Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
Vasile şi Frusina PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Crislis   
Tuesday, 12 January 2010 01:46


Frusina toca verdeaţa, pe fundul de lemn. Îi mergeau mâinile, gospodină, nu de-alea închipuite, nici nu trebuia să urmărească dansul sacadat al cuţitului. La masă, într-o parte, cu un pahar de ţuică sub ochi, Vasile al ei se gîndea că viaţa e din ce în ce mai grea şi nici la câmp nu-ţi mai vine să mergi. Ca să te alegi cu ce, cu praful de pe tobă? Scoseseră amândoi masa din bucătărie şi o aşezaseră în faţa casei, că venise primăvara şi le plăcea să audă sfada vrăbiilor în nucul bătrân. Vasile poftise la ciorbă de peşte, prinsese un ditamai crăpceanul la iaz, iar Frusina aşezase grăbită ceaunul pe pirostrii şi curăţase peştele de solzi şi măruntaie cât ai clipi. Ştia să facă ciorbă bună, ca la lipoveni, chit că ei erau olteni şi nu văzuseră delta niciodată. Cu ce să se ducă, bani puţini, griji berechet, nu le ardea de plimbări. Când se luaseră, luna de miere o făcuseră la vie, în deal, că munceau cu ziua pe unde apucau. Nici petrecere mare nu avuseseră, doi lăutari şi nişte rude băţoase care stătuseră puţin în curte şi apoi plecaseră la ale lor. Bă, să aveţi casă de piatră şi copii mulţi în ogradă! Nu făcuseră plozi, că Frusina nu rămânea grea, iar Vasile nu se supărase. Muiere, aşa e lumea făcută, la unii râd copiii în bătătură, la alţii nu. Acu’, dacă aşa vru Dumnezeu, de ce să boceşti în tindă? Nu o atinsese pe Frusina nici c-o floare, o iubea ca pe ochii lui din cap, fără să fie bărbat care mânuieşte cuvinte meşteşugite. Îi zisese Frusino, vrei să fii a mea? Şi ea roşise, se uitase în ochii lui şi răspunsese cu glas de porumbiţă: Da’ de ce să nu vreau, Vasile, vreau... A ta sunt... Şi a lui fusese, chiar dacă al lu’ Mardare mai fluierase noaptea pe la gardul ei. Veni din senin o pală de vânt şi înteţi focul sub ceaun. Ho, Doamne, lasă-ne să terminăm ciorba, rosti Vasile şi zâmbi cu toată gura. Îmbujorată de la căldura focului şi de la dragostea şi sărăcia în care trăiau, Frusina zise şi ea un Doamne-ajută şi îşi privi omul cu mare drag... Pe uliţă, cocoţat deasupra unei grămezi de surcele, moş Nechifor le făcu vesel cu mâna. Aşa, mă, tată, că îmi creşte sufletul când văd bărbatul cu muierea la un loc... Cuprins dintr-o dată de o sete mare de Frusina, Vasile îşi luă muierea în braţe şi o învârti de câteva ori prin praful bătăturii. Of, Frusino, că frumoasă te făcu mă-ta... Râse şi soarele în hohote luminoase dintre crengile nucului bătrân, iar bucăţile de crap săltară în ceaun, atrâgând motanii din vecini. Frusina se lăsă în voia bărbatului care o împingea uşurel spre tindă, că mai era timp. Peştele nu vrea să stai cu ochii la pândă, are chichirezul lui...

 
« StartPrev18611186121861318614186151861618617186181861918620NextEnd »

Page 18618 of 18678

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 287 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 463 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou