Home Proză Ion Nelu Părăianu: Permisia
Ion Nelu Părăianu: Permisia PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 29 May 2017 19:51

 

     Soarele primăvăratic se ridicase la prânz. Razele se înfășurau prin desișul frunzelor de fag și arțar, că ajungeau greu în poiană prin pâcla de ceață care încă nu dispăruse din coclaurile pă

durii. Iarba crudă din poiana lui Gheorghean tăvălită de copitele celor cinci bovine ale Lenuței lui Miluță, când aburea în lumina ce o cuprinsese, deși era mai dulce decât lăstarii puieților de

tei și stejari plantați vara trecută de elevii ciclului gimnazial de la Școala  Romanești, nu le a-

demenea cu nimic. În desișurile pădurii păsările au încropit un concert primăvăratic erotic. Lenuța înfipse acul cu arnici în borangicul pe care așternea boboci de trandafiri în șiruri,se ri-dică, scoase vitele din lăstari, găsii o balegă proaspătă și spoii ugerul vacii pe care o zbăncă-nea mereu vițelul cu țâțele în gură.

    Deodată stă locului și întorcând ureche auzii ceva nedeslușit, un cântec din frunză. Pe pote-ca ce urca pe sub poalele pădurii lu’ boier  Gheorghe și dincoace de deal dădea în poiană, co –

bora un militar cu ranița în spate.

    Lenuța trântită pe covorul de mușchi așternut la umbră, sub poalele pădurii, împungea cu a-cul cusătura, supraveghea din priviri animalele, care se mai potoliseră și pășteau liniștite, în  timp ce vițelușii dormeau în iarbă dermeliți de aburii pământului. Lenuța fredona o melodie mai mult pentru ea:

                            Dorule, alene vii, măi dorule, măi !

                            Peste dealuri și câmpii, măi, dorule măi ! ... în timp ce Gigi, militarul, ieșise din pădure și văzând-o pe Lenuța, nu știa cum să se apropie, să o surprindă. Nănăiala cân-

tecului ei îl poate ajuta mult pe Gigi în reușita intenției lui. Într-o sincopă, Lenuța simții pre-zența cuiva și tresării. Gigi  puse degetul pe buze în semn de pssst și se așeză lângă ea.

- Bine te-am găsit !  Ce mai faci, Lenuțo ?

-  Cu animalele la iarbă. Soacră-mea s-a boierit. M-a luat de slugă.

-  Aaa, te-ai măritat; și omul ?

-  Din octombrie, anul trecut. Omul? A plecat dincolo după bani pentru nuntă. Am pus-o în

august, anul ăsta. Ne-am gândit și la botez. Îl știi bine, erați prieteni. Ilie al lui Vasile Ghițan.

-  Lenuțo, mă terminași ! Nu știam veștile astea. Într-un an de zile nu mi-a scris nimeni. Cine

s-a mai însurat, cine a murit ?

 -  Ce întrebări la tine?  Acum n-am timp. Am alte gânduri...

    Gigi, om căsătorit, pricepu gândul  muierii. Îi puse mâna dreaptă sub cap și o culcă pe spate, punându-i genunchele pe coapse și aplecat peste ea o sărută militărește.

-  Gigi, ești nebun ? Poate ne vede cineva.

    La aceste cuvinte, Gigi simți niște fiori care îi electrocutară șira spinării. Lenuța îi cuprinse  capul cu boneta într-o parte  în căușul mâinilor și îi pupă amândoi obrajii, după care se ridică brusc în șezut:

 -  Fir-ați ale naibii, intrarăți iar în pădure ori vă mănâncă tăunii ?

 -  De data asta fac eu serviciul și plecă pas alergător, în timp ce Lenuța, curioasă, se uită în raniță, luă pătura cazonă, amintirea de suflet a lui Gigi din armată și celelalte lucruri și plecă.

La întoarcere, militarul surprins oarecum, slobozii un fluierat scurt. De undeva, nu departe,  dintr-un loc înfundat, Lenula cu o binedispunere răspunde șuieratului:  

                        ...   Dorul mă-ntrebă așa, măi dorule, măi !

                        Doru-mi e de cieva, măi dorule, măi !

                        Dorului am prins a-i spune, măi dorule, măi ! 

                        Mai văzut-ai om pe lume, măi  dorule, măi !

                        Să nu-i fie dor de nimeni, măi dorule, măi !  la care Gigi îi răspunde:

                                                          Îți ascult dulcele glas, drăguță Ilenuță !

                                                          Nu eu l-am trimis de-acas’, măi dagă, Ileană ! 

                                                          Nu credeam că tu pe-ascuns, drăguță Ileană !

                                                            Dorești, când de-acasă-i dus, măi dragă, Ileană ! ...

    Apoi rămâne câteva minute locului. Lenuța nerăbdătoare să fie găsită: Cu-cu, cu-cu...

Gigi pășind ca un leopard și cu mirosul aceleiași feline coborî în hruba aia, unde se as-

cunsese Lenunța și mare îi fu mirarea când o văzu dezbrăcată cu pielea albă și catifelată, cu sânii mari și moi, cu cearcăne mari din care răsăriseră sfârcurile ca două măsline necoapte și pătura lui întinsă pe nisip sub mal. Ea îl privea cu un zâmbet dulce, răsucindu-și părul lung și negru lăsat pe piept printre țâțe. Gigi coborî, o luă în brațe și o sărută cu lăcomie strângând-o la piept. Ea îi simți bărbăția cum nu se putea mai bine. Amețiți de căldura ce-i cuprinsese, se lăsară pe pătură. Corpul ei iradia miros de săpun de casă cu pelin. Lenuța îl descheie la veston și îl dezbrăcă pâna la centură, în timp ce el își dădu pantalonii jos în câteva secunde. Cu ochii întredeschiși și gângurind ca un prunc, care zâmbește în somn, desfăcu picioarele. Militarul îi trecu degetele ușor prin părul pubian, apoi o penetră adânc mișcându-și trupul într-un ritm  plăcut. Lenuța își încordă mușchii și timp de câteva minute îl stoare, lăsându-l amețit.

-  Aaah, așa plăcere... n-am trăit, nu mai țin minte.

-  Cred că permisia asta, ai s-o ții minte nulți ani, așa-i ?

    Se îmbrăcară și ieșiră din râpă, pe rând. Întâi ieși el, apoi o chemă:

 - Hai repede, nu-i nimeni. Apăru și ea. El își luă ranița în spate, o mai sărută o dată și ple-

că privind înapoi, făcându-i cu mâna.  Vitele dormeau la umbră. Se împlinse conacul. Le luă cu nuiauea din spate și le dădu pe drum în vale.Când ieșii din pădure și o luă pe coasta viilor, îl zării pe Gigi coborând pe potecă, pe lângă via lui Fănică Fumureanu, cântând din frunză.

     Ajunse la ciutura cu cumpănă la Mărinica, o femeie care locuiește singură aici, în răspântia asta de drumuri. Lăsă ranița pe iarbă lângă jgheab, puse boneta pe ea, scoase apă cu găleata, o vărsă în jgheab și se spălă pe ochi. Apoi își trecu degetele ude prin părul tuns scurt; își luă  bo-neta și ranița și când a apucat drumul spre Șasa, i-a ieșit Mărinica în cale.

-          Bună ziua tanti !

-          Al cui ești, militărașule ?

-          Ce, nu mă cunoști ?

-          Nu te cunosc, mumă, că sunt bătrână și nu măi văd nici bine.

-          Sunt Gigi al lui Titu lui Doban. Vin și eu în permisie câteva zile, că trei le mănânc pe          drum. M-au repartizat la Baia Mare, prin Maramureș.     

-          Să fii sănătos, mumă, că le petreci toate. Fănel al mieu a făcut armata  la marginea pă-mântului, tocmai la Botoșani.

Gigi își luă la revedere și-și urmă gândul către casă. Timpul nu stă după vorbele lor.                                                                                                                          

                                                                            17 februarie, 2017

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 478 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 429 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou