Written by Leonard Ancuta
|
Tuesday, 12 January 2010 18:41 |
aş vrea să locuiesc în gura ta să mă pronunţi ca pe o înjurătură venită din inimă atunci când maşina salvării îţi taie calea în intersecţie
futu-ţi morţii mă-tii de dobitoc
fără să-ţi dai seama că asistenta îi face respiraţie gură la gură tipului înjunghiat în discotecă şi e copleşită de amintirea primelor emoţii sexuale trăite în scara bloculului, cu marcel, încă n-avea păr la puţă şi nici nu i se scula se lipea puternic de el şi îl trăgea de mână s-o atingă a c o l o
nu, n-ai de unde să ştii că femeia e acum căsătorită cu şoferul de pe salvare şi nici lui nu i se mai scoală, tot e bine că au doi copii la liceu, băiatul se droghează fata mai dă din cur prin baruri, mai face un ban n-ai cum să ştii că puştiul e chiar în clipa asta cu spume la gură în supradoză într-un beci din amzei şi prietenii lui lasă o sticlă de hellas lângă el, apoi o rup la fugă speriaţi iar salvarea trece pe lîngă, ducînd un distrus cu 8 clase și mațele pe-afară ca o iederă căutînd lumină
n-ai cum să ştii
că pe marcel l-ai mai întîlnit odată la sinaia nu l-ai recunoscut, erai ruptă de beată te-ai trezit goală într-o cameră de hotel şi numai faptul că a trebuit să faci un avort ţi-a adus certitudinea că totuşi i s-a sculat
n-ai cum să ştii
că în noaptea aia fierbeam în cearșafuri un ceai cu mirosul tău și îmi doream să fiu marcel să mă lipesc de labiile tale ca de obrazul mamei aş fi vrut asta indiferent de consecinţe n-ai cum să ştii peste cîteva zile puștoaica a făcut fițe și marcel a fost tăiat pe burtă în discotecă şi maţele ieşeau din el împreună cu un abur cald un abur care încă mirosea a tine
dar acum nu mai are nicio importanţă esenţial e că aş vrea să locuiesc în ţigara pe care ţi-o aprinzi imediat după ce maşina salvării se risipeşte ca un fum prin aglomerația mugind isterică în intersecţie, vite înnebunite de foame, de viață tragi cu putere din țigară, te înneci cu fumul şi mai scapi un
băga-ți-aș pula-n suflet
da, acolo aş vrea să fiu în locul din tine unde fumul şi sunetele se întretaie să mă prind de capătul acelei emoţii ca de-un harpon şi să te călăresc ca pe o balenă albastră
să te sărut peste tot să te mângâi limba să mă deşire să mă desfac în tine ca un ghem aruncat în labirint
să mă usuc în întunericul din tine în mai puţin de un minut indiferent de căldura de afară & de câtă energie trimite soarele pe pământ
dar nu azi
azi nu ai labii azi eşti o fiinţă asexuată la fel ca îngerii şi mi-ar plăcea să fii aerul pe care îl respir odată cu primul sărut dimineaţa mirosul de transpirație și sex tartinat pe pieile obosite iar eu aș vrea să fiu acel nenăscut care moare în tine la fiecare 28 de zile
să devin altceva, la fel ca azi când stau cu pantalonii în vine şi o coardă metalică mă străbate din creştet până în tălpi tu eşti în genunchi, te podideşte plînsul fiindcă te întrebi ce-ar fi fost băiat sau fetiţă și ochii tăi sunt două fântâni din care se scurge lumea nu te opreşti mi-o sugi şi plângi, mi-o sugi
|