Home Poezie Mircea Dorin ISTRATE: Poeme
Mircea Dorin ISTRATE: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 06 November 2017 09:02

 

NEDUMERIRE

Câți pornim pe-a vieții cale? câți ajungem la sfârșit?

Câți vor rătăci cărarea? câți mai repede-au pierit?

Cine face rânduiala? și-ntrebarea e firească,

De ce uni mai devreme firul vieții-o să sfârșească?

 

De ce alțiii, dintre-ai noștri, îmi trăiesc în bogăție?

Și-apoi mulți, prea mulți, o gloată, într-o lungă sărăcie?

De ce dânșii, truditorii, înecați sunt în nevoi

Și-a lor zile-abia-și înoadă răbdătorii ceia goi?

 

Nu suntem de-același sânge, neam din neamul omenesc?

Iară Tu, Mărite Doamne, Împăratul nost’ ceresc

Apoi cum de lași Mărite, astă mare nedreptate

Peste neamul Tău să fie? eu gândesc că nu se poate.

 

N-am răspuns la întrebare, nu știu cum gândești, Mărite,

De ne-aduci odat pe lume și ne iei tot pe sărite,

Știi Tu Doamn, care-i planul și de ce îmi faci așa,

Că eu, simplu muritorul, nu-nțeleg așa ceva.

 

Eu, sunt picur din oceanul care pare nesfârșit,

Doar grăunte din nisipiu la pustiul însorit,

Tu ețti Doamne, veghetorul vieții mele în lumesc,

 De-aia eu îmi sunt pe humă, Tu, acolo, în ceresc.

 

Eu n-am griji cu cele ceruri și cu largul înfinit,

Cu cohortele de neamuri ce pe-acol’ s-au pripășit,

Eu, de-abia de-acum, de-o vreme, tot gândind pun întrebări

Să-nțeleg, cu a mea minte, ce e dincolo de zări.

 

Voi pricepe poate-odată, când voi fi mai înțelept,

Deși știu de-acum Mărite, că în toate Tu ești drept,

Dar mai e până atuncea, cale lungă de bătut

Să pricep cum toate  celea,  le-ai gândit și le-ai făcut.

 

‘NAPOI  SĂ-MI  VII  IUBIRE

Dacă te-ai dus, nu mai privi-napoi

Și-acolo lasă-mi taina despre noi,

Nu ști-va nimeni cât a fost și cum,

Te du de-acum și vezi-ți de-al tău drum.

 

Dar n-ai să poți să uiți, c-a mea iubire

Te-a ridicat pe culmi de fericire

De când te-am strîns în calda-mbrățișare,

De când mi-ai dat întâia sărutare.

 

De când ne-am spus  din suflet jurăminte

În noaptea-nfiorată și fierbinte,

Când luna se-ascundea sub văl de nori

Să fim pe lume singuri, numai noi.

                       *

N-apoi să-mi vii, că inima îmi iartă

Nevinovata noastră, mică ceartă

Și iarăși te-oi primi c-ombrățișare

Și iară tu mi-i da, o sărutrare.

 

Și-om fi ce-am fost, făptură numai una

Ca soarele pe cer cu sfînta luna

Și iar va fi o noapte caldă, plină,

Cu noi topiți în dragoste divină.

                    **

Îți simt de-acuma pașii pe cărare

Și mă cuprinde-o dulce-nfiorare,

Simt că-i veni pe-o undă de parfum,

Învăluită toată-n nori de fum.

                  ***

Las candela aprinsă la intrare

Ca să-ți îndrume pașii la plecare,

Iar urma ta ți-oi săruta-o-n gând,

‘Napoi să-mi vii iubire, în curând.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 248 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou