Home Poezie Mircea Dorin Istrate: Poeme
Mircea Dorin Istrate: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Wednesday, 14 February 2018 09:45

 

STĂPÂNA  MEA

Cât să-ți plătesc viață, că dusu-mai în spate

Cărând  din greu povara pe drumul cel suit?

E punga mea prea mică? și-ai vrea, cinstită  parte,

Eu să te duc pe tine de-acum pân’ la sfârșit?

 

Îndatorat te-oi duce, că nu mai e atăta

Cât tu m-ai dus pe mine din clipa de născare,

Deși acum e greul și-amar precum cucuta,

Dator nu ți-oi râmâne și nu vreau amânare.

 

Ți-oi mulțumi de câte lăsat-ai să se-adune,

Tristețe, bucurie, speranță norocoasă,

Să știu, să simt cum este ce-a trecătoare lume

Ce-atâtea îți promite și prea puține-ți lasă.

 

Te-am și iubit cu patos, mai mult în tinerețe,

Apoi, de-alungul vremii, am vrut să mi te las,

Acum fii a mea umbră din faptul dimineții

Și mergi, până la gata, așa încet, la pas.

                               *

Tu, fica veșniciei, mă vei trăda odată

Și cum mereu făcut-ai, pe toți ne lași cândva,

La rând îți vin de-avalma, și asta nu se gată,

Noi suflete pe care le iei în seama ta.

 

De mine, mai nimicul, prea mult nu cred că-ți pasă

Că prea mă lași în voia-mi, să fac cum eu am vrut,

Îmi ești, îți spun acuma,  o leacă prea țâfnoasă,

Știind că eu sunt numai un fir, din al tău lut.

 

Dar te înșeli amarnic, că eu de-acum gândesc

Și va veni odată, sunt sigur, vremea mea,

Atunci, te leg de mine, și-n timpul pământesc

Doar eu voi fi stăpânul, pe toate câte-oi vrea.

 

ASTA-I  LEACUL

Ce e Doamne cu-a mea țară, parcă e înebunită,

Nu mai are noimă, stare, ca lovită-i de-o copită,

Nu-s dușmani atâți pe-afară, câți năuntru viețuiesc,

Nu sunt hoți în toată lumea câți pe-aici ne vămuiesc.

 

Că balanța cu dreptate unde vrei mi se înclină,

Chiar de ești curat ca neaua, îți găsește ea vre-o vină,

Fiindcă țara e condusă nu de noi, ci de afară,

Ei socot cine-i încurcă, iar alesul tre’ să piară.

 

Ceia mari și-mpart Pământul cum vor dânșii, între ei,

Noi cei mici, plecat-am capul, ca nevolnici și mișei,

Trădători de neam și țară, Iude lacome de bani

Suntem toți din astă țară, unii altora dușmani.

 

Doar la sfânta mănăstire câte-un pusnic se-ostenește

Și mi-l roagă pe Măritul: Doamne țara-mi ocrotește!

Doar pe el de huma asta și de neamul lui îl doare

Și-ar dori lungească-i viața trecătoare pe sub soare.

 

Dac-am fi ca el o mie și-alte sutele de mii,

Țara asta ar renaște și din morți s-ar face vii,

Că doar dragostea de țară, de-al nost’ neam și prin iubire

Ne unim să-i facem țării veșnicită dăinuire.

 

Ăsta-i leacul, nu e altul la ce e acum în țară

Dacă vrem să fim puternici, printre cei ce ne-nconjoară,

Dacă nu, și-așa o ținem, până-n an ne-om pustii,

Și, mereu tot spus-am asta, poate-n alte hărți vom fi.

 

De suntem uniți și-ai țării, nu e forță-n astă lume

Să ne-nfrâgă, să doboare ce nălțat-am prin Columne,

Vița noastră-i viță veche, însfințită de istorii,

Că prin ea am fost în veacuri, în mărire și în glorii.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 357 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 196 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou