Home Proză Ștefan Doru Dăncuș: Umblând pe-aici (fragment din cartea cu același titlu)
Ștefan Doru Dăncuș: Umblând pe-aici (fragment din cartea cu același titlu) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Wednesday, 12 April 2017 14:27

SCRIAM:

De cum m-am trezit, la cafea, Gabriella ia un calendar şi spune: „Joi este ziua ta”. „Şi câţi ani fac”? „Nu ştiu, 37” „Bătuţi pe muchie sau nu”?, iar ea a preferat să tacă.

Uneori simt nevoia de-a face un bilanţ al realizărilor/ nerealizărilor de până acum dar de fiecare dată mă opresc uimit: în câteva clipe îmi retrăiesc toată viaţa, ca oamenii pe patul de moarte. Oricum, din ceea ce mi-am propus, am reuşit să fac destul de mult, ţinând cont de mizeriile îndurate, de umilinţa şi de comportamentul execrabil al societăţii care mereu a bruscat tentativele mele de-a interveni benefic în evoluţia ei.

 De bună seamă, am devenit înţelept în acest interval de timp dacă pot deosebi ziua de noapte, binele de rău, focul de apă - şi dacă am aflat că oamenii buni sunt infinit mai puţini decât cei răi. Mă consoleză gândul că „a lor va fi Împărăţia Cerurilor”, a celor ce au fost buni până la sfârşit, altfel aş pleca pe-un munte.

Atât a rămas din fiinţa care a dispus de forţe necunoscute oamenilor, care a putut scrie „Eliberarea” şi „Avocaţii cerului”, un biet observator încolţit de cuvinte, obligat să scrie un jurnal pe care mulţi îl vor considera mediocru, deoarece şi „jurnalul” a devenit o „specie literară” din care musai trebuie să se înfrupte sinucigaşii turmentaţi denumiţi, neconvingător de altfel, „specie superioară”.

„Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat”, spun românii. De la El am avut putere şi în folosul Lui am lucrat, deşi unele acţiuni mi-au adus numai necazuri (îndrăznesc să spun că eu am fost nepriceput, că eu nu m-am ridicat la nivelul pretenţiilor Stăpânului, că eu mi-am dat „cu stângu-n dreptul”). Nu trădătorul e vinovat ci trădatul, pentru că nu şi-a luat măsuri de precauţie; totuşi, parcă „prea s-au înmulţit trădătorii, prea deşi au devenit înfrânţii, păduri nesfârşite de înfrânţi”, cum scriam într-o carte. Dar oare eu scriam? Ale mele să fie cărţile scrise, piesele de muzică şi neobişnuitele apariţii/ dispariţii în diverse locuri? Cine mi-a mânat paşii până în acest oraş care trăieşte numai pentru el, de care nu mă simt legat şi pe care l-aş abandona rapid de-aş avea ocazia?). Aşa am făcut cu toate oraşele de fapt, cu toate locurile peregrinării mele. 

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 351 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 234 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou