Home Eseu George PETROVAI: CE ANUME ŞTIM DESPRE NOI ÎNŞINE?
George PETROVAI: CE ANUME ŞTIM DESPRE NOI ÎNŞINE? PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 05 February 2017 13:17

Cu aproximativ două milenii şi jumătate în urmă, inegalabilul Socrate îşi îndemna semenii să se cunoască pe ei înşişi („Gnothi seauton” în greacă, „Nosce te ipsum” în latină). Aidoma celebrului paradox „Ştiu că nu ştiu nimic” (paradox doar în formă, nu şi în conţinut, dovadă spusa admisă ca adevăr evident şi indiscutabil: „Toată viaţa înveţi şi tot neştiutor mori”), invitaţia socratiană pentru cunoaşterea sinelui este interminabilul şi mereu actualul proces de întoarcere a individului spre el însuşi prin neobosita conştienţă a autoreflexivităţii. Vasăzică, nu-i un îndemn la cunoaşterea trupului, ci la cunoaşterea lăuntricului cu ajutorul raţiunii.

Introspecţia este cu atât mai necesară astăzi, cu cât pretins civilizatul ipochimen al zilelor noastre se caracterizează nu numai prin ferocitatea egoismului şi virulenţa înstrăinării lui (de Dumnezeu, de semeni, de el însuşi), ci şi prin hidoasa încăpăţânare cu care arată statornic spre paiul din ochiul aproapelui, refuzând să ia aminte la bârna din ochiul său.

Căci, citându-l ba pe sociologul francez Gabriel Tarde, ba pe scriitorul Léon Daudet, iată câteva dintre opiniile gânditorului român P.P.Negulescu vizavi de îngrijorătoarea stare a omenirii din perioada interbelică, opinii încorporate în tratatul Destinul omenirii (Bucureşti, Fundaţia pentru Literatură şi Artă „Regele Carol II”, 1939): „Nivelul general al moralităţii a scăzut, în mod constant, în tot veacul al XIX-lea”; „Oamenii fără principii morale se înmulţesc necontenit”; „Egoismul şi cruzimea au făcut, orice ar zice optimiştii, progrese de netăgăduit”; L. Daudet compară evoluţionismul cu un orb şi progresul cu un paralitic, aşa că deodată cu „orbul” trebuie să cadă şi „paraliticul” pe care-l cară în spinare...

Omul, ne înştiinţează Blaise Pascal, este o trestie, „cea mai fragilă trestie din Univers”. Dar, completează el în chip consolator-încurajator, „este o trestie gânditoare”! De subliniat că fragilitatea este consecinţa logică a efemerităţii trupului, omul postadamic fiind condamnat de Creator să trăiască într-un timp rău şi bolnav, în care n-are cum să nu cunoască suferinţa, truda şi, în final, moartea. Însă, şi asta întreţine speranţa în dreapta răsplată după faptele din timpul vieţii, prin scânteia de divinitate cu care a fost înzestrat la facerea sa (universul lăuntric numit îndeobşte suflet sau spirit), el are şansa ca prin credinţă, iubire şi smerenie să se mântuiască, lucru echivalent cu depăşirea condiţiei sale de fiinţă pieritoare.

Prin urmare, fiind omul cea mai formidabilă şi mai subtil-armonioasă îmbinare de materie şi spirit, respectiv de aparenţial şi substanţial (dintre toate formele viului cunoscute până în clipa de faţă, doar lui i-a fost dat limbajul articulat, raţiunea şi conştiinţa), el întruchipează cel mai semeţ pisc al creaţiei, înfăţişându-se ca un veritabil univers al viului, compus din nenumărate universuri subiacente.

Iată două imbatabile argumente în acest sens:

            1) Extraordinar de complexa celulă vie, despre care, în cartea Evoluţia – o teorie în criză, Michael Denton spune: „Între o celulă vie şi cel mai ordonat sistem nebiologic, cum ar fi cristalul sau fulgul de zăpadă, există un abis atât de vast şi absolut, cum nu ne putem închipui”. Da, căci în sine fiecare celulă constituie un univers în miniatură: Conţine până la două sute de mii de miliarde de molecule perfect sincronizate întru atingerea scopului funcţional, iar instrucţiunile înscrise în ADN-ul celular ar putea umple 1000 de volume de câte 600 de pagini fiecare! Cu completarea că fiecare din cele peste o sută de mii de miliarde de celule care alcătuiesc organismul nostru funcţionează ca un oraş fortificat, că printr-o uimitoare corelaţie întreţin miracolul vieţii şi că „se reproduc cu o fidelitate aproape absolută” (Francis Hitching), fapt care impune ca toate formele de viaţă să se reproducă numai conform speciei lor.

            2) Deşi creierul reprezintă doar 2% din greutatea corpului uman, prin cele aproximativ 100 de miliarde de celule numite neuroni (ştiinţa actuală susţine că neuronii se regenerează!), el poate avea până la un milion de miliarde de conexiuni, aşa încât, opinează Carl Sagan, cu informaţiile pe care le poate stoca „s-ar putea umple 20 de milioane de volume, totalul celor care se află în cele mai mari biblioteci ale lumii”.

Această uriaşă capacitate a creierului uman, demonstrează cât se poate de limpede că omul a fost dotat cu facultatea de-a învăţa la infinit! Altfel spus, că el a fost conceput să cunoască viaţa veşnică...

           

Cum se explică faptul că omul nu foloseşte decât cel mult 10-12% din potenţialul creierului? Una din explicaţii, zic eu, este de ordin material-fiziologic: Perfecta corelaţie dintre viaţa scurtă a omului şi procentul arătat mai sus! Abaterile de la normalitate (indivizi neşcolaţi, dar capabili să opereze mai rapid ca cele mai performante calculatoare), nu sunt decât mutaţii pozitive, la care se activează o porţiune mai mare din scoarţa cerebrală. Cealaltă explicaţie este de natură moral-spirituală: Aserviţi răului (în concepţia lui Augustin, răul este un parazit ontologic al binelui), se subînţelege că oamenii ar deveni şi mai nelegiuiţi, a se citi mai ostili Atotputernicului, atunci când şi-ar putea folosi un procent mai mare din capacitatea creierului.

           

De reţinut că sănătatea trebuie înţeleasă ca rezultatul tainicei şi necontenitei întrepătrunderi dintre material (trup) şi spiritual (psihic), dintre pieritor şi nepieritor. Omul este zdravăn şi cu poftă de viaţă doar dacă ambele componente ale fiinţei sale sunt sănătoase, potrivit maximei antice: Mens sana in corpore sano (Minte sănătoasă în corp sănătos).

---------------------

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 291 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 235 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou