Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
PIATRA FERMECATĂ (Basm) PDF Print E-mail
User Rating: / 4
PoorBest 
Written by Maria V. Croitoru   
Thursday, 01 July 2010 18:25

Într-un sat, trăia odată un copil. Părinţii lui muriseră şi el nu mai avea pe nimeni. O ducea destul de greu, dar îi plăcea să lucreze. Şi aşa, azi la unul, mâine la altul, îşi câştiga puţinul din care să trăiască. Seara, se întorcea la căsuţa lui. De fiecare dată, îi aducea ceva să mănânce şi găinuşei porumbace pe care o avea.

Într-o seară, întorcându-se acasă, găsi găina moartă. Cineva o lovise, avea picioarele rupte, iar capul era plin de sânge. Ionuţ, că aşa îl chema pe copil, o luă în braţe şi începu să plângă:

- Of, Doamne, Doamne, dacă şi tu ai murit, acum nu mai am pe nimeni!

Şi, cum plângea cu găina moartă în braţe, văzu că apăru, ca din pământ, un moş cu o barbă albă şi lungă. Acesta se apropie de el şi-i zise:

- Nu plânge, dragul moşului! Ia pipota de la găină şi înăuntru vei găsi o piatră fermecată. Această piatră îţi va fi de mare ajutor, o să-ţi îndeplinească orice dorinţă. Dar nu uita, nu spune nimănui de piatră şi vezi-ţi de lucru! Să nu laşi lucrul din mână!

Şi, zicând acestea, moşul dispăru.

Băiatul nu mai stătu pe gânduri. Luă pipota găinii, o crăpă şi înăuntru găsi o pietricică rotundă, de culoare albă. Se gândi să încerce puterea pietrei. Cum era numai zdrenţe şi cum nu mâncase toată ziua decât o coajă de mălai cu ceapă, îi zise pietrei să-i dea nişte haine şi nişte mâncare. Pe loc, pe masă văzu mâncare care aburea şi mirosea frumos, iar hainele de pe el nu mai erau rupte şi cârpite.

A doua zi, se duse iar la lucru la un vecin. Acesta, când îl văzu, îi spuse că a mai crescut, dar el nu zise nimic. Toată ziua tăie lemne, iar seara se întoarse acasă. Cum ajunse, îi ceru pietrei să-i potolească foamea. Tot aşa făcu trei zile. După aceea, toată lumea băgase de seamă că se făcuse un flăcău voinic şi frumos şi se uitau toţi la el întrebător şi parcă le era frică să-i mai dea de lucru.

Ionuţ îşi strânse lucrurile şi le puse într-o trăistuţă, iar piatra şi-o ascunse într-un buzunar şi plecă în lumea largă. Merse el ce merse şi ajunse la curţile împărăteşti. Din palat se auzeau cântece şi chiuituri.

- Ce se petrece aici? – întrebă Ionuţ pe un slujitor care ducea un coş cu pâine.

- E vai şi amar de noi! – îi răspunse slujitorul. O vrăjitoare a blestemat împărăţia să se distrugă prin risipa oamenilor, iar când nu va mai fi nimic, va veni ea să-i facă pe toţi slugi. Împăratul este bolnav de supărare, că blestemul a căzut în primul rând pe fata lui care cheltuieşte şi risipeşte tot ce-i în castel.

- Dar nu se ştie cum se poate scăpa de vrăjitoare şi de blestemul ei? – întrebă flăcăul.

- Ăsta-i rău, că nimeni nu ştie. Vrăjitoarea vine în fiecare dimineaţă călare pe un fuior de vânt şi râde de tot ce vede, aşteptând să se sfârşească toate. Ce-i şi mai rău e că nimeni nu pune mâna pe nimic să facă ceva.

Ionuţ ieşi pe poartă şi, mergând încet, gânditor, zări un bolovan. Se aşeză pe el , scoase pietricica din buzunar şi zise:

- Spune, pietricica mea,

Răul cum pot îndrepta?

Pietricica sări în ureche şi-i şopti ceva. Flăcăul clipi din ochi că a înţeles, luă pietricica şi o puse la loc în buzunar. Îmbucă ceva din merindea ce avea şi se îndreptă pe o potecă ce ducea spre un codru. Acolo văzu o căsuţă. Bătu la poartă:

- Intră, se auzi un glas dinăuntru.

Flăcăul intră în căsuţă. Pe un scăunel stătea un moş, care cioplea într-un lemn.

- Bună ziua, moşule!

- Sănătate să ai, tinere! Ei, m-ai găsit?

Bătrânul ridică ochii. Atunci, flăcăul recunoscu pe bătrânul care-i spusese de pietricică.

- Ştiu de ce ai venit la mine. Te pot ajuta. Ca să poţi scăpa împărăţia de blestem, trebuie să o determini pe fata împăratului să facă trei lucruri: să toarcă un fus dintr-un caier de cânepă, să facă o oală de mâncare şi să sape florile din grădina palatului. Din firul tors de ea tu vei face o funie, mâncarea o va da slujitorilor, iar dintr-un pumn de flori să facă o fiertură şi să o dea împăratului. Eu cu atât te ajut, mai departe o să te descurci singur.

Flăcăul îi mulţumi şi se întoarse la palat. Pe  drum, se tot gândi cum va putea să facă ce i-a zis moşul. Auzind că fetei îi plac lucrurile scumpe, se hotărî să încerce să o amăgească. Astfel, îi ceru pietrei să-i facă o pereche de pantofi din aur, o rochie bătută-n diamante şi o colivie cu doi porumbei. Luă lucrurile şi se aşeză  în apropierea uşii pe care ieşea fata împăratului să meargă la plimbare. Când ieşi fata din castel, îl zări. Se uită la el şi-l întrebă cine este:

- Ia, uite, sunt un negustor.

Ea îl privi cu luare-aminte şi băgă de seamă că este un flăcău frumos.

- Câţi bani vrei pe lucrurile acestea?

- Lucrurile acestea nu sunt pe bani! Cine le vrea are de făcut trei lucruri.

Îi spuse fetei ce trebuie să facă dacă vrea cele trei obiecte.

- Nu-mi trebuie nimic, dacă nu le dai pe bani, zice fata. Şi să vreau să fac, nu pot, că nu ştiu nici să torc, nici să sap, nici să fac mâncare.

- Nu-i nimic. Dacă tu nu ştii, eu voi găsi o fată care pentru a avea aceşti pantofi, această rochie şi colivia o să facă orice. Sunt destule fete vrednice în lume, că şi aşa despre fata împăratului s-a auzit că risipeşte totul.

- Nicio fată de pe lume nu-i ca mine! – strigă ea. Uite, o să vezi că şi eu pot să fac ce-ai zis. Dar, dacă reuşesc să fac, atunci am şi eu o dorinţă.

- Care îţi este dorinţa?

- Să rămâi aici la curţile împărăteşti.

- Vom vedea! – zise flăcăul.

Fata porunci să i se aducă cele necesare. O bătrână îi arătă cum se toarce şi se dovedi că este destul de îndemânatică. Termină caierul şi dădu fusul flăcăului. Făcu mâncare şi-i chemă pe slujitori şi le dădu să mănânce şi se minună când văzu că mâncarea din oală nu se termină. Care cum termina de mâncat parcă se trezea din altă lume . Mergea fiecare şi punea mâna să facă ce avea de lucru.

Fata luă sapa şi curăţă florile de buruienile care le năpădiseră. Cu coada ochiului se uita la flăcăul care împletea funia din firul tors de ea. După ce termină de săpat, fata luă un pumn de flori şi făcu fiertura pe care o duse împăratului. Împăratul, cum bău licoarea, cum se sculă din pat. Zise:

- Îţi mulţumesc, fata mea, că m-ai vindecat!

- Tată, cred că toţi ne-am vindecat de blestemul vrăjitoarei. Uite, toţi oamenii Măriei Tale lucrează, nimeni nu mai petrece şi nimeni nu trândăveşte în palat.

- Dar, cum ai reuşit, fata mea?

Atunci, fata îi povesti împăratului tot. Dar nu termină bine de povestit, când se auzi un vâjâit puternic. Era vrăjitoarea, care venea furioasă văzând că blestemul ei s-a risipit. Dar Ionuţ, cum o văzu, o prinse de păr şi o răsuci, apoi o trânti la pământ şi o legă cu funia de un copac. Ea gemea ca turbată, dar, spre mirarea lor, văzură că se făcea din ce în ce mai mică, până dispăru de tot, iar funia se înălţă spre cer, se făcu ca şi o flacără şi pieri.

Fata îl luă pe împărat să-i arate pe voinicul cu izbânda. Ea îl îndrăgise pe flăcău de când îl văzuse, dar acum nu ştia cum să i-o spună. Totuşi, îşi călcă pe inimă şi zise:

- Făt-Frumos, ne-ai scăpat de blestem! Eu ţi-am cerut să rămâi în împărăţia noastră...

- Flăcăule, o întrerupse împăratul, dacă eşti aşa vrednic cum ne-ai arătat, aş dori să conduci tu împărăţia şi s-o iei pe fiică-mea de nevastă.

Auzind, Ionuţ o luă pe fată de mână şi-i mângâie părul. Vezi, şi lui îi plăcuse fata, dar nu se arătase.

Apoi, se făcu o nuntă ca-n poveşti. Trăiră mult, dar niciodată nimeni nu ştiu de piatra lui fermecată.

Eu încălecai pe-o şa şi vă spusei povestea aşa.

 
« StartPrev16111161121611316114161151611616117161181611916120NextEnd »

Page 16117 of 17384

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 229 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 234 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou