Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
MELANIA RUSU CARAGIOIU: PASUL ÎNTÂMPLĂRILOR PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Thursday, 19 July 2018 09:38

 

 

                                                     Semnalare de carte în curs de apariție

             la cartea ,,POEZII DIN CĂLIMARĂ” a poetei Cristina-Marina Murgea

 

Poet prin excelentă, Doamna Cristina-Marina Murgea împletește versurile sale cu viziunea sa de notar asupra legilor scrise și nescris ale vieții. Chiar dacă nu și-ar fi mărturisit profesia, unii termeni de specialitate prea aparte și modalitatea de a împărți totul ordonat și după principiile balanței, ne-ar fi sugersat profesia dânsei.

Aceasta este a doua cronică pe care domnia sa mi-a oferit prilejul de a o scrie-răstălmăci, după legile primului cititor al viitoarei cărți, acela fiind eu.

Cartea este structurată în mai multe părți, toate puse cap la cap dând firul unei vieți asupra căreia s-a aplecat autoarea :

-Familia nouă, compusă din cei doi soți, părinții care pleacă în cerul lor, copiii care pleacă pe alte meleaguri . Obligațiile sociale ale poetei care este și un membru social activ, luând parte la manifestările din comunitatea sa, încarcă virtuos, în volume, poeziile sale, între care și adevărate portrete, poeziile omagiale.

-Frumusețea naturii, a anotimpurilor este realizată în pasteluri de un colorit grăitor.

-Partea închinată vieții devote a unui creștin, ocupă un loc amplu și merituos

-Filozofia stărilor sufletești este curgătoare, ca un cântec izvorât dintr-un suflet prieten cu meditația.

-Finalul, care ar putea constitui o carte de sine stătătoare, un basm frumos plin de morală și înțelepciune.

Autoarea este un suflet generos care oferă revistei ,, Candela de Montréal- La Chandelle de Montréal” nu numai pezii spre publicare ci și acel ajutor material care ajută fizic să trăiască o revistă.

Punctez poeziile omagiale dedicate Domnilor Victor Roșca, George Filip, Emil, Cicerone Milovan și Doamnelor Catalina Stroie, Daniela Gifu, și drept mulțumire, un poem închinat mie, scriitoarea acestor rânduri, un poem despre care aș fi fericită să îl merit drept epitaf.

Aceste poezii omagiale sunt oarecum mai sobre cu un preludiu spre poezia oficială, așa cum cere uzanța. Inflexiunile diferă, precum și cei vizați diferă fiecare prin personalitatea sa. Un ton atașant, mai familiar nașei Catalina Stroe, amintindu-și de cuvintele îndrăznete ale dânsei: ,, E unul care cântă mai dulce decît mine ?”, sau caracterizând într-un omagiu ambiguu instabilitatea vioaie și alura când blândă, când învolburată   a poetului George Filip: …/ ,, Mai și sudui băiețește, / și apoi poeta încheie ritos : Să ai Suflet bun, putința, / Ce destinul ți-a lăsat, / Să scrii cu toată ființa / Încă nu ai treminat./…

Poezia omagială ,,Picături din călimara Marelui meu Prieten Victor Roșca” este dedicată acestui Domn care este Directorul Revistei ,,Candela de Montréal” . O poezie atât de reușită încât pentru noi îmbină și calitățile persoanei omagiate și totodată și a liniei revistei pe care o conduce : …/ Și pecetluiește-n suflet, în haola bunătății, / Dau curaj, deschid speranțe și imboldul unității / Și iubirii dintre semeni, la scară universală, / Întru armonie, pace, fericire generală !” /

,,Metamorfoze” este titlul poeziei omagiale închinat Doamnei Daniela Gifu. Autoarea se încumetă să creeze o mică biografie acestui suflet din sufletul ,,Iașilor”: … / Pe dealul, unde-n vreme se ascunde / Teiul bătrân al Tânărului vechi Poet ! /Și-astfel ai cercetat idei profunde /
În științific, fascinant duet !” /…

,,Jumătatea ta”, este tot o poezie omagială. Citind-o ne ajută să tragem o concluzie generalî asupra acestui așa zis capitol, cu dedicații. Aici, spre deosebire de restul poeziilor din volum găsim o notă ușor forțată, fiind vorba de un stil mai protocolar, care impune niște rigori, niște caracterizări, niștre înflorituri.

Includ aici, o paranteză, legată de sedința-întrunire de Cenaclu, în care autoarea poetă, fără a sta mult pe gânduri a creat sub ochii noștri, în întregime, o poezie omagiu, eu zicându-i ,,dorit epitaf” dedicată mie. Nu transcriu această poezie din orgoliu personal, ci din recunoștința unei prietenii încurajatoare a poetei Cristina-Mariana Murgea, adresată mie, colegei de litere și de cenaclu, înaintată în vârstă, colegă, care și-a dedicat anii după pensionare activității sociale, culturale și revelațiilor poetice în Canda și România. Poeta Cristina-Marina Murgea cează o poezie ad hoc, la ,,prima vista” scrisă în timpul întrunirii noastre literare și festive, popezie scrisă clar și sugestiv, fără ștersături sau rectificări, dovadă de permanentă inspirație. Citez parțial din poezia respectivă:

SUFLET LÂNGĂ SUFLET

(de Cristina-Marina Murgea,

                       Poetă, autoare, notar, Montreal, Canada, dedicație Poetei Melania Rusu Caragioiu)

           ,, Doamnă a slovei, în cronici și poeme,

Ne cânți, ne-naripezi ! Noi suflete boeme

Zburăm ! Și pace ne găsim. Și ne e bine,

Ne lăsăm umbra pașilor pe căi divine !

Ca o păpușă din care-ți tragi nume,

Ascunzi talente ce ți-au dat renume

Pășești în viață, răspândind culoare.

Gânduri visate, un portret, o floare....

.   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .   .!

Și alte minunate suflete îți răspund

De unde se inspiră și ce haruri ascund

Etc. ...”

     După primirea acestor sentimente calde, mi-am permis să îi transmit autoarei acestei poezii, mii de mulțumiri pentru inima de aur, pentru darul inimii de argint al amintirii și dulcele dar al prieteniei.

Revenind la volumul de față trebuie să mărturisim faptul că arta de a izbuti în poezia omagială este mai greu de atins, dar poeta a condus versul spre a îmbina acele cerințe dificile.

Capitoul perceput de mine ,,religiozitate” are conotații de trăiri concrete, mistice, imaginative.

În descrierea festivității religioase închinate Sfântului Ioan Botezătorul – Saint Jean Baptiste, sfântul considerat ca a fi unul dintre protectorii Provinciei Québec din Canada, poeta- autoare descrie spectacolul sacru tumultuos continuat cu momentele vesele de destindere ale unei sărbători câmpenești.

Tot pe linie religioasă se înscrie și poezia ,,Să nu fi singur Tată !”, care redă ritualul sacru, chiar amănunțit al unui parastas. Imaginile sunt atât de bine prinse încât noi aprope auzim cele spuse și simțim învăluitorul fum de smirnă, tămâie și lumânări.   Încet, cu grijă, cu pioșenie, vedem cu ochii noștri fiecare rânduială bisericească ortodoxă, ca într-un film realizat asupra acestui moment sacru, când sufletul celui plecat stă în așteptarea desfășurării acestui procedeu- proces mistic, care îi va mai scădea din fostele lui păcate

Scena cu îngerul Mamei apare în poezia : ,, .,Mi-e dor de mama”. Această poezie este trăită cu mult sentiment, vorbind doar cu îngerul celei plecate.

În acelși sentiment de evocare a ființelor plecate este poezia ,,Lui Emil”. Poeta își imaginează o reîntâlnire în lumea neființei cu acel Emil, care pare foarte apropiat, El a plecat, dar ca o urmă a ființei sale a rămas   acest dor, un mormânt și o durere continuă care este descrisă în versuri sub forma unui epitaf.

Mi se pare judicios să mă opresc asupra poeziilor presărate în volum, care oglindesc realitatea plastică și colorată din imediata noatră trăire în realitate: ,,Iarba verde de acasă”, ,,Țiganca”; ,,Iarna rea”; ,,Primăvara”´ ,,Vara canadiană”; ,, Lenevinda toamnă”, toate îmbrăcate într-un colorit adecuat, specific spiritului analitic plastic al poetei.

Alegem poezia ,, Iarba verde de acasă”, cu titlul împrumutat - expresie celebră care a fost titlul unui film românesc savuros. Poemul poetei cu acest nume este vesel, ușor satiric, o paralelă între viziunea țăranului gospdar român și viziunea citadinului canadian asupra spațiului verde din apropierea casei sale. Într-un stil sprințar, două personaje, tatăl venit din – presupunem- România și fiica , privesc întinsul verde din jurul casei fiicei stabilite- afirmăm noi, în Canada, după identitatea autoarei.

Tatăl o vede pe fiică pregătită să taie ,, frumusețea de iarbă” și grăiește: .../ ,,Mă întind puțin aice, / Pe gazonul tău de-mi dai / Voie, să-l aud ce-mi zice / Înainte ca să-l tai . /...

     Ce ne sugerează poezia ? Transpare acea legătură cu pământul și ceeace oferă el, pentru viața animalelor, implicit a omului. Iarba mai oferă și un pat plăcut. La țară românul, când se odihnește puțin sau doarme pe iarbă zice ,, ascult o leacă ce-mi zice iarba”, expresie sugestivă ca o scuză pentru faptul că el cere o clipă de întrerupere a lucrului istovitor. Parcă vedem în fața ochilor pe țăranul obosit, culcat în iarbă, pe o parte, având pe cealaltă ureche așezată căciula sau pălăria de paie. Deasemenea este sugerat stilul hâtru al românului care ia în zeflemea acest obicei ciudat de a tunde iarba transformând-o într-o perie deasă, iar surplusul rezultat, aruncat, pierzându-se fără folos. Omul de la țară vede altfel lucrurile , iar poeta a subliniat perfect și poetic toate aceste stări izvorâte din spirit practic sau citadin, vădit contradictorii.

Ne oprim puțin și asupra poeziilor ,,personale”, îmbrăcate într-o notă de retoirică: ,, Jumătatea ta”; ,,Lasăți-mă să vă iubesc”; ,,Pe drumul vieții”; ,,Picătura”; sau poeziile- duel : ,,Prea” și ,,Simplu”.

,,Pe drumul vieții”, acest poem ar trebui să ocupe locul I în volum. Această poezie este de o mare încărcătură filozofică, evocând împăcarea cu destinul vieții. Se meditează asupra spațiilor vieții în societate ca adult. Oamenii sunt împărțiți aci nu numai în două categorii, buni și răi, ci aproape fiecare individ ocupă o subdiviziune a lui, propprie, după felul de gândire și acționare, de acomodare sau respingere. Este viziunea proprie a poetei, vbiziune pe care o găsim bine conturată în următoarea strofă: ,,.../ Mergem drept, ori dăm din coate / Și mereu o țintă-avem;/ Unii știu tot ce se poate, / Alții-nvață tot ce vrem...” /... Este filozofia de a privi acest destin, trasându-l accentuat , printr-un vers bine gândit și așezând imaginativ diferite situații care te schimbă chiar și fără a observa, dintr-un om fericit într-unul nefericit, sau prea fericit, desi se pare că deasupra fericirii nu mai există nimic de dorit.

Cartea se încheie cu un basm ,, Nunta aleșilor”

,,Nunta aleșilor” aduce în prima parte poezia iubirii, a fericirii dar și în a doua parte sumbrul nefericirii regizate de corul nefast al viespilor, de data aceasta curtenii. Cei doi aleși sunt rege și regină, poate nu un rege și o regină a unei împărății, ci a unei , moșii întinse și prospere.

Începută sub auspicii înfloritoare, viața celor doi devine un periplu de momente pline de durere și chiar de ură, ei îndepărtându-se din ce în ce unul de altul, în viața lor strecurându-se imortanța averii comune.

Alegoria care stă la baza acestui frumos basm în versuri este grăitoare. Basmul ne poartă spre un deznodământ sumbru, cauzat de invidia venită dinafara familiei, apoi zâzanie, infidelitate și peste toate o incrâncenată avariție

Acest basm poate fi subiectul unei cărți cu ilustrații colorate pentru copii și tineret, fiind un îndemn la respectarea partenerului ales pe viață și a respectării cuvântului dat.

În concluzie , această carte cuprinde viziunea unui poet care cunoaște mult din aspectele vieții, autoarea fiind un notar. Ne amintim cu plăcere de   notarul Honoré de Balzac, notarul care a cutremurat lumea cunoscând dedesubturile vieții, impresionanta ,,Comedia umana” cu cele optzeci de volume ale sale. Se pare că această categorie de oamen -notarii- care cunosc multe amănunte din viața semenilor lor, reușesc să exprime concret și sugesativ niște adevăruri.

Poeta ne prezintă universul pe care îl scrutează în ansamblul său, anotimpurile, terra, oamenii, stările lor sufletești, acțiunile lor, viața după moarte și gloria actuală.

Poemul ,, Nunta aleșilor” este o învățătură pe care poeta o dă tinerilor, un avertisment asupra vieții, dar și un mare adevăr supra ambiției, încrâncenării nemăsurate pe care îl au unele persoane de a trena procese juridice fără ieșire, - lait motiv- spre a ilustra că oamenii nu sunt capabili să dezlege ceeace destinul a pecetluit.

Este o concluzie cam fatalistă a autoarei, dar oricum este un îndemn la prudență.

Sfera din care poeta - autoare își alege personajele, subiectele, este lumea vie înconjurătoare și natura. Chiar și cei plecați în lumea drepților sunt văzuți ,încă, în haina lor de viețuitori.

Multe din poeziile și pastelurile sale au ca personaj principal un erou, subiet, situație, existent sau virtual care ne oferă o idee folositoare.

Întâlnim stări conflictuale, răni nevindecabile,revoltă, resemnare și o gamă de sentimente foarte greu de redat în versuri. Dar iată că poeta a reușit într-un stil plastic, convingător și poetic să ni le sugereze, sau chiar să ni le demonstreze, aducându-ne atenția în planul oferit de dânsa.

Ar mai fi de subliniat spiritul de echitate al omului poet. Domnia sa, ca jurist-notar dispune de tăria de caracter de a îndemna, prin versuri, -- exemplu în basmul ,, Nunta aleșilor” de a da sfaturi de conciliere între părțile beligerante- sfaturi contrare atragerii de clientelă pentru cinul său. Observăm deci și acel spirit civic și de responsabilitate socială.

Tendința volumului este spre optimism și spre o consiliere venită din partea unei poete care își îmbracă experiența de viață într-o haină versificată poetic, trezind în noi niște gândiri care poate ne trecuseră neobservate până acum.

Spre delectarea publicului inserez în întregime câteva din poeziile autoarei poete Cristina-Marina Murgea:

     Ar mai fi de subliniat spiritul de echitate al omului poet. Domnia sa ca jurist-notar dispune de tăria de caracter de a îndemna, prin versuri, -- exemplu în basmul ,, Nunta aleșilor” de a da sfaturi de conciliere între părțile beligerante- sfaturi contrare atragerii de clientelă pentru binele său. Observăm deci și acel spirit civic și de responsabilitate socială.

Tendința volumului este spre optimism și spre o consiliere venită din partea unei poete care își îmbracă experiența de viață într-o haină versificată poetic, trezind în noi niște gândiri care poate ne trecuseră neobservate până acum.

Transcriu spre delectarea cititorului două din poeziile din acest volum:

Picături din călimara

Marelui meu Prieten,

Victor Rosca

Picături din călimara-ţ

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 2 of 17203

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 275 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 287 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou