Home Poezie CLAUDIA BOTA: SÂMBURELE IUBIRII (GRUPAJ POETIC)
CLAUDIA BOTA: SÂMBURELE IUBIRII (GRUPAJ POETIC) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 07 January 2019 10:03

 

 

Sâmburele iubirii

 

În iarna vieții neîmblânzită dorul a revenit,

În ochii unui copil, miracolul s-a răspândit,

Prin lumina caldă, blândă și suavă a inimii

Se încălzește sâmburele neîntinat al iubirii.

 

În primăvara vieții cuvântul în gând te învață,

Simți mereu că seva se topește din tine și crești,

Treci prin gări și halte fără număr și călătorești,

În fapte găsești bucurii, pentru ziua numită speranță.

 

În vara vieții, Lumina din Lumină m-a calăuzit

Tu, Lumină clară, dulce, floare albă ce ai înflorit,

Prin durerile înăbușite îmi ștergi ziua cea umbrită,

Eu care te-am zărit, n-am lăsat dorul neizbăvit!

 

În toamna vieții ruginii vântul domol ți-a cântat,

Umbra din umbrele cenușii ale tăcerii m-au cercetat.

Prefă-te tu în apa cea vie fără de moarte a nemuririi,

Lumina devine prin tine o tainică simfonie a inimii.

 

Prin fapte bune în anotimpuri vii transmiți energii,

În fiecare clipă sădești adevărul în sâmburele iubirii,

Netezești căile tale prin sentimente unde te regăsești

Trăiri într-un lanț în care continuu crești și reclădești.

 

Doamne, dă-mi atâta lumină...

Doamne e noapte și cerul parcă plânge

Pășesc prin mătasea dintre pânzele târzii ale înserării,

Cobor și mă-nalț în imensitatea stelelor.

Cât de mică mă văd!... purtată de unduirile apelor,

Glasurile se sting când revin la limita cerului,

Strâng gândurile și giulgiurile în palmă umplundu-mi sufletul,

Cu lumina din lumina Ta.

 

Ești aici lângă inima mea,

Puritatea absolută și perfecțiunea nenăscută,

Tai respirația în două ca și pâinea cea nouă,

Mă luminez din lumina care mă-nalță,

Fiindu-mi mereu sete de viață.

 

Doamne, dă-mi atâta lumină!

Să nu o pot duce de la cer la pământ,

Decât pe aripi de înger și vânt.

 

Setea de tine, Doamne,

Comoara sufletului tău e liniștea,

Ce izvorăște din mireasma clipelor

Impregnate pentru a-ți potoli setea,

Setea luminată de lumina sărbătorilor.

Setea de tine, Doamne!

Setea de viață făcătoare a lacrimilor izbăvitoare,

Setea Cuvântului întrupat, ce lumea din păcat a ridicat,

Setea Luminii ce ne-a înălțat și viață de har, Tu ne-ai dat,

Setea Iubirii ce topește neputința dorului înaripat.

Te vreau aici, lângă mine, până dincolo de suspine,

La hotarul nedeslușit dintre moarte și viață,

Stăpân a dorului din mine, Tu, fiind mereu,

Mă cucerești cu a Ta iubire, deși mi-e greu.

 

M-ai luminat

Tu m-ai pictat cu lacrimi de vis,

Iar culorile inimii mi le-ai dăruit,

Sufletul meu fiind picături de iris

Viața pe cărarea dorului ne-a unit.

 

Mi-ai luminat aripa gândului curat

Cuvântul Tău fiind ocean neîntinat,

Îngerul meu străbăte spații nedefinite,

În diminețile albe, cu darurile primite.

 

Emanații de raze divine mă întăresc,

Când mugurii primăverii senine cresc.

Dulceața razelor din ram în ram coboară,

Împarte sufletului miresmele de odinioară.

 

Când ochii tăi

Stelele lucesc în depărtările argintii

Când ochii tăi cei mari privesc în van,

De atâtea ori te aștept mereu să vii,

Privirea-ți caldă se risipește în noian.

 

Lumina îmi luminează a mea privire

Comoară din aripa sufletului hărăzit

Ce-i omul în această viață care a trudit?

Decât universul de secunde neperitoare.

 

Când ochii tăi privesc mângâietori

Străbat deșertul fără umbrele din zare,

Sălbaticii iriși îmi aduc adânci fiori

Și știi că în orice ceas îți dau crezare.

 

Pe Eminescu nimeni nu-l poate lua din noi

 

Tu cel care ești suflet din sufletul neamului meu,

De-a pururi Lumină izvorâtă din cântul cel greu.

De vor ieși din peșteri adâncite chiar mulți șerpoi,

Pe Eminescu nimeni nu-l poate lua nimeni din noi.

 

Nici marea, nici pământul și nici vântul nu-l pot lua

Nici teama, nici rușinea, căci el este steaua ce s-a-nălțat

Român dintre români, cuvântul său în inimă mereu elogiat

Noi cei de ieri și cei de azi de-a pururi fiii noștri nu te-au uitat.

 

Răsărind în acest pământ divin încercat și scăldat în lacrimi,

Geniu al cuvântului izvorât într-o lume a unei alte dimensiuni,

Divinul tău străbate lumina prin cerul senin și clar a unei inimi

Jertfindu-se pentru al său popor și-n versul său cel clar ne va doini.

 

Suflet însetat

Caut prin buzunare și jurnale,

Amintiri adunate prin gândurile

Nopților lungi ce sunt călătoare,

Ating visele albe- întâmplătoare.

 

Amintirile acestea sunt picături,

Picături mari sau mici din suflet,

Pictate cu trudă în taina unei veri

Pe un tablou meditativ de șevalet.

 

Adierea te-ntâmpină în vâlvătaia inimii,

Hrănită cu dor și miere dulce amețitoare,

Dezminte-mă să-mi regăsesc setea luminii,

Când glasul tău îmi cheamă apriga cugetare.

 

Abia în trecere de reușesc să te-ntrezăresc

Căutătoarea stelei fără nume mă numesc,

În drumul singurătății ce este fără de hotar,

Nimic în lumea asta mare nu este în zadar.

 

Privesc lumea cu a ei surâs pe care o iubesc,

Deși în fiecare zi clipele de ieri aici se risipesc

Noianul acesta lasă un fum în trecerea prin viață

Când nu mai sunt nici umbre atuncea totul te-ngheață.

 

Ochii noștri plâng

Sârma morții și azi se ridică,

În Pogromul sumbru de la Iași

Moartea răsună și devine frică,

În beznă se pierd oamenii odioși.

 

Mărturie stă lacrima sângerie,

Dintr-o zi fără surâs și cenușie,

Ce s-a sfărmat în groapa rece ?

Dorința vieții care nicicând nu trece.

 

Ochii din umbră plâng iar lacrimile au marcat,

Frumoasele vise ale copilăriei ce s-au spulberat.

Paginile istoriei din memorie nu se vor șterge,

Holocaustul e durerea vie ce inima îți străpunge.

 

Nuferi albi

Mirajul reverii adună în inimă o poezie,

Cuvântul semănat rodește-n a mea glie,

Când înserările oglindesc pe bolta senină

E pacea, ce te înalță pe trepte de lumină!

 

În unduirile de ape stau frumoșii nuferi albi,

Concertul a început când haina o preschimbi,

Piveliștea-i mirifică în raiul cel dumnezeiesc,

Atinsă de energia necuprinsă în simbioză cresc.

 

Granițele inimii

Război neînfricat între durere și suspin,

între lumină și adevăr,

Corabie plutitoare pe ape nepătrunse

Cântecul de la miezul nopții.

Atârnarea timpului ce străbate pustietăți,

Linii întrepătrunse de valuri înspumate,

Reazăm pe neputința neștiinței,

Călător al suferințelor.

Caută-mă, găsește-mă și eliberează-mă,

Du-mă la limanul Tău,

Căci inima mea este părticică din Tine.

Brațul meu se risipește,

Printre peșterile întunecate,

Soarele meu luminează granița inimii.

Acolo mă simt cel mai bine, ca și acasă,

Deși au plecat părinții ca să se odihnească.

 

Glasul mamei

Pe treptele pierdute-n copilărie

Culeg din puzderia amintirilor,

Glasul cristalin al mamei, care suie

Din lumină în lumina învăluirilor.

 

Har după har, iubire după iubire

Lacrimă stinsă în zefirul inimii,

Balsam de linii tăinuite între umbre

Care dănuie în dor de veșnicii.

 

Prin cămăși de energii necreate

Luminezi prin dar a mea soartă,

Dincolo de vălul acesta există

Mereu căi și drumuri neștiute.

 

Picătură divină

O picătură divină din capsula iubirii

Atinge miracolul vieții în inima plină

Lumina necuprinsă emană fascicole vii,

Universul cuvântului se zidește în taină.

 

Tăceri abisale ne conduc printre aștrii,

Abătuți trecem în labirintul ce desparte

Moartea presărată pe țarina ce ne-o împarte,

Iar îngerii cântă divina comedie a lumii.

 

Privești în noapte la luna cea nouă,

Și vezi în lumina cea vie cum plouă!

Pe flori în câmpie, în molecule cu apa cea vie

Înserate sunt frumuseți nepătate ca o bijuterie.

 

Iubirea te poartă cu sufletu-ți cald

Inima adună-n tine lumina cea lină,

Imensitatea e drumul unui herald

Ce anunță calea învingătorilor divină.

 

Mâna ta

Frânturi de vise îmi risipesc durerea minții

Destin trasat prin ample linii pe harta inimii,

Când mâna caldă hașurează o adiere ce atinge,

Ușor alunecând pe catifeaua trupului se stinge.

 

Cu mânile împreunate rotim în timp destine unice

La geamul vieții te-ai cuibărit în anotimpuri cosmice,

Iar mersul clipei face un nimic când vremea a trecut,

Lumina ei devine pentru noi, freamăt întru necunoscut.

 

Mâna transpune ecouri diafane printre vânturile iernilor sure,

Corola lumii am atins iubite, prin cuvinte, ce devin străfulgerare,

Aburii de lumină compun pe verticală nuanțele de amor șoptit,

Plină de înfrigurări nocturne m-am trezit în zorii zilei ce s-a ivit.

 

Noaptea noastră

Aripa inimii tale mă atinge-n zbor,

Plec urechea deși mâine îmi va fi dor,

Luminile viorii pâlpâie înaripate,

Până dincolo, dincolo de gândul ce ne desparte.

 

E noapte, e noaptea noastră, doar a noastră,

Tu nu mai privești de la fereastră.

Noaptea cuvântului îngemănat,

Ce din înălțimi s-a ridicat la orizontul nepătat.

 

Clădim sentimente pe trupurile noastre goale,

Fără a mai ține cont de ce avem în cale,

Când privirea-ți blândă mă îmbrățișează

Inima mea spre tine cu pace dansează.

 

Tu mă zidești în dimensiunea ochilor tăi

Iarna acesta vine cu dinții colțuroși și răi

Somnul se lasă și genele noastre care visează,

O nouă zi dintru răsărit se invederează.

 

Primăvara

Primăvara iubirii

Avalanșa cuvintelor

Mister al luminii

Tainic cer al nedeslușirilor.

Muguri de culoare

Flori pline de candoare

Parfum ce ne scaldă

Viața reînvie și inundă,

Prin multă armonie.

 

Tăcerile noastre

Tăcerile noastre desprinse din șoapte

Lumini încadrate în noapte ne despart de moarte,

La hotarul unde ne rupem de viață

Acolo în lanul cu grâu, spicul se coace.

Din rubine căzute-n din cerul senin,

Ca un copil te asiguri ca azi nimic nu e un chin.

Pe tălpile noastre s-au scris amintiri

Din lut s-au zidit candelabre macabre,

Pe trupurile noastre sunt încadrate iubiri,

Și îngerii plâng cînd ne prindem printre umbre,

Când florile își scutură petalele amorțite din iluzii deșarte.

Primele iubiri s-au născut din tăceri,

În tăcere dorul meu mă-nalță la libertate,

Cuvântul preschimbă durerea în nuferi argintii,

Comorile hărăzite izvorăsc în lumina focului stelar,

Diminețile înrourate stau mărturie pe discul inimii mele,

Iar gândul într-o secundă devine substanță.

În anotimpuri însetate se înoadă molecule cu vibrații incandescente,

Iubite, viața te poartă mereu printre unghere neștiute!

Părăsit uneori, alte ori acompaniat de suave melodii,

Nectarul îți inundă seva sufletului ce-ți pătrunde în articulații,

Prin condensarea uduirilor vibrante a unui paradis pierdut.

Lacrima cerului stă mărturie peste tine,

Cuvintele sunt strecurate-n zile,

În dimineți înmiresmate și în nopți nepătate.

Însingurat stai pe trepte la hotarul dimensiunii

În care te-ai cuibărit între gânduri părăsite.

Nu pot să iubesc depărtarea,

Decât atunci când vreau să mă reinventez

Pentru o nouă etapă, o etapă în care acumulezi energii,

Pentru clipa de mâine, unde există iubiri.

 

Zugrăvesc pe pietrele sufletului

Iubite, vreau să citesc Odiseea inimii tale,

Pe insula Itaca acolo mereu, mereu,

Zugrăvesc pe pietrele sufletului,

Tristețile contopite cu bucurii,

Rame desprinse din vene sălășluite-n altare,

Crucifixe ce stau rănite de dorul tău,

Care izvorăsc cu urme desprinse din mine

Căzută și îngenunchiată-n dureri fără leac,

Fierb supa de ierburi amare

Și leg rănile care mă dor de atâta dor.

 

 

Popor ales de Domnul

Dumnezeu și-a ales un popor sfânt pe pământ

Doar cu acest popor a vorbit și a încheiat legământ,

Pământul făgăduinței cu sârguință Tu le-ai dăruit

Și din multe năpaste și primejdii l-ai întărit și ferit.

 

Părinte Avraam ai lăsat cetatea Ur și ai venit în țara Canaanului

La stejarul Mamvri te-ai așezat când Dumnezeu te-a îndrumat,

Legământul sfânt l-ai împlinit prin ascultare neclintită ai urmat,

Prin credința ta statornică a crescut seminția tare a copacului.

 

Căci Israel fiind barbatul care l-a văzut pe Iahve

Credința și bărbăția Ți-a închinat-o prin fapte brave,

Popor ales dintre popoare a cărui speranță nu moare,

Ascultând glasul Tău când a greșit el Ți-a cerut iertare.

 

Israel țară a profeților care ești pământ al făgăduinței divine,

Privești din nou cu semeție, când clipa veșniciei nu e în ruine,

Leagăn al revelaților sfinte pentru a împlini voința Ziditorului,

Privești din slava inimii la Templul Sfânt ce luminează taina dorului!

 

Suflet însetat

Caut prin buzunare și jurnale,

Amintiri adunate prin gândurile

Nopților lungi ce sunt călătoare,

Ating visele albe- întâmplătoare.

 

Amintirile acestea sunt picături,

Picături mari sau mici din suflet,

Pictate cu trudă în taina unei veri

Pe un tablou meditativ de șevalet.

 

Adierea te-ntâmpină în vâlvătaia inimii,

Hrănită cu dor și miere dulce amețitoare,

Dezminte-mă să-mi regăsesc setea luminii,

Când glasul tău îmi cheamă apriga cugetare.

 

Abia în trecere de reușesc să te-ntrezăresc

Căutătoarea stelei fără nume mă numesc,

În drumul singurătății ce este fără de hotar,

Nimic în lumea asta mare nu este în zadar.

 

Privesc lumea cu a ei surâs pe care o iubesc,

Deși în fiecare zi clipele de ieri aici se risipesc

Noianul acesta lasă un fum în trecerea prin viață

Când nu mai sunt nici umbre atuncea totul te-ngheață.

 

 

Aș vrea să ating sufletul tău

Lumină tainică dintre stele

Ce cauți în gândurile din ele?

Înveșmântată-n flori de cais,

Iubirea nu se frânge-n abis.

 

Aș vrea să ating sufletul tău,

Neclintit ca muntele Ceahlău.

Încărcat de lumina din Tine,

Zborul prin ninsori rămâne.

 

Iubirea traversează continente,

Mâna străbate distanțele nocturne,

Privește mireasma dulce a primăverii!

Se cuprinde-n cuvinte și în gândurile vii.

 

Nu mă lăsa s-aștept încă o zi,

Vreau să ating sufletul tău,

Hai spune-mi: zău!

Jurămintele așa ușor tu le ucizi?

 

Sufletul tău e putere în trup,

O călăuză cu ochii unui lup,

Corolă din potir și unduiri de zefir,

O legătură prinsă cu safir.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 390 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 384 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou