Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
Iubirea mecanică PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Daniel Vasile   
Saturday, 09 January 2010 15:37

Tic-tac, tic-tac, tic-tac.

Peste două minute ceasul se va trezi şi va începe să sune. De fiecare dată face prea mult zgomot. Îl aştept în tăcere.

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Oare o mai fi timp pentru un ultim vis?

Se făcea că mintea mea era precum o cuşcă şi eu priveam viaţa printre gratiile ei. Afară erau soarele şi marea, afară era iubirea. Şi gratiile erau oameni.

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Şi fiecare om avea cuşca lui, şi gratiile sale erau tot oameni. Mulţi oameni.

Strângeam gratiile în mâini, le împingeam, încercam să le desfac, să trec printre ele. Trebuia să ies, să ajung afară, să respir. Oamenii se depărtau şi ajungeam în alte cuşti. Afară erau mereu soarele şi marea.

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Mergeam printre gratii, păşind pe nisip. După un timp, am ajuns pe un drum larg. Nu eram singur. Treceau pe lângă mine mii de sclavi, purtând sarcini grele. Şi ei erau tot gratii. De deasupra lor, le şfichiuia trupurile, în răstimpuri, un bici. Pe spinările şi umerii lor istoviţi se prelingeau dâre calde de sânge. Şi praful se lipea de părul şi de sângele lor.

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Mergeam şi eu pe acest drum, printre gratii. Din când în când, biciul mai însemna spinările oamenilor cu alte dâre. Vaietele lor nu mai conteneau, auzindu-se până în depărtări. La marginea drumului, un bătrân se prăbuşise cu sarcina lui. Zăcea apatic lângă ea, cu umerii încovoiaţi şi capul plecat. Biciul îl cruţase. Oricum, avea să moară în curând.

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. M-am oprit lângă el.

– Bătrâne, unde mergem?

Nu şi-a ridicat capul.

– Construim un pod, să ajungem la fericire. Toţi cărăm câte o sarcină grea. Zilele m-au ostenit, acum, ia-o tu şi pe a mea şi am să pot muri.

A întins mâna şi mi-a dat legăturile sale. Le-am luat. Atunci am simţit pentru prima oară biciul şi sângele meu a început să curgă. Sarcina era greu de purtat. În urma mea, bătrânul murise.

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Mi se părea că am străbătut aşa o veşnicie. Drumul nu se mai termina. Praful mi se îngroşase în păr şi mi se lipise de sânge. Gratiile se strângeau în jurul meu. Vaietele lor umpleau depărtările. Sarcina era tot mai greu de purtat. Mergeam mereu. Şi eu încărunţisem.

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Palmele mele erau aspre precum scoarţa de copac. Umerii mei erau acum slăbiţi. Zilele treceau tot mai greu şi biciul şfichiuia deasupra noastră. Afară erau soarele şi marea, afară era iubirea. Eram tot mai bătrân. Am să mă prăbuşesc şi eu în curând.

Tic-tac, tic-tac, tic-tac. Stau în ţărână cu capul plecat şi umerii încovoiaţi. Biciul m-a cruţat în sfârşit. Oricum, voi muri în curând. Din mulţimea de gratii, dintre vaietele lor, se apropie de mine un tânăr. Biciul nu l-a atins încă. Şovăind, mă întreabă:

– Unde mergem, bătrâne?

Nu-mi pot ridica capul către el.

– Pleacă acum, tinere! Du-te de pe acest drum.

Nu pare să mă înţeleagă. El dispare, încet, în mulţimea de sclavi. Gratiile îl poartă mai departe.

Tic-tac, tic... Ceasul nu sună. Am uitat să îl întorc. Timpul s-a oprit. Pe mine cine mă va trezi?

 

 

 
« StartPrev15301153021530315304153051530615307153081530915310NextEnd »

Page 15305 of 15341

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 443 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 235 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou