Home Eseu George PETROVAI: TREI ESEURI DESPRE POLITICA ROMÂNEASCĂ A LUNII IUNIE 2017
George PETROVAI: TREI ESEURI DESPRE POLITICA ROMÂNEASCĂ A LUNII IUNIE 2017 PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 02 July 2017 14:15

 

1. Cu Tudose-nscăunat/  recoltăm ce-am semănat!

După premiera mondială cu detronarea prin moţiune de cenzură a propriului guvern, dovadă că sunt situaţii cînd „Corb la corb îşi scoate ochii”, iată că Dragnea şi obedienţii săi (dar nu toţi, căci preşedintele executiv Niculae Bădălău, de pildă, a afirmat public că-i de cu totul altă părere) l-au împins în faţă pentru năbădăioasa funcţie de premier pe Mihai Tudose. O propunere atât de surprinzătoare, încât, dacă avem în vedere trecutul necuşer al catindatului, pare de-a binelea (a se citi cu bună ştiinţă) buimăcitoare, nu numai pentru suflarea românească neînregimentată politic, ci – aşa cum spuneam – inclusiv pentru unii sforari din nucleul decident al Partidului Social Democrat (PSD).

Nu ştiu de ce, dar eu am impresia că intenţionat s-a luat această hotărâre anapoda (peste 70% dintre intervievaţi au declarat că n-au încredere în Mihai Tudose şi guvernul său de umplutură): Ca preşedintele Iohannis să nu-l confirme pe noul premier, iar Dragnea şi cu toţii ciracii lui, inclusiv ţiitoarele aldiste, să poată zbiera în gura mare că asta-i adevărata cauză pentru care năstruşnicul lor program de guvernare n-a fost înfăptuit „la virgulă”!

Fără să tărăgăneze lucrurile, aşa cum este de presupus că în sinea lor au sperat înşişi corifeii acestei neobrăzări politrucianiste (grosul miniştrilor din noul Cabinet, la care s-a adăugat un aiuritor vicepremier fără portofoliu, provin dintre nevrednicii lui Grindeanu), Klaus Iohannis s-a declarat de acord cu toată această făcătură pesedisto-aldistă, după care i-a trimis să guverneze în folosul concetăţenilor şi al ţării, adică să facă taman ceea ce s-au angajat în campania electorală şi după câştigarea alegerilor...

Dar cine este personajul Mihai Tudose? Cu toate că vătaful Dragnea neagă fără prea multă convingere ceea ce se spune chiar în interiorul PSD-ului despre Tudose, cum că acesta în primul rând este securist (dovadă studiile, doftoratul cu cântec, strânsele relaţii cu mari mahări din zona Informaţiilor) şi abia pe urmă un redutabil aflător în treabă într-ale politicii, realitatea este că el astăzi se vede premier, deşi rezultatul evaluării arată că, în calitate de ministru al Economiei în guvernul Grindeanu, n-are nicio realizare!

În concluzie, nu ajunge să ai obraz de toval ca descurcăreţ al familiei sau clanului şi ca desăvârşit necalificat cu rang de ministru, ci trebuie să ai în spate acea forţă antiraţională şi eminamente antisocială, care l-a obligat pe unul dintre  şefii noştri de stat să recunoască la sfârşit de mandat că a fost învins de sistem...

----------------------

Sighetu Marmaţiei

30 iunie 2017 

2. Prin moţiunea de cenzură,/ Dragnea-şi arat-a lui măsură!

Ceea ce se întâmplă astăzi în Partidul Social Democrat (PSD), formaţiunea fesenisto-postcomunistă cu cei mai mulţi membri şi cea mai mare densitate de penali, este în deplină concordanţă cu absurdul omniprezent şi omnipotent din România postdecembristă, un absurd cu atât mai sfidător-triumfător la oraşe şi sate, cu cât caută mai abitir să-şi ascundă hidoasa scăfârlie politică în nisipul mişcător al paradoxurilor. Da, căci nu-i de ici-de colo ca un partid sau o alianţă de guvernământ să-şi dărâme propriul guvern printr-o moţiune de cenzură!

Şi nu orice guvern, ci unul alcătuit de primele capete pătrate ale coaliţiei pesedisto-aldistă (sinistrul tandem Dragnea-Tăriceanu), cu miniştri aleşi pe sprânceana cumetriilor politice şi cu un premier somat să renunţe la şefia Consiliului Judeţean Timiş, pe motiv că în acest mod poate să-şi achite o parte din datoriile faţă de partid. Fireşte, în urmă cu şase luni, Sorin Grindeanu n-avea niciun motiv să nu se supună ordinului primit de la vătaful Dragnea. Dimpotrivă, tot ce mai mişcă-n ţara asta prevestea un succes istoric pentru PSD şi aliaţii săi: scorul zdrobitor obţinut la parlamentare printr-o ofertă electorală plină ochi de promisiuni (vom face, vom drege, vom pune ţara pe picioare...) şi de un patriotism găunos (nu suntem o colonie, România este a românilor), degringolada opoziţiei, „miraculosul” program de guvernare, prin care Dragnea garanta prosperitatea şi fericirea tuturor românilor, în pofida faptului că de la buget s-au alocat pentru investiţii cei mai puţini bani din ultimii 10-15 ani şi, îndeosebi, atenţia ridicol de afectuoasă arătată noului prim ministru de către penalul cuplu Dragnea-Tăriceanu.

Dacă unii dintre români au uitat memorabila scenă în care, aidoma unui copil condus de părinţi la şcoală, micul premier Grindeanu este la propriu dus de mânuţă la noul lui loc de muncă de cei doi părinţi politico-ideologici, atunci poate că-şi amintesc vizita plină de succesuri mediatice, pe care tandra (sic!) pereche pesedistă Dragnea-Grindeanu (în acest caz, termenul „tandră” provine de de la Tanda şi Manda!) au efectuat-o în Statele Unite, cu ocazia înscăunării lui Donald Trump la Casa Albă.

La vremea respectivă, încrezător în steaua lui şi a partidului-stat din care făcea parte, pe Grindeanu nu-l deranja faptul că adevăratul premier nu va fi el, ci Dragnea, adică profund nedemocraticul ipochimen, care - din pricina condamnărilor – nu putea ajunge prim ministru, însă nici vorbă să renunţe la morbida satisfacţie de a trage toate sforile puterii şi de a-i scoate pe alţii vinovaţi pentru neatingerea „la virgulă” a unor obiective fanteziste. Iar când Grindeanu a încercat să-şi ia în serios rolul de premier, Dragnea a interpretat gestul acestuia ca o insubordonare şi ca un atentat la autoritatea sa în declin.

Drept urmare, pentru refacerea autorităţii, a trecut la atac şi, de comun acord cu Tăriceanu, ţiitoarea lui politică, a decis că Grindeanu trebuie înlăturat de la butoanele Executivului, pe motiv că evaluarea făcută Cabinetului ar fi nesatisfăcătoare în ceea ce priveşte gradul de realizare a grosului obiectivelor din program. Atâta doar că evaluarea i-a fost încredinţată lui Darius Vâlcov, un apropiat al lui Dragnea mai mult decât dubios, care-i impută lui Grindeanu idioţenia cu neapropierea de Rusia!

Întrucât Grindeanu a respins acuzaţiile evaluării ca fiind nefondate şi a refuzat să-şi dea demisia atâta timp cât Dragnea nu-şi asumă răspunderea pentru criza creată, tartorul pesedist l-a luat deoparte şi a încercat să-l mituiască: Bine, bine, nu vrei să pleci la Timişoara. Atunci ori te fac vicepremier în noul guvern (vasăzică, Grindeanu nu mai e bun ca prim ministru, însă ca vicepremier ar fi excelent), ori şeful oricărei instituţii, de parcă statul român ar fi o parte din enormele lui proprietăţi nelegiuite.

Cum Grindeanu nu-i nici aşa de acord („Îmi voi da demisia imediat după cea a lui Dragnea!”), iată de ce vătaful de Teleorman se precipită şi de îndată trece la execuţia politică şi publică a rebelului, deja asociat cu Victor Ponta şi cu alţi pesedişti nemulţumiţi de dictatura dragnească: mai întâi, aidoma altor incomozi (ex. Mihai Chirică, primarul Iaşului), este exclus din PSD, apoi vine la rând moţiunea de cenzură.

Toată această tărăşenie de partid, în fond luptă pe viaţă şi pe moarte pentru putere, face dovada clară că fiecare pasăre pe limba ei piere: Posibil ca Grindeanu să fie mătrăşit cu moţiunea de duminică, însă şi zilele de politruc ale lui Dragnea sunt de-acuma numărate...

----------------------

Sighetu Marmaţiei

17 iunie 2017

3. Pentru aleşi şi-al lor comând,/ guvernul are bani oricând...

Deseori stau şi mă gândesc la şansa pe care ne-a dat-o bunul Dumnezeu de a trăi (de parcă nici n-am fi) în făcătura numită democraţie originală, unde totul se petrece ca în lumea nonsensului din poveştile lui Lewis Carroll: cu nelegiuţi care elaborează legi şi oameni vrednici care-şi iau lumea-n cap, cu penali putrezi de bogaţi şi atâţia oameni săraci lipiţi pământului, cu mine declarate nerentabile şi închise, deşi ele conţin aur în stare nativă, cu circa o jumătate de hectar de teren arabil (pământ bun de uns pe pâine!) pe cap de locuitor, dar lăsat în paragină şi deja înstrăinat în proporţie de 50%, pentru ca guvernanţii posdecembrişti să umble cu limba scoasă după împrumuturile din care, pe urmă, vor fi cumpărate peste 60% din alimentele ce ajung pe mesele românilor tot mai apatici, pe scurt, cu-alegători mereu driblaţi de-aleşii lor neruşinaţi.

Dar cum starea asta dezastruoasă de lucruri nu-i o întâmplare, ci reprezintă axioma postdecembrismului antinaţional, este cazul să ne întrebăm: Cât din tragedia noastră revine electoratului şi cât se datorează acelui tainic şi atotputernic sistem mafiot, căruia nici măcar primii oameni în stat n-au izbutit să-i vină de hac? Dimpotrivă, la sfârşitul mandatului, Emil Constantinescu ne spunea cu resemnarea aflătorului în treabă că a fost învins de sistem, iar Traian Băsescu se arăta mulţumit de scorul egal cu acesta, după un „meci” întins pe durata a zece ani!

Nu cumva respectivul sistem este indestructibil întrucât se compune din năravurile fanariote şi din deprinderile balcanice ale tuturor participanţilor la tragicomedia numită politica dâmboviţeană postdecembristă? Căci numai aşa avem explicaţia logică a pretinsului fatalism găzduit în propoziţia limită „La noi nu se mai poate face nimic!”: fie că pe aceste meleaguri şi în aceste triste vremuri pentru ţară şi naţie, demnitatea şi curajul sunt pe cale de dispariţie, fie că, aidoma celor mai mulţi dintre preoţi şi medici, cam toţi aventurierii politici pornesc la drum cu mârşavul gând de a se căpătui, indiferent de mijloacele întrebuinţate (minciună, înşelătorie, linguşeală, ipocrizie, trădare, hoţie), fapt pentru care eventualele rudimente de omenie şi cinste din faza de început nu au nicio şansă în confruntarea directă cu adversari precum „Banii n-au miros” sau „Piară lumea, numai eu să-mi beau în tihnă cafeaua”...

Dar iată cea mai proaspătă sfidare a aleşilor, deopotrivă stângaci, dreptaci şi ambidextri (a se citi traseişti). Fireşte, programul de guvernare Grindragnea este fără cusur (în teorie) şi, potrivit angajamentelor luate de către ipochimenii direct implicaţi, va fi înfăptuit la virgulă (la Sfântul Aşteaptă). Atâta doar, ne înştiinţează cu seninătate dubioasa Lia Olguţa Vasilescu (aia care are dosare pe rol şi recent i-a spus în faţă lui Grindeanu: „Măi pulifrici, aud că spui că mă dai afară din guvern. Vezi să nu zbori tu...”), că nefiind în momentul de faţă şi pe viitor bani la buget pentru căţei, în derularea celebrului program au intervenit câteva mici, dar esenţiale schimbări.

Mai exact, cadrele sanitare şi educatorii, da, vor beneficia de majorări salariale, însă nu de la 1 iulie, cum actualii manevranţi politici au tot clamat în dreapta şi în stânga, ci de la 1 ianuarie 2018. Dar şi atunci doar cu 25%! La urma urmei cu o nimica toată, căci până atunci, fiind întrunite toate condiţiile (investiţii ioc, noi împrumuturi externe pentru consum), nici inflaţia nu va sta cu mâinile în sân.

În schimb, sunt bani la buget pentru toate categoriile penale, respectiv cu acte în regulă, şi mai puţin penale (în devenire) de aleşi: şparlamentari, preşedinţi şi viţeipreşedinţi de Consilii Judeţene, primari, consilieri. Dar o majorare nu oricum, ci cu un mizilic de...100%. Că, de, toată haita asta trebuie să trăiască mai departe ultraporceşte şi, în plus, să-şi recupereze şi marile cheltuieli făcute în campania electorală pentru binele şi fericirea concetăţenilor de partid şi clan. Altminteri, mai mult de la program ei vor lipsi şi vina nu a lor va fi...

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 250 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou