Home Poezie george FILIP: POEME
george FILIP: POEME PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 03 December 2018 09:39

 

 

   VENIŢI LA ALBA!

 

         -tuturor românilor-

 

aici, la ALBA-IULIA, ca ieri

neamul străbun şi-a împlinit menirea,

când cei mai curajoşi – ţărani, boieri,

pe glia largă au făcut UNIREA.

 

veniţi din patru zări – români fârtaţi

HORA UNIRII largă ne cuprinde.

veniţi sub tricoloare şi cântaţi

imnul de viaţă care-n piept se-aprinde.

 

munteni şi moldoveni şi tu – Ardeal,

veniţi ca la istorica chemare

ce a-mplinit măreţul ideal

şi-am înfrăţit o ROMÂNIE mare.

 

în LIMBA ROMÂNEASCĂ ne iubim.

dorinţa ancestrală ne uneşte;

pe glia românească ne nuntim,

doinim, horim sau plîngem româneşte.

 

un CENTENAR – un veac de viitor.

am împlinit chemarea cea străbună :

suntem uniţi pe veci sub tricolor

istoria la ALBA ne adună!...

              

VREREA NOASTRĂ

să fie Ţara veşnic înfrăţită.

românul pe român să-mbrăţişeze.

şi Dumnezeu, din slava-I preamărită,

pe fraţii buni să-i binecuvînteze.

 

Goga – în OLTUL, a cîntat Unirea.

Coşbuc, prin versuri a slăvit ţăranii.

poeţii toţi visat-au devenire

şi visul lor s-a conturat – cu anii.

 

Labiş şi Filip strigă dintr-o parte.

Vieru şi Dabija - din cealaltă,

iar Prutul şi trist-Nistrul, de departe,

deschid către acasă sfântă poartă.

 

Ardealul a trecut spre noi Carpaţii

şi Oltu-nstrăinat s-a-ntors acasă.

aceeaşi limbă o vorbim toţi fraţii

şi doinele prin vaduri doruri lasă...

 

strădincolo de Prut ne este Nistrul.

el dă din aripi să se-ntoarcă-n Ţară.

e mort prin cronici secolul sinistru

şi-i Basarabia a noastră – iară.

 

ca o maramă tricoloră-i Ţara,

de pe la Nistru, Prut, la Beba Veche;

și vrerea noastră-i să se ducă sfara

că România-i azi fără pereche.

 

să cânte în azur păsări măiastre,

de la Carpaţi până-n fruntariul Mării

şi să vestim spre zările albastre

că e UNIREA MARE - vrerea Ţării!

                

DOR DE BASARABIA

mi-e dor de-o iarnă grea, cu ger şi vifor,

cu sănii suple străbătând Moldova,

să-mi facă noi ciubote moş-Nichifor

Coţcarul...ce-a-nvârtit în limbă slova.

 

mi-e dor de-un pod de flori întins pe Nistru,

lucrat de barzii LABIŞ şi VIERU;

să evadăm din secolul sinistru

ce ne-a furat din glie - giuvaierul.

 

DABIJA să ne vină – înţeleptul,

cu-n Prut de dor şi-un suflet de poeme,

să treacă peste Nistru drept - cu dreptul

şi ŢARA laolaltă să o cheme.

 

mi-a dor de-o nuntă largă cât e Ţara,

cât plaiul sfânt – scoborîtor din datini,

datini în care s-a prăsit ocara

cu-njurături rusnace – şi cu patimi.

 

mi-e dor de-un tricolor să dea din aripi

peste bugeacuri de aceeaşi rasă

şi de colindători – ce printre lacrimi,

să-şi cheme fraţii rătăciţi...acasă.

 

să fie primăvară peste lume.

să facă Dumnezeul o minune,

să nu-şi mai plângă Nistrul doru-n spume,

mi-e dor...cum EMINESCU poate spune.

 

EU SUNT ROMÂNIA!

-românilor de pretutindeni-

 

eu sunt Traian şi Decebal,

Buerebista – Deceneu

şi eu mă trag dintre străbunii

ce-au zămislit poporul meu.

 

sunt o fântână de credinţă,

sunt pruncul care sorb din ea.

Ceahlăul sunt şi Caraimanul

cu fruntea în a Ţării stea.

 

sunt Dunărea şi Nistrul, Prutul,

ce-mbrăţişează ROMÂNIA.

Oltul şi Jiul sunt – şi doina

care ne cântă veşnicia.

 

sunt Marea Neagră cea albastră.

fereastra Ţării sunt – spre zări.

un tulnic sunt, un nai, un fluier

ce cânt cu doru-n emigrări.

 

soldatul sunt, cu arma-n mână

şi tricolorul sfânt - pe piept,

care-am jurat cu Ţara-n suflet

să stau de strajă dur…şi drept.

 

o mănăstire sunt – pe munte.

sunt o biserică…la şes,

să proslăvesc cu crucea-n mână

credinţa ce ne-am fost ales.

 

eu sunt poetul - raţiunea

ce stă cu pieptu-n timpul crunt.

sunt pâinea, pacea şi speranţa;

în veci: EU ROMÂNIA SUNT!

    

DIALOG CU POETUL

-un interviu cu…despre Ţară-

-cum vezi tu – poete, Ţara-n CENTENAR?

ce-i doreşti tu astăzi, ca poet ce-i eşti?

-visez să-şi păstreze stră-străbunul har

şi-i gîndesc slăvire LIMBII ROMÂNEŞTI!

…se-adună poetul printre raţiuni,

precum Eminescu – glas efervescent

şi privind în urmă, spre adânci genuni,

îşi aşterne gândul pur pe pergament :

vine din destine ROMÂNIA mea.

eu îi sunt feciorul şi ea mamă mi-e.

ea poartă pe frunte o Divină stea,

eu îi smulg din suflet versul limpede.

când doinesc din frunză mă-ntorc la străbuni.

de mă-nalţ în imnuri – zbor spre viitor.

întîlnesc pe plaiuri numai oameni buni

şi ROMÂNII-aceştia se numesc – POPOR.

şi poporu-acesta pagini grele-a scris

să-şi apere ŢARA şi datina ei.

năvăliri barbare au curs din abis,

dar pe glia noastră n-au rodit mişei.

să semănăm grâne, să culegem pâini.

râurile limpezi – peşte să ne dea.

să poarte românii tricoloru-n mâini

şi să râzi spre soare – ROMÂNIA MEA!

să cânte poeţii imnuri mari de dor.

facă-se pe plaiuri nunţi de bucurii.

să-şi pună-n cunună flori de viitor,

îi urez din suflet mamei-ROMÂNII!

toamnele s-aducă nunţi…măreţe nunţi!

munţii – secularii – aur să ne dea.

peste PRUTUL veşnic să deschidem punţi,

asta-ţi urez ţie – mândră ŢARA mea!

DACIA-n cunună poartă mii de ani.

ROMÂNIA-şi cântă mândrul CENTENAR.

LIMBA ne e dată de DACI şi ROMANI.

PATRIA ne este un DIVIN ALTAR.

ce-ţi doresc eu ţie – ROMÂNIA mea?

să-ţi porţi TRICOLORUL din Mare-n Carpaţi.

să-ţi cânte prin zodii o Divină stea

şi ROMÂNII... fie-ţi prin vecie – fraţi!

MAGII DE CRĂCIUN

                                    

COLINDELE DE ALTĂDATĂ

poate-a fost ieri...sau azi...sau mâine,

totuşi a fost...ca niciodată,

cândva – pe malul Mării mele Neagră,

când un băiat iubea o fată.

 

luna se ascundea sub feregea.

Marea ningea cu pescăruşi din sori.

farul bătrân era mai tânăr.

Crăciunul cobora dintre ninsori.

 

poemele-n caiet erau subţiri.

prin TUZLA se-auzea câteun zvon bun,

că fata lui cutare – cu cutare

vor face nuntă mare de Crăciun.

 

şi moş-Crăciun venea cu sacul plin

şi cu merinde pentru multe guri.

ai casei sărutau pe boturi renii

iar câinii răi se ascundeau în şuri.

 

fraţii mai mari aveau vacanţa mare.

eu mă-ngînam cu valurile Mării.

iar zmeii tineri se zmuceau în hamuri

şi mă duceau...cu sania uitării.

 

poate-a fost ieri, sau azi, poate-a fost mâine.

copilăria mea – nevinovată,

s-a dus în palma Mării mele Negre

şi nu se mai întoarce – niciodată...

              

SEARĂ DESENATĂ

în seara de Crăciun – o mămăligă

sucită ca pe vremuri ancestrale,

ca o regină – în mijlocul mesei,

cu jind priveşte caldele sarmale.

 

sfânta familie s-a strâns acasă.

cu vin pelin este carafa plină.

bunica blândă spune rugăciunea

iar sufletele casei…se închină.

 

şi e tăcere…numai cerul cîntă

ningând pe omenire fulgi de leruri.

«aşa şi pre pământ » – rosteşte tata.

astăzi petrec şi sfinţii de prin ceruri.

 

câinele latră…dar a bucurie.

desigur – au sosit colindătorii.

desagii le sunt plini de toate cele

şi-s, parcă, mai înalţi ca purtătorii.

 

un iepuraş apare din zăpadă

ducând sub braţ un morcov bun de ros.

-tu ce doreşti măi zgârgore de viaţă?

-eu vreau s-anunţ…că s-a născut Hristos!

 

în grajd, la Betleem, năştea Maria

şi marii magi ai lumii privegheau.

irozii lumii sfîrtecau copiii.

creştinii se-nchinau şi ei credeau.

 

…apoi a dat şi cântecul năvală.

umblau colindăreţii din Ajun :

hai LA MULŢI ANI, cu bani şi FERICIRE;

români frumoşi – e noaptea de CRĂCIUN!

                        

CÂNTURI DE CRĂCIUN

ce-o mai face Ţara mea

când pe plaiuri bate ger?

îmi răspund semeţi Carpaţii:

-dăinuim...ca-n lerui-ler...

 

Dunăre...şi Dunăre,

ce-i eşti Ţării grănicer,

cum mai cânţi pe căi albastre?

-ca-n milenii: lerui-ler...

 

tu Neagoe...tu Ceahlău,

ce măreţi priviţi din cer,

cântă sau geme pământul?

-ca în datini: lerui-ler...

 

Jiule...Olteţule...

ce cîntaţi ca un năier,

cum întîmpinaţi Crăciunul?

-îl scăldăm în: lerui-ler...

 

Basarabie furată,

un răspuns, atâta-ţi cer:

te întorci curând acasă?

-sunt cu voi: din lerui-ler...

 

voi...copiii Ţării mele,

seminţii ce-n veci nu pier,

voi, lui Moş-Crăciun ce-i spuneţi?

-sărut mâna: lerui-ler...

 

-tu...poet cu plete dalbe

şi cu mintea în eter,

cum întâmpini Moş-Crăciunul?

-cu poeme: lerui-ler...

                  

COLINDĂ LA POARTA ŢĂRII

colind prin Ţară cu tot neamul meu.

cunosc adresa…hăt…de mii de ani.

de multe ori am fost poştaşul – Eu,

cel care-a dus scrisori, pachete, bani.

 

părinţii mei mă aşteptau pe prag

în serile frumoase – spre Crăciun.

ne-mbrăţişam, beam vin, ne era drag

şi îl vesteam pe Moş-Crăciun cel bun.

 

o vreme…nişte oameni proşti şi răi,

l-au pus pe Moş-Crăciun la hibernat

şi n-au mai fost pe lume zurgălăi

şi nici copiii… n-au mai colindat.

 

a fost tristeţe – însă Dumnezeu

pe oamenii urâţi şi răi i-a dus…

şi iar colindă pruncii buni mereu

vestind voioşi că : s-a născut Iisus.

 

azi îi aştept cu acadele-n prag,

precum măicuţa mea făcea mai ieri;

ninge frumos, sunt bine şi mi-e drag;

colinde ca la noi nu-s nicăieri.

 

colindă România – prin Carpaţi.

urările se urcă-n cer – şuvoi.

Vieru, Labiş, Dabija – uraţi :

se-ntoarce BASARABIA la noi!

 

la poarta Ţării mele merg şi eu

să îi urăm de bine, spor şi bani.

Maria ne aşteaptă-n prag mereu

cu fiul ei în braţe: LA MULŢI ANI!

  

MAGIE DE CRĂCIUN

           Motto :

                   vouă români,dar şi mie,

                   prin nămeţi de nostalgie.

 

aceeaşi atmosferă de magie

pluteşte ca-n trecutul cel străbun.

timpul ne-ntoarce în copilărie

unde ne întîlnim cu Moş-Crăciun.

 

ning peste Ţară stelele din ceruri

şi-aduc de-arândul stei de curcubeu.

talăngile răsună-a lerui-leruri

şi pace multă cerne Dumnezeu.

 

totu-i frumos…şi timpul e-n vacanţă.

sub cerul lumii ninge calm, mărunt,

iar în priviri strângi stele de speranţă

dacă eşti prunc sau chiar bunic cărunt.

 

în sănii dau năvală strănepoţii.

moşnegii pe la chioşcuri sorb un ceai.

în feerie-şi amintesc cu toţii

c-au fost şi ei cândva copii…aşa-i?

 

bunicul calcă ţanţoş înainte.

bunica azi şi-a pus un şal mai gros.

tăticul şi-a luat un vin fierbinte.

iar mama…recunoaşte…e frumos!

 

…magie de Crăciun – încântătoare,

tu gazdă-n suflet veşnic să ne fii.

departe este iana viitoare

când ne vom troieni prin nostalgii.

 

rămâi cu noi acum, aici, magie.

noi ne-am deprins din veacul cel străbun

să ne întoarcem spre copilărie

în sănii mari de doruri – la CRĂCIUN!

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 480 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 212 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou