Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
CODOBATURA (Basm) PDF Print E-mail
User Rating: / 3
PoorBest 
Written by Maria V. Croitoru   
Thursday, 01 July 2010 18:26

Într-un sat, trăiau nişte oameni foarte bogaţi. Ei aveau un singur copil. Acesta nu era învăţat să facă nimic, Toată ziua umbla pe drum, îi bătea pe copiii mai mici ca el. Nu asculta de nimeni. Părinţii lui nu ştiau ce să mai facă cu el.

Dar să vezi şi altă pacoste! Şi-a făcut o praştie şi a început să lovească păsările, să le omoare. De cum a venit primăvara, el cu praştia agăţată la gât, pleacă în pădure. Începe să caute cuiburi de păsări pe care le strică, iar ouăle le adună şi le duce acasă. Şi, aşa, zi de zi.

Păsările erau foarte necăjite. Ele veniseră din ţările calde, se străduiseră să-şi facă cuiburi, să depună ouă şi uite, într-o clipă, munca lor este distrusă. S-au înţeles să se adune toate la împărăteasa lor, pajura, şi să se hotărască ce este de făcut. Dacă nu vor găsi niciun mod de scăpare, vor pleca în altă pădure. Coţofana le-a anunţat pe toate. Păsări mari şi păsări mici s-au adunat în stejarul în care-şi avea cuibul împărăteasa lor. Toate vorbeau în acelaşi timp, de nu se înţelegea nimic. Atunci, împărăteasa le zise:

- Să spuneţi fiecare, pe rând, ce credeţi că ar fi bine să facem şi apoi vom vedea care-i ideea cea mai bună.

Şi au început:

- În fiecare noapte îi voi apărea în vis şi-l voi speria, zise bufniţa.

- Eu îi voi prinde porumbeii şi-i voi omorî, zise uliul.

- Voi râde de el, adaugă piţigoiul.

- Când va veni în pădure, o să-l fac să se rătăcească, spune şi cea pricepută în aşa ceva.

Şi alte păsări veniră cu propuneri care de care mai năstruşnice: să-i scoată ochii, să-i ciupească de pe el carnea, să-i smulgă părul...

Atunci, din mulţimea păsărilor, ieşi în faţă codobatura:

- Ajungă cu atâta vorbă! Nu ştiţi că-i numai un copil?! E un copil pe care nu l-a învăţat nimeni să facă ce este bine. L-au lăsat în voia lui. Trebuie să-l învăţăm noi ce e bine, dacă ai lui, preocupaţi de bogăţie, n-au ştiut cum să-l crească.

- Şi ce vrei să faci cu el, că e înrăit până în măduva oaselor? – întrebă o vrăbiuţă căreia îi stricase de mai multe ori cuibul.

- Aş dori ca împărăteasa noastră să asculte şi, dacă se poate, să ne ajute.

- Ce doreşti, tu, de la mine? Tu, care niciodată n-ai timp, că eşti mereu plecată la plug?

Sfioasă, fără să bată cu coada în pământ, zise:

- Aş dori ... să-l răpeşti!

- Cum?!... Chiar eu să-l răpesc??! N-avem noi aici păsări răpitoare?... Eu nu răpesc. Cât sunt împărăteasă, eu doar primesc! Şi tu, codobatură, tu îmi ceri ca să fac acest gest?

- Măria Ta, am îndrăznit să-ţi cer un lucru mărunt pentru tine. Îl răpeşti şi-l aduci la mine, iar, dacă vor fi probleme, voi lua totul asupra mea.

Pajura se uită cu dispreţ la micuţa codobatură. O fiinţă neînsemnată, ca şi toate aceste păsări mici cărora acest copil le-a făcut rău: „Ce, nouă ne-a făcut ceva?” îşi zise şi apoi continuă, în gând: „Trebuie să arăt supuşilor că ascult şi dorinţele lor.”

- Da, mă voi duce şi-l voi aduce. Dar ce ai de gând să faci cu el?

- Măria Ta, dacă-l aduci, vei vedea că-l fac să fie om de treabă.

În vremea asta, copilul îşi pusese praştia la gât şi se îndrepta înspre pădure. Mergea liniştit, făcându-şi planuri, dar deodată simţi că cineva îl luă pe sus. Se trezi lângă o tufă,   într-o pădure. Simţi o lovitură în cap şi apoi nu mai ştiu nimic. Codobatura era acolo. Ea îl prefăcuse în pui. Cum era dimineaţă, îl luă cu ea pe ogor. Toată ziua umblă cu ea pe brazdă, iar seara, orice îi dădu codobatura, nu mâncă. A doua zi, dis-de-dimineaţă, îi puse lângă pat mâncarea. Se sculă şi vru să-şi întindă picioarele şi atunci îşi dădu seama că este o pasăre. Nu avu vreme să stea prea mult pe gânduri că veni codobatura şi-l chemă, spunându-i că trebuie să meargă la lucru. Acum, îşi dădu seama că nu mai este el; acum, era pasărea aceea mică, ce trebuie să meargă la lucru cu pasărea care-l chemase. Era el? Nu era el? El, care nu ştia să-şi pună măcar mâncarea în farfurie? El, să meargă acum la lucru? Se pipăi o dată, de două ori, de trei ori. Era el în carne şi oase, dar era pasăre!

Merse cu codobatura pe câmp. De dimineaţa şi până seara, străbătu câmpul în lung şi în lat, fiecare brazdă. Pe seară, era mort de oboseală. Codobatura aduse nişte viermişori şi-i dădu puilor ei şi se culcă. El umblase toată ziua, viermişori nu mâncase, iar acum era leşinat de foame. Adormi cu greu. A doua zi, codobatura îl trezi în zori şi-i spuse:

- Vezi că ieri n-am lucrat cât se cuvine. Acum, trebuie să plecăm, că puii mei nu vor avea ce mânca, iar cu tine ce voi face?

- Dragă codobatură, fă-mă iar om, că voi fi bun! Ştiu că am greşit, că am omorât atâţia pui, am stricat cuiburi, am făcut numai rele!

- Nu acum! Toată ziua vii cu mine! Nu noi lucrăm, oamenii lucrează! Îi vezi cum ară şi sapă? Vezi cât lucrează ca pământul să dea roade? Şi tu? Tu umbli de colo până colo, omori păsări şi nu faci nimic!

- Mă rog frumos ţie, codobatură, fă-mă iar om, că o să fiu cel mai bun!

- Te voi face om, dar, dacă nu vei fi bun sau dacă te vei mai atinge de vreo pasăre, atunci vei pieri, că aşa eşti blestemat. Eu mi-am dat cuvântul să te îndrept.

Codobatura suflă pete el şi dispăru.

În vremea asta, părinţii lui îl căutau în lung şi în lat. Se mirară cum nu se poate spune când îl găsiră muncind în grădină. Atunci, îşi dădură şi ei sema de greşeala ce făcuseră.

Şi-am încălecat pe-o şa şi v-am spus povestea aşa.

 
« StartPrev16321163221632316324163251632616327163281632916330NextEnd »

Page 16321 of 17589

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 551 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 396 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou