Home Proză George ANCA: PĂGUBOŞI O DATĂ (3)
George ANCA: PĂGUBOŞI O DATĂ (3) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 08 May 2017 13:47

comitet – greier – Volpone

***

COMITET

                        O oră aşteptând 101. Un loc, mă împinge o baldâră, cedez. Jantar Mantar, cărămidă a universului. Cozi, orbi la autobuz. Imperial Hotel. Ball Room. Românce la bal, soţi la costum negru. Mi se zice „domnul autor”, te-am văzut în revistă, ba „te-am făcut autor”, sunt demult, i-am răspuns însărcinatului.

                        Speakerul – după trei culori şi ritmuri evreieşti de Sahia – încheie cu ”Jai Hind”. Eu, lui Lamba – a spus long live Romania, Jai Hind? - numai Jai Hind. Şi când începe al nostru, vorbeşte „englezeşte”? Costel mă trimite la înghesuială, pe mâncare, că eu n-am, nu ne vizitează, că noi n-avem, ăla e mare („nu ţi-am spus?”).

                        Articolul meu e serios deşi cuminte, ascunde ceva adânc, probabil iubire. L-am omis pe Yogindra Wadwa, topul promoţiei. S-ar fi vorbit şi pentru conferinţe la radio pe aceleaşi subiecte. M-am întors cu Lamba în autobuz. Mi-a spus că Harbajan şi Joshi  nu-s, fiecare, nici 10% din Khol. Mi-a aruncat că scrisoarea de confirmare  la congresul Antropo este foarte importantă. Mrs. Shunglu a fost foarte impresionată de lecţia mea pentru manual. 

                        Clasă, psihologie, articol de afişat. GM, „am avut clasă” (cred că pentru a nu-i fi scris numele am şi luat aprobare). Bahtia, secretarul preş. S.A. - mâine V.K. Scrisoarea către maeştri, datată 23 aug. 78, prima lui J., preş. aceleiaşi (S.A). A doua lui H.B, trad. lui M.E. Studenţii de anul trecut, excitaţi de tipărirea numelui. Articol hindi în România (P.D.V.). Vecini interesându-se de Nansi. Alergătură după plata contra-examene, pentru a face rost de taxă pentru antropo-înregistrare – în zadar. Ce voi face? Negăsit Khol. Bibliotecă. Servantul şi-a cumpărat pat.

                        Who's who-ul scriitorilor, Cambridge, înspăimântător de prozaic pentru români: Beniuc Mihai, Bogza Nicolae (Tudoran, Radu), Buzura Constantin, Constantinescu Petre (Everac, Paul), Corneliu Ştefanache, Davidoglu Mihail, Demetrius Lucia, Dumitriu Petre, Ghilia Alecu Ivan, Grigorescu Ioan, Hobana Ion, Ionescu Eugen, Ionescu Ghiţă, Manolescu Nicolae, Martin Aurel, Mirodan Alexandru, Mitru Alexandru, Preda Marin, Rogoz Adrian, Simion Eugen, Simionescu Mircea Horia, Sântimbreanu Mircea, Ştefănescu Mircea, Velea Nicolae, Zaciu Mircea, Zamfirescu Dan, Zincă Haralamb.

                        CR, însoţit de Marin Falcă (în turneu 21 de zile prin India), mi-a adus scrisori de consolare, una similioficială, congratulându-mă pentru a fi fost făcut terchea-berchea - o mie şase sute de lei perechea, cu copilul în afara legii (alocaţia?) Am comentat academic rahatul. Decentului Falcă i-am sugerat Jantar Mantar, dans, zoo.

                        CR vrea să mă bage în comanda de o sticlă şi un cartuş. Devin, cu ei, şi eu străin de mine. Intru în alertă, ca-n Bucureşti. Mă simt din şantajat şantajist, out of my balance. Falcă să nu se ruşineze de religie – l-am salutat, la plecare, cu mâinile împreunate. CR mi-ar fi dat bani până acasă dacă aş fi acceptat să-i însoţesc la un coniac, l-am refuzat (să-mi împrumute pentru înregistrare n-avea).

                        Dr. Gulati ne-a urat creşterea prieteniei româno-indiene de ziua naţională. La puţin, a apărut, pe neaşteptate, bătrâioara Miss. Dasgupta, şefa de doctorat a lui Nansi. Sugerează pentru Nansi, chiar şi pentru mine, înregistrarea la Calcutta. Povestim îndelung episodul Mircea Euclid – Maytreyi Devi. Ştie cel puţin cât mine despre aceştia.

                        L-o fi iubind pe Eliade? A comandat cândva la Londra, şi o are, Şamanismul. Bănuia doar  că el este personajul aclei faimoase cunoştinţe, autoare a sufletului nemuritor. Ne povesteşte despre Stella Karmrish, vechimea univerităţii din Delhi, colegialitatea ei cu P. C. Chunder. Ne felicită auzind de ziua naţională a României.

                        Un comitet de urgenţă se convoacă pe baza a cinci semnături, ceea ce inamicul meu şi al tuturor a obţinut, minus a mea, dar când s-o depună, amărâtul de comitet fusese deja programat din iniţiativa şefului. Nu s-a mai citit nici formal ce urma să se discute, fiindcă memoria ar fi scurtă, degeaba auzisem că şi propunerile mele etc.

                        La istorie, prezint în 4 septembrie la 10.15, povestea României Mari şi a Daciei lui Burebista. Se nimerise şi Thusu (cel mic), deştept că nu se poate concepe MA în ceramică, de i-am întors că funcţionărimea de la noi, la fel, n-o fi auzit de Krishna şi se poate opune.

                        D-na R. mi-a recitat din Tiruvalluvar versuri muzicalizate de silaba -kha, urmând să-mi intermedieze o întâlnire cu unchiul ei, mare sanscritist şi, probabil, să ne viziteze pentru ce ne-a mai rămas nouă în franţuzeşte.

                        Sunt ecouri la articolul meu, ungurul cerându-mi o copie. Imposibilele aprobări ale forurilor competente-impotente care se referă la reprimarea individuală, se arată cu serioase repercusiuni la nivelul întregii influenţe-antiinfluenţe, care stopează birocratic, cinic, hoţeşte, după caz.

                        Scrisori către maeştri (71 – 17 Bombay, 12 Delhi, 5 Madras, Calcutta, Gauhati, 3 Bangalore, 2 Baroda, 1 Trivandrum, Luknow, Srinagar, Calicut, 18 necapitale): K. Singh, A. J. Jafri, D. V. Bharati, Jainendra Kumar, S. D. Saxena, N. Sahgal, A. Valliappa, M. A. Anand, H. Sadarangam, M. Jahveri, K. B. Nair, R.P. Jhabvala, B. P. Mishra, C. P. Saikia, G. G. Patel, A. Pritam, M. C. Bora, S. G. Betai, M. A. Kami, R. D. Dandekar, B. Bharna, P. Goswami, N. Barua, R. S. Mugali, H. Chattopadhyaya, H. Dwiwedi, J. Das, N. K. Pandya, A. S. Ray, M. P. Samasundaran, M. Ray, S. Mukhopadyay, M. D. Malgonkar, M. R. Pancholi, V. D. Tendulkar, K. N. Subramanian, B. K. Bhattacharyya, P. Lal, G. K. Mathur, D. J. Patak, U. J. Joshi, G.H. Bsoker, Kamleswar, K. Das, . Saikia, L. Majumdar, V. G. Gokak, S. H. Vatsyayan, C. Baksi, N. V. Rao, T. P. R. Sundaram,  C. D. Narasimhaiol, A. J. Jussamala, R. K. Narayan, A. Desai, N. Daruwala, P. R. Hirandani, U. N. Ashk,  G. C. Haldar, B. J. Handesara. S. Sen, V. Sitaramiah, Nagendra, N. Ezekiel, M. T. V. Nair, H. R. Bachchan, K. R. S. Nyvengar, V. Raghavan, S. H. Joshi, A. A. Nambudiri, R. Bahnumati. 

                        Studenţii din Mauritius învaţă aici pe Marx. Corp la corp, Corb la corb. Clasa mea, metafizică. Nansi o lasă pe-a mea şi mă tunde. Îmi taie şi din mustaţă cu foarfeca de pomărit. În cap ne bate vântul, cine suntem? De ce-a adormit toboşarul? I-a picat capul pe tobă. Clasele şi castele. Om rămâne în româna lui Nansi, eu sunt Mioriţa, căzui profetic, păr creţ, fii bun, te paşte, amândoi, toţi, cheamă băieţi şi fete, nu te plânge de mine, aranjat între bătrâni şi bătrâne părăsiţi de pasiuni.

                        Le-am dat versurile imnului român şi studenţii au cântat Jan Man Gan stând jos.

                        Press Cloub of India, Raisina Rd. Lansarea cărţii Nicolae Ceuşescu, President of the Socialist Republic of Romania, on the major international political topics. Conduce lucrările un sardar, un altul elogiază România, al treilea realizatorul lucrării, bătrânul prof. J. S. Bright – despre sine şi tineri, suferinţele din vremea emergenţei, depre un ambasodor mare, om mare reprezentând o ţară mare, despre carte, fiecare cuvânt ca din biblie, asupra păcii lumii, nu numai comuniştilor adresată, dar întregii lumi, împotriva neocolonialismului, imperialismului, abordând probleme mari ale Americii, Africii, Asiei, Americii de Sud. N. C. e unul din cei mai mari lideri ai lumii moderne, vorbind lumii întregi, în cuvinte de valoarea celor din biblie, Geeta, Shastra.

                        George Fernandes vorbeşte rar, cu pedală. E frumos. Marin Preda e un Fernandes urât. Ministrul indian provine din Goa. E socialist. Lansarea formală a cărţii nu-i apare drept cea mai importantă treabă. El vrea să spună câteva cuvinte despre cum l-a pasionat, în ultimii ani, o ţară mică, plasată într-o situaţie geografică critică, cheie, având un preşedinte care e prezent în lume cu poporul său, animat de ideea şi înfăptuirea păcii, vorbind o limbă a reconcilierii. Cu două luni în urmă, a fost pentru trei ore aici. Un foarte mare preşedinte. Un schimb de idei - timp de trei ore, n-a fost timp pentru discuţii lungi, dar au contat zâmbetele – despre probleme ale lumii actuale, în primul rând despre dezarmare, nucleară şi convenţională.

                        Am fost impresionat de erorturile pe care le face constant, clarvăzător. Noi, pentru un popor de 630 milioane afectăm în industria agrară câteva mii de crore de rupii anual, dar în lume se cheltuie mii de crore zilnic pentru armament. Preş. C.  îşi face o misiune din lupta pentru pace. Am fost fascinat de personalitatea lui, de zece ani încoace şi de mai înainte. E un om al păcii, atacă problemele păcii şi războiului în manieră foarte pozitivă, reconciliantă. Curajul convingerilor, de-a lungul anilor – nu e nevoie să repet – fascinează în domeniul ideilor, ca şi al intereselor naţiunii sale.

                        Semnificaţia problematicii războiului şi păcii este legată, pentru mine, cu aceea a drepturilor omului, ale individului.... În timpil emergenţei, obişnuiam să trimit şi să tipăresc scrisori din underground. Pentru mine, idealul păcii la nivel global este conectat cu dreptul fiecărui individ de a trăi, cu justiţia socială. Avem o cultură de 5 stele. Venitul naţional per capita este de 1000 de rupii anual. O mie de rupii pentru o singură zi costă o cameră într-un hotel de 5 stele din Bombay. Aceasta e contradicţia. O mare luptă pentru fiinţa umană.

                        Seth a povestit că-n România nu se pune la fel problema, că preşedintele român e foarte mare, dar şi indienii au lideri de seamă, ca George Fernandes însuşi, apoi a invitat audienţa ritos la o ceaşcă de ceai. Lokesh Chandra îmi spune în doi peri despre articolele mele şi despre deschiderea Indiei – el care mă invitase a scrie o carte –,  ne vom vedea după sesiunea parlamentară, zice. Sunt prezentat lui George Fernandes, care se arată amabil, îmi spune ceva în hindi, mă întreabă dacă numele limbii ţării mele este romani, îi răspund că nu, dar asociaţia nu mă deranjează, că studenţii indieni sunt atraşi de această limbă fonetică, romanică. Se face o fotografie cu Românii (eu în spate, duo Bercioiu).

                        M-am dat azi cu viitorul comitet,  afectat românei, propunerilor mele – cine le va sabota? Oaspeţi, argumente, Damand, susceptibilităţi, scrisoarea mea lui PCC. Linga – spaţiu, falus, ou. Un student al meu va fi scriitor. A. B. Despre G. F. - că arăta a dacoyt. Procesiunea studenţilor pe Chhatra Marg protestând împotriva asasinării marinarului. Elogiul meu Indiei cu experienţele rele cu tot. Ploaie cu fulgere, tunete. Clasă, ploaie. Ştirile despre India din Scânteia, traduse. Ploi imense. Inundaţii.

                        Oare Creangă e cel mai mare prozator din lume? Înţelepciunile şi vitejiile speculate sintactic pălesc la reîntâlnirile în magie – antimusonul îneacă. Coloane spinale sado-sadoveniene, şah inundat. N-am stofă de om viu. Limba mi-e de mut. Pozez în stafie cu gură căscată – strigoiul gură-cască de ploi se aciuează pilotului sub cască pustiului în oază îl suflă o rafală în altă existenţă cu florile de spală mirosul de Florenţă.

                        România, cap de listă – trădată de Pacepa. Mulk Raj Anand mi-a răspuna a la Moravia, dar în scris. Arun Arora ne-a invitat la nuntă, c-o să-i spună fiului său Gheorghe încă nu e probabil. Mâine-l văd pe Gupta, de la istorie, pentru a programa seminare de istorie română. Sunt Varlaam, am fost mitropolit. Mi-a murit un dacoyt – rime, crime, dacoyme. Am febră, hemoroizi, angoase din gramatism. Inundarea Delhiului. Sensul vieţii e de căutat, al morţii de negăsit, ori invers?

                        Trec pe la Modern Indian Languages Deptt. Fac cunoştinţa traducătorului în gujarati a lui Eminescu, Mahendra Dave – aduce cu Fellini, dar mai blând. Poetul malayalam a rătăcit exemplarul, îi dau alt original „englez” al Scrisorii. Sunetele gujarati, via Geeta şi Ramayana, renasc într-o recitare ardentă. Dau să plâng. Nu scriem într-o anume literatură, ci într-una a lumii întregi în limbi unele sau altele. Ne găsim pe o scenă.

***

GREIER

                        Proletcult, sorry. Voi n-ar fi trebuit să vă naşteţi. Nu mai e nimic de făcut. Regret creştineşte sistemul de exterminare darwiniană. Voi călcaţi pe păgubit. Luaţi ce n-aţi reuşit să distrugeţi. Frica de şef şi de fricile şefului, hăndrăleala pilangistă – că adică de ce n-am eu studente în clasă, că mie mi-ar merge. Vorba e că niciodată nu va fi mai mult de una. Văduva ţi-a luat orizontul coco cu cocotele lui din Dhara.

                        Te am la mână – bagă-mă în puşcărie – te scot la lumină. Întru acestea, Upendranath Ashk mi-a trimis cărţile sale. Eminescu a plecat de la Jena de răul agentului diplomatic. Ce-a fost Geneva lui Arghezi?

                        Vaschide, Histoire de la conquette romaine de la Dacie (Paris, 1903) - Andre Piganiol, Histoire de Rome (1962) – Dion Cassius, LYDUS sur l'or des Daces - V. Pârvan, Dacia, an outline of the early civilisation of the Carpatho-Danubian countries (Cambridge 1928) – N. Iorga, Histoire des Roumains et de la romanite Orientale (1937) – E. Panaitescu, Il ritratto di Decebal (1923) – L. W. Jones, The cults of Dacia – D. Tudor, I cavalieri danubiani (1938) – F. Cumont, Les cavaliers danubiens (1938) – G. I. Brătianu, Une enigme et un miracle historique, le peuple roumain (1937).

                        Maeştrii mi-au răspuns. Bacchchan. Trebuie să-i vizitez. Mă uit în istorii, pasionala Romă. Am rânit cu ochii prin imuabilele topici ale revuisticii noastre – n-am fost totuşi mari odată? Laus Trajani? Desigur. Şi? Îndureraţi după dispariţia la fiecare al doilea război.

                        Ascult veena, mă gândesc la Mirabai cu păcat, otrăvita din dragoste de Krishna. Dar de timp cu abis. Agyeya nu m-a convins nici cât Iqbal. Oare mă voi retrage din antichitate? Horace: „Numquid de dacis audisti?” (What have you heard of the Dacians later?)

                        Am dactilografiat „Burebista and his People”. Am primit de la Paris Mircea Eliade (L'Herne). Studenţii s-au isterizat citind lecţia mea „Soorya namaskar”. Îmi tipăresc antetul (numele) şi-n devanagari – Eminescu nu era nebun. Îmi închei o săptămână daco-indică, indo-dacică. V. îmi spunea că studenţii mei de anul trecut mă iubesc cât nu pot să spună. Nicio scrisoare, de două luni, de acasă (mai există?).

                        Cu cine să se împrietenească furnicile, cu greierul. Le cântă. Vine un ciclon plin de mâncare, un hambar. Nu mai munceşte nimeni o lună. Se termină hambarul ciclonului. - Greierule, facem concerte cu tine. - Cât am eu? - Păi eu vând biletele, eu fac afişele, eu umblu pe la muşuroaiele vecine, eu mătur, eu sunt directoare... Dacă mai rămâne ceva, iei şi tu. - Bine. Şi cântă. Vine alt ciclon fără mâncare. Greierul cântă. Zboară tot muşuroiul. Greierul cântă. Furnicile se duc cu ciclonul fără mâncare. Greierul cântă. Singur.

                        Furnica Micşunica, din alt muşuroi, se înfiinţează la greier: vrei să-ţi fiu secretară? - Păi! Facem turnee, tikhe? - Bine.         N-aveau ce mânca. Maestrul ataca notele de sus si-do, p-ăle de jos fa-mi-re. Micşunica aleargă şi aduce un munte. Grierul termină bobul de grâu ca pe nimic. - Să mergem la copii că mânâncă pezmeţi şi risipesc firimiturile. - Da, da' pe mine mă declară termită, dacă nu mă omoară. - Eşti din trupă.     

                        Apar patru furnicuţe mai mari – Ah, ce muzică, o nebunie. Şi ce vioară. Şi ce artist. Poftiţi la noi în muşuroi să daţi un concert. Micşunica se opune, nu au timp, se grăbesc. - Ce se bagă aia mică? se duc toţi. Pompă mare. Greierul cântă ceva din bătrâni. I se aduc munţi mulţi. I se face pat din cuib de rândunică, furnicile adunaseră lespezile de pe jos. Ba i-au adus şi-o narghilea.

                        E invitat la un şah cu piese din mustăţi. - Sensibilitatea mea nu-mi dă voie să joc şah cu piese din mustăţile unui şoricel, sunt artist, cum aş fi umanitar? A mai bătrână furnică: nicidecum, domnu Trandafir, şoricelul şi-a oferit mustăţile - nare-ţi, a zis, vreau să fac un bine naţiunilor furnicilor, tăiaţi-le şi faceţi un şah.

                        Tikhe, zice greierul. Joacă, apoi cântă şi dă să plece. Cu Micşunica. - Vai, sar ascultătoarele, e întuneric, unde vă duceţi? - La Urşi. - Au. - E un sat cu bătrâni mulţi şi copii. - Tocmai că pe drum merge un moşneag şi nu se uită unde sprijină bastonul. Maestre, veţi strivit, una cu pământul. - Vioara dumneavoastră, îşi zvâcneşte una abdomenul. Şi-aruncă alta ochii. - Va să zică, mă striveşte. Nu mă striveşte, la revedere, hai Micşunica.

                        Jucau biliard iepurii cu şoriceii. Ăştia credeau că bila e ghem de coadă de mâţă albă, s-apucă să cânte „noi suntem taraful Chiţ”. Iepurii, c-o fi alt morcov, loveau cu tacul una-două. Apare o pisică, zice, asta e o bilă, şi-şi lasă coada. Şoriceii, prin găuri. Iepurii şi-au adus aminte că nu li se făcuse frică de atâta timp.

                        Atunci, regele tripoului a oferit jocurile dulăilor şi vulpilor. Căpitanii s-au certat repede, că Basset-ul bassa, că roşcovanul e argintiu. Au trecut veveriţele cu greierii, ăştia dădeau cu vioara în bilă şi cântau de s-a  enervat organizarea. Şi-au trecut la rând leii şi tigrii care s-au mâncat imediat unii pe alţii. Şi se vedeau că erau de sticlă leii mâncaţi de tigri şi tigrii mâncaţi de lei. Nu le mai era foame. Regele a închis tripoul.

                       

23-24 septembrie 78

                        Noapte sinucigaşă cu concursul unui şobolan. E deşirat, chirăie femeieşte, beţiv. Are culoarea fontei de inundaţie, a creierului birocratic. Cheleşte nervii însoţit de ţânţari, ciumă, lume. Face găurile shakespeariene ale vieţii şi scuipă pe cranii în pofida lordului Ganesh.

                        Greierii, luna cu cearcăn, stelele în rut de rouă şi ademenire postumă. Săgeata de os pătrunsă prin maxilar până la creştet. Orăcăitul canistrelor de lapte cu zorii. Adormiţii în brun şobolan, moloz existenţial, pomadă harijană cu vis de film şi scuter. Bătrânii întinşi, dezavuaţi, templele chiţăind, nota do a morţii mizere.

                        Cine nu vine? La ce-am trăit? Mă mai călcaţi în labe ori eli eli lama sabachtani, să fii dumnezeu să poţi muri. Caravane de pârţuri pe coline de carceră amorală, spre campusuri yoga în vacanţă sofistică de căderi la ora 6 şi jumătate, neant fără un sfert. Clanţă de pistoale apăsate de mănuşi chirurgicale-ideologice-canibale. Lauri din fâşii de cismă noroindă. Salvări accidentând. Fum domol de incinerare. Florile dalbe. Isterii homosexuale în Amritsar. Mască de cancer. Şi nu mai murim odată. Şi ne iartă nouă precum şi noi.

                        Unde sunteţi părinţi şi vremuri de citit biblia la lambă sub sapa lunii spre ceruri psalmodice anticopilăreşti, vegetaţii de caiete umplute cu troscotul zilelor de muncă prin tunele explozive şi cariere aventuroase, amoruri antisemite cu plăţi însămânţate veneric reîncarnând doctorate pe chei, în cutremure, la o adică, progres şi camarilă, sărituri de magică opacitate între protecţiile iradiaţilor, şnururile ghirlande ori steaguri, pisici mestecând puii vii amuţiţi într-o publicitate neofită, nebunie de album cu poker de răstoacă, urlete de lupi adevăraţi, de Jean Jacques.

                        Dovleac spart după vizita lui Javert. Şobolanul îşi făcuse cântarea şi Petru cel Mare se căia – de ce? O meditaţie ce va intra pornografic în istorie lăsa peste pietre puhave liniştiri de întuneric. Mizeria universală renăştea buddhist picioarele zgârcite ale dumnezeului închis. Am fumat cazan şi sex.

                        Îmi dactilografiasem fumul. Barof lătrase. Doamna cu ochelari comuni şi fustă revoluţionară dintr-un turban apostat avea să citească. Asanas. Păsări fără papagal. Guru autodidact lângă urmaşi putrezi. Ce generaţie din care cultură a tras pârţul. Continuaţi clasă masculină fără ştiinţa femininului din propria limbă maternă.

                        Nebunia mă cuprinde ca la o cădere yoga. Îmi alunecă hidoşeniile dinăuntru. Râd la Fănuş Neagu, plâng la Kazanzakis (cretanii lui, cretinii noştri). Mi-e milă de tradusul Octavio Paz şi Argentina lui Eugen Barbu. Îl iert pe Philippide. Nu putusem în deşertul hindus să-mi reîncarnez contemporanul, pe Buzzatti, nici pe frate-meu. Rămân Eminescu. Sunt nebun dacă-l reneg pe Napoleon. Nu sunt Napoleon, sunt Buzzatti. Mircea Eliade la Paris, Radu Cosaşu la mucul Flăcării, Ion Horea, Mihai Velcescu la Botoşani – în neant să nu fie nimeni?

                        Swami Niktynand, yogi modern, umor şi muzicalitate. Cidanandji semnifică depăşirea maşinii întru idealul supraomenesc al vitalităţii. Întrebând care sunt practicanţii de excepţie, i s-au spus numele noastre odgonite de al lui Eliade.

                        De semnat hârtii în deptt. Sivaramamurti mă aşteaptă în orice zi până în 15 octombrie. Îl văd pe Indera Singh – după vacanţă voi ţine la antropologi conferinţa „India în opera şi gândirea lui Mircea Eliade”. Am scris eu adresa pe plicul cu invitarea acestuia din urmă la al X-lea congres internaţional. Cred că va veni. Îl continui, la urma urmei.  

                        Ion Creangă, Isaiia Teodorescu, Niktyamuktanand cât vă iubesc – îmi daţi petrecerea voastră spre dumnezeu, inspiraţia albă, expiraţia neagră, mă lăsaţi român în sanscrită şi-mi merge moara sub zindabad-urile întru Mahatma de ziua lui. Swami Niktyamuktanandji vădeşte o devoţiune energetică, un farmec nehipnotic, netantric. Fericirea se anexează trăirii în mantră.

                        Creangă a fost un yogi. Apariţiile lui sunt mărunţite până azi: singuri şcolarii lui au avut fericirea. Şi Eminescu. Hârburile diplomatice de un antiromânism pe vândute scot un pârâit nedigestiv. Lumea noastră de acasă îşi ajunge şi în universitate. Aici, numai floarea chandni, a lunii, n-are miros, celelalte da. Lombardi face dansul indian şi muzica europeană. Eu, întărit şi de doamna Suliţeanu, le fac pe amândouă şi româneşti, unindu-mi gândul lui Pârvan şi sonul ori self-ul guru-ului în oranj, de statura blondului din hiperboreicul Humuleşti.

                        Cum de este Eliade cel mai limpede neindian al yoga? Să fi fost iubire ca o umilinţă de sfânt răpşit? Geniul lui confundator al cosmosului şi neuitării face cascadă în moarte de legendă. Negaţie de sine în pasul pe sub Himalaia. Conştiinţa inutilităţii dublului altern. Speranţa neantului în plinul dinspre nefiinţă.

                        Văd mandibulele lui Şo în cadavrul poeziei. O mantră îi beşteleşte sfinţenia. Lasă catagrafii canibalice. Mori abscons, moş albăstriu, etern suflet biografic al pătrunjelului. Umbră de puroi şi flegmă holerică amestecate printre florile înmiresmare de nicăieri. Orgia ritmului va fi epuizat zeii. Se rupe merudanda lângă hostel Miranda.

                        Unde e vremea când citeam în TOI, ca la un binevenit tratak, ştirile Năstase? Au venit cu scârbă cele Pacepa. Mărăşescu şi Ruzici, în plutonul discriminat. Zodii de inundaţii, Id, sărbători florale, anatomia indeciziei.

                        Nagendra vede cultura indiană conectată doar cu cele mari, engleză, germană, franceză, rusă. Chaudhuri apăruse, numind pe Eminescu şi Sorescu, replicând că România poate fi o ţară mică, dar nu o cultură mică. Nagendra că, într-adevăr, Persia, care nu are nici libertate, rămâne o cultură mai presus de cea arabă.

                        Arborez icoana autenticităţii, o yoga unică. Doar îmi ceruse 50 de pagini asupra limbii şi literaturii române care să fie traduse în limbi indiene. În hindi, de el, eu urmând să primesc eseuri despre literatura limbilor respective.

                        Comparatismul îşi are incomparabile riscuri. Am umilinţe de rezervă şi de împrumut. Creştinism înţeles. Spre tragică mântuire. Meditaţia soarelui tău şi al celorlalţi.Să schimbi Times of Wordsworth se gândise la Valahia cum francezul Varenne, hipizat, n-avea s-o mai facă. Şi la ce nemţii? Român pentru judecata de apoi? Rigvedic în directitudine, atharvavedic în blesteme primite? Radeshan şi nu dansul Mirei – swami oprind sinucigaşii în viaţă.

***

VOLPONE

                         

                        Delhi University, English Association, Prof. Herbert Mainush to speak on „Towards a Theory of Comedy”, Seminar Room, Arts Faculty, 3 pm. De dimineaţă, văzând în ziar, m-am perpelit, mi se părea că nu poate exista o temă mai atractivă. 

                        Confernţiarul, tânăr, planturos, cu păr bogat, timid, pedant. Dr. Khol a apărut, prezentări convenţionale. Vorbitorul citează dintr-o carte a amfitrionului, numindu-l „autoritate în comedie”. Trece la Steiger, la opoziţii (comic-tragic, vesel-serios, fericit-nefericit), râs, conflict, Platon, apoi Cicero, cu limitarea vieţii, englezi de mijloc, ceva italo-anglo-franco-german – împotriva confuziei între psihologie şi literatură -, Scaliger, drama în termenii dialogului în consecinţă şi lipsa de katharsis, a amuza: rizibil-ridicul. Iar Aristot, Philippe Sidney, Fr. Schlegel, lipsa noii societăţi în comediile lui Ben Johnson (Alchimistul, Volpone). Iarăşi Shyllok – comedie-tragedie-conciliere -, acesta deplângându-şi soarta de evreu, oratorul trimite la sfinţii creştini din epocă asupra exilării evreilor din Anglia – este grav, cumva tragic. Jaspers – grandoarea tragediei, victoria în înfrângere a eroului. Brecht (Arturo Ui) – optimism, libertate, free laughter, impudence. Apoi Aristofan. Iar Ben Johnson – nu judecăţi morale ori modele de societate. Novalis. Tragedia, de domeniul trecutului (inspiraţie) – comedia: viitor. Utopie. Comedia, specie a libertăţii. Diferit de Campanella. Fără legătură cu realitatea.

Tempeste, 3 pagini analizate – se renunţă.

                        Cineva îl întreabă de accepţia libertăţii. Se răspunde vag cu bucuria la ascultarea simfoniilor lui Beethoven (?) Se cere o definiţie. Se refuză. Totuşi, ce va spune studenţilor la clasă, dacă e întrebat ce e comedia? Nimic, orice, proferă Mainush. Priveşte Taj-ul, e suprauman? Te bucuri? Etc.

                        Domnule, eu sunt din România. Sunt familiar cu anume comedii moderne, cu filosofia despre comic a lui Schopenhauer şi Bergson. Ascultându-vă teoria despre comedie, am uitat toate comediile văzute în viaţa mea. Îmi permit să văd în „free laughter” un katharsis. Teoretizaţi comedia din Divina commedia şi La comedie humaine. E minunat. Îl respect pe Aristotel. Iubesc însă comedia absurdă, dacă mai e comedie. Am două probleme concrete: Nu acceptaţi, pentru „utopie”: fantezie ori fantastic? Şi care e relaţia teoretică între comedie şi teatru, mă gândesc la actor, dubla actor-reâncarnare, conceptul lui Rolland Barthes, în legătură cu teatrul nejucat şi necomic al lui Baudelaire.

                        Lumea se cam amuzase. Mainush se roşise. - Ce să zic? Ha,ha! Apoi mărturiseşte că şi el a uitat toate comediile, vede trei pe săptămână la tv. Aici e o teorie, ce-a zis Friederich Schlegel. Trebuie văzut. Niciun răspuns la utopie-fantastic-comic-teatru. Taie firul, mi se adresează, renunţ.

                        Gupta, care e şef la deptt. de Istorie acum, pare să mă ia în serios, aşa că voi face conferinţa 1918.

                        Voi scrie o carte de antropologie literară. Brian V. Street: The savage in literature, 1975.  T.K. Penniman: 100 Years of Anthroplogy, 1952. G. D. Killum: Africa in English Fiction 1874-1939. A. Retzius: Cephalic Index, 1940. Heritage of Conquest by Sol Tax and members of the Viking Fund Seminar on Middle American Ethnology, 1952. John Gillta, Ethos and cultural aspects of peronality.

                        ... so he will receive the minimum amount of punishment or misfortune and the maximum reward...

                        A căzut delegaţia la congres pentru că era română. Bestii corpii de aici, canibalii ministeriali de acolo. Dacă mai trăim, om mai vorbi. Nea Romică să-mi trimită măcar nişte interese.

                        Anthropology and the public interest, 1976; anthropology (the traditional paradigms): 1 essentially a graduate academi discipline; 2 primarily involved in basic research; 3 grounded mainly in non-western cultures; 4 requiring no special ethical code; 5 entitled to call upon federal an foundation funds for unrestricted support.

                        Nu se intră, ca străin, sub nicio formă, în Jaghanath Temple. Nici dacă aş fi reîncarnarea lui Alecu Ghica. M-aş arunca de pa Jantar Mantar.

                        Sunt toată ziua în departamentul de antropologie, la Indera Singh et comp. Programul preliminar al Congresului are nume din toate ţările, minus România.

                        Un peştişor şi o vulpe argintie de la polul nord. Ghicitoarea peştilor i-a spus că-l va mânca un urs, o morsă, ori îl va prinde pescarul Ping. Ce se poate face? Să sară, la flux, într-o bălticică din gheţarul Bebe, pe unde trece Vulpea Argintie şi să-l mănânce ea.

                        Peştişorul, bâldâbâc. Vulpea-l ia-n gură – îm, ce gustos e, dar să nu-l mănânc, cine ştie. Peştişorul, disperat, bucuros, îi aduce prânz de meduze şi alge. Dar într-o zi îl prinde pescarul Ping-Pong. Îl pune într-un vas cu apă, să se joace şi copiii lui cu el.

                        Tov. Min... Eram remunerat cu 3400 lei lunar, ceea ce, împreună cu remuneraţia soţiei (pierdută prin însoţirea mea aici) şi alocaţia copilului (şi ea stopată) ne permitea să acoperim ratele la locuiţa ameninţată de a fi scoasă la licitaţie, în condiţiile detaşării noastre oficiale. 

                        To the President of Delhi University Women's Association. Dear Mrs. President, As homage to India we propose the organization of an exhibition entitled Indian Flowers painted by a Romanian girl from Romania – Alexandra-Maria Anca, student in the school of Association. We are happy to remember that she has received the first prize in drawing competition, last year.

                        Oare va fi sensibil Eliade la ideea mea de a scoate în India o nouă serie (măcar un număr) din Zalmoxis? El ar da un articol. I-aş evoca şi eu Calcutta, Rishikesh, plus eminescian-brâncuşiana mea de toate zilele. Şora şi Noica ar reuşi să-mi trimită ce şi ce. India nu dacă are azi – cred că nu – un Komaraswami, dar poeticieni în sanscrită, da. Joshi ar colabora. Poate chiar Sahytia ar tipări numărul. Nu străin de un anume vag aer testamentar. Cum începutul revistei va fi fost profetic  spre istoria religiilor, ori poetică?

 

                        Mihai Eminescu: Revedere (recită Kashyap Manica); Vasile Alecsandri: Cântecul gintei latine (recită Yogindra Vadwa); George Coşbuc: Trei, Doamne, şi tiţi trei (recită Devesh Mohan); Mihai Eminescu: La steaua (recită Charanjit Singh); Marin Sorescu: Şah (recită Veena Rani Gupta); Ashok Beri: Gândul meu (hindi:) gândul meu sub arc de munte limpezit de râuri sfinte peste-a ierburilor frunte izvorâtele cuvinte

România gândul meu

                         Păsări treze veşnic zboare inimii neînfricare peste iarbă până-n zare un pământ sub raza primă diamant se însenină România inimă păsările-n clar de lună „pe la cuiburi se adună” de-aş fi pasăre spre ea din iubire aş zbura România dragostea...

                         Pe la 10.30, poştaşul aduce o invitaţie în Maharani Bagh, la o mundani ceremony. Curând, în Mudrika. Scriu dodii pe invitaţie. Peste o oră, urc pe terasa vilei. Vinod îmi face cunoştinţă cu Stephen Gill – îmi spune că m-a ascultat la „Către o teorie a comediei” - „conferinţa unui german, a spus ce-a spus ăla, ăla, dar nu părerea lui” spune lui Vinod, adaug şi eu, confunda pe Shyllok cu Shakespeare.

                        Curând, Gill îmi spune că trăieşte în Canada, s-a întors după 20 de ani, Delhi e acelaşi. A ascultat, în Canada, un dramaturg român, oarecum gras şi, într-adevăr, chel, da Everac. Are şi un prieten în România. Vrea să-i traduc un roman, să ne vedem, stă la Tourist Hotel, lângă staţia de tren din ND, are şi whiskey, dacă mă interesează. Dacă merg seara, mă aşteaptă, că am idei bune. 

                        Străbatem mai apoi prin Probyn spre Kingsway Camp. Apoi departe, în Tagore Park şi petrecem patru ore, cinci feluri de mâncare. Un tablou al doamne Zberea, plus un portret al d-nei Chaudhuri, gazda. Fetele lor, biblioteca, dorinţa de a-l revedea pe Theban. Sărăcia (5000 lei) din Bucureşti, servitor o dată pe săptămână (şi nu 24 ore), greutăţi de transport, boala de rinichi a doamnei (infirmată în India de cel mai bun radiologist).

                        Poeţii, proşti poeticieni (T. S. Eliot?). Poeţii – supremii. Cel mai bun poetician sanscrit este S. Dasgupta. Fiecare suntem Dumnezeu. Nu e nimic misterios.   Toată poetica, prin raţionamentul cauză-efect. Aici s-a născut Dumnezeu, aici i-a plăcut. La noi i-a fost frică de Ceauşescu. Indranath citeşte „Shakespeare” de Sorescu. Nu te uiţi la tv? A, eşti Mannix. Greimas. Mama Kali este Ceauşescu.

                        Ieri, la 2.15, în Deptt. of history, invitat de P. S. Gupta, şeful deptt, mi-am susţinut, în catedră, seminarul despre Unire (1918) – conferinţa de pace de la Paris, aprecierea evenimentelor interne, ecoul în India. Unirea din 1859 îi este familiară profesorului Gupta.

                        Azi, la 12, în sala colegiului Khalsa, ţin conferinţa „Cultura română şi idealul unităţii naţionale”. Prezenţi, mai mulţi profesori şi 80 de studenţi. Prof. Lamba s-a referit la latinitatea limbii şi culturii române. S-au pus întrebări despre stadiul dezvoltării istoriei şi culturii contemporane în România, despre elementele sanscrite în limba română, despre poziţia românei între limbile romanice.

                        Ţiganii, persecutaţi? - Ion Budai-Deleanu – dăm fier, primim... Poemul a plăcut şi profesorilor de istorie. Câţiva studenţi s-au dat francezi (din Mauritius?) Mi-au cerut să recit în franceză – maudit soit a jamais le reveur... la ou n'est qu'ordre et beaute... - allons, vieux capitain. Tajinder a făcut reclama dulceţii limbii ca şi a leacurilor reumatice de la Marea Neagră.

                        Am recitit romanele lui Gill. Seara am discutat. A scris despre Wells, dar autorul lui e Kafka. Ca autor şi editor, mi-a permis în scris să traduc din cărţile lui. A scris o copie şi pentru el. A oferit o reducere de 40%. Portretul lui făcut de un canadian îl dezindianizează, ca şi al domnei Chaudhuri de madam Zberea.

                        Profesorul de punjabi zice că trei românesc şi tre punjabi sunt cele mai aproape de sanscrită. Mergea la sigur cu orange. Vede în spaniolă nirank. Nirankar, da.

                        Vă rog. Clasicii dumneavoastră? Da? Aveţi o limbă proprie? Vreau să-mi amintesc propoziţii. 2 milioane în ţara lor, 15 în lume, 1 în capitală. Nu Asiei. Mulatrul spune oare nu albului din el? Prin nevastă, unul era dravidian, altul canadian. M-a înjurat într-o limbă necunoscută. Jur pe yoga. Răspund propriilor întrebări din naştere, ca un mut. N-aveţi a vă teme de mine, poate de voi. Sofistichez de dragul nici unei cauze extra. Mă cunosc de undeva. Destinele ni se găsesc fără limbă. Ne putem întâlni din întâmplare.

                        Comaraswani, Selected papers (1977). „Wallace Brockway, Joseph Campbell, Mircea Eliade, I. B. Horner, and Stela Kramrish have all contributed their mature judgment regarding both selection and editing”.

                        Nu un român aşteaptă la clasă studenţi indieni, un neindian aşteaptă neromâni în competiţie sine qua non. 

                         Am purtat şi eu cândva un costum din stofă ca asta, i-am spus conferenţiarului de germană. Lectora rusă mă întrebase dacă îmi doresc să am zece studenţi în loc de opt, număr foarte bun, zicea. Şeful cutreiera coridorul dimineaţa printre slavi, n-avea gânduri. Publicul funcţionar se afla în grevă şi n-avea să primească salariile în acest întâi.

                        Mahendra observă, sanscritic, urma Rigvedei în versurile lui Eminescu, apoi „jumătatea” tantrică, traduce chiar cu Şiva, Matrishanti, bindu versurile. Înţelege, spune, mai bine poetul. Începutul Rugăciunii  e, încă, hindu. Odată mergând din Delhi la Ahmedabad, în staţia Rajput, i s-a făcut rău, a simţit că moare, peste zece minute era bine. Să fi fost un astrolog? Fratele lui i-a confirmat că în acele momente trecuse pe deasupra Rajputului planeta Saturn.

                        R. V. Joshi îmi lăsase versurile lui Eminescu în versiune sanscrită cu alfabet latin. Pe la trei a apărut şi Anujan cu ele în malayalam. Dr. Dave m-a luat apoi la seminar, referat asupra dramei punjabi. Scaunele de Ionescu s-a jucat la Amritsar, o dată, cu public profesor, intelighenţie. O s-o aducă şi-n Delhi. Spre sfârşit, sunt invitat să-mi spun concepţia despre dramă – comentez Orghast in Persepolis de Peter Brook, lumea ca teatru în Shakespeare şi alţii, moartea teatrului în luptă cu filmul. Mă ofer să prezint un referat „India în drama românească” - se primeşte.

(SFÂRŞIT)

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 308 guests and 1 member online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 235 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou