Home Eseu Magdalena ALBU: PLEDOARIE PENTRU CREȘTINISM
Magdalena ALBU: PLEDOARIE PENTRU CREȘTINISM PDF Print E-mail
User Rating: / 2
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 29 December 2017 13:19

(CREȘTINISMUL = AICI ȘI DINCOLO, DIMPREUNĂ...)

Neclintit râul, fără de punți.

Înecații din veac, trestii și nuferi tăcând.

Vânătă pielea apei. Aici Dumnezeu

Niciodată n-a coborât. ”

(BANCHETUL ÎN DOI - Sonetul LXXXI, fragment)

RADU CÂRNECI

Astăzi, religia creștină se află la o mare răscruce de drumuri, de unde se poate înălța ori se poate pierde. Depinde cum luptă pentru a-și defini cu sinceritate și coerență miezul adânc al propriei filozofii interioare și imaginea. Însă nu despre acea imagine de tip pr-istic vorbim noi aici, ci despre o radiografie exactă de sine, o poză amplă, nefardată cu intenție, dar catalizatoare prin însăși intensitatea Verbului de Lumină transmis către umanitate. Căci astăzi, într-o lume care nu te invită ostentativ decât la decadență și puternic frig existențial, creștinismul, prin oferta sa largă de atribute (re)umanizante și (re)umanizatoare, produce o cantitate infinită de Lumină în stare să dezghețe și să lămurească cele mai intransigente și înțepenite conștiințe și inimi.

         În creștinism, poți să stai, clipă de clipă, ochi în ochi, cu oricare dintre cele două lumi. Nici Aproapele (Aici) și nici Departele (Dincolo) nu te vor refuza vreodată. Ai de-a face, în mod direct, cu o permanentă invitație la cercetare practică a universurilor lui Dumnezeu. Și asta se întâmplă deoarece creștinismul reprezintă o veritabilă știință exactă, o matematică bine fundamentată biblic a celor două tipuri de realitate în care Ființa umană, iată, sălășluiește. Aici și Dincolo se întrepătrund continuu și tainic în interiorul filozofiei creștine printr-un lanț generațional căruia nu i se poate stabili, deocamdată, cu certitudine, o anumită dată de naștere. Se poate vorbi, desigur, la nivel scripturistic, de o creație primară a divinității, de un Adam și de o Evă, protopărinții care au asigurat, practic, startul lungului șir biologic uman de până acum. În timp, se vor lămuri, însă, multe dintre aceste necunoscute de moment, fapt care va consolida ori, dimpotrivă, va detrona o serie de borne considerate multă vreme drept cadre fixe în sfera gândirii omenești.     

Creștinismul nu este o scoatere ori o propunere de dezertare - condiționată sau nu - din timpul fizic, strict teluric, liniar, în cel al eternității divine, al atemporalului increat, să-l numim, ci o aducere dimpreună a două elemente fundamentale pentru Ființa umană: Aici și Dincolo, văzute ca o prelungire unidirecțională a rostuirii primului în celălalt, o îmbinare absolut necesară, prin intermediul morții biologice, între două lumi complet diferite ca alcătuire și mod de organizare concretă. Tendința de adverbializare a ambelor universuri suplinește, în mare parte, cunoașterea și necunoașterea, la un loc, a parametrilor definitorii ai acestora, dar și dorința de completitudine semantică și de așezare a acestor locuri geometrice precise într-o dimensiune globală, totalizatoare a ceea ce presupune fiecare dintre ele în parte.

Creștinismul, prin forța lui lăuntrică, anulează complet, din punct de vedere fizic și semantic, întunericul. Practic, îi deparametrizează geometria alcătuitoare, împrăștiindu-i definitiv particulele elementare, tot așa precum vântul spulberă cu putere, de colo până colo, cristalele nisipului din deșert. Necreștinii (îi încadrez în această denumire pe cei de alte confesiuni și pe atei), prin apartenența lor la diferite segmente religioase sau la calea unisensuală, dar destul de ofertantă, până la urmă, în sinea ei, dacă ne gândim bine, deși pare de-a dreptul paradoxal, a ateismului practicant, au foarte multe de pierdut prin necunoașterea pârghiilor de analiză christice. De ce spun acest lucru? Fiindcă - și fac aici conexiunea cu  ceea ce afirmam la începutul textului - nu au posibilitatea de a vedea și compara, ca într-o operă filmică bine realizată, cadre cinematografice diferite, unghiuri vizuale multiple, tonalități aparte de voce, care, laolaltă, pot construi, într-o fracțiune de secundă, sau pot face să expoldeze, iluminatoriu, sensuri. Pierd mult, practic, pierd tot acești oameni, tocmai pentru că nu au descoperit modul cum să-și aproprieze legătura dintre cele două lumi - propriile lor lumi, până la urmă, căci Aici și Dincolo sunt caracteristicile funciare ale oricărei ființe de pe acest pământ, indiferent de borna kilometrică ori (a)spirituală a Pământului la care ea există.

         Dar poate că unora nu le place să cerceteze, să compare, să observe și să înțeleagă legăturile vizibile și invizibile ale și dintre cele două universuri cognoscibile (cognoscibile, evident, în măsura în care este realizabil, momentan, acest lucru) sau poate că nu li s-a oferit niciodată șansa de a experia, cu niciun chip, așa ceva. E-adevărat că, parcurgând cu privirea epocile știute ale istoriei lumii, se observă cu rapiditate faptul că multe dintre ele și-au limitat câmpul vizual numai asupra laturii materiale, o latură, sigur, cu importanța ei relevantă, însă restrictivă, extrem de restrictivă asupra cadrului complet, în care trebuie analizat parcursul ființial și post-ființial al persoanei în spațiul său de Aici și, ulterior, în cel de Dincolo. Or, creștinismul dă la o parte, prin intermediul gândirii christice, acest strat impenetrabil, acest ”hardpan” de puternică autolimitare umană (autolimitare născută din nimic altceva decât din îndelung cultivata, din păcate, ignoranță individuală și colectivă), propunând deschiderea spre cunoaștere, spre explorare a universului fizic și a celui metafizic într-o cheie care apropie totalmente Omul de Lumină. Cel mai bun exemplu în contextul de față sunt viețile sfinților, cu suma lor de experiențe personale unice cu tot, însă având același numitor comun - cunoașterea adevărată a celor două tipuri de realitate prin credință.         

Pentru mine, creștinismul este egal cu Aici și Dincolo aduse dimpreună. Iar această aducere dimpreună, existentă, iată, în cadrul generoasei respirații cristianice, mi se pare una dintre laturile fundamentale, care ar trebui tratate, lăsând la o parte toate afinitățile personale, cu deosebită atenție și responsabilitate. Nașterea, viețuirea și moartea în planul teluric nu sunt, de fapt, decât cel mai interesant mod de pregătire pentru o etapă ulterioară, căreia nu îi deținem secretele încă, decât parțial. Sfinții au antevăzut, însă, aceste nivele postexistențiale și au mers, cu toate riscurile la care s-au expus în viața de Aici, până la capăt, martirajul lor nefiind altceva decât înțelegerea deplină a Adevărului primordial și trecerea personală, cu demnitate, în cealaltă dimensiune a Universului divin, nerenunțând cu niciun chip la Iubirea pentru Dumnezeu în favoarea relativelor precepte ori efemerelor onoruri lumești.

         Sigur că mercantilizarea excesivă a lumii postmoderne și transformarea voită a Omului din Ființă în obiect vandabil - o altă formă de sclavie generalizată - a produs o devalorizare forțată a efortului de cunoaștere și a sarcinii sacrificiale specifice sfinților martiri ai creștinătății din toate secolele de după venirea lui Iisus încoace. Ceea ce a pierdut în mod evident, sub raport calitativ, întreaga omenire, în cele două milenii de istorie postchristică, prin neacceptarea globală a formulei religioase creștine, a fost, repet acest lucru, cunoașterea amănunțită a verbului fundamental ”a via”, cu toată semantica lui caracteristică cu tot. Una de tip științific, așa cum spuneam într-un paragraf anterior, nu una fantasmagorică, nefondată pe nimic interesant. Dacă vreți, cea mai bună enciclopedie a lumii este Biblia însăși. În ea găsești, în măsura în care poți desluși de unul singur, integrala răspunsurilor la absolut tot ceea ce se vede și ceea ce nu se vede, dar se leagă cu fire puternice de sfera palpabilă a concretului existențial.

         Creștinismul este, de asemeni, o invitație directă la înalta umanitate, dar și o privare de la a experia decadența abjectă, ce coboară întotdeauna spiritul Ființei pe frecvența joasă a ne-luminii. Frumusețea lui constă și în libertatea pe care ți-o acordă în a desluși, asemeni unui eremit, în propria-ți singurătate, cărarea potrivită și adevărul suprem. Nu este o religie a încorsetărilor de tot felul și a extirpării posibilității de a analiza un subiect anume pe felurite căi, iar bucuria finală pe care ajungi să o simți când ai descoperit miezul real al problemei analizate este ca o eliberare personală din chingile limitării personale și ale incapacității de înaintevedere, în timp util, a adevărului unic. Fiindcă a sălășlui cu spiritul și conștiința proprie pe verticala infinită a creștinismului viguros e totuna cu a-ți trăi în libertate totală trecerea prin spațiul orizontal al Pământului, indiferent de jugul parametrizării socio-politice de circumstanță. Trei exemple elocvente pentru omenire de individualități neinfluențabile în alegerea drumului propriu către adevăr sunt: Sfânta Mare Muceniță Ecaterina, Sfânta Mironosiță, întocmai cu Apostolii, Maria-Magdalena și Sfântul Arhidiacon Ștefan, modele reprezentative ale creștinătății, spirite revoluționare în timpul viețuirii lor telurice, căutătoare veritabile și constante ale Dumnezeului unic, considerat Viață și, deopotrivă, destin, pentru care au avut atât de mult de pătimit.    

Există instanțe ideologice care nu mai doresc să mai audă vorbindu-se despre Dumnezeu, dar nici de noțiunea însăși de ființă și de realitate. Este vorba de a face să triumfe o lume în care totul va fi construit, decretat, și, de la un punct încolo, inventat de tehnologie.", spunea Betrand Vergely. Și tot același renumit filozof francez mai adăuga: "Cred că există o dorință de a modifica radical datele ființei umane, debarasând-o nu numai noțiunea de Dumnezeu (un cuvânt blamat și interzis în țara noastră), ci și de noțiunea însăși de realitate, de dat al realității, de natură, pe care dorim să o excludem, pentru a o înlocui cu o idee pur constructivistă. Esența acestui proiect este totalitară.Sper ca religia creștină să nu facă absolut niciun pact compromițător cu postmodernitatea și tarele ei contorsionante și să înainteze în timpul viitor, cu fruntea către înălțimi, oricât i-ar fi de greu, așa cum a făcut-o de două mii de ani încoace. Căci totalitarismele de tot felul pot fi învinse întotdeauna numai prin răbdare și înțelepciune. Iar filmul istoriei de până acum a demonstrat-o, deja, din plin.

Creștinismul înseamnă respirație individuală și, în același timp, colectivă, sprijin, mod de a fi, bucurie, viață. Întreg lanțul spiritelor de tip sacrificial, care au construit, prin martirajul lor cunoscut, Biserica lui Christos, a născut și naște, ev după ev, un flux continuu de metacomunicare, prin intermediul rugăciunii intense și al gândului îndreptat constant către dumnezeire. Fără a fi cu niciun chip mistici, trebuie spus că, în cel mai mare necaz, prin cea mai mică fărâmă de credință, se poate vedea în mod concret mâna divinității acționând, într-un fel sau altul, asupra Ființei umane.

   Ideologiile diverse care s-au abătut asupra omenirii nu au încercat și nu vor încerca și de acum înainte altceva decât să extirpe sub o formă sau alta religiile lumii, inclusiv creștinismul, bineînțeles, fiindcă ele, ideologiile respective, au drept țel unic anularea definitivă a libertății umane, conștiente fiind de faptul că oricare dintre marile canale religioase tocmai asta încearcă să ofere omului - libertatea Sinelui propriu, înțelegerea profundă și corectă a principiilor existențiale, neacceptarea lanțurilor sclaviei de toate felurile a persoanei și, prin urmare, trăirea interioară și exterioară a Ființei la un nivel superior - cel al demnității ei caracteristice. În acest sens, secularizarea, născută de către demonul, cum altfel, decât negru al postmodernității, a luat constant în derâdere preceptele funciare ale vierii reale a omenirii pe verticala lui Dumnezeu, golind de duh sau, cu alte cuvinte, aspiritualizând fiecare entitate umană în parte, prin mutarea centrului de greutate a gândirii și acțiunii sale strict pe dimensiunea materialității dominante și a satisfacerii exclusive a nevoilor inferioare trupești. Or, aceste linii totalmente reducționiste țin umanitatea poziționată permanent numai pe nivelul cel mai de jos al viețuirii sale pământene, Omul fiind obligat să devină, în contextul actual, o simplă mașinărie perfect angrenată circuitului consumerist atât de agresiv.

Dacă prejudecata reprezintă o formă evidentă de autolimitare a omului contemporan, creștinismul în sine este aidoma unei flori, care are înțelepciunea, indiferent de locul unde se află - fie în mijlocul, fie la marginea deșertului ori a unui câmp de flori sau de buruieni -, de a înflori la fel de frumos pentru cel care îi admiră, în voie și cu nesaț, estetica. Cred cu tărie că forța creștinismului - ca și a oricărei alte mari religii a Pământului - nu va fi învinsă sub nicio formă decât dacă, într-un anumit moment ”z” al istoriei, se va accepta compromisul încheierii (din diverse rațiuni păguboase: pseudo-supraviețuire conjuncturală, neputința de a-și mai putea defini în mod convingător identitatea în fața mulțimii ș.a.m.d.) pactului abject cu întunericul lui Baphomet, călcându-se în picioare, astfel, volițional, milenii întregi de suferință și martiraj. ”Mi-e frig. Din ce în ce mai frig. / Mi-e-ntuneric; sau poate la mijloc nu e / decât un soi de aspră lumină fără de nume...” (”Puterea neagră”, Aura Christi) - sunt versuri care sper ca să nu-și mute niciodată sensul de pe hârtia cărții în realitate, fiindcă, în acel moment, ne-lumina va ajunge să acopere definitiv ochii și sufletul îndelung încercat al lumii, zăvorându-le lui Aici și lui Dincolo, pentru totdeauna, rostul complet și sensurile.

P.S.

Închin această scurtă pledoarie pentru creștinism (în mod deosebit, pentru Ortodoxie) regretatei mele Mame, Crețu Maria-Rodica, un spirit extrem de chinuit prin boală (cu Voia lui Dumnezeu, poate și mântuit prin ea), însă cu adevărat credincios și plin de Lumină în esența sa.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 486 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 235 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou