Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
EPIGRAME DE ION LUCA CARAGIALE PDF Print E-mail
Written by Gabriela Genţiana Groza   
Monday, 08 February 2010 08:45

EPIGRAME DE ION LUCA CARAGIALE

Scriitor clasic român (1852-1912), dramaturg, prozator şi publicist, descendent dintr-o familie de actori,Ion Luca Caragiale şi-a făcut debutul la revista umoristică „Ghimpele'' în 1873, la 21 de ani. A scos apoi el însuşi revista ,,Claponul'' în 1877 şi „Calendarul Claponului'' în acelaşi an, importante pentru formarea talentului său de scriitor satiric. În 1901 a editat revista de satiră socială „Moftul Român''. Este cel mai de seamă autor de comedii de moravuri şi de caracter din literatura română. Creaţia lui se distinge prin caracterul ei popular, prin fineţea, precizia şi profunzimea observaţiei şi analizei psihologice. Foloseşte bogate resurse ale comicului de situaţie şi de limbaj, provocând în mod firesc râsul irezistibil. Caragiale a ridicat comedia şi schiţa umoristică românească la valoarea marilor opere satirice ae literaturii mondiale. Scrie şi epigrame în care satirizează vicii ale contemporanilor. Astfel sunt următoarele:

 

UNUI SENATOR

Cănit? Şi crezi că ăsta-i chipul

Să-ntinereşti în adevăr?

Ca Venerii să-i fii discipul

Mai va ceva pe lângă păr!

 

 

UNUI CLUBMAN

 

La cărţi, cu-un as eşti asasin

„Cu spada-n luptă, spadasin;''

Dar fără spadă, fără as,

Tu singur spune: ce-ai rămas?

 

(Moftul Român, 24 iunie 1901)

 

 

Pentru ca mai apoi, în „Convorbiri  critice" din 15 decembrie 1908 să publice alte două catrene satirice:

 

Doamna cu evantai

Pe canapeaua elegantă

Se-ntinde doamna nonşalantă

Şi cu-n papyrus se evantă

De atmosfera ambiantă.

 

 

FĂT FRUMOS CU MOŢ ÎN FRUNTE

 

Zi că-i dragoste şi pace!

Te-a vrăjit Atât ţi-a fost:

Din pocit, frumos îţi face,

Şi deştept din ăl mai prost.

 

Cu acelaşi talent compune epigrame care au şi astăzi efect atât prin comicul situaţiei, cât mai ales prin mesajul mereu actual:

 

UN POET LIRIC

 

Mă-ntrebaşi ieri:- Genul liric

Pe ce poţi să-l recunoşti?

Între tine şi-ntre dânsul

Sunt mai mult de zece poşti!

 

 

UNUI POETASTRU

 

--Tânărul X..., are darul

De-a scrie-n poezie.

--Dar carte ceva ştie?

--A-nvăţat abecedarul!

 

 

Sărăcia intelectuală  a unora care se cred inteligenţi, superior dotaţi intelectual, fără să o dovedească prin ceea ce realizează de fapt, e reliefată în epigrama:

UNUI FILOSOF PLEŞUV

 

Măiastră-i natura! În veci nu greşeşte,

Ci toate le pune la loc potrivit:

Deasupra o lună, sub care domneşte

O noapte adâncă şi fără sfârşit.

 

Satirele scrise cu răutate de vreun scriitor al vremii îi inspiră următoarea epigramă:

 

UNUI SATIRIC VIOLENT

 

Ai dreptate, lumea este

Putredă până la oase.

D-aia cruntele-ţi satire

Sunt aşa de viermănoase.

 

Pentru ca unuia care „uită'' să-şi plătească datoria să-i dedice un catren antologic:

 

UNUI DATORNIC

 

Pentru-o datorie veche

Eşti fudul de o ureche;

Pentru-o datorie nouă

Eşti fudul de amândouă.

 

Cu un săltăreţ joc de cuvinte, creionează cu talent o „,istorică pereche'' cum o defineşte autorul:

 

DOI ACADEMICIENI

 

Aşa prieteni zic şi eu!

Ce legătură veche!

Ureche jură-ntr-un Hăsdeu,

Hăsdeu într-o Ureche.

 

 

Un delicat madrigal îl arată pe marele scriitor plin de afectivitate:

 

UNEI COPILE

 

Când erai micuţă-n şcoală

Mi-era drag să fiu şcolar;

Azi, când tobă sunt de carte,

Azi, m-aş prinde toboşar!

 

***

POLEMICA ÎN EPIGRAME

 

În revista satirică ,,Moftul Român'' din 8 aprilie 1902, I. L. Caragiale publică un pamflet în care îl ridiculizează  pe A. C. Cuza, profesor de economie politică la Universitatea din Iaşi, politician şi ministru în guvernul Goga. Autorul porneşte de la o epigramă compusă de Dimitrie Teleor poreclit între prieteni Teleor Ţaţa „pentru limba lui prea înţepătoare'', lângă care apare o altă epigramă compusă de „Domnul Cuza':

 

TELEOR ŢAŢA: „E lucru natural,/ Iubitul meu amic,/ Cu cât te-nalţi mai sus/ Cu-atât te văz mai mic.

 

CARAGIALE: DOMNUL CUZA

 

Te-ai înălţat atât de sus,

Iubitul meu amic,

Încât să nu te miri de-mi pari

De jos, atât de mic.

 

Cele două epigrame foarte asemănătoare, îi permit scriitorului un pretext pentru satiră. Urmează versuri mai mult sau mai puţin răutăcioase la adresa Ţaţei, sub forma unei imaginare corespondenţe cu cititorii revistei: „Precum scânteia licăreşte/ De zgândăreşti o leacă spuza/ Oricine -ar zgândări găseşte/ Sub Teleor pe A. C. Cuza.'' sau: „Teleor, dragă Ţăţică,/ Te prinsei, mânca-ţi-ai muza,/ Şi nu cu ocaua mică,/ Ci cu ocaua lui Cuza.''

 

„Cititorii noştri, spune autorul, ştiu ce nenorocire literară s-a întâmplat din cauza ignoranţei mele în materie de istorie literară. Am primit de bună credinţă de la amicul meu Teleor, ca a dumisale proprie, originală şi inedită o epigramă, pe care D-l Cuza o publicase demult şi care se găseşte în toate antologiile didactice. Dar asta n-a fost destul; căci iată tot amicul meu Teleor s-a supărat de asta. În două numere consecutive ale ,,Secolului XX'' se leagă de mine:

 

LUI I. L .CARAGIALE

 

Şi după ce pe la Regie

Fuseşi atâta timp mai mare,

Este păcat să-ţi zică lumea,

Că n-ai şi tu niţică sare.

 

P-cest „Moft Român'' ce-odată

Făcea onoare ăstei naţii,

A început de la o vreme,

Să-l redacteze abonaţii.

 

Şi a doua zi una şi mai răutăcioasă:

 

TOT LUI I. L. CARAGIALE

 

Ai fost funcţionar cinstit

Tu, la Regie cât îmi pare,

Căci văd că nu ai profitat

Nici de tutun şi nici de sare.

 

„Cu toată mâhnirea ce simt că amicul meu nu-mi găseşte nici un pic de sare, tot am o mângâiere văzându-l cum recunoaşte că am fost cinstit şi n-am profitat de sare străină... Ca semn de recunoştinţă, dar, mă simt dator a-i dedica aceste:

 

EPIGRAME LUI TELEOR

 

Că n-am destulă sare-a mea,

Te rog amice-a mă s'Cuza;

Dar c-aş fura-o altuia,

Nu cred că poţi a m-A-Cuza.

 

ACELUIAŞI TELEOR

 

Nu zic, poate că n-am haz,

Dar, te rog, admite-mi scuza,

Scumpe-amice:-n orice caz,

Eu sunt eu şi --nu sunt Cuza.”

 

(,,Moftul Român, 15. apr. 1901)

 

În aceiaşi notă satirică, în Moftul Român nr.4 din 1902, I.L.Caragiale consemnează din nou acte ale ,,procesului literar'' sub titlul ,,Cazu-Cuza".

 

Bibliografie:

 

Citatepedia.Ro

Wikisource--Epigrame de Caragiale

Dicţionar Enciclopedic Român

 

***

 

Şi o epigramă de-a mea,

 

POLITICIENILOR

 

Se ruga un bătrânel:

„Doamne, fă-i un pic mai buni..."

Şi aude-o voce el:

„S-a dus vremea ...cu minuni!''

 
« StartPrev15821158221582315824158251582615827158281582915830NextEnd »

Page 15830 of 16160

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 400 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 212 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou