Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
Mircea Dorin ISTRATE: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 17 August 2017 13:54

 

ÎMI  LENEVEȘTE  GÂNDUL

 

Se înroșește zarea, departe-n asfințit,

Acolo între dealuri, când soarele coboară,

Se-aprinde parcă cerul de nouri năpădit

Vroind ca sfântul astru, mai steie, nu să moară.

 

A mai trecut o ziuă din lunga veșnicie

Venind la rând o noapte de liniște și pace,

Speranțele deșarte îmi mor,  iar mâine-nvie,

Dar  pân-atunci pământul și ceru-ncet îmi tace.

 

Încet, din necuprinsuri, se cerne peste lume

Negreala unei pâcle ce totul îmi cuprinde,

Iar lingușita noaptea, încearcă să adune

În somnul ei de miere,  mai tot ce poate prinde.

 

S-au stâmpărat de-acuma și oameni și natura

Iar visul le-ndulcește clipita de odihnă,

La păsăret, în crânguri, închisă este gura

Când adierea nopții le leagănă în tihnă.

 

De-acuma până la gata,  cât cerul și pâmântul

Vor face ziua-noaptea să-mi fie rotitoare,

Visând la soarta lumii, îmi lenevește gândul

Când  noaptea de poveste mă ține-nbrățișare.

                                   *

Pe cer, în neagra noapte, un roi de meteori

Se-aprind în fulgerare, la fel ca altădată,

Dară pe astă humă, așa ca alteori

E liniște și pace  sub bolta înstelată.

 

 

ÎNCHINĂTORI

 

Din adâncimi de timpuri, de când suntem pe humă

Și tot urmăm cărarea acestei vieți, urcând,

Am fost închinătorii la soare și la lună,

La tot ce-a-noastre spaime avutu-le-am în gând.

 

La tot ce mintea noastră, puțină la-nceput,

N-a fost atunci în stare să poată a-nțelege,

Ce legi îmi leagă cerul de rotitorul lut,

De unde vine viața și încotro ea merge.

 

Cum început-au toate și cum sfârșesc odată,

De când suntem ca oameni, pe-aicea viețuind,

Ce-i viața și ce-i moartea, ce-i lumea ceialaltă

În care vom ajunge cu toții în curând.

 

Când prins-am a-nțelege ce rost avem pe lume

Și cum se leagă toate din una rând pe rând,

Lăsat-am zeii-n pace, cu rele și cu bune,

Rămâie ca poveste în țandără de gând.

 

Prea mult, în a lor nume,  pornitu-s-au războaie

Și s-au clădit imperii, s-au destrămat apoi ,

Cum veneram în temple, iar sângele șiroaie

Adus-am sacrificii, ființe ca și noi.

 

Apoi, venit-a Domnul, ne stâmpere pornirea

Și simțurile noastre mustind de răutate,

Ne spună că iubirea aduce izbăvirea

Și doar prin ea avea-vom și pace și de toate.

 

Dar și așa nebunii,  în al Tău nume, Doamne,

Mi-au tot pornit războaie și rău ne-au tot rărit,

Cu sabia și crucea, cu mitră și-n sutane

În numele credinței, imperii și-au clădit.

 

Nicicum, nicicând nu-i bine, că mintea omenescă

Vrând să se pună bine cu ce e prin ceresc,

Mereu motiv găsește pe alții să-i jertfească,

Crezând c-așa ajunge-o, la Tine, în ceresc.

 

E mult pân-or pricepe, cu mintea lor înceată,

Că-n ei sălășluiește puteri ce-s infinite,

Numai deschidă-și mintea și sfânta judecată

Și-atunci din ea  renască, virtuți nebănuite.

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 3 of 15618

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 319 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 234 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou