Home Proză Cătălin Proteasa: AUTOSTOPISTUL
Cătălin Proteasa: AUTOSTOPISTUL PDF Print E-mail
User Rating: / 4
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 06 July 2017 13:18

 

 

     Maşina se mişca greoi încercând din răsputeri să depaşească celelalte autovehicule parcate aiurea pe marginea drumului, unele dintre ele ocupând uneori jumatate din trotuarul destinat pietonilor. Ici colo, o lumină difuză izvora din stâlpii electrici plantaţi la distanţe egale unii de alţii, scăldând noaptea intr-un galben pal. Firmele luminoase anunţau din loc in loc magazinele cu program prelungit sau barurile de noapte care-şi asteptau flămande clienţii.

-          Oraşul ăsta moare încetul cu încetul, spuse Nick în timp ce schimba banda încercând să depasească un camion.

-          De ce spui asta? întrebă femeia. Nu sunt de accord cu tine; ba din contră, eu consider că infloreşte . Tot ce vezi tu în stânga şi-n dreapta ta, nu exista in urmă cu 10-15 ani. Îţi spun asta, cu siguranţă, pentru că trăiesc in oraşul ăsta de o viaţă. Eu am prins timpurile în care electricitatea era dată cu ora, timpuri în care trebuia să stau la cozi interminabile pentru a-mi  lua bucăţica de pâine sau sticluţa cu lapte. Tu ai trait la ţară, spuse femeia, te-ai descurcat într-un fel sau altul… Eu a trebuit să mă chinui pentru fiecare nimic.

-          Mda, ma rog… Prostii… Se intoarse spre bancheta din spate in timp ce ţinea volanul cu mâna stângă. Sunteţi bine fetelor? întrebă el.

-          Suntem OK,  tati, răsunară clinchetele vesele ale copilelor. Mai este mult? întrebă una dintre ele.

-          Alex, d’abea am plecat. Încetează, te rog, spuse femeia şi se intoarse cu faţa spre soţul ce era extrem de concentrat la drum.

-          Cred că o să plouă, spuse acesta. S-a înnorat.

-          Tot ce e posibil. Cât facem pană la Sibiu ?

-          În jur de o oră, dar dacă se pune ploaia… Depinde de cum o să fie traficul.

Traficul se dovedi a fi infernal. Mearseră bară la bară pana la ieşirea din Vâlcea şi continuau să meargă cu aceeaşi viteză. Clădirile fantomatice treceau cu viteza melcului pe langă ei lasând dâre lungi de umbră în lumina

farurilor, scurgându-se asemeni unor butoaie mari de zmoală răsturnate pe asfalt. Ici-colo ţiuitul unui claxon spinteca noaptea asemeni unui cuţit urmat fiind de fiecare dată de o injuratură spusă din suflet si care nu facea altceva decât sa incinga spiritele şi mai rău.

Începuse să plouă, picaturi mari de rouă se spargeau de parbrizul maşinii prelingându-se apoi pâna pe capota într-un dans furibund, într-o zbatere făra sens .

-          Ar trebui s-o luam pe variantă, spuse femeia.

-          M-am gândit si eu, raspunse Nik. Mai sunt vreo 5 km până acolo. Să vedem dacă se mai decongestionează traficul . Dacă nu… facem dreapta pe variantă, bine?

-          Bine.

Traficul ramase acelaşi, asa că făcura dreapta, la intersecţie. În faţa lor, un TIR încărcat cu

-01-

lemne schimba greoi vitezele, mugind asemeni unui taur bolnav.

-          Pfff… Nick  îşi trecu a lehamite mâna dreapta prin păr şi îşi sprijini cotul de cotiera.

-          Acelaşi rahat, mai spuse el. Aştia de unde dracu or mai fi furat şi lemnele astea. Au săracit ţara asta de tot . Baieţii deştepţi, de…

-          Nu ne punem noi cu ei, răspunse soţia. Si la urma urmei… nu e treaba noastra. Tu vezi-ţi de drum.

-          Mda… Aşa ne-am vazut toţi de drum şi am ajuns cum am ajuns, mai spuse bărbatul vizibil enervat şi semnaliză stânga, încercând să depaşească mastodontul.

-          Ce faci, e curba, nu vezi .

-          Lasă că ştiu eu ce fac. Tu vezi-ţi de ale tale.

Maşina trecu lin prin stânga TIR-ului şi-şi ocupă locul în faţa lui. Din spate, farurile il orbeau deranjandu-l destul de tare, fapt ce-l făcu sa claxoneze de cateva ori .

-          Dobitocul dracu, nu vede ca mă orbeşte?

Şoferul camionului schimbă pe fază scurtă. Ploaia se inteţise transformându-se intr-o perdea deasă ce-i afecta destul de rău vizibilitatea. Dădu pe viteza a doua la ştergatoare şi mai apăsa puţin acceleraţia.

-          Ce faci… mergi mai încet, te rog.

-          Ştiu eu ce fac…

Maşina incepu să se îndeparteze vizibil de camion, la un moment dat acesta dispărând de tot din oglinda retrovizoare.

-          Măcar am scăpat  de el, spuse bărbatul. Fetele ce fac ?

-          Au adormit . Probabil sunt obosite . Au avut o zi grea astăzi la şcoala. Au un nou diriginte, ţi-am zis?

-          Mi-a spus Dey. Ăştia de la şcoală habar n-au pe ce lume se află. Azi fac ceva… maine altceva, altceva care contrazice din toate punctele de vedere ce au făcut prima data. În fine, totul e fără noimă în ţara asta. M-am săturat. Cred ca o să plec afară.

-          Să faci CE afară? De bine de rau, aici ai un salariu stabil, ne mai descurcăm şi noi cât de cât, cu pensia de la mama, cu alocaţia fetelor…

-          Ne târâm, vrei sa spui. Asta facem, ne târâm.

Urmă un moment de tacere in care bărbatul, vizibil enervat, bombanea ceva despre partid si despre revoluţia furată.

-          Opreşte ! strigă femeia dintr-o dată.

-          Ce zici ?

-          Opreşte maşina.

-          De ce să opresc maşina?

-          E cineva pe marginea drumului.

-          E pe dracu, cine să fie pe vremea asta…

-          Nu glumesc, e cineva pe marginea drumului,. Acolo, sub bradul acela mare, mai spuse femeia.

-02-

-          Nick  opri maşina si se uita atent in oglinda retrovizoare incercând să răzbată cu privirea prin perdeaua deasă de ploaie.

-          Nu văd nimic.

-          E cineva acolo, nu te mint. Sub bradul acela mare.

Bărbatul se intoarse chinuindu-se să zărească ceva în lumina stopurilor. Se încruntă… Deodată, din întuneric îsi facu apariţia o făptură fantomatică ce

se apropie repede de uşa din dreapta a şoferului. Nick  lasă de doua degete geamul in jos privind încruntat spre străin. Purta o pelerină neagră de ploaie, iar gluga largă îi acoperea în întregime faţa, aşa că nu reuşi să-i distingă trăsăturile . Străinul probabil işi dădu seama de asta aşa că îşi trase gluga de pe cap dezvelind astfel trăsăturile unui batranel pe a carui faţă anii îşi lăsaseră amprenta destul de mult. Părul alb dar destul de rar era pieptănat înspre spate într-o încercare esuată de a ascunde calviţia. Barba era însă foarte deasă şi îngrijită . Ochii de un albastru spălăcit erau singurii care-i jucau, luminandu-i fata.

-          Bună seara, spuse acesta. Mă scuzaţi… mă intrebam…

-          Bună seara , răspunseră cei doi soţi.

-          Mă întrebam daca aţi binevoi să mă luaţi si pe mine până la Sibiu…

-          Cam târziu, răspunse barbatul.

-          Dar cum să nu, se auzi vocea femeii. Cu cea mai mare placere. Puneţi, vă rog, dumneavoastră pelerina în portbagaj.  Este deschis.

Se intoarse imbufnată către soţ şi asteptă până ce batranelul se îndepartă de lângă maşină. 

-          De ce-i vorbeşti aşa sărmanului om, mai continuă ea.

-          Nu poţi să ştii cine e, îi răspunse soţul printre dinţi. Umblă tot felul de nebuni in ziua de azi.

-          E doar un bătrânel, îi răspunse femeia.

Omuleţul se intoarse în fugă din spatele maşinii , deschise portiera de pe stânga  şi se strecură inăuntru. Fetele dormeau una lângă alta şi se zgribuliră puţin în momentul în care bătranelul intră în maşină aşezându-se pe banchetă.

-          Ah, aveţi fetiţele cu dumneavoastră… Asta-i bine, mai spuse el şi-şi vârî mâinile la subţiori încercând să se încălzească.

Nick se incruntă către soţie prêţ de câteva secunde şi apăsă usor acceleraţia. Maşina se puse încet în mişcare, rulând în tăcere prin bălţile ce se formaseră déjà în asfaltul stricat. Ploua torenţial…

Merseră momente bune în tăcere, ascultând radioul care pornise subit in urmă cu câţiva km.

-          Nu mergea, spuse Nick.

-          Pardon… răspunse bătrânelul.

-          Radioul, nu mergea de câteva zile. Am crezut că este stricat dar văd că şi-a dat drumul acum, probabil de la zdruncinături, mai spuse bărbatul gânditor.

-03-

Ehe, ascultaţi la mine, domnule… domnule… Se uită în oglinda retrovizoare aşteptând un răspuns la apelativul său . Cum nu primi niciunul, continuă uşor stingherit : Da, da, ăştia au păpat tot ce a facut Ceauşescu. S-a ales praful de tot , domnule, ascultă-mă pe mine.

-          De ce credeţi asta ? întrebă bătrânelul, antrenându-se astfel in discuţie.

-          Păi,  dumneata nu vezi? Uite, drumul ăsta a fost facut de Ceauşescu. Hanul pe langă care tocmai am trecut şi care acum este in paragină, tot de el. Ăştia, domnule, nu mai fac nimic, decât fură . Şi problema e că au furat tot şi acum nu mai au ce fura. Chiar mă întreb ce ar mai putea lua că ne-au jupuit de tot. Tot străinătatea este soluţia. Am ajuns să plecăm de la noi din ţară, să construim ţara unuia şi altuia în timp ce pe a noastră a luat-o dracu. Da, da… a luat-o dracu, chiar aşa!

-          Lasă, dragă,  îi spuse femeia punându-i uşor mâna pe umarul drept. Şi tu acuma…

-          Nu mai avem oameni de valoare,  domnule, răspunse soţul. Iar dacă avem pleaca toţi afară. Aici, ce să facă…

-          Poate că vor aparea şi la noi, în viitor. Poate că se va schimba ceva şi se va schimba în bine.

-          Ce bine domnule, ce schimbat… Uită-te la fetele astea ale mele. Ce viitor au ele aici? Ce le ofera lor ţara? NIMIC, asta e, NIMIC!

Bărbatul începu să se scarpine ganditor în creştetul capului. Chiar aşa, nimic, mai continuă el.

-           Important este că aveţi două fetiţe frumoase. Gemene, nu?

-          Da, gemene. Mi-a dat Dumnezeu două fete frumoase, cuminţi şi deştepte

-          Chiar nu ştiu de unde sunt atât de inteligente… Eu sunt mecanic de locomotivă iar soţia croitoreasă. Ele sunt olimpice, domnule dragă, la fizică şi matematică. Chiar nu ştiu de unde…

-          Lasă, dragă, spuse soţia. Lasă… Fi atent la drum. Urâtă vreme, spuse ea întorcandu-se spre bătranel. De unde veniţi?

Bătranelul işi mângâie uşor barba căruntă şi răspunse pe un ton trist :

-          De pe aici… de pe acolo… De peste tot. Nu pot spune că am un loc stabil, călătoresc foarte mult.

-          La vârsta dumneavoastră… aş mai lăsa călatoria. M-aş trage spre casă, îl sfătui bărbatul pe un ton batjocoritor în timp ce-l privea curios în oglinda retrovizoare.  Dar cu ce vă ocupaţi daca nu vă deranjează întrebarea?

-          Sunt travel agent, adică agent de călătorii.

-          Adică… Bănuiesc că aţi văzut o gramadă de locuri la viaţa dumneavoastră…

-          Mda, puteţi spune şi asta . Unele plăcute, altele mai puţin plăcute… răspunse bătranelul privind trist la ploaia de afară.

-          Eh, aţi avut timp, probabil şi bani…

-          Timpul este relativ, dragă domnule.

-          Aha !

-04-

-          Relativ , tati ! Albert Einstein a spus asta când a descoperit faimoasa teorie a relativitaţii. Nu ai auzit de E= mc² ? Of… parinţii aştia !

-          Auzi, goangă mică, tu când te-ai trezit, că parcă dormeai.

-          Uite acum, răspunse Dey  somnoroasă. Mai este mult până ajungem?

-          Cam o jumătate de oră, cred. Ploua foarte rău şi trebuie să merg mai incet.

Bătranelul se întoarse către fetiţă chinuindu-se să-i distingă trăsăturile in lumina bordului de la maşină.

-          Ce-mi puteţi spune despre teoria relativităţii a lui Einstein, micuţă domnişoară? întrebă acesta.

-          Pe domnul l-am luat la ocazie, explică tatăl. Stătea în ploaie aşteptând să răsară soarele.

-          Ah… înteleg. Mda, teoria relativităţii… Păi, să vedem, spuse fetiţa în timp ce-şi trecea mâna prin părul carlionţat şi blond. Potrivit lui Albert Einstein materia şi energia sunt acelaşi lucru, dar in forme diferite. Exact asta spune ecuaţia la care a ajuns Einstein în urma calculelor efectuate de el . În lumea asta fiecare percepe lucrurile diferit. Totul depinde de cel ce observă lucrurile raportat la ce observă.

-          Da, într-adevar, aşa este, răspunse bătrânelul. Toate fenomenele fizice decurg la fel în orice situaţie, dar ele sunt percepute diferit, atât de instrumente cât şi de către fiecare individ în parte . Potrivit marelui fizician, timpul se dilată.

-          Aveţi dreptate, răspunse fata. Apare aici aşa numitul PARADOX AL GEMENILOR . Doi fraţi gemeni, unul dintre ei devine astronaut şi pleacă în cosmos cu o navă spaţială ce depaşeşte viteza luminii. Celălalt rămâne pe pamânt. În timp ce călătoria fratelui astronaut durează să spunem… 1 minut  , la întoarcerea pe pământ el va avea aceeaşi vârstă ca atunci când a plecat, călătoria sa durând doar un minut, în timp ce pe pământ au trecut ani şi ani, motiv pentru care îşi găseste fratele îmbătrânit.

-          Sunt într-u totul de accord cu dumneavoastră, micuţă domnişoară.Partea interesantă este că omul nu percepe efectiv dilatarea timpului, cosmonautul nostru nu simte, astfel că totul se întamplă în slow motion. El este doar confuz, nu-şi dă seama ce s-a întâmplat. Totul depinde de acceleraţie. Cu cât accelerezi mai mult, cu atât timpul se dilată. Acesta este motivul pentru care viteza spaţială este strâns legată de viteza temporala.

-          Daaah, raspunse fetiţa căscând zdravăn. Timpul este relativ , mai spuse fetiţa şi se cuibări la pieptul sorei sale. Noapte bună, domnule, mi-a parut bine de cunoştinţă, mai spuse ea şi adormi intr-o secunda.  Sau,  poate doua…

-          Noapte buna,  micuţă domnişoară, răspunse bătrânelul.

-          Mda, eu nu inţeleg nimic din chineza asta, spuse Nick. Tot în limba asta vorbeşte şi cealalta. Dacă s-ar fi trezit amândoua, nu vă vedeam bine până la Sibiu. Vă făceau capul calendar.

-          Aveţi două fete foarte inteligente, să stiţi. Spun asta deoarece bănuiesc faptul că şi cealaltă fata a dumneavoastră…

-          Alex , îl intrerupse barbatul. Numele ei este Alex.

-05-

-          Da, Alex… Spuneam, cred că şi cealaltă fată a dumneavoastră, Alex, este la fel de inteligentă.

-          Aveţi perfectă dreptate. V-am zis, nu ştiu de unde vine treaba asta dar aşa este, suntem foarte mandri de ele.

-          Aveţi şi de ce. Nu trebuie să vă puneţi întrebări legate de arborele genealogic privitor la coeficientul de inteligentă al lor. În întreaga lume, de-a lungul timpului, au existat multe cazuri de copii geniali care, pur şi simplu, s-au născut aşa şi a căror menire pe pământ a fost aceea de a lăsa ceva în urma lor. Bineînţeles, nu trebuie să uităm nici reversul medaliei, adică istoria omenirii aminteşte şi de unele genii  în sensul negativ al cuvântului.  Unul ca Cezar, Napoleon sau Hitler au fost într-adevar genii dar atinşi serios de nebunie iar efectul s-a văzut în milioanele de morţi de care au fost direct răspunzatori.

-          Ăăăăăă , da, aveţi dreptate. Nick se uită spre soţia sa care adormise cu capul pe tetieră şi zambi abea perceptibil.

-          Curată nebunie vremea asta, spuse el muscându-şi nervos buza de sus. În stânga lor, muntele se ridica semeţ , ameninţător.

-          Acuşica ajungem la apeduct şi de acolo mai avem vre-o 20 de km.

-          Mda, răspunse bătranelul uitându-se insistent la ceasul de la mâna stângă. Sunteţi draguţ să opriţi la intrarea pe apeduct, este o parcare mica acolo.

-          Cum să nu, aveţi cumva nevoie la baie?

-          Nu, doar că… Să opriţi vă rog.

-          Prea bine, nici o problema. E un model nou, nu? întrebă el.

-          Pardon…

-          Ceasul, am observant ceasul dumneavoastră . Foarte interesant, nu cred că am mai vazut modelul ăsta . Ştiţi, tatăl meu a fost ceasornicar şi mă mai pricep şi eu cât de cât.

-          Da, este un model mai nou, spuse bătranelul în timp ce acoperi ceasul cu mâneca de la pullover.

Nick  se strâmbă puţin, vizibil iritat de gestul bătrânului. Oare ce crezuse, că o să i-l fure sau ce… Pfff

Dintr-o dată parcă se facuse mai frig. Un fulger puternic săgetă cerul scăldând toată Valea Oltului într-o lumină orbitoare. O fracţiune de secundă mai târziu se auzi şi tunetul care făcu să zdrăngăne geamurile maşinii.

-          Urâtă vreme, spuse Nick. Nu mi-aş scoate nici câinele afară pe o vreme ca asta. În fată, pe dreapta, este parcarea, aţi zis să opresc, da?

-          Chiar, va rog.

Bărbatul porni semnalizarea de pe partea dreaptă şi parcă lin lângă parapeţii de beton.

-          Eu cobor aici, spuse bătrânelul. Puteţi aştepta vă rog să-mi recuperez pelerina din portbagaj?

-          Cum adică, coborâţi aici? În pustietatea asta?  Nu aţi zis că mergeţi la Sibiu? întrebă bărbatul mirat…

-06-

-          Nu, este în regula. Voi coborî aici.

-          Dar nu este nimic aici. V-am deranjat cu ceva?

-          Ce se întamplă dragă? întrebă soţia care tocmai se trezise.

-          Domnul vrea să coboare.

-          Aici? Întrebă ea uitându-se pe geam. Pe ploaia asta?

-          Da, nu-i nici o problemă. Vă multumesc pentru că m-aţi ajutat şi m-aţi luat cu dumneavoastră la drum.

-          Dar… dar…

-          Mi-a părut bine de cunoştiinţă doamnă, spuse bătrânelul întinzând mâna spre femeie. Multumesc pentru companie domnule, îi mai spuse el şoferului şi deschise portiera . Să aveţi puţină răbdare să-mi recuperez şi eu pelerina din portbagaj, vă rog.

Bătrânelul coborî din maşină şi zgribulit deschise portbagajul,  recuperându-şi astfel, haina de ploaie. În timp ce se imbraca se îndreptă spre portiera din faţă şi bătu uşor în geam. Nick  lăsa de doua degete geamul în jos, încruntându-se.

-          Da, spuse acesta.

-          Multumesc încă o dată pentru drum şi să aveţi grijă de micuţele domnişoare, mai spuse bătrânelul  şi se indepartă de maşină, dispărând în noapte.

-          Ce i-ai zis? îl intrebă femeia vizibil suparată?

-          Nu i-am zis absolut nimic, ce ai ?

-          Imposibil, i-ai zis tu ceva. Nu pleca omul aşa dintr-o dată în mijlocul pustietăţii.

-          Şti ce, mă laşi dracu în pace cu ciudaţii tăi. Ţi-am zis de la bun început că nu-i în regulă cu moşul. De  ce trebuie să dai vina pe mine pentru tot. Aşa ai făcut întotdeauna.

Nervos bagă maşina în viteză, semnaliză stânga şi se înscrise pe drum.

     Zgomotul fu infernal, de parcă înseşi porţile iadului se deschiseseră eliberând toţi demonii ţinuţi prizonieri acolo de mii de ani. Cu coada ochiului văzură fulgerul brăzdând cerul şi infigăndu-se adânc în munte la circa 100 de metri în faţa lor. Explozia se auzi instantaneu şi geamurile micuţului lor Opel Corsa zdrăncănira din toate încheieturile. Puse instinctiv piciorul pe frâna şi maşina se opri într-o jumătate de metru derapând uşor dreapta de spate. Din vârful muntelui bucaţile mari de stâncă se puseră în mişcare frângând brazii ca pe chibrite. În urma avalanşei roca  încinsă la temperaturi de mii de grade se prelingea la vale pârjolind solul. Totul se prăbuşi cu un zgomot infernal pe asfalt rupând  apeductul şi aruncându-l în Oltul ce prinse a fierbe. Suflul rezultat aruncă bucaţi de roca în jur unele dintre ele ajungând până la ei. Parbrizul se facu ţăndări şi căzu peste scaunele din faţă înfingându-se adânc în carne. Nick  se întoarse către soţia sa a carei faţă era plină de sânge şi care încerca să-i spună ceva. Nu inţelegea nimic. Instinctiv apucă maneta de la portieră  care prin minune se deschise mugind a jale. Reuşi să scoata fetele afară din maşină una câte una  în timp ce striga la soţia sa să părăsească maşina.  Le întinse pe asfalt şi acestea se chirciră

-07-

instantaneu fiind  in stare de şoc. Împleticindu-se, ocoli maşina ajungând astfel pe partea dreapta şi reuşi să işi scoată soţia pe geam. Gemea şi îi observă în lumina focului o bucata mare de obraz atârnând. O luă în braţe şi o duse pâna în dreptul fetelor aşezând-o cu grijă pe asfalt.

-          Ar fi trebuit să fim acolo, o auzi el printre gemete. Ne-am oprit dar noi TREBUIA să fim acolo, în infernul ăla, mai spuse ea şi lesină.

În spatele lor farurile unui camion plin cu lemne măturau asfaltul .

xxx

     Cincizeci de ani mai tarziu, surorile Popescu primesc premiul Nobel pentru cercetare în domeniul fizicii aplicate . A fost momentul în care România  şi-a ocupat locul bine meritat alături de marile nume ale fizicii.

     Mult mai târziu însă , mai exact în 2142, plecând de la cercetările surorilor Popescu  se inventează primul motor superluminic din lume, făcând astfel posibilă călătoria interstelară şi implicit călătoria în timp.

     Dar asta este déjà o cu totul altă poveste…

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 256 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou