Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
SE SPARIE GÎNDUL! – LAOLALTĂ CU O SMERITĂ PROPUNERE CĂTRE CITITORII MEI PDF Print E-mail
Written by Liviu Antonesei   
Wednesday, 20 January 2010 14:20

 

Iată, s-a golit tolba cu poveşti, am dezbătut deja de două ori şi analiza la care supune profesorul Nicolae Hurduc Universitatea băştinaşă şi stau în cumpănă. Să închid blogul sau să merg mai departe. Mai departe, dar în ce direcţie?! Pentru că ideea de a mă reîntoarce la comentariul politic nu doar că mă plicitseşte, dar mă oripilează. Se sparie gîndul la gîndul acesta, cum scrie în titlu! Aproape trei luni de pauză în această privinţă, cu o ultimă lună petrecută într-o ţară normală, par să mă fi vindecat de această dependenţă care m-a ţinut captiv aproape două decenii. Nu doar că, constat oarecum surprins, acum, pot trăi fără asta, dar mi se pare inexplicabil că am pierdut atîta vreme cu aşa ceva.

 

Am revenit în ţară – era să spun „acasă”, dar nu mă simt chiar aşa de „acasă” aici! – de zece zile şi totul mi se pare neverosimil, iar eu mă simt cu totul inadecvat, complet nelalocul meu. Aproape că nu înţeleg ce se întîmplă pe aici. În ziua întoarcerii mele, la urcarea în avion, în Cracovia, dl. Andrei Gheorghe tocmai fusese numit consilier la Ministerul Finanţelor. La aterizarea dificilă de la Iaşi, aveam să aflu că i se adăugase şi dl. Dan Bittman! Ce naiba să înţeleg din această poveste? Că politrucii noştri, simţind –  ar fi excesiv să scriu înţelegînd – că au pierdut orice contact cu realitatea, au decis să transforme totul într-un spectacol, fie acesta şi de cel mai jos prost gust?

 

Dacă mă uit la dezbaterile televizuale inflaţioniste la care participă cu o obstinaţie demnă de o cauză mai bună, aş conchide că aşa este. De cînd m-am întors, nu pot deschide televizorul fără să dau peste tema zilei, „flacăra violet”! Chestiunea aceasta a devenit atît de obsesivă încît  nu cred să fi scăpat niciunui comentator, nici celor de aici, de pe platformă! Pe urmele d-lui Geoană & Mihaela, politrucilor şi comentatorilor noştri li s-a urcat violetul la cap şi nu mai pot scăpa de el! Acum, ni-l transferă cu osîrdie şi nouă, de-o să ne trezim cu toţii într-un vers de Bacovia.

 

Ce-aş putea să mai scriu şi eu despre asta? Sau despre crîncena bătălie electorală dintre o beizadea şi un securist? Sau despre tensiunile din PSD, despre cele din PNL, despre jalnicele prestaţii ale veselului premier, deja a patra oară!, dl. Boc? Să scriu despre criza care, rostogolită jumătate de an din motive electorale, ne izbeşte acum în plin? La ce bun? Efectele le simţim cu toţii. Pe deasupra, am scris despre asta cu multă vreme în urmă.

 

Ce să fac acum? Să mă bat cu pumnul în piept că am avut dreptate? Dar nu trăiesc nici o bucurie din pricina asta, ba din contra! Şi, oricum, cine nu s-a lăsat cuprins de pasiuni electorale aproape erotice a putut să-şi dea seama că aşa vor evolua lucrurile. Să scriu despre arieratele cu care tocmai ne prinde FMI-ul pe vine? Despre şuviţa dispărută acum vreo cinci ani a preşedintelui? Despre zăpezile care, după cutumă, ne-au prins nepregătiţi? Despre inundaţiile ce vor urma şi care, iarăşi după cutumă, ne vor prinde la fel de nepregătiţi. Dacă aş fi masochist, probabil că aş face-o. Dar se pare că m-am vindecat! Presa este cîinele de pază al democraţiei? Poate în alte părţi. La noi, cîinii latră, caravana trece!

 

Prin urmare, sau opresc blogul, sau, profitînd de succesul de cititori şi comentatori al „experimentului” literar, voi continua în această direcţie. Chiar mă gîndesc să-l fac chiar puţin mai dificil, să trec de la povestire la eseu. Să postez aici, în foileton, eseul meu dedicat dragostei, care a împlinit la Crăciun zece ani de la prima sa editare. La cîtă descărcare de ură am văzut în viaţa publică românească în ultima jumătate de an, asta ar putea avea şi o dimensiune polemică. La cîte trăiri paroxistice, însă foarte superficiale, pe care ni le-a provocat politichia aborigenă, poate nici n-ar strica o întoarcere la un sentiment fundamental, dacă nu cumva chiar cel mai important dintre toate care ne sînt date să le trăim.

 

Aceasta este „smerita propunere” despre care este vorba în titlu. Nu vreau să iau singur o decizie, pentru că n-am de gînd să mai forţez mîna nimănui. E un fel de referendum, că tot a apărut această nouă modă la români! Dacă trece, în cîteva zile, încep postarea eseului cu pricina. Dacă nu, nu! Şi ne despărţim, cum sper, prieteni!

 

 
« StartPrev15871158721587315874158751587615877158781587915880NextEnd »

Page 15873 of 16041

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 247 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou