Home Poezie Adrian BOTEZ: Poeme
Adrian BOTEZ: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 05 November 2017 10:15

 

COMENTARII  DIN MARGINEA PLOII

comentez – din

marginea ploii – fără a ţine cont că-s şi eu

ploaie

şiroaie

de cuvinte - din ce în ce mai

greoaie...

 

ploaia – lup hămesit – cu botul

trombon

cântând: mă smulge m-aruncă din

orişice loc şi

mă lasă meditaţiei

funebre : ambele – dar 

pe rând

 

n-am nici ţigară – nici

gând

 

...noapte – buzunar secret – fără

ţigări – al ploii: mă simt

mult mai prost decât însăşi

prostia oii

 

neamul nevoii...” – murmură îngheţat de

statuile solitudinii - Eminescu – apoi elicopterele

tornadei  se prăvălesc – în spinarea

pradei: toţi câţi suportă existenţa

Everestului – plesnesc!

 

...deci – pe mine - cel

rămas fără gheb ori

spinare – de nimic nu mă

doare: îmi belesc – enorm

fantomatic – doar

ochii – ca eu pe mine să mă

sperii – ca eu şi cu mine să

facem faţă – socratic - acestei

mizerii – acestei

manifestaţii exhibiţioniste – a

Prea (...mult prea...) Puternicului - care

cască gura  - ca

fraierul - la multşiroindele

bicicliste

***

 

DRUMUL SPRE EMAUS

pe drumul de tristeţe – gând şi umilinţă

pe drum de moarte şi de ne-ndurare

aflarăm – din văzduh – Lumina-spre-Fiinţă

văzurăm Pâinea cum se frânge spre mirare

 

nu întrebăm – năuci – de Casă – ci noi credem

ceruri de veste se deschid spre noi parfumuri

ce ard acolo ca-ntr-o vatră – iar noi şedem

privind minunea: Focul lămurit din fumuri”...

 

...o – fluturii-n iubire să-mi scrie un alt trup

iar stele văpăieze-mpreunări de gânduri

contururile se topească în roìri de stup

 

prin Lacrima-Cleştar să piară-n suflet tânguri...

...şopteşte-mi – Criste – stih de şfichi – ca să tresar

Drum fie-mi nu spre tulburi somnuri – ci spre Har!

***

 

NOAPTE DE TOAMNĂ

afară-i gaură enormă – trei schelete:

copaci” încă îşi spun – dar pe-ndelete

în ochi – epilepsie înspumată

mă-ndepărtează şi de mine – şi de zloată

 

trăiesc o tragedie-n multe acte

orb pretutindeni – fără Căi Galacte

cresc buruieni – cresc umbrele de urs:

ciudat că vântul încă nu m-a smuls

 

în jungla-mi se încurc' meridiane

habar nu am – dar mă dor mii de rane

ţip în delir – dar nimeni nu-i pe-aproape

 

ca să mă scuipe – ferm – drept între pleoape...

...moartea s-apropie – sfioasă – de noptieră

iar lampa-mi luminează înc-o slovă – înc-o sferă...

***

 

BALADA LUI LUCIFER

în savane chelesc leii

fac scurt-circuit cu beii

lăfăit pe cinci tipsii

măcelăresc galaxii

 

vino moarte – vino viaţă

în piaţă arde-o paiaţă

mă-ncovoi peste inìmă

ca să-mi iasă iar de-o crimă

 

alelei – acizii mei

storşi de zei – umpluţi de zmei

îmi fac casă-ntr-o idee

din liră îmi fac femeie

 

dar spre ziuă – lăutare

lăutare cu samare

scoate-mă pe coş spre lună

căci îmi stă în gât o strună

 

încă nu te chem – Lumină

fiica mea curat deplină:

telegarii fără splină

răstignitu-m-au pe roate

 

...mi-au străpuns şi tălpi – şi coate...

 

mi-este bine - mi-este cald

îmi recapăt iar Smarald:

scris de vulturi – sunt un rege:

...”la bufet Satan se drege”...

 

să trăieşti - Luciferică

ai făcut iarăşi burtică

să întorci slova-n hrisov

Crist să fie iarăşi Iov...

 

...Lucifer cel trist – văpaie

s-a născut tot între paie:

Prinţul Alfa - Prinţ de Bezne

cu gloata nu-i este lesne...

***

 

EPOPEEA FIULUI DE DUMNEZEU,  A FRATELUI  DE 

DUMNEZEU - ŞI A LUI  ÎNSUŞI DUMNEZEU

când m-am dus la

Primărie – să solicit

locuinţă – mi s-a spus că sunt

Fiu de Dumnezeu – şi că – deci – am

repartizată casă (sau loc de...) – pe undeva – printr-un

cartier din rai – numai să mă

interesez...

 

apoi – când am solicitat

pensie (...după o

viaţă întreagă de

trudă – din poartă în poartă...) – mi s-a

adus la cunoştinţă că sunt

Frate de Dumnezeu – şi că – deci – n-am de ce

să-mi mai număr anii – ci

valea de pe-aici – că te ia mama dracului cu

făraşul...” – n-am înţeles eu prea bine cine anume

trebuia să execute această

gingaşă operaţiune – dar nici nu

ţineam cine ştie ce

să aflu...

 

când hoinăream –  zdrenţăros şi

abătut – pe

stradă – cu buzunarele rupte fluturând şi

crăpând de foame – s-a apropiat

grăbit – de mine – un domn poliţist – şi mi-a spus că

locul meu nu-i printre oamenii cu bani şi

înţoliţi – ci numai printre

sfinţi („grijania mă-tii”) - m-a luat zdravăn de umăr şi mi-a spus cu

binişorul („anafura şi cristelniţa mă-tii”) – că-s

Însăşi” (...pasămite - un soi de

Dumnezeoaică...)  - „Însăşi” Dumnezeu (...aşa – unul mai

scăpătat – un Dumnezeu -...”Însăşi”... - mai de

mâna a doua... – ...ca să nu mă ia oamenii

la ochiu şi să se dea la mine...) – şi să fac bine să

nu-i împiedic pe cei

nesfinţi şi nedumnezeiţi” - ca mine (adică

ăştia ce merg  pe

stradă acum... – ...voia el să zică, în

traducere...) – să nu-i împiedic (zice el

cam burzuluit - ...domnul poliţist – care va să

zică) - să nu-i împiedic pe

nesfinţiţii ăştia – „grozav de

onorabili şi

de toată stima” – nu ca mine (tot domnul

poliţist zicea...) - să nu-i împiedic  - zice - ca să

mă-nghiontească („'tu-ţi evanghelia

mă-tii”) - şi că-i cazul să mă

mai duc pe-acasă – pe la domiciliul meu (unde-o

mai fi şi ăsta...) – nu care cumva să fi uitat

vreunul că-s Fiu de

Dumnezeu -  şi Frate

de Dumnezeu – şi-s chiar

 „Însăşi” Dumnezeu – şi să-mi fi spart casa – iar dacă

ăla CU SPARTUL casei nu-şi va fi făcut

meseria şi nu mi-a SPART casa (cu tot ce

are... – ...aş fi şi eu grozav de curios

CE...) – atunci el

domnul cel aşa de

poliţist – e nevoit (prin compensaţie – se pare...) să-şi facă

munca („crucea mă-tii”) – adică

să-mi SPARGĂ (...el – cu mâna lui!)

maxilarul (...sfântul meu

maxilar...) – ...dar asta cu

maxilarul - doar

aşa - ca să-mi amintească – să-mi pună o

ştampilă ceva – o ştampilă care să-mi confirme

oficial - puterile mele

nemărginite” (adică – pe

ghicite  - pe-un fund de

ciur - să devin – din

A-BĂTUT

BĂTUT...simplu ca bonjour...)

 

aşa că – auzind eu toate aceste sfinte

evanghelii atât de curat

poliţiste (cu

addendele lor sacralo-mârâite

cu tot...şi cu

toate topos-urile cristice-mplinite - impecabil

numite – „la marele fix

nimerite...!) - îmi iau eu („binişor” – ca şi un

domn poliţist...) la

spinare – puterea mea cea atâta de

mare (de fapt – se zice: „nemărginită”...) – şi

cam tăcut (...de fapt - într-o tăcere

fără cusur...!) – m-am făcut

nevăzut – din

ochii oamenilor (...nu le fie de

deochi – lor – neputernicilor şi

nesfinţilor ca mine - dar

straniilor...teribil

belicomanilor...)

asta nu-nseamnă că

dacă mă feresc de

oameni – nu-mi păstrez – intacte şi

bine ascunse (...nearătate

nimănui... – că nu mai

vreau s-o mai – Doamne fereşte! -

păţesc...pătimesc...na! c-am dat în

stilul...poliţist!) – ...da – îmi păstrez

intacte - sfintele mele

puteri...ce-mi cam

prisosesc...

 

deci eu rămân – ca-n memorie oricui să-i

tot rămâie  - şi să se

ştie: Fiu de Dumnezeu – Frate de

Dumnezeu  - şi – pe deasupra (foarte  - teribil de

periculos!) – „Însăşi” ...Însuşi Dumnezeu...”nemărginită

putere”... – ...de fapt

un biet

caraghios – amăgit cu – cică (vorbă să

fie!) „un strop de

‚miere”...de unde atâta

miere – dintr-atâta

fiere?

 

...nu prea ştiu ce să fac cu

zdrăngănelele astea aşa de

forţoase şi

belicoase (care-mi dau numai

mie la oase...): se pare că tocmai de

asta mi-a mai rămas un

ciot de viaţă (mizeră...) – ...mi-au rămas

ca o senilă

arteră - ca să mă

gândesc bine (...cu moartea în

bandulieră!) – ce să fac cu

sus-zisele – meritorii (nici vorbă!) însemne ale

puterii („nemărginite” şi...pe margini...cam

roase şi

ruginite...însemnele astea – care va să

zică...) -

decoraţii – cu care  (bălăngănind-o insistent şi

tare – pe fiecare!) - mă opresc să

cerşesc – la

metrou – în orişice

staţii...

 

...şi se vede că Lui

Dumnezeu – băiat bun – nu-i prea pasă de toate

titlurile astea de nemurărie  - a mea

cu El  - titluri

demente (...pentru că eu nu-s borfaş - nu poţi să

pretinzi că-s de mine

ciordite ori

pe şest furate – ca nişte rufe de pe

sârmă – uscate...nu vezi că - din partea mea - -s total

inocente? - ...dar şi-au băgat aici

Coada de Topor – Cel Rău şi Cel

Batjocoritor...) – ...îţi zic astea toate – pentru că Îl

văd pe Preasfântul – tot mai des -  la

metrou (frumos şi înţolit – ca un

bibelou! – ...după ce-l cunosc? - după costumul Lui cel

veşnic - în vergi ori pătrăţele - dar total

nou...) – ...şi ce crezi că face Preabunul? – îmi

strecoară - -n pălăria pusă la

picioarele mele (îmi strecoară

pe ascuns – pe

neve”...păi da, că...„e tot mai

grele”!) – câte-un

pitac – ca să

tac...

 

pesemne  - e un soi de

mită cerească” – pentru că-L mai scap şi eu (cu deruta şi

confuzia asta a

preaînaltei – supremei

sfinţenii) – ...Îl mai scap de

însăşi”... umflaţii

milogi

pintenogi - cei

oficiali  - autoscripţi şi

teribil de bine

înfipţi! – ...da - îl mai scap

de unii...

...adică – ce mai! - de mai toţi

proştii şi

nebunii...!

***

 

SONET AL BIETULUI POET

mult te-ai zbuciumat – mult te-ai frământat

lumea asta toată ţi-a fost un oftat

duhuri te-au mânat – vis te-a sugrumat

ai ajuns acuma la capăt de-olat

 

şi nimica-n viaţă n-ai agonisit

lacrima-n Hristosu-ţi – rouă s-a oprit

scris-ai rugăciune şi potir de floare:

amândouă scrisuri – sânge de răcoare

 

ca izvor bătut-ai stânci şi pietre-n noapte

doar pe Maica Sfântă o auzi în şoapte

te-a albit pe culme traiul cu zadar

 

ai ars multe candeli – câte oare-n har?

...ai ajuns la ceruri – nodu-n gât se pună:

nu mai ai lăută – nu mai ai nici strună...

***

 

NE-CAPODOPERA  LUI  DUMNEZEU

Mărite Doamne – capodopera Ta-s munţii

pădurile – păsările şi florile

şi-n toată noaptea – privighetorile:

aceştia-Ţi ajung – nesmintit – dimineaţa - în dreptul frunţii

 

nu omul – făptură târzie şi-obraznică

ne-darnică  - şi cu înfăptuirile Tale - groaznică

sanchìu – fudul degeaba şi mereu pus pe harţă

făptură de ceaţă – ce nimic - niciodată - nu-nvaţă

 

arătare – ce-o scăpaşi din poalele Tale de cer – într-o marţă...

...şi numai o clipă devine senin – când îi şopteşti

că de mult s-a-nserat – că el nu-i şi Tu eşti

 

îi şopteşti – chiar lui – la urechea de-ncăpăţânare:

bine-i ca toată făptura din ceas - să se fi liniştit – acum - la culcare...

...dar Tu ştii dinainte: omu-i mic la suflet – doar la prostie e mare...

***

 

CU FRUNZA ODATĂ

cu frunza odată – a căzut – din Pomul Lumii - şi sufletul meu

cu frunza deodată – l-om vedea – curând - pe Dumnezeu

-„ce faceţi – hoinarilor? – va-ntreba El blând

...eu şi frunza – sfioşi – L-om privi când şi când...

 

e curăţenie mare-n ceruri – toţi îngerii au măturat

eu şi frunza – dac-am avut cândva nume – l-am uitat...

umbre de frunze şi umbre de suflete tot sosesc

dar sub ochii Preabunului – se luminează şi liniştesc

 

-„de ce tăceţi?” – insistă El să ne simţim în larg şi bine

-„aici e casa Mea cea din veci – şi e plină de rime

scrieţi cu umbrele voastre poeme – sau o epopee...

 

numai să nu fie vorba despre Vis ori Femeie...!

...pe-aici lumina-i gratis şi nu se stinge nicicând

iar noi scriem pe parfumul corolelor – surâzând şi pe rând...

***

 

NERĂBDARE

karma mea-i să fiu dobitoc o viaţă

nicicând s-osebesc traiul meu – de piaţă...

făcui compromis pân' şi cu amibe:

le-am dat zurgălăi – mi se-ntorc diatribe!

 

de m-oi re-ncarna într-un prost mai mare

şi nu voi primi dreptul de-a fi floare

rog să se sisteze „buddhe” şi „nirvana”:

pe tigri-i asmut să-mi „rezolve” rana...

 

să fii buzunar  - gol şi-ntors pe dos

e-un sadism scârbavnic – de boz păcătos...

de mine se scarpin' porcii – mii! – râioşi

 

ca de stâlpul cosmic:...zei răutăcioşi...

...nu mai rabd – Părinte din Aeroplan:

scoate-mă degrabă din cerescu-Ţi plan!

***

      

DOINĂ

                          In memoriam Eugen EVU („fratrele” meu – unicul!)

n-o chem – n-o chem pe cea lină

dar m-ar uşura să vină

să vină pe flori de rouă

să dăm lumea pe din două...

să vină cu ploile

plece cu zăpezile...

 

să vină pe izvoraşe

pe câmpuri şi pe imaşe

că lumea-i tot mai golaşe...

şi să vină pe lumină

să nu fie vreo pricină

şi să vie făr' de coasă

căci lumea-i totuşi frumoasă...

 

frunză verde şi ucisă

i-am lăsat uşa deschisă

şi am uns uşii uşorul

să mă ia cu binişorul

să nu-mi afle pruncuşorul...

 

şi iar frunză de aramă

să vină şi c-o năframă

să m-adoarmă pe sub flori

să mă poarte pe sub nori...

 

că nu-i bai de casă goală

mâne lumea iar se scoală...

poate că vrun ucenic

s-o-ntreba de ce-i nimic

poate că vrun baci de sus

să se mire el că nu-s...

 

norii-or curge tot aşa

nici vântul n-o adăsta...

...poate greierul din sobă

să-mi scrie-n cenuşi vreo vorbă

...dar cin' să cetească vorba?

năruitu-s-a şi soba

cenuşa s-a spulberat

apele o au luat

şi au dus-o-n jos de munţi

s-o treacă prin frunţi şi nunţi...

şi frunza s-a risipit

am plecat – n-am mai venit...

 

lună – soare – şi tu lume

n-aţi pierdut măcar şi-un nume:

nu vă fie cu bănat

o pasăre a zburat

din arţar tocmai în nori:

va fi mâne – vor fi zori...

 

doar e toamnă pe pământ:

se duc cocorii pe vânt...

...nadaina şi nadaina

numa-n cer s-a stins o stea...

nadaina şi nadaina

întrebaţi de turma mea

poa' să ştie ea ceva:

c-au bătut az' noapte grindeni

iar eu eram pretutindeni...

***

 

ÎN PALATUL CU BROBOANE

în palatul cu broboane saltă nebunia

dar copacii-şi văd amarul (mulţi – copilăria...)

în palatul cu broboane – frică fără nume

oarbe duhuri căinează – „lume şi iar lume”...

 

noaptea – pân' şi toamna crede că-i împărăteasă

dar supuşii fără frunze-i mor sub ploaia deasă

iar sudori îngheaţă-n streşini – teroare visată

e pustie şi cetatea – înecată-n zloată

 

toamna şi-a tocmit - prin ceţuri - meşteri buni - geamgiii

facă geamuri colorate – în coasta urgiei...

neamuri mii de păsări-îngeri dispar în Nirvana

 

au rămas ciorile iernii de-mi hrănesc prigoana...

...cârâit-ai cârâit – sfânt hoinar de-altare

însă iată ţi-a sosit ceasul de-nălţare...

***

 

CÂNTECUL – CÂNTECUL – SALVAŢI CÂNTECUL

cântecul – cântecul – salvaţi cântecul

nu vă mai gâdilaţi atât pântecul!

cu-incendii celeste v-aştept la intrare:

intraţi pe culoarul dintre stele şi mare!

 

stih după stih – o marèe poemă

salvaţi reîntoarcerea-n zarea boemă!

stih după stih – epopei nemurite

vă fie arhangheli feriţi de ispite...

 

e un cânt tot ce mişcă – de la crug la zeiţă!

îndrăzniţi şi cântaţi în imensa dorinţă!

un cosmos întreg vă aşteaptă cântarea

 

care-nvie pădurea – -aducând liberarea...

...vor veni după flautul – dezvelit dintre iele

amintiri – fulgerări – toate  vieţile mele...

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 257 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou