CONSTANTIN MÎNDRUȚĂ: DOAMNE, NU MĂ-NCERCA Print
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Saturday, 12 May 2018 08:19

 

Doamne, nu mă-ncerca şi-n dragoste,

Lasă-mi în suflet loc doar de iubire,

Eu ştiu că pentru viaţă sunt o pacoste

Şi-n urmă n-am să las vreo amintire.

 

Eu de femeie nu-mi pot bate joc

Oricâte-mi face-n voie fără voie,

Vreau pentru ea să fiu ca un noroc,

O Cină cea de Taină într-o joie.

 

M-am supărat, dar nu-s nemuritor,

Se-ntoarce răul care nu-i de mine,

De mult eu nu mai am şi viitor

Şi aş fi singur, Doamne, fără Tine.

 

Ce mă împacă, nu e de-mpăcat,

La mine ziua nu mai are soare,

De câte ori iubesc sunt supărat,

Trăiesc în fiecare zi câte-o-mpăcare.

 

Cine trădează nu poate să moară

Şi cine minte nu are destin,

Iubirea mea cu minte mă măsoară

Şi fericirea îmi devine chin.

 

Nu pot lua ce mâna ta întinde,

Ar fi surâs închis de sărutare,

Ai nenăscutul Iuda ce mă vinde

Şi dragostea iar este o uitare.

 

Şi vine supărarea din prostie,

Se simte asta numai dinspre tine,

Răbdarea mea cât să mai fie vie?!

Eşti văduva din cimitirilestrăine.

 

În mine moare moartea cât e moarte,

În Tine, Doamne, văd reînvierea,

Mă tot gândesc că Biblia mi-e Carte

Şi lângă Ea eu nu mai simt durerea.