Home Poezie Mari poeți ai lumii în tălmăcirea lui Paul Polidor. 21 poeme de Tatiana Dziuba (Ucraina)
Mari poeți ai lumii în tălmăcirea lui Paul Polidor. 21 poeme de Tatiana Dziuba (Ucraina) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Tuesday, 06 June 2017 10:57

1.

***EȘTI FOARTE ASEMĂNĂTOR CU EL

Ești foarte asemănător cu el,

Cu cineva care, precum huțulul* ,

S-a așezat pe cel mai înalt vârf,

Pe creasta visului meu.

Deși toate acestea sunt doar o iluzie.

Așa există, din depărtare, asemănarea

Dintre prosopul de fabrică din magazin

Și broderia încălzită cu mâinile.

M-ai luminat cu însorirea,

Dar de ce, Doamne, -i așa de mieroasă,

Că la prânz este deja râncezită,

Iar către seară distanțată cu totul ?

----------------------------------------------------------------

*Huțul = Persoană dintr-o populație de origine slavă, trăind în regiunea muntoasă de la poalele Ceremușului și Siretului, care vorbește limba ucraineană în dialect; huțan (n.trad.).

2.

***BUNICUL ARDE URCIOARELE

Bunicul arde urcioarele,

Iar Inchiziția – pielea;

Sub o aureolă topești

Fluturii mâinilor tale.

Precum de la prima ieșire în lume –

Viața găunoasă,

Iar de la a doua – primul

Tău cerc infernal.

Însă sub lampă condeiul de ardezie

Era atras spre Cuvânt:

Ca un grăunte spre ochi –

Într-un format birocratic.

Dar din cenușa vorbirii

Din nou va străluci adevărul,

Precum privirea mamei se atinge

De condamnatul la moarte.

3.

***VREMEA SE SCURGE PRIN SARE

Vremea se scurge câte o picătură prin sare

Precum nisipul din cele mai vechi clepsidre.

Dogorește.

Și apoi se îndepărtează – se dizolvă

Transformându-se în mare,

Unde-i bine să se legene

Pe valurile amintirilor.

Din păcate nu pentru mult timp

Întrucât oamenii trăiesc pe uscat,

Unde marea – sare...

4.

***DIN VARA MUIERETULUI N-A MAI RĂMAS DECÂT O AMINTIRE

      

Din vara muieretului n-a mai rămas decât o

                                                                          amintire.

În prezentul deja isprăvit

Te poți întoarce

Pășind ușor pe încărunțita urzitură a pânzei

                                                                         de păianjen.

5.

***TIMPUL E DUIOS, PRECUM UN CÂINE

Timpul e duios, precum un câine

Tolănit cu botul peste labe.

Fin scheaună secunda

Când în fântână cad așteptările.

Perspectivă – căi

Strânse într-un punct.

Punctul – pe undeva oarecum trist

Ca într-un moment de reculegere.

Te privesc cu ochi de Rubliov

Nu mă tem știind

Că ieri și mâine

Mai reale au devenit astăzi,

Perspectivă întoarsă...

Ca demodatele mele rochii.

Și haine-nflorate se pornesc, din nou,

Spre timpul speranțelor.

6.

***DAU TELEFOANE, FORMÂND...

Dau telefoane, formând

Numere pe care le știu pe de rost

În momentul în care nimeni nu ridică

                                                               receptorul.

Numai atunci poți desluși distinct

Ceea ce ai fi auzit de foarte multă vreme.

7.

***ISTORIA PRIN INTELIGENȚA PROFESORULUI... 

Istoria prin inteligența profesorului Dowell:

știe totul, dar nu catadicsește

să împărtășească și celorlalți.

8.

***UBI BENE, IBI PATRIA

Acolo-i patria unde ne este bine*,

însă tot necazul arată că bine ne este doar

acasă.

-------------------------

*Lat.= Ubi bene, ibi patria

9.

***BINE LE ESTE CELOR FERICIȚI

Bine le este celor fericiți

și celor cărora ceasurile le funcționează

cu precizie.

10.

***A PICAT O CASTANĂ

A picat o castană –

s-a dezvelit din nou

sufletul.

11.

***GÂNDURILE SE ÎNGRĂMĂDESC...

                                                      

Gândurile se îngrămădesc,

                               făcându-și loc cu coatele,   

                      ne trezesc, scuturându-ne bine,

                precum niște bombe puse în gară, -

și nicio revendicare din partea

                                             decembriștilor.*

----------------------------------------------------------------

*Trimitere culturală la revolta decembriștilor din 1825 împotriva preluării tronului de către Nicolae I, după ce Constantin Pavlovici, fratele mai mare al acestuia, renunțase la dreptul de succesiune. Pe 14(s.v.)/26(s.n.) decembrie 1825 mai mulți ofițeri ai armatei imperiale rusești au condus aproape trei mii de soldați în cadrul acestei mișcări de protest din Sankt Petersburg.(n.trad.)

12.

***PRINȚESELE ÎNTOTDEAUNA...

Prințesele întotdeauna le-au căpătat

                                                           prostănacii,

confirmă înțelepciunea

populară.

13.

***IATĂ PRICHINDEI PE LÂNGĂ ȘCOALĂ

Iată prichindei pe lângă școală

cum aleargă după pucuri de hochei,

însă câte dintre ele se vor întrupa

                                                         până-n primăvară

în vis patinând pe sacra gheață ?

14.

***ÎNTÂLNIREA ACEASTA A FOST  O-NTÂMPLARE

Întâlnirea aceasta a fost o-ntâmplare,

Și n-are șanse să devină

                                         legitate.

Ea e substratul unei expresii cunoscute:

Am trăit undeva un timp oarecare, însă noi ne-am născut într-una și aceeași zi.

Ea e lacătul fixat

pe interiorul ușilor.

Pauza din mijlocul tăcerii.

Paradox ori oximoron.

Este firimitura din imensa pâine

                                                       a veșniciei,

Foarte ușor de măturat, de aruncat

                                                          de pe masa memoriei,

Lăsată pradă

Plinelor de trăncăneli și flecăreli zile

                                                              de luni și vineri...

Dar tu nu te grăbi cu asta.

În orice oximoron

                                adevăruri sunt mai multe

Decât în frazele triviale.

În el găsești esența din urmele

                                                   neverosimilității.

Știu, mă crezi,

Deși nu e nevoie, pentru că deja

                                                       noi ne-am întâlnit.

15.

***CUM NIMENI PE PĂMÂNT NU A ȘTIUT

Cum nimeni pe pământ nu a știut

Că niciodată-aici toamnă n-a fost,

Spre calde fluvii, aurite mut,

Cocorii noștri-i îndreptăm c-un rost.

Prin gâștele în depărtări de ceață

Ne potolește dorul-cerșetor,

Sub frunzele de ieri tânjind la viață

Se troienesc zăpezi în pas ușor.

De parc-ar fi străin de a lui turmă

Cu umerii-aplecați și deprimat

Discret dispare dorul fără urmă

În ochii tăi și-ai mei, împreunat...

16.

***CUMVA ȚI-AU TRIMIS UN PLIC IMPONDERABIL

Cumva ți-au trimis un plic imponderabil

Fără adresa expeditorului și ștampilă;

Din el au căzut: o foaie albă,

Căreia brusc i-ai adus o umbră

                                                     dintr-un cer ploios,

Apoi o orchestră din reflexe

                                                 și jocuri ale razelor solare

Ce răspândește în jur un viu nimb.

Aci, însă, deodată apăru femeia aia

Cu un zâmbet ironic, încheiat etanș

Și, ferm, înaintă agresiv pe tocuri

Spre însorita baghetă a arcușului.

Totul a pălit, s-a stins,

                                      devenind mediocru, banal:

O catastrofă se-ntâmplase cu dirijorul.

În ziua următoare femeia cu zâmbet ironic,   

                                                                        strâns lipit

De buze vru să-și repare pantoful,

Însă au refuzat-o  –  de-atunci șchioapătă;

Iar ție adesea îți ajung plicurile grele

Cu adresa mea pe ele.

Din locul ăla tu arunci literele

                                                   și caracterele ruginite

Blestemând vremea rea.

17.

SEZON DE PESCUIT ȘI VÂNĂTOARE

Escadrilele poleiază cerul argintat

mai adânc decât antenele undițelor și mai

                fărâmițat decât capătul însoririlor.

Penele argintate ale păsărilor

                                  trec dincolo de ploaie,

mai sus decât freamătul

                                din germenii înfrunzirii,

mai jos decât visul lui Ikar și al zilei.

Aici, în orașul mirosind a avioane și cauciuc,

a-nceput sezonul de pescuit și vânătoare.

18.

***ÎNTUNECATA PĂDURE DE CONIFERE

Întunecata pădure de conifere

Se topește, în arșiță, pe dedesubt;

Indolent, pinii fac aluzii răutăcioase,

Pe când tremurătorului plop i se taie  

                                                              răsuflarea de la vorbirea precipitată.

Iar bătrânul burete pestriț otrăvește

                                                            zgândărind:

,,Este inutil să cauți o culoare pentru ferigă,

Întrucât pe ea au postat-o odată

Deasupra sovietului sătesc.,,

Vârfurile copacilor taie soarele;

Când capul lui coboară repede,

                                                     lunecând în jos –

Cade roșul apus, și în acel sânge

Se scaldă și visele, și amintirile...

Iar dimineața, se pare, pentru totdeauna

Se rătăcește ziua-n amiaza mare.

19.

***VREMEA POEZIEI TRECE...

Vremea poeziei trece...

Rândurile, într-o lume a frunzișului

                                                            tomnatec

Poartă arțarului tristețea.

Vremea poeziei trece,

Vine timpul ploilor.

Iar gândurile unui cer cețos

Nu mai clădesc visul, ca odinioară.

În focurile toamnei de un roșu-închis

Speranțele ard.

Cuvântul aruncat într-o rimă,

La granița anilor,

Stă din nou pe aripile cocorilor

Într-un revărsat al zorilor, străin.

Timpul ploilor curăță rândurile prin

                                                            spălare...

20.

***NU IGNORANȚEI BĂRBAȚILOR

Să fii locatar-chiriaș al peșterilor abandonate, al cochiliilor,

                                                                          al chiliilor acestui oraș.

Să-ți lași urmele corpului în fotoliile moi,

                                                semnele pe câmp și în argila igrasioasă,

să faci fotografii, de fiecare dată confirmându-ți existența efemeră.

Să resimți prezența fizică într-un tren electric ticsit.

Să distingi zugrăviri în oglinzi examinând propria reflectare pe pânze străine.

Să clonezi diminețile-zilele-serile-nopțile până când va apărea priceperea de-a lăsa amprente pe sticlă, urme pe zăpadă, respirație pe oglinjoară.                   

21.

MAREA (triptic)

I.

Marea, prin intermediul valurilor, rostogolea tăcerea. Plescăia, gigantică meduză. Se încovoia, rănindu-se de maluri, acoperite de prundișul care, precum un compresor, a nivelat lucrul surprinzătoarei stihii acvatice. Marea e vie și salină, precum sângele, că legăna țânțarii îngrășați – micile geamanduri bătând în roșu.

De-a lungul litoralului strălucesc femeile, precum solzii peștelui în aerul cu irizări glaciale. Frunzele palmierilor vorbeau în șoaptă, precum fâșâitul hârtiei. Iar eu compătimeam peștele care pornea în larg spre Turcia. Nostalgia este un lucru groaznic.

II.

Marea vuia în diferite moduri, repetând un adevăr pe care oamenii nu-l pot pricepe. Ploaia a modelat spațiul – sezon catifelat. Insistent s-au străduit să placă vitrinele magazinului ,,Mărfuri coloniale,, ; umbrelele, de atâta aroganță a eleganței, s-au umflat în pene; doar marea nu umbla cu viclenii și nu poza într-o atitudine afectată, precum ființa umană, căreia i se pare naturală o astfel de stare. Creasta valului zâmbi cu toată gura, ca răspuns de bun augur.

III.

Aivazovski, ales fiind, a fost fericit că-și poate închina talentul tainelor mării schimbătoare.

Reflux. O privire, precum un avion în gropile atmosferice, se prăbușește în adâncimile apei. Din timp în timp marea

se cocoșează, dar nu se transformă renăscând în talazuri. Pescărușii, atrași aproape magnetic pentru totdeauna de ape, își amintesc vremea când valul era blând și înțelept, precum un delfin.

Expresia cromatică ,,valul marin,, este absolută, întrucât în această culoare se regăsesc toate tonurile, toate nuanțele...

                                                                                        Tălmăciri de Paul Polidor

(Laureat al Premiului Internațional Literar

,,Mikola GOGOL,, pe 2017)

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 348 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 212 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou