Home Poezie MIRCEA DORIN ISTRATE: Poeme
MIRCEA DORIN ISTRATE: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Tuesday, 06 November 2018 11:44

 

FĂ-MĂ DOAMNE FLOARE

 

Motto: ,,Am gășit o floare pusă semn de carte

             Și-ntr-o clipă gândul dusu-ma-n trecut,

             Într-o vreme-n care eu avut-am parte

             De cât al meu suflet toate mi le-a vrut”

 

Fă-mă Doamne fir de CIMBRIȘOR

Și mă pune-n sân de fată mare,

Cuib de rai l-oi face îndulcit cu dor,

Nicăieri nu fie loc mai bun sub soare.

 

Ori mă fă, Tu Doamne, floare de CICOARE

Mândră și frumoasă între cele flori,

Fetele mă poarte pus la cingătoare,

La băieți le deie junghiuri și fiori.

 

De mă faci Tu, Doamne, floare de FRĂGUȚĂ

Ca în păr mă pună tânăra codană,

Cum n-ar vrea băieții să le fii drăguță,

Să le stâmperi încă sufletul lor rană.

 

Fă-mă numai Doamne dalbă LĂCRĂMIOARĂ

Să miroase-n juru-mi ca sfințitul rai,

Fetele mă pună lângă inimioară

Vie-mi de departe un fecior de crai

 

Și pe-un cal cu aripi ducă-te ca vântul

Unde el îmi are mare-mpărăție,

Și ca-ntr-o poveste, tu să-ți ții cuvântul

Ca să-i fii pe viață, draga lui soție.

                           *

Fă-mă Doamne, fă-mă, fir de TRANDAFIR

Și mă pune-n cartea cea de rugăciune,

Iar când spovedi-m-oi stând sub patrafir

Am să fiu cu Tine-n toate cele bune.

 

Fă-mă Doamne floare de NU MĂ UITA

Și mă pune încă-n vers de poezie,

Prin iubiri uitate să vă pot purta,

Că de-acum venită-i vremea cea târzie.

LEGĂNATĂ RFUNZĂ-N VÂNT

 

   Motto: ,,Frunză legănată-n vânt,

                 Din înalt pân” la pământ este toată viața ta,

                 Nu-i mai altfel, ca a mea”

 

Frunzelor! ce mângâiate fostu-me-ați o vară toată

De a soarelui căldură și de ploi ce v-au spălat,

Ați simțit cum ca o umbră, nenorocul pus în soartă

S-a trezit, zicând că-i toamnă și că-i timpul de plecat?

 

V-ați îngălbenit la față când ați văzut-ați că nu-i de șagă

Și tot una câte una dusu-v-ați purtate-n vânt,

Ați plutit, vreme de-o clipă, peste lumea asta largă

Și-ați ajuns din ’naltul vostru, așternute pe pământ.

 

O să vină seri cu ceață și-apoi nopțile-mbrumate

Ce topi-vor viața voastră până-n zi de primăvară,

Când, sub caldul unei raze, muguri plini de sănătate

Se vor face alte frunze mângâiate-n lunga vară.

                                   *

Totu-n lumea asta are început și un sfârșit,

Pom, ființă, munte, floare, univers ce ne-nconjoară,

Numai timpul mi se naște, din vecie-n nesfârșit,

El fiind doar o clipită, ce-a uitat ca să mai moară.

                                 **

Viața frunzei e-o clipită, noi, mai multe adunate,

Dar și ea în timpul cela Doamne câte îmi adună,

Și ea crește, se-mplinește și trăiește pân’ la moarte

Bucurii, necaz, tristețe, câte-n soare, câte-n lună.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 833 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou