Home Altele ANCA SÎRGHIE: SIBIU ȘI BISTRIȚA, DOUĂ CETĂȚI LITERARE TRANSILVANE...
ANCA SÎRGHIE: SIBIU ȘI BISTRIȚA, DOUĂ CETĂȚI LITERARE TRANSILVANE... PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Wednesday, 12 September 2018 10:56

 

 

SIBIU ȘI BISTRIȚA, DOUĂ CETĂȚI LITERARE TRANSILVANE, PREZENTE LA CÂMPUL ROMÂNESC DIN HAMILTON, CANADA, DE SEMICENTENAR

 

     Înghițind depărtările, românii de pretutindeni se pot întâlni anual la început de iulie într-un colț de rai aflat în Canada. Povestea acestui tărâm de basm a început în 1957, când un grup de români repatriați în Canada, fugind de taifunul comunist din țară, au constituit Asociația Culturală Română, care a adus comunității conaționalilor, după cum își amintea farmacistul George Bălașu, unul dintre ctitori, “un suflu nou de regenerare spirituală. Viața românească din Hamilton a căpătat un impuls, pornind înainte”.În 1967 zece familii și-au unit forțele ca să cumpere un teren frumos ca așezare geografică, în care la modul mioritic alternează dealul cu valea și trece molcom un râu, astăzi vad pentru castorii, coborâți din emblema țării lor cu deprinderi de buni constructori. Domeniul este dominat de dealul de peste râu și acolo s-a ridicat un altar de bisericuță închinată Feciorei Maria, ca să se poate oficia momente liturgice la marile evenimente. În imediata apropiere a capelei există un punct energetic, atestat de specialiști, folosit pentru însănătoșirea unor oameni suferinzi de numite boli.

   Construcția inițială a fost lărgită și modernizată spre a deveni în 1986 Centrul Cultural „Nae Ionescu”cu sala de manifestări având capacitatea de 350 de locuri și bucătărie, cu bibliotecă, sală de muzică, muzeu etnografic și toate dependințele necesare, terenuri de sport și piscină. Acțiunea aceasta a costat 300.000 dolari canadieni, obținuți de la români de pretutindeni, inclusiv din Africa de Sud, iar statul canadian a oferit 135.000 dolari canadieni, la rândul său.Tot ce s-a realizat acolo se datorează efortului unor oameni inimoși, care au activat ca voluntari.

   Puțini vizitatori poposiți astăzi la Câmpul Românesc de la Hamilton ( un altul, mai puțin îngrijit și dotat, dar așezat într-un spațiu la fel de pitoresc, există și în vecinătatea orașului Montréal) știu că statul canadian, cu o politică multiculturală consecventă, a susținut din începuturi această punere în proprietate românească a terenului de vreo 25 ha cu suma de 65.000 dolari canadieni. Dar chiar și așa acoperirea costurilor cumpărării nu a fost deloc ușoară, făcându-se împrumuturi la bancă. Ministrul Multiculturalismului Ms. Munro a întors prima lopată de pământ, când au început lucrările de amenajare, după cum își amintește farmacistul George Bălașu, unul dintre fondatorii acestui centru de cultură românească, unic prin ritmicitatea manifestărilor de o mare diversitate și prin calitate organizatorică. Astfel se organizează revelioane și alte sărbători sacre ori laice ale anului, sau zile cu reper istoric, precum 15 ianuarie dedicată lui Mihai Eminescu sau 27 martie, când se aniversează unirea Basarabiei cu România în 1918. Nu trec nesemnalate nici Ziua Regalității și a Independenței din 10 Mai ori la 1 Decembrie, Ziua Marii Uniri.

   Deschizător de drumuri, George Bălașu a luat în 1975 inițiativa de-a scoate aici ziarul “Cuvântul Românesc”, care în deceniile 8 și 9 ale secolului al XX-lea a fost cea mai prestigioasă publicație anticomunistă a diasporei noastre. Inginerul Dumitru Răchitan a plecat în plin socialism din țară și mărturia pe care ne-a făcut-o cu ocazia unui interviu este edificatoare pentru importanța pe care o avea ziarul de la Câmpul Românesc ca busolare a conștiințelor:” Am reușit să ajung în Austria, unde lângă Viena am fost primit în lagărul de la Transchkirchen în august 1987. Acolo se primea

“Cuvântul Românesc“, ziarul care se citea pe toate meridianele globului, din Australia, Noua Zeelandă și sudul Africii, până în cele două Americi și Europa. Pentru că citisem până atunci în țară “Scânteia“, eu am făcut un adevărat şoc, aflând cât de diferit se interpreta realitatea românească dincolo de graniţe. M-am blocat cu totul. Citeam fiecare număr din

“Cuvântul Românesc“ de câte 3 ori, mă impresiona și rubrica religioasă pe care o semna părintele Dumitru Ichim. Aşa, am decis să mă îndrept spre țara frunzei de arţar și, după cum vedeţi, am reuşit.” Nu este deloc întâmplător faptul că Dumitru Răchitan este de peste un deceniu președintele Asociației Culturale Române din Hamilton, ce are alegeri la fiecare doi ani.

Din 1979 s-a luat inițiativa organizării unei Săptămâni Internaționale a Culturii Române, care va fi avut de-a lungul deceniilor intitulări diverse în funcție de organizatori, dar esența era aceeași, de comunicare directă a românilor de pretutindeni. Desigur că targeturile reuniunii acesteia azi nu mai sunt aceleași ca acum 40 de ani când mulți conaționali din America soseau acolo pentru întregul lor concediu și manifestarea avea un caracter de amplă petrecere populară. Ca să separăm uleiul de apă, precizăm că în ultimele 3 decenii, acea funcție a preluat-o Săptămâna românilor, care se desfășoară în luna august, cu mare veselie românească. Ceea ce se aștepta de la reuniunea din iulie era cu totul altceva. Se venea acolo ca la apa cea bună, căci la Câmpul Românesc se constituia ad-hoc un tribunal al cauzelor mari istorice, pe care participanții simțeau nevoia să le dezbată în plen cu toată sinceritatea. Ţin minte ca astăzi-va mărturisi Dumitru Răchitan- prima manifestare anticomunistă la care am participat, când se omagia unirea Basarabiei cu România la Câmpul Românesc. Pe atunci, eu încă nici nu găsisem un serviciu, familia mea era încă în ţară, unde soţia se vedea persecutată și fiica mea nu mai fusese primită la grădiniţă pentru că avea un tată trădător. Nici socrul meu, căpitan de navă pe Dunăre, nu mai putea activa, luând curse spre Germania, ca înainte, şi era dărâmat. Norocul meu fusese că am întâlnit la biserică un român care avea maşină. El m-a dus pentru prima dată acolo. Cum m-a dus românul acela la Câmpul Românesc rămâne o amintire de pomină. El avea o maşină cu 7 locuri, care erau completate pentru deplasarea de la Toronto la Câmp, aşa că am acceptat să ocup locul …din portbagaj, fapt posibil pentru că pe atunci aveam 60 kg, eram subţirel şi nu a fost nicio problemă, mai ales că ardeam de nerăbdare să ajung şi eu acolo. Am ascultat vorbind pe cei care la ocuparea Basarabiei de către ruşi au fugit în România, dar cum şi acolo au fost vânaţi, mulţi au reuşit să plece în Occident şi de acolo unii să ajungă în Canada. M-au impresionat până la lacrimi unele mărturisiri ale basarabenilor. Se povestea de ocuparea Basarabiei, pământ românesc înstrăinat. Participanţii plângeau, cutremuraţi de emoţie.” Reuniunile culturale de la Câmpul Românesc prilejuiau asemenea spovedenii ale adevărului pe teme istorice și politice, imposibil de dezvăluit în țara pusă sub cenzură comunistă. Cei care făceau asemenea confesiuni erau oameni puternici, cu simțul răspunderii în fața istoriei. M-a atras acolo- va continua inginerul Răchitan- calitatea oamenilor, care făcuseră ceva pentru ţara noastră, luptând împotriva comunismului, riscând enorm. Unii ieşiseră din închisori, alţii înfruntaseră pe sovietici în Basarabia, acţionând pentru unirea cu România. Pentru mine ei deveniseră adevărate modele umane. Era acolo un conglomerat de patrioţi români. Unii îşi dedicaseră viaţa luptei pentru un ţel înalt şi spiritul lor de luptă mă încânta pe mine care sosisem din România socialistă cu congrese ale Partidului Comunist Român, unde aplaudacii ovaţionau îndelung pe Ceauşescu. Odată ajuns la Câmpul Românesc, simţeam că am ce învăţa de la aceşti oameni veniţi din alte colţuri ale Americii sau din Europa ca să dialogheze între ei şi cu noi, conaţionalii lor.

   Săptămâna Internațională a Culturii Române în ultimii 6-7 ani, de când frecventez acest eveniment panromânesc, are o participare selectă. În mod natural se alătură scriitori, istorici, graficieni, așadar intelectuali de diferite profesii, venind din California, New York, Denver sau din Florida, uniți într-un același gând de a trata totdeauna teme identitare esențiale ale culturii române și probleme de actualitate ale vieții politice din țara-mamă. La Câmpul Românesc te întâlneai în deceniile mai îndepărtate, așadar, cu exilul luptător. Acolo veneau români de diferite orientări politice, dar dezbaterile nu se purtat nicicând în numele vreunui partid, indiferent de culoare. Corneliu Florea de la Winnipeg ținea să precizeze că “la Câmpul Românesc nu se poartă cămașa verde, nici cea roșie, ci el a fost și rămâne doar o rampă de lansare a rachetelor împotriva comunismului și   antiromânismului“. Asemenea cuvinte nu au nimic metaforic, ci s-au folosit cu cel mai stric sens concret. La Câmpul Românesc se organizau manifestări anticomuniste răsunătoare. Prin ziarul de aici se făcea mobilizarea să se meargă la Naţiunile Unite sau spre Ambasada României din Ottawa cu scopul de a prezenta public situaţia românilor de sub regimul comunist. Doamna Moisil mi-a povestit cum vizita lui Nicolae Ceaușescu la Ottawa a fost deturnată datorită unei asemenea manifestații. De aici, grupuri de români plecau spre Washington la Ambasada României când veneau acolo importanţi şefi de state sau se pleca la New York la întâlnirile cu unele personalităţi. La ediţiile anuale ale Săptămânii Culturale veneau nişte oameni deosebiţi, precum pr. Gheorghe Calciu, Zahu Pană, Aurel Sergiu Marinescu (scriitor şi istoric care a intrat în posesia corespondenţei Ambasadei Române din Lisabona până la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial), Prof. Dr. Nicolae Dima ( realizator de emisiuni şi corespondent la Radio Vocea Amercii), John Halmaghi (mare enciclopedist român), Prof. Claudiu Matase, etc. S-a constatat că aceşti oameni nu puteau fi opriţi de sistemul comunist din ţară şi, de aceea, se trimiteau securişti, care să se infiltreze între participanţii la evenimentele Câmpului. Când aceştia erau descoperiţi, ieşea câte un mare scandal. Mai târziu, după anii ‘90, au participat la Săptămâna Culturală Dorin Chirtoagă, primar al oraşului Chişinău, Prof. Nicolae Dabija, Doina Uricariu, Victor Ciorbea, universitari ca Anca Sîrghie revenită de la Sibiu în 6 ediții până acum, actori celebri ca Ion Caramitru, Valeria Seciu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Olga Tudorache, Horaţiu Mălăele, Adrian Munteanu, cântăreți ca Maria Dragomiroiu, Mirabela Dauer, Sergiu Cioiu, publiciști ca Nicolae Băciuț, Maria Muguraș Petrescu etc.

La Câmpul Românesc s-au organizat și acțiuni sportive ample. Cupa Faptul Divers” se disputa pe terenurile de fotbal din vecinătate. Veneau echipe de fotbalişti amatori din oraşele americane şi canadiene, astfel că erau câte 3000 de participanţi. Era nevoie de 40-50 de voluntari pentru ajutor. Competiţia aceasta s-a organizat timp de 10 ani şi a dovedit priceperea organizatorilor în realizarea unor evenimente de anvergură.

   Într-o zi de la început de iulie 2017 reveneam la Câmpul Românesc însoțită de poeta Elena Câmpan, președintă a filialei U.S.R. din Bistrița, și de ziaristul poet Menuț Maximinian, directorul „Răsunetul” din Bistrița. Am salutat la intrare steagul tricolor ce gardează pe o placă metalică inscripția neîncăpătoare în laconismul ei Romanian Park”, sprijinită și ea de un bolovan, și el tricolor. Le-am arătat noilor veniți, partenerii mei bistrițeni masivul Monument al Eroilor Neamului. Punctul de mare atracție îl constituie Rotonda Scriitorilor din Exil, având în mijlocul ei o troiță, înconjurată de un rondou cu flori. Am fost întrebată cui i se datorează această structură artistică, în care busturile din bronz sunt atât de aspre. Aflasem în februarie 2012 în cenaclul de la Toronto că aici a fost găzduit vreo 2 ani sculptorul Nicăpetre, considerat a fi un Brâncuşi al românilor americani. Brăileanul Nicăpetre a realizat statuile Rotondei Scriitorilor Români în exil, singura expoziţie în aer liber pe continentul american a marelui sculptor. După ce-i realizase în marmură pe Mihai Eminescu şi pe Nae Ionescu, așezați pe laterala stângă a clădirii principale, au urmat ziaristul Gheorghe Donev din America, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Mircea Eliade, Vasile Posteucă şi Aron Cotruş. Cam la doi ani era o nouă dezvelire de bust, pentru aşezarea căruia se țineau consultări îndelungate. Acest artist a dat astfel o şi mai puternică tentă naţională spaţiului binecuvântat al Câmpului. Meşterul epigramist Cercel a ridicat o troiţă lui Aron Cotruş, dar mormântul poetului este la un cimitir din Cleveland, Ohio în S.U.A. Când ajung acolo nu lipsește să-i pun o coroană, știind că originar Aron Cotruș este din satul Hașag de lângă Sibiu și nu lipsesc cei care socotesc că în mod legitim locul poetului este în cimitirul din satul lui natal.

   Constituiți ca un desant cultural al celor două cetăți literare transilvane, Bistrița și Sibiu, am simțit toți cei trei coechipieri că reprezentăm țara la ediția semicentenară a Câmpului. Poate de aceea contribuția noastră a fost foarte consistentă și chiar apreciată ca atare. Din prima zi, luni, 10 iulie 1917, s-au proiectat Palatul Cultural din Bistrița și Poezia bistrițeană în America și Malaezia, cele două filme regizate de prof. Dorel Cosma. A fost o oră de bucurie a privirii, în care Bistrița culturală intra în conștiințele spectatorilor canadieni. Echipa noastră a dobândit un anume respect din partea celorlalți participanți, care privind monumentalitatea Palatului Cultural, luxul interioarelor, au reconsiderat și Bistrița, care deține o asemenea inimă ce propulsează în întreaga lume, din Franța până în Malaezia frumosul artistic în plurivalența formelor sale.

     În programul zilei de 12 iulie 2017 a figurat între altele conferința profesoarei Elena M. Câmpan Tudor Arghezi și canonul literar, iar universitara sibiancă Anca Sîrghie a tratat o temă îndelung cercetată, anume Lucian Blaga,fratele mai mic” al lui Eminescu, temă dezvoltată într-o carte, pentru care autoarei i s-a decernat Premiul Octavian Goga” al Uniunii Scriitorilor din România. În următoarea zi, 13 iulie 2017, la momentul lansărilor de carte, s-au prezentat și volumele: Duminică în Manhattan, Flight, Biletul de călătorie de Dorel Cosma. A urmat conferința susținută de Menuț Maximinian George Coșbuc și Tudor Arghezi-aculturație și interculturalitate. Temele alese de echipa Bistrița-Sibiu au impresionat prin noutate și mod de expunere, iar liniștea deplină așezată în timpul expunerilor peste asistență era un semn bun. Cuceriserăm publicul!

Ziua cea mai densă ca program este prin tradiție vineri, când Elena M. Câmpan a vorbit despre Cinci poeți germani. Tot atuncis-au lansat cărțile lui Menuț Maximinian Muchia Malului și Povești din New York. Participanțiiau aflat că la Bistrița apar la Palatul Culturii publicațiile Conexiuni”și Revista Mondială de Folclor”, din care au primit câteva exemplare. Prezența celor două cetăți transilvane literare a avut o prestanță indubitabilă la semicentenarul din Canada.

La ediția din anul 2018 echipa noastră cu regret a fost nevoită să lipsească, dar ne-a luat locul un alt tandem, format din orașele Cluj-Napoca și Tg. Mureș, așadar tot cetăți transilvane, iar poetul publicist Nicolae Băciuț a lansat acolo un număr special al revistei “ Vatra Veche”, promițând că genericul România din Canada se va permanentiza pe viitor. Un pas înainte s-a făcut astfel. Era nevoie de el, căci o primenire venită din țară dă curaj și încredere organizatorilor din Canada, anume că dialogul cu patria-mumă se poate îmbogăți an de an.

Așezare binecuvântată de Bunul Dumnezeu, Câmpul Românesc de la Hamilton își are poezia și poeții lui, printre care Ion Segărceanu scria:” La Câmpul Românesc suntem ca și acasă,/ Înconjurați de arbori umbroși, statui și flori,//Pârâul șerpuiește prin iarba-naltă, deasă/Purtându-șitandruzestrea de cântece și dor.//Ne adunăm ca prieteni, ca buni creștini și frați/În caldele-anotimpuri și-n cele cu omături/Și ne simțim cu toții ca-n plaiuri de Carpați,/ Cu Dunărea și Oltul și Mureșul alături.

BIBLIOGRAFIE

-Băciuț Nicolae, România din Canada. În“Vatra veche”, Anul X, nr.7.(115), Tg. Mureș, Supliment pentru românii din Canada, iulie 2018, p. 3-4.

-Bălașu George, Asociația Culturală Română din Hamilton. În“Vatra veche”, Anul X, nr.7.(115), Tg. Mureș, Supliment pentru românii din Canada, iulie 2018, p.19-

- Cetățeanu Alexandru, În fiecare an de 49 veri, la Câmpul Românesc de la Hamilton. În “Destine literare”, Montreal, an 9, nr.79-82, iulie-octombrie 2016, p. 10-19.

-Doreanu Sebastian, Țara de departe. În“Vatra veche”, Tg. Mureș, Supliment pentru românii din Canada, an X, nr.7, (115), iulie 2018, p. 20-22.

-Groza Horia Ion, Amintiri de la Săptămânile culturale ale Câmpului Românesc.În “Vatra veche”, Tg. Mureș, Supliment pentru românii din Canada, an X, nr.7, (115), iulie 2018, p.31-34.

-Sîrghie Anca, Jurnalul unei săptămâni culturale românești în Canada. În vol. America visului românesc, vol.1, Editura D*A*S, Sibiu, p. 172-198.

-Sîrghie Anca, Suntem români dornici să păstrăm…/interviu cu Dumitru Răchitan/. În“Vatra veche”, Tg. Mureș, Supliment pentru românii din Canada, an X, nr.7, (115), iulie 2018, p. 23-26.

 

Add comment


Security code
Refresh

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 511 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 212 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou