|
Written by Leonard Ancuta
|
|
Tuesday, 12 January 2010 18:41 |
aş vrea să locuiesc în gura ta
să mă pronunţi ca pe o înjurătură venită din inimă
atunci când maşina salvării
îţi taie calea în intersecţie
futu-ţi morţii mă-tii de dobitoc
fără să-ţi dai seama că
asistenta îi face respiraţie gură la gură
tipului înjunghiat în discotecă şi
e copleşită de amintirea primelor emoţii sexuale
trăite în scara bloculului, cu marcel,
încă n-avea păr la puţă şi nici nu i se scula
se lipea puternic de el şi îl trăgea de mână s-o atingă
a c o l o
nu, n-ai de unde să ştii
că femeia e acum căsătorită cu şoferul de pe salvare
şi nici lui nu i se mai scoală, tot e bine că
au doi copii la liceu, băiatul se droghează
fata mai dă din cur prin baruri, mai face un ban
n-ai cum să ştii
că puştiul e chiar în clipa asta cu spume la gură
în supradoză într-un beci din amzei şi prietenii lui lasă o sticlă de hellas
lângă el, apoi o rup la fugă speriaţi
iar salvarea trece pe lîngă, ducînd un distrus cu 8 clase
și mațele pe-afară ca o iederă căutînd lumină
n-ai cum să ştii
că pe marcel l-ai mai întîlnit odată la sinaia
nu l-ai recunoscut, erai ruptă de beată
te-ai trezit goală într-o cameră de hotel
şi numai faptul că a trebuit să faci un avort
ţi-a adus certitudinea că totuşi
i s-a sculat
n-ai cum să ştii
că în noaptea aia fierbeam în cearșafuri
un ceai cu mirosul tău și îmi doream să fiu marcel
să mă lipesc de labiile tale ca de obrazul mamei
aş fi vrut asta indiferent de consecinţe
n-ai cum să ştii
peste cîteva zile puștoaica a făcut fițe și marcel a fost tăiat pe burtă în discotecă
şi maţele ieşeau din el împreună cu un abur cald
un abur care încă mirosea a tine
dar acum nu mai are nicio importanţă
esenţial e că
aş vrea să locuiesc în ţigara pe care ţi-o aprinzi
imediat după ce maşina salvării
se risipeşte ca un fum prin aglomerația mugind isterică
în intersecţie, vite înnebunite de foame, de viață
tragi cu putere din țigară, te înneci cu fumul şi
mai scapi un
băga-ți-aș pula-n suflet
da, acolo aş vrea să fiu
în locul din tine unde fumul şi sunetele se întretaie
să mă prind de capătul acelei emoţii ca de-un harpon
şi să te călăresc ca pe o balenă albastră
să te sărut peste tot
să te mângâi
limba să mă deşire
să mă desfac în tine ca un ghem aruncat în labirint
să mă usuc în întunericul din tine în mai puţin de un minut
indiferent de căldura de afară & de câtă energie
trimite soarele pe pământ
dar nu azi
azi nu ai labii
azi eşti o fiinţă asexuată la fel ca îngerii
şi mi-ar plăcea să fii aerul pe care îl respir
odată cu primul sărut dimineaţa
mirosul de transpirație și sex tartinat pe pieile obosite
iar eu aș vrea să fiu acel nenăscut
care moare în tine la fiecare 28 de zile
să devin altceva, la fel ca azi
când stau cu pantalonii în vine şi o coardă metalică
mă străbate din creştet până în tălpi
tu eşti în genunchi, te podideşte plînsul
fiindcă te întrebi ce-ar fi fost
băiat sau fetiţă
și ochii tăi sunt două fântâni din care se scurge lumea
nu te opreşti
mi-o sugi şi plângi,
mi-o sugi
|
