Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
DUMNEZEU (Material scris de Sorin Cerin) PDF Print E-mail
User Rating: / 4
PoorBest 
Written by Adina Vasiliu   
Wednesday, 03 March 2010 12:27

Dumnezeu nu poate lipsi din sufletul unui om care iubeşte fiindcă iubirea este Dumnezeu.

 

A te ruga Lui Dumnezeu este la fel cu faptul de a te ruga iubirii.Diferenţa constă în localizare. Dumnezeu va fi mereu cel care veghează iubirea din noi,pe când iubirea aceea care îl va avea pe Dumnezeu unicul său reper.

 

Dumnezeu este Totul, dar în primul rând un Tot al neînţelesului din Om.

 

Dumnezeu nu se justifică pentru nimic din ce se întâmplă în această lume uneori odioasă,tocmai fiindcă Dumnezeu este justificarea în sine.

 

Dumnezeu nu poate conversa cu nimeni fiind un singur cuvânt şi anume: iubire.

 

Dumnezeu nu poate fi găsit decât în sinele nostru care îl caută.

 

Dumnezeu este cea mai mare căutare  a sinelui nostru care de altfel face parte din El.

 

Dumnezeu este atunci când regăsim în propriul nostru Eu străinul din noi.

 

Dumnezeu este muntele al cărui vârf se pierde în infinit.Dacă ar fi văzut vreodată ar dispare complet.

 

Dumnezeu este marea revelaţie care cântăreşte enigma iubirii fără a şti vreodată greutatea ei.

 

Dumnezeu este  cerul al cărui nori nu pot acoperi niciodată Lumina Sa Divină.

 

Dumnezeu este necuprinsul ţinut în palmele sufletului.

 

Dumnezeu este cuvântul care spune infinit mai mult decât întreg limbajul cunoscut vreodată.

 

Dumnezeu este marele suspin al acestei Existenţe care oricât de mult se străduieşte nu poate fi niciodată perfectă.

 

Dumnezeu este perfecţiunea din oceanul imperfecţiunii în care înnotăm de la naşterea morţii spre moartea morţii.

 

Dumnezeu este mai mult decât poate fi un infinit şi mai puţin decât poate fi un finit.

 

Dumnezeu există peste tot dar de găsit nu îl vom putea afla niciodată,fiind mereu ceea ce vrem mai mult atât de la noi cât şi de la existenţă.

 

Dumnezeu nu este un subiect anume fiind peste tot ceea ce putem noi cataloga astfel.Este o stare de fapt.

 

Dumnezeu este cea mai importantă amintire a omului:aceea de a fi!

 

Dumnezeu este eternul punct circumscris într-un cerc care are o infinitate de puncte.Adică finitul şi infinitul. Prin punct este finit iar prin infinitatea de puncte redevine finit atunci când cercul se închide. Astfel  Dumnezeu este finitul ce include infinitul care redevine finit prin cerc.

 

Dumnezeu va fi mereu ploaia ce va uda existenţa cu noi stele ale infinitului.

 

Dumnezeu este  marea revelaţie a evenimentului primordial ce apare ca o lipsă din semantic,semiotic şi asemiotic.

 

Dumnezeu este  iubirea reflectată în oglinda cunoaşterii alături de creaţie.

 

Dumnezeu  este faţa adevărată a Destinului,unică Întâmplare Întâmplătoare,pe când Destinul este imaginea Lui Dumnezeu,a acestei Întâmplări Întâmplătoare.

 

Cea mai mare aburditate ar fi ca  până şi Dumnezeu să se roage.

 

Fără Dumnezeu întreaga existenţă ar fi debusolată.

 

Dumnezeul Primordial nu poate fi creat,devansând Cuvântul Matrice al Creaţiei,prin propria Sa primordialitate.

 

Dumnezeu este unic întâmplător ,este evenimentul primordial  produs de infinitul regăsit în finit pentru a redeveni infinit.

 

Evenimentul Primordial - Dumnezeu, este prima devenire din aura Totului care şi-a găsit întreaga sa infinitate în infinitatea de puncte incluse într-un cerc devenit finit deci: punct.

 

Dumnezeu este punctul care determină atât finitul cât şi infinitul dintr-un cerc.

 

Dumnezeu este cuvânt iar noi facem parte din sinele său.

 

Ce a fost Evenimentul Primordial – Dumnezeu?A fost prima memorare a eternităţii prin care s-a născut finitul.A fost Gândul Primordial.

 

Doar finitul se naşte, nu şi infinitul.

 

Cum s-a produs prima memorare a eternităţii, Evenimentul Primordial - Dumnezeu? Ce a închis cercul infinitului spre a defini punctul? Răspunsul este:Unicitatea.Infinitul este unic,şi astfel unicul devine memorat ca atare de finit.

 

Dumnezeu îţi devine mai apropiat abia acolo unde libertatea sinelui tău e constrânsă,pe când iubirea Lui doar acolo unde te poţi simţi liber cu adevărat.

 

Dumnezeu există doar în funcţie de libertatea sinelui tău.

 

Atunci când Dumnezeu deschide poarta sinelui tău te lasă să-L vezi cu ochii simţirii.

 

Nu-L vei putea găsi niciodată pe Dumnezeu dacă nu te vei simţi cu adevărat liber indiferent de încercările la care eşti supus.

 

Frumuseţea Lui Dumnezeu constă în libertatea pe care reuşeşti să ţi-o regăseşti în această lume a suferinţei.

 

De mult mai multe ori frumuseţea Lui Dumnezeu constă în suferinţă decât în fericire.De aceea Dumnezeu te ajută să treci peste necazuri.

 

Dumnezeu nu va dormi niciodată somnul pe care îl visezi tu în această viaţă.Deci fă o diferenţă între tine şi Dumnezeu.

 

Cu toţii căutăm fericirea de a fi ajutaţi de Dumnezeu, neştiind că se află numai în noi şi nicăieri în altă parte.

 

Să nu-L cauţi pe Dumnezeu în pustiul din tine fiindcă nu-L vei găsi niciodată.Aminteşte-ţi că Dumnezeu este partea cea mai de preţ a ta.De aceea caută-L mereu în tot ce poate fi mai bun în fiinţa ta.

 

Mulţi vor să-L asculte pe Dumnezeu în propriile lor legi şi reguli, alţii în şuierul vântului, alţii în rugăciunile sau prosternările lor,dar Dumnezeu nu poate fi auzit decât în tăcerea cea mai adâncă din tine,unde-ţi va răspunde cu o altă tăcere şi mai adâncă.

 

De ce vrei să-L cunoşti pe Dumnezeu?Fericirea îşi are originea în suferinţă iar Dumnezeu în durerea din tine.

 

Poate fi Dumnezeu mai bun decât tot ce consideri tu că poate fi mai bun?Da!Dar fereşte-te de ceea ce poate fi astfel fiindcă înseamnă că poate fi şi mai rău decât orice rău cunoşti tu.

 

Dumnezeu are nevoie de ruga omului doar în măsura în care omul îl simte astfel mai aproape pe Dumnezeu.

 

Fericiţi cei care se simt atât de liberi faţă de sinele lor încât să-L poată întâlni pe Dumnezeu.

 

Dumnezeu este acel străin etern din sufletul fiecărui om.Îl vei descoperi abia atunci când vei alunga străinul din tine.

 

Dumnezeu este singurul care s-a născut determinând finitul din infinit,prin propria Sa unicitate ce a devenit Eveniment Primordial şi conştiinţă de sine datorită eternei lipse din infinit.

 

Nimic nu ar fi putut exista fără Dumnezeu fiindcă Dumnezeu este Totul.

 

Paradoxal cel mai mare, dar şi cel mai mic număr este Unu, din întreaga numerologie,fiindcă infinitul şi Dumnezeu nu pot fi decât Unul singur.

 

Dumnezeu este făuritorul întregii legităţi a Totului.Fără legitatea de a fi eterna lipsă a finitului din infinit,Totul nu ar mai avea nici un sens,iar Dumnezeu ar dispare fiind întocmai sensul Totului.

 

Chiar şi cei fără de Dumnezeu sunt parte din Dumnezeu.

Nu există Dumnezeu bun sau rău,ci doar Dumnezeu în care se poate regăsi sinele omului sau nu.

 

Dumnezeu este eternitatea ce a ales finitul pentru a gândi.

 

Alături de Dumnezeu înseamnă mai aproape de tine.

 

Primindu-L pe Dumnezeu în tine te înprieteneşti cu străinul din tine.

 

Nu uita,Dumnezeu nu-ţi cere să te supui nici unui ritual anume,ci doar modului cum înţelegi tu propria ta libertate.

 

Te poţi simţi mai liber şi implicit mai aproape de Dumnezeu chiar şi sub cele mai ferecate lacăte ale suferinţei,sau cât se poate de încorsetat în cele mai luxoase palate.Totul depinde de modul cum îţi înţelegi propriul tău Eu atunci când îi vorbeşti de Dumnezeu.

 

A te ascunde de Dumnezeu este la fel ca şi cum te-ai ascunde de tine însuţi.

 

Nimeni nu poate fi fericit fără Dumnezeu fiindcă devine sclavul  ţărânii din el.

 

A sta aproape de Dumnezeu este ca şi cum ai fi aproape de tine.

 

A-L linguşi pe Dumnezeu este ca şi cum te-ai minţi pe tine.Nu uita: Dumnezeu este mai înainte de toate în tine.

 

Niciodată nu vei putea înţelege faţa Lui Dumnezeu dacă nu-ţi vei înţelege propriul tău Destin.Aceasta este faţa Lui Dumnezeu pentru tine.

 

Dumnezeu nu va alerga niciodată de tine dacă  vei înţelege că sensul vieţii constă în moarte şi întreaga suferinţă a lumii este o deşertăciune.

 

Poate fi Dumnezeu opus acestei lumi pe care a gândit-o? Nu, fiindcă este propria sa imagine.Da, fiindcă aceasta este o iluzie.

 

Care este sensul iluziei acestei lumi dată de Dumnezeu?Moartea.

 

Să fie faţa Lui Dumnezeu realitate în moarte precum este iluzie în viaţă? Da! Doar viaţa se pierde în mrejele iluziei nu şi moartea care devine unica realitate a acestei iluzii.

 

Niciodată în viaţă nu vei putea fi total alături de Dumnezeu fiindcă ar însemna să înlături vălul Iluziei Vieţii şi să te sinucizi.

 

Dumnezeu a lăsat acest vis al vieţii pentru a ne putea trezi în eternitatea morţii de unde să memorăm existenţa alături de Dumnezeu.

 

Dragostea de Dumnezeu survine din necesitatea omului de a se regăsi pe sine.

 

Este o mare diferenţă între Dumnezeul omului şi Dumnezeul Primordial sau Evenimentul Primordial.Primul se regăseşte în şi prin om iar cel de al doilea transcede mereu dincolo de om.

 

Cum universul uman înseamnă cunoaşterea lui,universul deistic înseamnă iubirea lui.

 

Oare cum ar arăta lumea fără de iubire,fără de Dumnezeu? Simplu, ar fi o lume fără de suflete.

 

Sunt conştient, deci gândesc prin Dumnezeu!

 

Dumnezeu este eternitatea fiecărei clipe prin care trecem.

 

Dumnezeu s-a născut din dor, din propria sa lipsă din neant.

 

Dumnezeul nostru poate fi definit ca fiind dorul din iubire.De câte ori ne e dor iubind îl regăsim pe Dumnezeu în noi.

 
« StartPrev15301153021530315304153051530615307153081530915310NextEnd »

Page 15303 of 15869

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 351 guests and 2 members online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 429 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou