-Mariei-Sale, Maria mea-

azi vă mărturisesc povestea mea

eu toată viaţa am zidit un turn

şi fiindcă am ştiut că lumea-i rea

l-am îndreptat cu fruntea spre Saturn

planeta noastă s-a-nvîrtit mereu

dar oamenii n-au ameţit nicicând

şi-atraşi de gravitaţii lung…şi greu

visau să evadeze rând pe rând

de-aceea când dansăm tînjim în sus

de-aceea aripi ne cioplim – de fier

şi dacă încă nimeni nu v-a spus

vă spun acum: noi am căzut din cer

pe-aici a fost un EDEN minunat

în pielea goală...noi eram frumoşi

dar Omul jurământul l-a călcat

şi-a preferat infernul…vicios

ascuns în ţeasta mea de gânditor

am înţeles că-s puiul nimănui

şi-am plănuit un turn pilduitor

mai ‘nalt ca prea semeţele statui

şi-acolo-am vrut să sui femei mea

Maria-Sa…pe care toţi o ştiţi

de sus - să vă zîmbească dintr-o stea

de jos…voi să vă temeţi că muriţi

şi iată – turnu-i gata…râde-n cer

e la o palmă-două de Saturn

iar mie-mi rîde-n barbă Lucifer:

-ești prea bătrân să urci şi tu în turn...