Home Poezie Mircea Dorin ISTRATE: Poeme
Mircea Dorin ISTRATE: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 05 November 2017 09:58

 

NEVOIAȘUL

Ziua cum să-ți fac frumoasă, ție, omule iubit,

Plin de griji și de probleme, veșnic trist, mereu grăbit,

Nu te lasă greul vieții să te bucuri de ceva,

Să te simți că-n astă lume ești și tu, un cineva.

 

Nu e sfântă zi lăsată, că pe undeva te doare,

Iar cu slujba, ești o frunză pe o apă mișcătoare,

Banii nu ajung să-ți cumperi câte încă tu îmi vrei,

Și în gândul tău, în rugă, ajutor la Domnu-mi cei.

 

Alții însă au de toate, bani, avere, mari palate,

Și de tine, truditorul, nu îi doare nici în coate,

Ei  trăiesc în altă lume, cu de toate îmbuibată,

Unde tu , nevrednicitul, nu-i ajunge niciodată.

 

Ce au ei, la tine-i lipsă, că de unde ei s-adune

Dacă nu doar de la tine, truditor în astă lume,

Tu, nu ai nici o putre, fiindcă ea îmi stă în bani,

Iară cei cu punga goală, sunteți gloata de sărmani.

 

Doar în cărți, mereu se spune că tot omul la născare

E la fel ca celălaltul, deci, egali sunt fiecare,

Asta-n cărți, că-n  biata viață suntem veșnic diferiți,

Unii sfinți pe lumea asta, alții-n ceealaltă sfinți.

 

JUNA

Naltă ca o testioară și mlădie ca și ea,

Chip de înger, radioasă, zâmbet larg, cuceritor,

Buze, fagure de miere, ochi ca bobi de peruzea,

Trup de nimfă, radioasă, păr ca mura, lucitor.

 

Mersul ei ca de cadână, peste toate îmi plutește

Unduindu-se ca luntrea pe o apă curgătoare,

Unde trece-n a ei urmă, ochii tuturor, hoțește

O privesc, și a lor minte iscă gânduri doritoare.

 

Iar cu râsul ei șăgalnic, vorba, picurii dulci de miere

Inima și al tău suflet lâ-ndulcește și-l mângâie,

Fiindcă ea, noua studentă, e, cum trebuie să fie,

Și frumoasă și deșteaptă, juna la, filologie.

 

RĂTĂCITA  OAIE

Nu mai are omul  sfânta cea răbdare

Să-și clădească viața cum s-o fi gândit,

Că-n păcate arde ca o lumânare,

N-are-n el curatul, nu e bun, cinstit.

 

La-ndulcit minciuna, lenea și trădarea,

La orbit averea, banul sunător,

Lașitatea, mita, încă desfrânarea

Și-i de cea putere veșnic doritor.

 

Al său suflet n-are milă și  candoare,

Nici iertare-n toate pusă în iubit,

Nu mai are încă, gânduri rugătoare

Către Tine Doamne,  spuse-n  preasmerit.

 

La-nșelat de-acuma mărul libertății

Ce-i deschis-a  pofte toate câte-a vrut,  

La nimic nu pune frâul judecății,

De-aia cele bune toate le-a pierdut.

 

El, Adamul lumii,  cel fără voință

De păcatul dulce iară-i mistuit,

N-are-n el tărie steie-mi în credință,   

Cum Tu, însu-ți Doamne, bine i-ai voit.

 

Dă-i dară durere cât nu poată duce,

Pustiește-i încă tot ce-a adunat,

Geamă de durere ca Hristos pe cruce,

Piardă-mi cea avere strânsă cu păcat.

 

Doară când la Tine va veni să-ți ceară

Rugă de iertare în genunchi, spășit,

Doar atuncea Doamne, fă să fie iară

Cum a fost odată, bun, curat, smerit.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 262 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou