Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
MIRCEA DORIN ISTRATE: Poeme PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 19 July 2018 09:43

 

PREȚUL VEȘNICIEI

Aici, de soartă veșnic rânduit,

În cuibul lumii, cela dăruit,

A fost românul pus de la-nceput

Să însfințească scoarța ăstui lut.

 

Iar de aici nicicând să nu mai plece,

La poala unui deal, un șipot rece

Ia dat Măritul stâmpere-și arsura

În calda vară care-i uscă gura.

 

Pomiște-n deal și vie ruginită,

Pădure foșnitoare și umbrită,

Bătrâne stâne bine rostuite

Cu baci sfătoși din vremuri învechite.

 

Pâmânt ca untul aibă la câmpie,

Ca-n lanurile sale veșnic fie

Rotunda pâine pentru-mbucătură

Și-un părăstas rămâie-i de prescură.

    

În prund de ape, stele tremurânde

Ia pus să-i înfioare-a sale unde,  

Iar pe cărări, în iarbă, cimbrișor,

Frăguțe dulci cu gustul acrișor.

  

Sub munți i-a pus, în locuri tăinuite,

Filoane sclipitoare, aurite,

Și-n miez de dealuri sâmburi mari de sare

Pe-aici să n-aibă nimeni, cum el are.

 

Dar i-a mai spus moșia să-și păzească,

Că-i dar divin din lumea Lui, cerească,

Iar râvnitori vor fi să-i ia averea

Și pe aici să-și facă, cum vor vrerea.

 

Și-apoi nicicând trăi-va de pomamă

Ci doar cu viața dată Lui, ca vamă,

Iar faptele-i să-i fie urcătoare,

Chiar dacă e ființă muritoare.

                     *

A fost o vreme, l-anceput de lume

Când s-a făcut coloană de Columne,

Ca numele și neamul să îi fie

De neuitat în vremuri ce-o să vie.

 

Acum e mic, că s-a micit pe sine

Cu mari păcate cum nu se cuvine,

Că l-a robit puterea și mărirea

Ce-aduc pe lume doar nenorocirea.

 

Va tot scădea în rele și-n nevoi,

Da-și va plăti păcatele cât doi,

Și-o fi cum fost-a iarăși înainte,

Bun trăitor sub umbra celor sfinte.

 

Aici e locul nostru sorocit

Să fim sămânța vremii la-nvechit,

Iar cât ne-om depăna pe astă lume,

Să ne-ncinstim în fapte mari și bune.

     

CLIPITA   SCURTEI VEȘNICII

Îmi plouă azi, ploat-a ieri și mâine iarăși vine,

Așa-i de săptămâni pe-aici și nu-i de loc de bine,

Muiatu-s-a și frunza-n ram și piatra drumului de care,

Muiați sunt morții sus în deal și iarba din răzoare.

 

Ne-am plâns în fiecare an c-a fost prea uscăciune,

Acum se-ntoarce roata iar și n-avem semne bune,

Că nu e bine nici prea cald și nici cu multă ploaie,

Ori cum o dăm, de câțiva ani o facem tot, de oaie.

 

Mai e un pic și s-a gătat din ce-a rămas din vară,

De soare n-am fost mângâiați o ziuă până-n seară,

O spunem dară răspicat, sătui suntem de-acuma

C-așa de-o ținem încă mult, aici e mâine bruma.

 

Poate-i blestem de la ceresc că am uitat de sfinte,

Că nu mai suntem cum am fost curați ca mai nainte,

Că vrem putere și averi să strângem peste noapte,

Și-n îndulcitele plăceri s-avem cât nu se poate.

 

Ne iartă Doamne rătăcirea și fă-ne iar ca altădată,

Smeriți să stăm pe la icoane în rugă înălțată,

Și-n fapte bune zi de zi viața să ne-o trecem,

Cât clipa scurtei veșnicii, pe-aicea o petrecem.

       

MAI   MARII LUMILOR DE ASTĂZI

Stai mut, prostit, fără cuvinte, când vezi în fiecare seară

Cum cei care conduc azi lumea, îți joacă soarta cum ei vor,

Cum nici contezi pe harta lumii, tu trăitorul într-o țară

Prea mică, slabă, ne-nsemnată în jocul și în mintea lor.

 

Ei, care-au jegmănit popoare și au imperii nesfârșite,

Ei, stârnitorii de războaie și criminali de multe neamuri,

Ei sunt acei care dictează sentințele nemorocite

Ce mi te urcă sau coboară, cum ești cuprins în a lor planuri.

 

Cu cât te crezi în libertate, cu-atât mai mult îmi ești robit,

Că pentr-o salbă de mărgele, de sticlă goală, lucitoare,

Tu trăitor nebun în vise, ai dat de toate și-ai plătit

Ca să îmi fii sub a lui umbră, ce e atât de-nșelătoare.

 

De ai un dram de conștiință și ești unit cu toți ai țării,

De glasul ți-l ridici când încă te calcă alții în picioare,

Atuncea doar te ști-va lumea de peste țări și largul mării

Că ești și tu un ins ce are și demnitat și onoare.

 

Noi, din ce-am fost în fala lumii nu mai avem de-acum nimic,

Suntem o tagmă insipidă ce tragem toți în toate părți,  

Figuri comune, păcătoase, slugarnici și cu suflet mic,

Pe care ei ne pun de-acuma, unde îmi vor, pe a lor hărți.

 

Mai marii lumilor de astăzi n-au milă și nici sentimente,

Ei își măresc mereu imperiul și țara și-o ridică-n slavă,

Noi, inși ce am ajuns nimicuri, nici nu contăm în documente,

Suntem cu capul și cu țara, de-acuma puși pe a lor tavă.

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 1 of 17203

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 263 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 287 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou