Home Poezie MELANIA RUSU CARAGIOIU: DIN SUFLET ȘI CONDEI
MELANIA RUSU CARAGIOIU: DIN SUFLET ȘI CONDEI PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 01 June 2018 09:19

                                                             

                                              

                                                                   D U P Ă   F E S T I N  

                                                                 Atomi domoliți

                                                                           în

                                                                 opalescenta apă vie de-aseară,

                                                                 cheamă în magnetismul lor

                                                                   fire de praf,

                                                                  paianjeni-priviri,

                                                                   lumina reflectată...

                                                                             și

                                                                   totul strâns

                                                                 în cămașa de cristal

                                                                   a paharului

                                                                     îndoit

                                                                   pe oglinda mesei,

                                                                     izbindu-se apoi

                                                                     în draperia de fum...                

                                                          M.R.C.                     Timișoara, 199o  

                                                                 

^                              ÎNTÂLNIRE   ÎN   VIITOR

                                                  

                              Te-aștept, iubită Fortuna, in viscol,

                               Cu ochii mei plini de cenușă,

                             Dar tu te plimbi prin zări depărtate…

                           S-ar putea să mă cauți ...

                           Eu te chem,

                           Năucit în vârtejul meu,

                         Din zori balansând când aici, când acolo…

                           Astăzi m-am hrănit cu pietricele.

                           Ferește-te !

                         Știu să și mușc !

                           Tu, antic mit: Fortuna !

                           Fortuna ,

                           Ești mai rătăcitoare decât mine !

                           Vreau să te agaț in aripa blândului vânt,

                           Dar tu mereu întârzii …

                          Tu ajungi târziu la epave, pe mare…

                           Ai obiceiul rău de a ședea pe țărmuri…

                           Ți-ai pierdut piciorul drept,

                           Și din acel moment rechinii sunt plini de justețe !

                           Ferește-te, insă,

                           Într-o zi te voi prinde !

                         Să nu-mi apari în față doar în scheletul vizibil,

                         Prin pielea suferindă de poluare !

                        Imi place seva ta,

                         Licoarea ta divină,

                       Deși este mereu amară…

                                                 M.R.C.                

                                        

                                             A M A L G A M

                                 Cărți, scriitori, personaje,

                                   Albume, cuvinte de vrajă

                                   Stau drepte în rafturi sculptate:

                                  Puțin aici, mult în eternitate...

                                                     

                                   Bing-bang clopotesc anii

                                  În clopoței de ger;

                                   Bing-bang cântă castanii

                                     Cu palmele spre cer.

                                    Se răscolesc arginți

                                      Sub palida dantelă                                                                

                                     Iar pomii stau cuminți

                                     Și gravi, ca o capelă.

                                       Din filele palmate,

                                       Cu slovele uscate –

                                       Mici turle aplecate,

                                      Cad timpi și ploi ritmate...                                      

                                                          M.R.C.                                                    

F A T A   M O R G A N A

Învolburată îmi simt vederea;

Două siluete în văluri,

Mă cheamă spre ele.

Eu fug, dar oricât fug

Nu pot să le ajung.

Se-arată o caleaşcă fermecată;

Ea, parcă le duce… acum…

Departe, şi tot mai departe.

Un singur cal,

Apare…, dispare…

Câmpurile, însetate

Atârnă sub cer…

Văd plutind o pălărie de soare.

Calul se deşiră pe înălţime,

Roţile se dilată şi caută drumul,

Pământul - perie arsă,

Se desfăşoară, ca marea…

                 M.R.C.

          

BOB DE CAFEA ...

                                                     Păpușa cu păr castaniu

                                                     Și ochi migdalați, de cafea,

                                                     Se plimbă cu rikșa târziu,

                                                     Departe de tot, pe șosea.

                                                     Cu fes, un ibric cu pompon,

                                                    Pe capul rotund ca un bob,

                                                     Cu buze ce suflă-n trombon,

                                                     Cercel și-a pus doar la un lob...

-          ,,Păpușă cu ten de cafea,

                                                     Te chem lângă cană să stai,

                                                     Dulceața ți-o dau și pe-a mea !

                                                     Te rog, doar aromă să-i dai !!!

                                                 M.R.C.

              

                                             MAI MULTĂ POEZIE

                                   Când citesc poeziile de piatră

                                   Îmi vine să arunc literele în vâltoare,

                                   Îmi simt dinții înclinându-se unul către altul.

                              Coperta e gri, tonul e gri.

                                 Pete de alb,

                               Tablou în pereți jupuiți.

                                 Vânturi învrăjbite ce se sparg de parâme.

                                 Cresc lăstărișul sălbatic.

                                Păsări dezorientate

                                       dispar în altă carte.

                               Nu mai mi-e somn;

                               Când închid ochii văd multe bile negre.

                                 Cperta e gri.

                                 Tonul e gri.

                                Numai bilele negre se sparg în rătăcire…      

                                          M.R.C.          Timișoara, 1990

                                                        

                                          

                                            

                          

                                                

        STARE DE SPIRIT

Mi-e plină gura de catran,

Limba, de aşchii şi lipan.

. . ... ..... . . . .. .. . . . . . . . . . . ..

Aş vrea să ţip, dar gâtu-i mut

Şi sufletu-mi crâcneşte slut.

Cu ce-am greşit de atât amar

Cu gard de spini îmi stă hotar ?

Vreau cugetul să-l am senin

Şi doar cu vin să beau pelin !

Şi florile să-mi fie fraţi

Dar fraţi de sânge, nu turbaţi !

Mă-nvăluie aşa un fum

Cutremurat, tornadă-n drum...

Şi ape-mi tulburi cresc în ochi

Şi pricolicii din deochi

Şi soarta ca un câine rău

Îmi cheamă ştimele din tău...

Sunt trist şi sunt înviforat...

Fi-voi vreodată alinat ?

M.R.C.             Timişoara, 1988

                   După atacul mişelesc al colegei Margot.

                                        S F Â Ș I E R E

                         Ascultă-mi tu sufletul plin de iasma durerii;

,                      Când capul întorc spre acute asprimi ale vieții,

                         În ceafă simt viforul și biciuirile crude

                         Și-n fața mea ochii cei sumbri a ce mă așteaptă…

                         Atunci mă destram peste stânci umezite de vreme

                         Îmi pun tălmăciri peste pânza uscată de cimbru

                         Și iarăși mă-ndrept spre genunele pline de casne,

                         Să sorb din puterea acelui foc jalnic, ce arde.

                          Un huiet cutremură zarea cu mine;

                           Strălucii de raze orbesc ale cerului stele

                           Și hăul mă-nghite în flacăra stinsă din ele…

                           Ascultă-mi deci sufletul plin de iasma durerii,

                         Rănit și sdrobit sub povara adâncelor patimi

                         Și cerne asupră-mi o ploaie curată de lacrimi.

                                     M.R.C.             Laval, noiembrie 2013

MAI SUNTEM?

Suntem speriaţi,

     Suntem năuciţi de creaţiile noastre...

     Am blestema,

     Dar blestemul ni s-ar întoarece iar şi iar...

     Am zbura,

     Dar păsările pierzării nu ne îngăduiesc.

     Am plânge,

Dar tot n-am putea umple cu lacrimi găurile pe care le-am săpat.

     Ne-am târâ pentru îndurare,

     Dar zidul de vuiet ne stă în cale.

     Am mângâia cu obrajii solzii dragonilor,

     Dar ne-au pierit obrajii.

     Am schimba culoarea roşie a dragonului,

     Dar focul de sus ne învăluie.

     A venit un vifor cu aşchii tăioase.

     Ne rărim,

     Piezându-ne unul câte unul

     În hăul negru de la marginea lumii.

           M.R.C.                   Montreal, 2004

                                      

                                                 PUȘCHE PE LIMBĂ

                                                  

                                                         Parodie după „Cenușa verii” de Ion Sângereanu

                                                Cenușa verii mă-ntrista

                                                 Când răspândea în vânt cuvântul,

                                                 Mă spulbera, mă irita,

                                                   Silindu-mă să-mi iau avântul...

                                                 Mi-am pus o mască: Vream să tac,

                                                 Prea multe-având atunci pe limbă,

                                                Apoi, pe-o scenă, având trac,

                                                 I-am zis mulțimii: „Hai, te plimbă !...

                                                 Urmarea o știți din jurnal;

                                                  M-au declarat un „mut-limbut”

                                                 Cu aspru obraz - de toval !

                                                   Le-am spus ! Azi, tac ! Nu le-a plăcut...

                                                                               M.R.C.

              

                                                                  RUSTICĂ    

                                                           Ultimii bobocei întârziați,

                                                           Găsiți de buna pe sub tufe:

-                     - ,,Maichii, așa târziu îi făcuși ?

-                     ,, Hai, cu mama, să vă culc în șopron !

-                     ,, Tu, găscă bolândă, mi-ai făcut așa și anțărț !

-                    ,, Bobocuț, bobocuț, hai cu mama...

-                       ,, Ușșș, cocoș blestemat !

-                       ,, Că nu ție-ți dau bobițele !...

-                            M.R.C.                         Laval, 2013

  

,,SOROCUL” HIBRID,,

Doi paşi inainte

Şi trei înapoi

Vezi aşa se joacă

Jocul pe la noi !

Trageţi hora feciorei,

Frunză verde, măi,

Şi sunaţi din pintenei,

Frunză verde, măi !

Hora noastră o iubim,

Frunză verde, măi,

Şi cu ea așa trăim,

Frunză verde, măi !

Trageţi hora feciorei,

Frunză verde, măi,

Şi sunați din pintenei,

Frunză verde, măi !

     Bucureşti, 1979

         (ceva prelucrare după folklor)

M.R.C.

                                           MAI MULTĂ LUMINĂ

                                               Replică la poemul ,, Mirabilii dinți ai uriașului mic avion de lumină”de Florin Liviu Jianu

Lumina adevărului să vină

Din zările ce sunt mereu senine,

Din cugetul curat și fără tină,

Pe care tu român le porți în tine.

Zis-au bătrânii dascăli ai puterii

Și binele și răul stau în minte;

De vrei, tu poți opri pragul durerii.

Și ție și-altora croind destine.

Multe-adormite simțuri stau ascunse;

Tu cheamă-le să-și vină îndeaproape;

De ți-au fugit, ele pot fi ajunse,

De s-au pitit, deschide-le supape.

Mai zis-au alde învățați ai terrei:

Voința este cea care primează;

Ea e mobilul trainic al puterii-

Îi este ajutor o minte trează !

Un poet ne trimite la ,,Sorica”-

O ,,babă” prea isteață, ca Merlin,

Dar astea-s vorbe, parc-ar fi nimica,

Din mintea ta croiește-ți un destin !

                                     M.R.C.    

                  

                                                                  

  

                                                                                                                         

                                        C A M E L E O N U L    V I E Ț I I

                                             Vreau să mai croiesc un sonet, dacă știu,

                                             Numărând bobii din păstăile ploii,

                                             Ascultând argintarea săgeților Troiei

                                             Sub curcubeul ce bate-n arămiu.

                                             Zboară și acum fluturi mari de sophora

                                             Cu stropi de antere în clinchet, pe vânt;

                                               Ce greu mi se pare: Eu astăzi mai sânt

                                               Cu tolba-mi de oase, doldora…

                                               Și iar mă întreabă: Ce-i mort și ce-i viu,

                                               Stereotip, refrenul uitat din vreun cânt

                                              Dedicat lui Osis, tot Ra, în pustiu…

                                              Balans sinuos spre pânză-n pământ,

                                               Fac faldurile-mi seci din pardesiu:

                                               Mi-a mai rămas doar lutul, să-l frământ      

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 405 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 235 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou