Home Poezie ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ: LUME DE MÂNTUIALĂ. AMÂNDOI (11)
ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ: LUME DE MÂNTUIALĂ. AMÂNDOI (11) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 15 March 2019 15:33

 

suntem atât de tragici amândoi

deschide consignaţia de suspine când

devin etajul tău nocturn

                posteşte o zi apoi într-o oră

                analfabetă îţi voi injecta

sistemul periodic al elementelor

nu ceda starea de creier decât

surprizei asexuate a creaţiei

indiferent că naşti pe pitagora

sau o statuie pentru ştreangul care te reclamă

aşa vom pierde şopârla adormită

                între naşterile noastre

obosim şi târziu se face în noapte

auzi cum mai ouă mormintele câte-un strigoi –

cum se paricopitează filozofii

                mileniului

cum se acoperă sexele cu solzi

                sau cu frunze

cum nu ştii până la urmă care

e pasibil de etaj nocturn

sau nu, nu auzi cum respir

                în triunghiul bermud al iernii

te plimbi pe o coardă maxim întinsă

te va asasina reacţia atâtor substanţe

inoculate OK, îţi vei pierde

învelişul electronic iar eu nu voi

avea cui repara un

                scurtcircuit halstattian

numai scrisoarea călătorind spre tine buimacă

                numai la timpul trecut

                petrecându-se viitorul

ninsoarea-ncepuse deodată/ scrisorile-n silă veneau/ chemam uneori câte-o fată/ delirul lunar să-i predau/ hipnotică steaua polară/ mă tot îndemna să mă duc/ ningea ca un trup de fecioară/ pe crengi dezertoare de nuc/ treceau sărbători de zăpadă/ prin geamul odăii mascat/ iar lumea voind să ne vadă/ semna un final atentat/ deodată-ncetă să mai ningă/ iar fulgii se-opriră blocaţi/ veniseră lupii să-i lingă/ iar noi, la distanţa de-un braţ/ amanţi mai formali cu o toamnă/ mărirăm absenţa grăbiţi/ simţind cum din spate ne-ndeamnă/ gheţarii-n văzduh răstigniţi/ noi: două destine amare/ eu: cruce de drumuri pe-un deal/ tu: multaşteptată scrisoare/ să-mi ardă şomajul mental/ şi iată ce linişte gravă:/ ucis de tovarăşi îmi port/ cutia poştală bolnavă/ cu lanţuri legată de cord – scrisorile tale zac în alte cutii poştale

                temniţele mele într-o iarnă

când mă răsuceam pe aşternutul alpin al plecării

în vacanţa centrifugă ce-mi

                pârjolea sistematic omoplaţii…

munte ţi-a trebuit gâfâiam cu vocea lipită

de şira spinării

drumurile umblau ca nişte găini bete

şi eu le căutam cu lanterna

pe sub pătură prin rucsac prin hematiile

expuse în vitrina laşă a zilei

                (la spartul târgului – sânii tăi meschini

recent înfieraţi de dinţii clănţănind de frig)

porcule obsedatule iubitule zeule

mă strigai prin ninsoarea făţarnică

eram în cimitirul potrivnic artiştilor

n-aveam voie să umblăm goi prin zăpadă

Dumnezeu ne pedepsea la timp

eu mă rostogoleam în maimuţă şi tu

infinitule muribund de pe muntele-acela

venit de curând la poalele domnului semafor personal

apoi aceeaşi iarnă ca un colocviu

al morţilor pe care i-am iubit şi

din cauza cărora frica noastră atentă

a schimbat climatul de sfere într-un

aer sinucigaş

                într-o dietetică unghiularizare a roţilor

care se-nvârt

                se-nvârt

                                se-nvârt şi lângă care

                m-apropii de iarnă cu tine/ murind aritmetic, tăcut/ măslinul adoarme-n ruine/ confuz din final la-nceput/ de-afară ‘năuntru cresc stele/ constrânse de arme şi jar/ eşti una din axele mele/ când obligatoriu răsar/ tăcem amândoi pe-ndelete/ străini pe-un pământ cunoscut/ iar noaptea sub ochi ni se vede/ mormântul comun desfăcut/ eu ştiu că m-apropii cu jale/ de ruga-ngheţată în dor/ căci toate altarele-s goale/ iar zeii din temple ne mor/ absurzi ca statui destrămate/ ilogici şi magici şi goi/ cădem cu aceeaşi cetate/ în care-am luptat amândoi

apoi tu răspundeai altora

scrisorile urcau toate semitonurile iertării

lasă ceasul în stare de ebrietate

nu atinge şlapii canonizaţi mai bine nu intra

între zidurile uimirii mele: s-ar putea

să capeţi contur de caporal de schimb pe

frontiera dintre ochii noştri

eu rămân oricum aceeaşi eclipsă

perfectă aceeaşi partidă de pocker

jucată printre şuruburile stopului cardiac printre tot

felul de războaie înscrise la seral – mai bine, între

zidurile contaminate de stalagmite

nu-ţi aduce masca aburindă a pântecului tău

mai bine nu-mi vedea lordozele de pe frunte

uzinele haş-doi-o-ice clopoţind mărunt-mărunt

în orbite – masa dormeza valiza

buletinul anamaria poziţia neofascistă

a veiozei sticlele goale cloroformul

injectat în noaptea aceasta hai-huie

pe mine nu mă vedea scriind scrisori

care să-mi lumineze ultimul 10%

reţinut din cauza evenimentelor din altă ţară

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 280 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 463 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou