Home Proză Dominic Diamant: A M B I T U S (PÂNĂ-N PÂNZELE ALBE) - fragment
Dominic Diamant: A M B I T U S (PÂNĂ-N PÂNZELE ALBE) - fragment PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Monday, 25 September 2017 12:22

 

                                                                                      Tehnologiile ne omoară.

                                                                                       Dominic Diamant

 

În marea şi adânca mea durere provocată de faptul că mă simt pierdut în Mamonia, am minima satisfacţie că mai există oameni care rezonează cu mine în faţa dezastrului provocat de clica politică.

Regizorul Stere Gulea, care toarnă al doilea episod din „Moromeţii” cu Horaţiu Mălăele în rolul lui Ilie Moromete, a declarat pe canalul Digi 24 la emisiunea În faţa ta, referindu-se la modul cum ministrul justiţiei vrea să se adopte nişte legi idioate, care ne-ar întoarce în anii 2000, citez „Ai sentimentul că e o bandă de hoţi care stă la pândă să vadă dacă au adormit stăpânii şi să dea lovitura”. Perfect adevărat, bibicul simte la fel ca mine.Regizorul este un român de caracter care are curaj să spună lucrurilor pe nume, creând în acest sens opere de  valoare cu mare aderenţă la public.                                           ***

Nebunie ! Nebunie şi iar nebunie ! Ce mai e firesc pe lumea asta ? Mă tot întreb siderat, sictirit şi îngrozit de cele ce se întâmplă, scăpându-mi din vedere că, de fapt, această nebunie nu e altceva decât marea, activa  şi nelipsita prostie omenească. Ne lovim de ea la tot pasul, fără a realiza că modul ei de manifestare este extrem de divers şi eficient. Adică, spre exemplu, dacă pe mine mă surprinde şi scârbeşte faptul că un slujbaş al statului, cum e Teodor Meleşcanu sau Mugur Isărescu, primeşte venituri de douăzeci de ori mai mari decât un om obişnuit, acest fapt nu e decât dovada irefutabilă a prostiei ce ne călăuzeşte şi dictează acţiunile. Ce criterii raţionale stau la baza unei asemenea legi, pe ce se întemeiază aceasta, că, doar, indivizii în cauză nu trăiesc la puterea a douăzecea, nu au douăzeci de burţi şi nu produc de douăzeci de ori mai mult decât ceilalţi.

Nu mai puţin şocante şi detestabile sunt bătăliile din sânul justiţiei, sub imperativul „Care pe care !”; privilegiile sporite ale foştilor preşedinţi, indiferent dacă au fost criminali sau trădători de ţară ; măsurile absurde din educaţie cu compendiile  grele ca nişte pietre de moară, care înlocuiesc manualele ; situaţia incredibilă din spitale, unde managerii sunt înlocuiţi pe criterii politice iar medicii cu studii şi patalamale obţinute în universităţile occidentale,  care au reuşit să creeze unităţi spitaliceşti de cel mai înalt nivel, sunt nevoiţi să demisioneze din cauza neajunsurilor şi presiunilor insuportabile. Şi exemplele de coşmar pot continua mult şi bine, dar, la ce folos ?

Temperându-mă de unul singur, ca să nu explodez, găsesc că recursul la „Elogiul nebuniei sau Discurs spre lauda prostiei” de Erasmus  din Rotterdam e mai actual ca oricând şi e musai să ţinem seama de el în orice clipă. Păi, n-are el dreptate când spune, negru pe alb :

„Dacă vrea cineva să se împotrivească de unul singur prostiei tuturor, mai bine ar urma pilda lui Timon şi s-ar înfunda în vreo pustietate pentru a se bucura acolo de unul singur de propria-i înţelepciune”.

                                                            ***

Trec perioade lungi din viaţa mea când nu mai scriu o frază, un cuvânt, dar asta nu înseamnă că nu sunt acelaşi inspirat şi n-aş crea.

Tot timpul  formulez şi ruminez  noi acrostihuri prinse în sonete  ce-s dedicate  c-un statornic crez  Marii Uniri, ca ea să se repete.

Curând se va-mplini un centenar de la acest astral eveniment  şi nu se cade, ca poet cu har, să nu-l întâmpin ca un exponent. 

Ghirlanda de sonete ce-i dedic, cu-acelaşi acrostih pseudonim, e chiar dovada că eu nu abdic şi îi aduc omagiul sublim.

Prea multă nesimţire şi răsfăţ  se deşănţează pe iubirea mea  ca eu să nu le-aştept cu un juvăţ şi maul să le iau cum voi putea. 

Prea multă suferinţă şi amar se zbat îndurerând acest popor, ca bietul Donchi din Dejagaskar să nu dorească extirparea lor.

Ştiind că sunt atâtea de făcut şi nu se face, Doamne, mai nimic, mă-nvrednicesc Unirea s-o sărut, ghirlanda de poeme să-i dedic. 

                                                            ***

Ce-nseamnă să-ţi faci un proiect grandios ! Eu cred  că nu e provocare mai mare iar dacă-ndrăzneala la luptă te-a scos, e foarte probabil să fii cel mai tare.

Cum stau şi gândesc la un romancier cu intriga cărţii deja rezolvată, lui tot ce-i rămâne e ca ouvrier, să-şi scrie romanul întreg, dintr-odată

Pe când un poet debordând de talent, oricât ar dori Odiseea să-şi vadă, rămâne captiv, ancorat în prezent, profund afectat de a lui mascaradă.

Aşa că, mai va un proiect magistral, cât clipa-ţi trăieşti într-un mod trepidant şi singura şansă-i  pe creasta de val  mereu să rămâi, Dominic Diamant !

                                                            ***

                                      ET IN MAMONIA EGO

            M-a uns pe suflet emisiunea de pe canalul B1TV a d-lui Silviu Mănăstire la care invitaţi erau distinşii scriitori şi academicieni Eugen Simion şi Nicolae Breban. Din păcate aceasta, ca şi altele ţinute de bătăioasa Eugenia Vodă, nu sunt decât mici picături de miere într-un ocean de vitriol.

            Dezbaterea, tensionată şi plină de amărăciune, s-a axat asupra actualei stări de fapt din Mamonia noastră, atât de pârjolită şi distrusă de legiunile de tătari (apud Nicolae Breban) care s-au perindat la conducerea acestei ţări în ultimele aproape trei decenii.

            Ceea ce iluştrii noştri combatanţi dezbăteau cu atât năduf şi îndreptăţire, nu numai că rima cu propriile mele dureri şi nelinişti, dar mi se părea o reacţie mult prea târzie şi nu ştiu cât de eficientă în condiţiile impasului dezastruos în care am ajuns. Temele abordate privind corupţia, politica străină de interesele ţării, dezinteresul total faţă de sănătate, educaţie şi cultură, jaful organizat şi prăduiala fără precedent, şi altele asemenea lor, fără falsă modestie, mi se păreau nişte ecouri târzii ale propriilor demersuri onorate de diverse publicaţii literare şi nu numai.             

Plângea sufletul în mine când îl vedeam pe stimabilul Eugen Simion vorbind atât de afectat despre distrugerea clasei ţărăneşti, o adevărată instituţie de bază a ţării, cum o considera şi Nicolae Breban. În cărţuliile mele, atât de puţine şi subţirele, am abordat această chestiune cu mult năduh şi curaj, asemenea profetului în pustiu. Acum multe din satele noastre, în special cele montane, au rămas pustii, tineretul fiind plecat în cele patru zări, iar puţinii bătrâni rămaşi nemaiputând să lucreze pământul E un adevărat dezastru generalizat, datorat prădătorilor noştri politici din ultimele aproape trei decenii.

Opozanţii regimului comunist au fost judecaţi şi întemniţaţi pe baza unui articol absurd creat anume Crimă împotriva statului şi colectivizării. De ce noi, oamenii de bună credinţă ai regimului democrat, nu i-am acuza şi condamna pe prăduitorii ţării pentru Crimă împotriva ţării şi democraţiei ? De ce tartori ca Ion Iliescu et comp. să-şi ducă liniştiţi bătrâneţea cu sinecuri grase, când sunt vinovaţi de crime ? Aceasta e întrebarea pe care mi-o pun înainte de a părăsi această lume.   

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 257 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 291 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou