Home Proză Gheorghe Andrei NEAGU: ADĂPOSTUL
Gheorghe Andrei NEAGU: ADĂPOSTUL PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Sunday, 02 July 2017 09:42

 

De cum începu sirena să urle, Leiba îşi lăsă mătura udă în gangul plin de hârtii, fugind să se ascundă. Cuprins de o spaimă nebună, se-aruncă prin uşa de tablă, cu găurele, în locul unde-şi ţinea alteori măturoiul, pe scaunul vremilor liniştite odată. Şi în curând, gangul se umplu de mulţimea îngrozită. Câţiva din cei din faţa uşii, cerură omului de pe scaun să le dea şi lor drumu-năuntru, dar Leiba nu le răspunse. Un zumzet din ce în ce mai apropiat de avioane se făcea auzit şi în curând, primele bombe căzură la periferia oraşului. De undeva, tunurile începură să latre a moarte. Din când în când, rafalele mitralierelor, instalate în centrul oraşului, spărgeau liniştea adâncă din subsol. Toţi îşi ţineau răsuflarea. Bombele cădeau tot mai aproape. În pasajul înţesat, venea miros de sulf şi de ars. Praf de moloz şi de cenuşă cădea ca o ploaie cernită peste cei ce stăteau la intrare. O bombă căzu pe magazinul de la intrarea din dreapta pasajului. Fiare şi pietre căzură peste mulţime. O altă bombă căzu în acelaşi loc, desfăcându-l. De la etajul al cincilea şi până la parter, clădirea crăpă ca un harbuz, acoperind pe de-a-ntregul intrarea-n pasaj. Şi-atunci Leiba auzi primele răcnete. Un miros de carne prăjită şi de latrină umplu văzduhul înţesat de-njurături şi de ţipete. Câţiva borfaşi buzunăreau pe cei ce-şi pierduseră cunoştinţa o vreme sau definitiv pe străzile oraşului.

Bombele cădeau în continuare peste centrul oraşului, în timp ce Leiba-şi proptea uşa mai bine. Ochii de copil priveau speriaţi prin deschizăturile tăiate în tabla uşii, anume pentru aerisire. O bombă căzu peste-o cisternă de pompieri. Altele cădeau din ce în ce mai aproape, în jurul pasajului. Deodată un suflu năpraznic lipi copilul atât de tare de uşă, încât sângele ţâşni cu putere din pielea presată prin găuri, iar ochiul ţâşni în umărul lui Leiba. O altă bombă în centrul pasajului, sfârtecându-l. O groapă enormă de-asfalt şi de carne rămase pentru o clipă deschisă, pentru ca mai apoi să se umple cu resturi de oameni şi moloz hăcuit.

Leiba-şi pierdu cunoştinţa, izbit de suflu în peretele zidului. În clipa aceea, mitraliera tăcu şi ultima parte din magazin se prăbuşi, astupând groapa cu totul. De printre ruine, un picior se mai zvârcolea încă, aidoma piciorului de păianjen. Şi-atunci, sirena începu să urle din nou. Val, după val, vântul venea curăţind în rafale strada şi cerul. Nici un geamăt nu se mai auzea din maldărul al ruinelor fumegânde. Pe o bară înroşită sfârâia o bucată de carne-mbibată cu sânge. Şi vântul sufla, dezgolind, dezastrul din fum.

Unul câte unul, oamenii ieşeau de prin adăposturile caselor, gesticulând. Câţi or fi murit oare? Şi-n vremea aceea, din cer începu să cadă o ploaie înroşită de sânge. Cele câteva salvări venite în grabă, plecară fără a şti niciodată la câţi ar fi fost necesară intervenţia lor. Un curcubeu strepezit se-arată pe cerul plumburiu. Şi-atunci sirena încetă.

*
Când se trezi, Leiba-şi simţi capul o cloacă şi-o durere cumplită-i ardea ceafa. Îşi duse mâna la ţeastă tremurător, crezând-o ciuruită, dar se bucură când găsi doar un cucui mare cât o nucă ivit acolo pe neaşteptate. Îşi şterse cu grijă umărul de ochiul scurs. O picătură de sânge-nchegat îi stânjenea mişcarea pleoapei. O îndepărtă cu degetul şi se mai linişti. Se miră de liniştea adâncă, ce-l înconjura. Privi spre uşă. Pielea copilului strivită prin găurelele de la aerisire, lăsa să se scurgă o zeamă cleioasă şi roză. Leiba dădu propteaua groasă de-o parte şi trase de uşă.

Când puse mâna pe tabla curbată de presiune, aceasta cedă. O fetiţă strivită, în uşa deschisă, se prăbuşi, în vreme ce din burta plesnită maţele sparte ţâşniră. Cu ochii ieşiţi din orbite, un bătrân cu barba lipită de gâtul fără cămasă, părea că doreşte să  între-n lăuntru. Înfricoşat Leiba dădu să-nchidă uşa. Dar, nu mai putu. Trupurile căzute-l împiedicau. Şi atunci, din mişcarea aceea, căzură şi alte bucăţi din trupuri vecine. Şi-o duhoare nebună răzbătu odată cu ele.

Cu o furie oarbă, începu să tragă din maldăr trup după trup, bucată după bucată şi să strige. Strigătul sună înecat, fără spaţiu, ca urletul hienei sub apă. Lumea cadavrelor îl umpluse de groază. Trase cu sete de-o mână smulgând-o din umărul al unei femei. Pielea şi zgârciul se-ntinseră cedând într-un plesnet surd. Un pârâit de oase-n mişcare-l făcu să se retragă spre fundul gheretei. O rostogolire se prăbuşi, mustind, gata să-l strivească.

Bucăţi de moloz şi nisip îl făcură să spere că undeva, acolo, mai departe, se află o ieşire. De-aceea-şi opri pentru o clipă lucrul, gândind: „Să duc mai întâi tot ce am tras din morman în fundul cuşetei şi-apoi voi vedea”. Apucând de picioare trupul fetiţei, îl târâ pe lângă scaun până-n celălalt capăt. Apoi, bucată cu bucată, dezgoli pragul cuşetei reuşind să-nchidă şi uşa. Se aşeză apoi pe scaun, ştergându-şi sudoarea de pe frunte. Simţi cum setea-şi făcea loc în trupul chinuit de nelinişte. După ce se odihni puţin, începu să tragă din nou de cadavre, înghesuindu-le. Un aer stătut îi îngreuna respiraţia. Plin de scârbă, vomă peste prag, ameţit.

De sus cădeau alte sfărâmături de-asfalt şi de pietre. O bârnă de fier înfipse de-a curmezişul un trup de soldat străbătându-l. Când trase de el, aceeaşi rostogolire lichidă-l făcu să sară peste pragul cuşetei. Şi-o nouă grămadă de carne căzu, astupându-i lucrarea. Când se uită în fundul cuşetei, se-ngrozi. Pe stiva de carne şi moloz era prea puţin loc pentru alte cadavre. Leiba izbucni într-un hohot prăbuşindu-se. De sus dintre trupuri, o zeamă roşcată-vânătă, curgea băltind pe podea. Din când în când, ceva umflat se spărgea ca un balon cu un fâşâit de uşurare, în valuri, duhnind.

Şi-atunci Leiba-ncepu să-şi smulgă părul din cap. Poate aceasta-i pedeapsa lui Dumnezeu, gândi disperat, urlând printre sughiţuri. Apoi răguşit şi istovit se-ntinse pe jos, în băltoaca aceea de carne presată, fără nici-o speranţă. Respira din ce în ce mai greu. Miresme în valuri răzbăteau din morman, sufocându-l.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 256 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou