de guvernare. Gestul Guvernului a fost catalogat de unii drept „Puci de factură bolșevică”. De ce? Pentru că așa numita „Ciuma roșie” vrea cu Estul. Și Estul are îndoctrinații lui în țara noastră, care au lucrat tacit până în prezent.

   Apropo de această denumire, transformată în lozincă de către protestatari, semnalez cartea lui Paul Zahariuc, intitulată „Întâmplări din vremea Ciumei roșii 1940-1960”, editată în 2009. Sunt semnalate  represaliile dictate din Est, care au avut ca scop „decapitarea elitei, dărâmarea reperelor societății, pentru ca ștergerea memoriei să fie deplină,  iar rescrierea istoriei să nu întâmpine obstacole. Era vremea propovăduirii mesianice a unui viitor cu „oameni noi”, care trebuiau să-și ardă rădăcinile, iar trecutul să le fie uitat, spulberat și călcat în picioare”.

   Totodată, prezentatorul cărții ne amintește cuvintele lui Nicolae Iorga: „Cine uită nu merită”.

 
CNDB: Ministagiunea CNDB@TNC se amână pentru anul 2018 PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Saturday, 09 December 2017 11:31


București, 8 decembrie 2017 - Centrul Național al Dansului București (CNDB) și Teatrul Național „Marin Sorescu" din Craiova (TNC) anunță reprogramarea evenimentului „Ministagiune CNDB@TNC" pentru anul viitor, în urma stabilirii de către Guvernul României a trei zile de doliu național pentru moartea Majestății Sale, Regele Mihai I, pe 14, 15 și 16 decembrie.

Evenimentul urma să aibă loc la Teatrul Național din Craiova între 13 și 17 decembrie 2017 și conținea patru producții și coproducții CNDB, semnate de artiștii Mihaela Dancs, Andreea David, Simona Deaconescu și Andreea Novac, precum și un atelier de dans contemporan susținut de Andreea Novac.

CNDB și TNC vor anunța în curând noul program al evenimentului, precum și informații despre rambursarea costului biletelor vândute și reprogramarea celor înscriși la atelierul de dans contemporan al Andreei Novac.



CNDB transmite condoleanțe Casei Regale a României

Echipa Centrului Național al Dansului București a primit cu profundă tristețe vestea morții Majestății Sale, Regele Mihai I, și transmite sincere condoleanțe Casei Regale.

Fostul suveran al României a murit marți, la vârsta de 96 de ani, la reședința sa din Elveția, iar CNDB omagiază, alături de o întreagă națiune îndoliată, una dintre cele mai importante personalități din istoria modernă a țării noastre.

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 7 of 3265

Poemul din metrou