Home Proză Dominic Diamant: A M B I T U S (fragment)
Dominic Diamant: A M B I T U S (fragment) PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Friday, 15 December 2017 10:48

 

                            -P Â N Ă-N  P Â N Z E L E  A L B E-

                                                                                              Tehnologiile ne omoară.

                 

 

Este tânără, deşteaptă, şarmantă

                                   Scrie romane pe bandă rulantă

                                   Doar capodopere cuceritoare

                                   Făcând furori. Cum le-o fi creând oare

                                   Cu atâta spor şi temeinicie

                                   Ce tainic mister la mijloc să fie ?

                                               Cărţile-i circulă-n lumea întreagă

                                   Diva exultă că-n seamă o bagă

                                   Cei mai experţi factori de literatură

                                   Urmărind fenomenul iar diva concură

                                   Cu brio la cele mai-nalte distincţii

                                   De-şi lasă bujbe de uimire părinţii.

                                               Eu, unul, având cunoştinţe-n problemă,

                                    I-acord bucuros onorarea supremă

                                   Şi mă-nclin ca un lord cucerit pe vecie

                                   De a ei performanţă care, cert, se înscrie

                                   Printre cele mai mari şi frumoase trofee

                                   Cucerite prin nobil efort de-o femeie. 

            Cum peste doar zece zile, pe 22 decembrie, fiul meu Cătălin împlineşte patruzecişinouă de ani, am fost la librărie să-i cumpăr o carte. Şi cum abia citisem pe net despre scriitoarea britanică celebră Jojo Moyes, cu atâtea reuşite la activ şi aproape de-o seamă cu el, am găsit şi am cumpărat cartea „În căutarea unui destin”, pe care i-o voi oferi de ziua lui cu o sticlă de vin Chardonet . Iar poezia de mai sus a fost creată  drept urmare acestei întâmplări, având satisfacţia că am comis-o. Trebuia, nu ?

                                                                       ***

            În timp ce se desfăşoară funeraliile Majestăţii Sale Regele Mihai I al României, cu un ceremonial sobru şi cu participarea unor capete încoronate şi a unui mare număr de

 lideri din toată lumea, cum rar s-a mai văzut; în timp ce cârdăşia puterii din România  votează legi antidemocratice în mod discreţionar pe repede înainte; în timp ce un jurnalist şcolit, cu un tupeu remarcabil, moderează la postul de radio Europa FM o emisiune despre minuni şi rolul lor în societate, neisprăvitul ce sunt termin de citit primul capitol din romanul În căutarea unui destin de Jojo Moyes, mă reped până la Farmacia din Griviţei să-mi procur o nouă folie de Prostamol, strâng rufele uscate din şopron, servesc masa de prânz şi mă minunez de existenţa noastră pe acest pământ, atât de diversificată şi efervescentă, atât de greu de cuprins şi de explicat, atât de primejduită de acţiunile marilor puteri aflate pe picior de război şi de fenomenele naturale tot mai active şi distructive.

            Şi pentru că discuţiile despre minuni de la postul de radio au fost atât de variate, fiecare participant susţinându-şi propria opinie, şi o singură persoană feminină a opinat că toţi oamenii sunt minuni, eu vin în continuare şi-mi reiterez un haiku prezentat cu ani în urmă şi publicat de SARM, care sună astfel; ”Ştiu un miracol / mare cât Universul / E omul, sunt eu”.

            Pentru că, oricât de înarmaţi am fi din punct de vedere ştiinţific, oricât de conştienţi în privinţa infinităţii de universuri, oricât de suverani şi magnanimi, nu putem, în faţa limitelor noastre cognitive, să nu acredităm ideea exprimată în haikuul de mai sus.

            Restul consideraţiilor, oricât de judicioase şi savante, oricât de ispititoare şi seducătoare, cu oricât de consistente eşafodaje argumentative, menite să ne taie respiraţia, rămân, până la urmă, simple şi pure speculaţii.

                                                                      ***

            Tare aş vrea să cred că moartea Majestăţii Sale Regele Mihai I al României  a declanşat trezirea din somnul cel de moarte al întregii naţii.

            Regele a fost  adus în ţară din Elveţia de un avion militar şi primit cu onoruri pe Aeroportul Otopeni, unde s-a ţinut şi o slujbă cu un sobor de preoţi, la care au participat toţi membrii familiei regale, soldaţii care au transportat sicriul, fanfara militară şi alţi invitaţi.

            După slujbă corpul neînsufleţit al Regelui a fost transportat la Muzeul Peleş din Sinaia, acolo unde suveranul s-a născut, a crescut şi a trăit mai mulţi ani din viaţă, în condiţii  prospere şi promiţătoare. După ceremonia care a avut loc, cu  închinarea la catafalc a celor care l-au cunoscut şi iubit şi cu  înscrisurile în Cartea cu dedicaţii, sicriul a fost adus la Curtea Regală din Bucureşti şi depus în Sala Tronului.

            Au fost trase clopotele de la toate bisericile din România, s-au declarat trei zile de doliu cu drapelele în bernă, au fost depuse în faţa Palatului Regal buchete de flori şi coroane cu lumânări aprinse şi s-a stabilit un program de vizite la sicriul depus în Sala Tronului.

            Oameni de toate vârstele şi profesiile, mulţi dintre ei cu lacrimi în ochi, s-au perindat pe lângă  Regele lor  readus pe pământul românesc, în semn de admiraţie, iubire şi recunoştinţă.

            Capete regale din toate ţările cu monarhii, preşedinţi şi lideri din multe ţări au venit să depună o coroană şi să-şi ia adio de la Suveranul fără pereche, nevoit să trăiască în exil vreme îndelungată şi să ţină piept  încă din fragedă tinereţe tuturor presiunilor şi adversităţilor, cu o demnitate şi hotărâre exemplare.

            Nu ştiu dacă au existat în istorie capete încoronate atât de apreciate şi respectate, în stare să fie decorate cu cele mai înalte distincţii de reprezentanţii marilor puteri  din tabere opuse, pentru rolul lor determinant în scurtarea unui război nimicitor pentru atâtea vieţi, cum a fost suveranul noastru, Majestatea Sa Regele Mihai I al României

            Ei bine, în timp ce întreaga naţiune se află în doliu şi plânge dispariţia unui om cum n-a mai fost altul,  cârdăşia ticăloşilor de la putere se precipită şi dă legi pe bandă rulantă pentru a-şi păstra privilegiile şi a nu putea fi judecate şi pedepsite pentru faptele lor penale de corupţie.

            În timp ce întreaga suflare românească  trăieşte momente de reculegere şi tristeţe, parcă trezită dintr-un somn greu şi îndelungat, cârdăşia diabolică  încalcă toate regulile de bun-simţ şi convieţuire socială, sfidând, dispreţuind şi fiind în stare să treacă şi peste cadavrele semenilor, numai în interesul ei mârşav şi discreţionar.   

            Trăim momente extrem de tulburi, momente de grea cumpănă, când soarta acestei ţări  este decisă de hoţii şi tâlharii ce deţin puterea politică şi când, neimplicându-ne în mod hotărît, ne-am putea trezi în realitatea sumbră a  celei mai absurde Mamonii, fără putinţa de a ne mai salva  pentru multă vreme. Graba lor de a vota nişte legi care să proclame hoţia politică de stat pentru a ne transforma în victimele lor neputincioase este evidentă şi revelatoare.

            E timpul să punem piciorul în prag, să ne manifestăm stupoarea  şi dezacordul, să acţionăm pe toate căile posibile, pentru a stopa o acţiune monstruoasă şi distrugătoare de ţară.

            Exemplul Regelui nostru care a trecut cu demnitate şi curaj prin toate furcile caudine ale Istoriei este cum nu se poate mai viu şi grăitor şi nu avem voie să mergem tot orbi şi surzi mai departe, spre propria noastră dispariţie.

            Iubiţii mei contemporani de pretutindeni, în aceste momente astrale, un semen de-al vostru  ajuns la o vârstă  apreciabilă, peste optzeci de ani, dă un semnal de alarmă şi apelează la iubirea şi conştiinţa voastră, la dragostea de copii şi de ţară, la voinţa şi determinarea voastră, implorându-vă să vă treziţi din somnul letargic şi să vă luaţi soarta în propriile mâini.

            Nu ne-ar ierta nimeni, nici bunul Dumnezeu dacă am lăsa ţara şi viitorul copiilor pe mâinile pline de sânge ale mafioţilor  sceleraţi. LA LUPTĂ PENTRU LIBERTATE, fraţilor !

                                                                                   Dominic Diamant

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 334 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 235 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou