Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
«PENTAGONO»- PRIMA CARTE*: PDF Print E-mail
User Rating: / 5
PoorBest 
Written by Romeo Niram   
Friday, 12 March 2010 14:15

Héctor Martínez Sanz oferă cititorului spaniol, cu această carte-eseu, o surprinzătoare călătorie în universul a cinci giganţi ai spiritului universal. Niciunul dintre cei cinci membri ai Pentagonului nu sunt necunoscuţi publicului spaniol: Brâncuşi – părintele sculpturii moderne, Emil Cioran, nihilistul secolului al XX-lea, Eugen Ionescu – maestrul teatrului absurd, Tristan Tzara – fondatorul dadaismului, Mircea Eliade – supranumit Istoricul Religiilor.

 

Citind-o, am avut impresia vizionării unui film documentar captivant care trădează un regizor bine documentat şi pregătit să-şi introducă spectatorii  într-o fascinantă aventură a descoperirii condiţiei de creaţie; anume ceea ce il ridică pe om la condiţia de creator, în ultimă instanţă la aceea de zeu, cum sună chiar titlul ales de autor cărţii sale anterioare de filosofie Comentarii despre Unamuno şi despre acei care au vrut să fie ca zeii, publicată în 2006, la Editura Antigona, Madrid.

 

Există, prin urmare, o subtilă corelaţie cu această nouă carte ce îşi propune să descopere urmele nemuritoare lăsate în pământul roşu al mortalităţii de cinci mari personalităţi creatoare. Pe lângă misiunea de a ne împărtăşi atât experienţa şi întelegerea  personală cât şi cea de a ne oferi un ajutor real în a înţelege, dacă nu esenţa operei, cel puţin mecanismele misterioase ce i-au determinat, pe fiecare în parte, să o apuce pe drumurile sinuoase ale sculpturii, poeziei, filosofiei, teatrului, istoriei religiei, Héctor Martínez Sanz pare a fi un om cu obsesia îndumnezeirii. Deşi se îndreaptă mai mult către eseu şi dezbateri despre operele mai multor creatori, Martínez este el însuşi un creator, fiind mânat de aceeaşi străveche dorinţă care a înfierbântat inima vechilor patriarhi biblici. A te „certa” cu Dumnezeu este, poate, cea mai veche tradiţie iudaică şi apanajul omului inteligent. De la Avram la Moise şi până în zilele noastre Dumnezeu este interogat, negat,  tras la răspundere, certat şi provocat la competiţie de minţile omeneşti cele mai strălucite.

 

De obicei, ne spune tradiţia evreiască, cel care câştigă este Omul. Astfel, Héctor Martínez nu se limitează la a ne expune faptele minunate ale câtorva oameni de cultură  celebri. Delicat, cu suflet de poet, fără a trânti interogarea negru pe alb, Héctor Martínez Sanz insinuează şi ne determină astfel să ne punem noi înşine întrebarea: este oare acesta drumul către îndumnezeire? Arta? Creaţia? Aceasta este întrebarea lui Héctor Martínez Sanz în toate scrierile sale, fie că o dezvoltă sub formă de eseu, de poezie sau de roman.

 

„Timpul este relativ” ne spune Einstein iar Héctor Martínez adaugă zâmbind: „în fiecare noapte mă lupt cu îngerul lui Dumnezeu”. Acea cumplită noapte de luptă şi înverşunare din deşertul evreiesc se repetă în fiecare om creator, de mii de ani, atunci când se aşează în faţa mesei de scris sau a pânzei goale. Noaptea în care, în singuratatea pământului roşu, Israel s-a războit cu îngerul (poate era vorba de inspiraţie?) este momentul naşterii omenirii creatoare şi constiente.  Este noaptea lui Héctor Martínez Sanz iar la lumina zorilor naşterea este desăvârşită şi scriitorul-războinic primeşte un nou nume-titlu: Pentagonul.

 

A scrie despre autorul acestei cărti, cunoscându-l personal, este o misiune, dacă nu incomodă, cel puţin dificilă datorită personalităţii sale complexe. Héctor Martínez Sanz este filosof, poet, scriitor, critic de artă, posesor al unei inteligenţe lucide capabilă să ne puncteze „scările” prin care membrii pentagonului au atins apoteoza zeilor dar şi a unui spirit romantic şi al unui talent înnăscut de povestitor. Martínez este un scriitor de contraste, unul dintre puţinii care reuşesc să scrie un eseu într-un ritm care să suscite interesul, punctat cu flori de sensibilitate poetică, exemple de gândire lucidă şi armonii epice.

 

In Pentagonul, Martínez ne dezvăluie un suflet de romancier, ne spune o poveste, o parabolă dacă vreţi, cu cinci personaje. „A fost o dată ca niciodată” ar putea fi cel mai nimerit început. „a fost o dată ca niciodată un sculptor, un filosof, un poet, un dramaturg şi un istoric”. Povestea curge lin, frazele sunt suple, ritmul agil este punctat cu impresii personale care încălzesc tonul naraţiunii. Este vorba de o poveste cu eroi, cu zei, cu oameni ca tine şi ca mine. Aş putea chiar spune că este o carte de aventuri. Rând pe rând aflăm despre păsări care sunt imortalizate în zbor, despre un erou care a urcat pe culmile disperării, despre o cântăreaţă cheală şi despre un tânăr care se joacă decupând şi rearanjând cuvinte sau despre un mag care studiază toţi dumnezeii oamenilor. Cartea Pentagonul, departe de a fi un exercitiu de stil eseist, este un ghid pentru un călător pe tărâmul omului – creator, omului-zeu, către muntele Sion al creaţiei umane. Urcând Sionul lui Martínez descoperim pe înălţimile sale ameţitoare cel mai simplu obiect: o oglindă. Dar trebuie să urcăm cărarea cea mai abruptă până la capăt pentru a o putea găsi.

 

Héctor Martínez Sanz ne invită la o incursiune în gândirea acestor creatori, la o descoperire subtilă a reperelor acestor monştrii sacri ai artei şi culturii universale. Dacă Socrate ne îndeamnă să ne cunoaştem pe noi înşine, Martínez, în baza unei armonioase structuri personale filosofice, ne îndeamnă să îi cunoaştem pe cei care au reuşit să urce către piscul geniului uman. După parcurgerea acestei radiografii a gândirii acestor cinci mari personalităţi, ne descoperim, cu uimire, propria esenţă: „rămânând Iacov singur s-a luptat Cineva cu dânsul până la revărsatul zorilor” (Geneza 32:24).

 

Prefaţă de Romeo Niram la cartea Pentagono de Hector Martinez Sanz, Editura Niram Art, Madrid, 2010

----------------------

* PENTAGONO (Pentagonul), este prima carte apărută la Editura Niram Art din Madrid. Evenimentul lansării volumului a avut loc miercuri, 10 martie 2010, la Centrul Cultural al Armatei - Cazino Militar din Madrid, într-un cadru festiv, în prezenţa a peste 300 de persoane. Printre invitaţii de onoare s-au numărat ambasadorul României la Madrid,Excelenţa Sa, doamna. Maria Ligor şi fostul ministru spaniol al Culturii, Cesar Antonio Molina. Expunem mai jos căteva comentarii din presa spaniolă depre carte.

(Red. Romanian VIP)

NOTA DEL EDITOR

 

Para la cultura y la civilización del siglo XX, la importancia de los cinco retratados en este libro (Constantin Brancusi, Emil Cioran, Eugen Ionesco, Tristan Tzara, Mircea Eliade) casi podría valer por la del Único plasmado en el Pentateuco. No es ninguna blasfemia o un gratuito juego de palabras, es una tentativa de acercarlos (repito: acercarlos) a la perfección, al camino de Creación y Re-Creación que ellos mismos han profesado durante el  siglo pasado.

 

Todos ellos se lanzaron de un modo u otro a la necesaria reconquista de la más alta tradición, señalando la invalidación de la misma por las desgracias que trajo la modernidad de la civilización     occidental, ya indefinida, contradictoria y moribunda, como efectos secundarios y daños colaterales en su afán de afirmar al hombre como “ombligo del mundo”… Intentaban explicarnos la humanidad agonizante, la pérdida casi inevitable de sus pilares y sus  valores, pero también las vías para reencontrarlas, los desperfectos de manifestación general encaminados al absurdo, su dolencia y su anhelo (inconscientes ambos) de perder y de volver a encontrar los orígenes, lo sagrado y lo puro que antaño lograban situar al hombre en su sitio natural y armonioso dentro del universo.

 

La mirada fresca y española de Héctor Martínez Sanz, autor intrépido de “Pentágono”, sobre estos cinco grandes del siglo XX, representa algo más que un grano de arena; era tan necesaria como lo es cada grano de trigo que se siembra junto con otros mil millones, otra y otra vez, concienzudamente con la esperanza de llegar a nutrirnos. Es uno de tantos caminos que, en esta etapa, algunos rumanos y españoles acaso algo raros, vuelven a emprender en beneficio de todos. Nunca llegaremos a ser más de lo que somos, claro, pero con cortos pasos nos enriqueceremos.

 

(Horia Barna)

http://www.niramart.mosaicglobe.com/journal/3844

 

***

 

El nuevo libro de Héctor Martínez, Pentágono, es un libro necesario y fundamental. Necesario, porque un país como España, con fuerte presencia de población rumana, no puede pasar por alto la cultura llegada del este.

 

Fundamental, porque, si bien por separado sí se ha escrito en español sobre cada uno de los autores que surgen en el libro, pocos volúmenes existen que reúnan a los cinco y los liguen bajo un mismo eje intelectual que recorre la historia cultural del s. XX europeo: la reflexión y crítica del lenguaje. Dicho de otro modo, Pentágono se presenta como un símbolo del olvidado europeísmo de Rumanía en cinco figuras internacionales.

 

Muestra de esta intencionalidad simbólica es la dedicatoria misma que escribe Héctor Martínez al comienzo del libro: “Rumanía equinoccial: el sol sale por el este”, como una salida de la noche por una mayor presencia del sol, de la iluminación, vieja metáfora filosófica del saber y del conocimiento. Pentágono es un homenaje a un nuevo amanecer de Rumanía. A ello hay que añadir otro logro en Pentágono, como es hermanar culturalmente España y Rumanía, ya mediante comparaciones entre Brancusi y Picasso, ya en el capítulo dedicado a Cioran, ferviente amante de lo español, ya el teatro de Ionesco visto desde el pensamiento de Ortega y Gasset, por citar algunos ejemplos.

Pentágono se configura como ensayo de ensayos, es decir, como un único y gran ensayo en el que se anudan los cinco ensayos que lo componen, siguiendo una curiosa y, dice el autor, casual estructura circular. Los textos no se aíslan entre sí, sino que se llaman y dialogan unos con otros hasta concluir con un apéndice sobre Eliade que nos devuelve al primer apartado del libro dedicado a Brancusi.

Éste es otro de los múltiples rasgos inusuales, renovadores, que presenta dentro del género, frente a la habitual linealidad de contenidos, junto con el aspecto biográfico, vivo, conversacional, que cobra cada una de las partes al estar su origen principal en charlas y tertulias. Así, la oralidad y la escritura van de la mano a lo largo de todo el libro. Al respecto, no olvida Héctor Martínez mencionar con quiénes dialoga, dónde, en qué día, lo cual arropa a Pentágono con la sábana de lo auténtico y el matiz que sumerge al lector y le hace participe de las reuniones y eventos de los que toma el libro su origen.

 

De ahí el tono cercano con que, más que escribir, Héctor Martínez nos habla, en muchas ocasiones en primera persona y de forma pedagógica. Ya nos indica en su introducción: “Así es como me gano la vida, enseñando y explicando lo que yo he ido y voy aprendiendo, día a día. Día a día explicando, día a día enseñando y día a día aprendiendo”.

 

Efectivamente, más que como filósofo, como escritor o como poeta, Héctor Martínez se presenta modestamente como profesor que aprende y enseña. Aunque, bien es verdad que el autor no reprime el verso y nos sorprende, al término del primer texto, con los peculiares alejandrinos arromanzados titulados “Piedras” en homenaje a Constantin Brancusi.

 

Literatura, filosofía y arte, las tres grandes áreas de lo humanístico, se dan cita ante nosotros sin academicismo. Eugene Ionesco y Tristan Tzara, Emile M. Cioran y Mircea Eliade o Constantin Brancusi, respectivamente, se ceden el turno y la palabra, pues, en último lugar, cabe señalar que Pentágono representa, más que un ejercicio expositivo, una continua lectura y contemplación de la obras de cada autor.

 

En todo momento se recurre a la fuente de la obra o a las intervenciones de estos con el fin de que el lector pueda escucharlos y leerlos, o con la intención de que ellos mismos y su palabra sean los protagonistas del libro. No es un monólogo intelectual, sino una apertura cultural que invita a los lectores a tomar en sus manos, o poner ante su vista, las esculturas y las obras, a ahondar en ellas y recuperar un patrimonio que siempre estuvo ahí para nosotros.

 

Héctor Martínez Sanz (Madrid, 1979) es licenciado en Filosofía y Letras por la Universidad Complutense de Madrid y Diplomado en Literatura por la Sociedad Cervantina de Madrid. Es profesor titular de Filosofía, Lengua y Literatura en Madrid.

 

Héctor Martínez Sanz es autor de: “Comentarios a Unamuno y a aquéllos que quisieron ser como dioses” (Ed. Antígona, 2006), “Por un horizonte de niebla” en la colectiva de poesía “Con versos, fragmentos de una antología futura” (Ed. Antígona, 2006) y el recopilatorio poético “Antología digital” (Retrato Literario, 2009). Es director fundador de la revista de arte y ensayo “Madrid en Marco” y director del Departamento de Crítica del Instituto Brancusi.

 

Pentágono, un libro necesario

Lidia Fernandez

http://www.azayartmagazine.com/principal/?p=82

 

El miércoles 10 de marzo, a las 20:30h, en la Sala de Baile del Antiguo Casino Militar (Centro Cultural del Ejército), c/Gran vía, 13, Madrid, se lanzará el libro "Pentágono" escrito por Héctor Martínez Sanz, con prólogo de Romeo Niram, editado por Niram Art Ediones.

 
« StartPrev17981179821798317984179851798617987179881798917990NextEnd »

Page 17985 of 18678

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 306 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 463 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou