Home Poezie MIRCEA DORIN ISTRATE: Poeme
MIRCEA DORIN ISTRATE: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 15 April 2018 10:20

 

MEREU DATORI

Mereu din tată-n fii scoborâtori

Ne-am prelungit viața în lumesc

Și pe cărarea ei înrobitoori

Urcatu-ne-am cu gândul la ceresc.

 

Acolo-n rugi la Tine am cerut

Mărite Doamne, bob de sănătate,

Iertări la câte toate am făcut

Și judecăți să fie cu dreptate.

 

Și pace fie peste tot în lume

Ca să trăim sub umbră de noroc,

Iubire pentru-a noastre fapte bune

Și-o viață mai lungilă la soroc.

 

Tu, Bunule, ne-ai dat cât am cerut

Adeseori cu vârf și-ndestulat,

Iar noi nemerniciții Te-am vândut

Și morții fără vină noi Te-am dat.

 

Ai pătimit pe cruce, pus în cuie

Și umilințe toate-ai îndurat

Ca sufletu-ți la Talăl să îți suie,

Iar Tu, Preaiertătorul, ne-ai iertat.

 

Acum mă-ntreb, avea-vom noi crezare

Când iară-ți cerem toate ca odată?

Îndatorați cât suntem fiecare

Ne vei mai da iubirea Ta-nc-odadă?

 

Că suntem vânzători și lași Mărite

Și prea adesea încă trădători,

Ne e păcatul cuibărit în minte

Și-n gând cu Tine, vechi lingușitori.

 

Ne dă necaz și cazne câte toate

Să ne trezim din zilnica minciună,

Să ne schimbăm, c-așa nu se mai poate

Datori să-Ți fim, de când suntem pe humă.

 

POEZII PENTRU SEARA DE   DUMINICĂ

 

DE CÂTE ORI IUBIT-O

De câte ori iubit-o te-am mângâiat în vis

De-atâtea ori păcatul te-a-nfiorat în noapte

Şi-atunci a noastre simţuri pe dată s-au aprins

Să ne-ndulcim clipita cu cele vrute toate.

 

De câte ori în şoapte ţi-am spus că te iubesc

De purpură obrajii făcutu-s-au în noapte,

Iar lacrima-ţi pe pleoapă urcatu-te-a-n ceresc

Să guste veşnicia clipitei fermecate.

 

De câte ori sărutul în focuri ne-a cuprins        

Şi-mbrăţişări dorite ne-au contopit în noapte,

Am fost Adamii lumii uitaţi în paradis

Să împlinim în taină, dorinţe câte toate.

 

De câte ori iubit-o în taină te doresc

Ca din trecuta vreme să mi te-aduc aproape,

Mă-nfiorează gândul şi încă mă căiesc

Că n-am făcut eternă, divina ceea noapte.

                                 

CÂND AI TRECUT IUBIT-O...

Când ai trecut iubito prin somnul meu din gând

Şi gingaşa-ţi făptură a mângâiat cărarea,

Îmbietoarea-ţi gură şi şoapta-ţi aţâţând

Topitu-mi-au simţirea, cum se topeşte ceara.

 

Eu sărutat-am urma rămasă la plecare,

Iar umbra-ţi tremurată ce s-a pierdut uşor

M-a îmbătat cu vise şi cu păcatul care

Mă dăruia clipitei şi dulcelui fior.

 

Pe unde tu călcat-ai crescut-au roi de stele

Şi roze ce păstrează parfumul tău discret,

Un lac cu apa-n tremur şi graţioase iele

Sunt ochii-ţi care-n lacrimi, vrăjitu-m-au încet.

 

Acuma eşti departe, şi-n colţul tău de lume

Îţi duci sortita-ţi viaţă cum ştii şi poţi mai bine,

Şi doar aşa-ntr-o doară, când vremile-s mai bune

Nostalgice clipite te-ndreaptă către mine.

 

Eu ştiu că tu mă cauţi în vremea depărtată

Chemându-mă la tine cu suflet rugător,

Să fim pentr-o clipită, cum fost-am altădată,

Doi tineri ce se-mbată cu dulcele amor.

 

Şi-atunci, a noastre gânduri, de-acuma întâlnite

Se vor iubi fierbinte de nimenea ştiute,

Şi-acolo-n cuibul cela, tăcută şi cuminte

Vor lăcrima iubito, cuvintele ce-s mute.

                             *

Rămasă-n amintire eşti taină nevăzută,

Clipită veşnicită ce niciodat’ nu moare,

Eşti lacrima din suflet de nimenea ştiută,

Speranţa strânsă toată în lunga aşteptare.

                           

PĂCATUL CE SE IARTĂ

Nu mai privi în urmă când calci covor de floare,

Te du tot înainte şi-n dulce lăcrimare

Îţi fă din-fiorare o tainică ispită

Ce-o face neuitare, clipita cea trăită.  

  

O rugă spune-n şoaptă spre cerurile-nalte,

Iertate ca să-ţi fie a tale dulci păcate,

Că tot ce te-grădeşte e farmec şi plăcere,    

E vrerea nerostită, e mierea din durere. 

 

Iubirii i se iartă făcutele păcate

Că ea din suflet vine, acolo unde toate

Sunt doruri adunate şi-n vreme plămădite,      

Dorinţe ne-nfrânate, seminţe de ispite.

 

În rugi la cer şi stele, la Maica Născătore,

La toate unde încă te simţi că eşti datoare,

Te-ai vrea despovărată de cîte-au fost promise

În vremuri ce odată-ţi erau ţesute vise.

 

Acum te simţi uşoară, ca după înviere,

Că ştii că ai pe sufle o taină ce nu piere,

Vor trece timpuri multe de-acuma înainte

Tu astă clipă dulce, mereu vei ţine-o minte.

                       *

Eu ştiu că sunt păcatul ce-n veci te ispiteşte,

Mă iartă, iau asupra-mi osânda nebuneşte

Convins că ce făcut-am a fost iubire ’naltă,

Curată, neminţită şi-atuncea ni se iartă.

 

Iubito, lasă lumea ce încă-ţi bagă vină

Şi fii cu mine-alături clipita cea divină,

Ce de-o trăieţi vreodată, n-o s-o mai uiţi nicicând,

Că ea te îndulceşte din ţandără de gând.

 

Închide numai ochii şi fii cu mine-aproape

Şi ai să simţi cum vine pe tremurate-ţi pleoape

O dulce adiere din fericit trecut,

Ce-acum ţi-l pun pe buze, ca-nfiorat sărut.

                          

      

BOBOCUL

A ieşit la joc în lume fata tânără-n sfială

Mirosind a levănţică, ruşinoasă şi-n găteală,

Cu cea ie arnicită, poala înălbită-n vale,

Şi crătinţele-nflorate, rodul mânurilor sale.

 

De pe margine feciorii coate-şi dau privind chiorâş

La bobocul cel de fată, cântărind-o pe furiş

Şi simţind că nu-i departe ziua când o să-nflorească,

Cu priviri şi dulce vorbă, cearcă dar, s-o amăgească.

 

Ea îmi ştie că-i frumoasă şi că multora le-o pune

Pofta-n cui, iar pân la toamnă, dacă toate fi-vor bune

Şi-o găsi şi ea perechea şi iubirea vâlvătaie,

Ca s-o ştie lumea toată şi la joc, facă bătaie.

 

Astăzi doar, aşa, de formă, se foieşte printre fete

Să îşi pipăie norocul şi să vadă pe-ndelete

Cum feciorii-i fac ochiade, cum femeile limbute

Mi-o vorbesc încă de-acuma, spunând vrute şi nevrute.

                                     ***

Tinereţe, timp de aur, toţi de tine mângâiată

Eşti poveste repetată, de băiat iubind o fată

Într-un tremur care vine din’lăuntrul unui vis,

Ce în vremile acelea, erau scări spre paradis.

                       

AŞ   BEA   UN CEAI   IUBITO...

         ’’Tăinuitele iubiri

           Miere pun pe amintiri’’

 

Aş bea un ceai iubito cu tine ca-n trecut

Să-i simţi dulceaţa clipei, că eu ţi l-am făcut

Din amintiri pe care uitările au nins,

Din dorurile mele ce încă nu s-au stins,

 

Din jurăminte spuse în nopţile cu lună,

Din sărutări ce pus-au pe-a sufletului strună

Fiori să ne înalţe fiinţa spre divin,

Şi cupa fericirii s-o umplem cu preaplin.

 

Din gânduri şi speranţe în vise înflorite,

Din nempliniri ce ars-au în focuri mistuite,

Din rugile nălţate la Domnu-n sfiiciune,

Din încâlcita viaţă, ce-i tainică minune.

                     ***

Mai bea un ceai iubito nainte de plecare

Şi-o lacrimă fierbinte îmi lasă-n picurare,

Să cadă-n cana care, băută sărutată

Ţi-a răscolit iubirea, din vremea neuitată.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 281 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 279 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou