Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
DE VORBĂ CU UN PERSONAJ VIRTUAL PDF Print E-mail
User Rating: / 2
PoorBest 
Written by Roni Căciularu   
Thursday, 27 May 2010 19:08

L-am cunoscut pe o stradă din metropolisul internetului. Acolo, într-o casă de la o intersecţie anume, să zicem a timpului cu gândul, el face o revistă, o revistă bună şi interesantă, pe care o răspândeşte în lume... „Romanian VIP” – aşa se numeşte revista la care mă refer şi la care  colaborez de un timp destul de însemnat -, apare în Statele Unite, şi este realizată de George Roca, tocmai de la Sydney, din Australia. M-a impresionat acest om prin ştiinţa sa de a-şi respecta colaboratorii, prin francheţea sa şi deschiderea intelectuală de care dă dovadă. Dar nu numai atât!

 

Poetul George Roca este un sclav şi un trubadur al spaţiului virtual de pe internet, este un umanist, în sensul cel mai frumos şi imediat al cuvântului – adică un om de omenie, pentru omenie, pentru înţelegere şi apropiere între oameni, indiferent de pe ce punct al pământului ar fi ei, fie el România (în primul rând!), fie din Australia – pentru că acolo trăieşte domnia sa acum, cu familia, fie din Israel, Canada, Statele Unite, unde îşi găzduieşte „romvipul” sau aiurea. Peste tot are prieteni. Prietenia e un lucru sfânt pentru GR (cum obişnuieşte să se semneze în grabă!), greu de înfiripat, dar, zice el, mult mai greu de menţinut. GR crede, că numai astfel oamenii pot simţi cu adevărat că sunt oameni... atunci când au prieteni şi ştiu să şi-i menţină şi să se facă acceptaţi ca prieteni. Şi cred că are dreptate.

 

După cum cred că are dreptate când spune într-o poezie: „Încercăm cu toţii să supravieţuim/ În secolul acesta al turbulenţei/ creându-ne în imaginaţie/ mici insule/ unde evadăm atunci/ când nu mai putem face faţă/ uraganelor şi cutremurelor/ care ne înconjoară”...  Este poet şi ziarist. A scris şi a editat, sau figurează în conducerea mai multor reviste şi ziare, iar toate aceste publicaţii care sunt la activul său, la un loc, ajung ca număr cca. 50. Este o carte de vizită concludentă, mai ales că, întotdeauna, GR a militat pentru aceleaşi idealuri democratice, de dragoste faţă de oameni, de normalitate şi înţelegere, de frumos şi curăţenie sufletească.

 

Stă în Australia, dar nostalgia, dorul rezonează pentru Ardealul copilăriei sale, pentru România, pentru oamenii cu care se întâlneşte în aceeaşi limbă românească. Este loial, totodată, şi ţării în care trăieşte de vreo treizeci de ani. Se consideră şi e considerat australian, s-a asimilat şi-şi trăieşte cu demnitate dualitatea, contopindu-se în pluralitate, pe fiorul „veşnic tânăr şi ferice” al al spaţiului carpato-dunărean.

 

Este acum redactorul şef al revistei virtuale pe care am amintit-o. Acolo, la Romanian VIP, printre mulţi alţii, publică şi condeie israeliene, precum sclipitorul scriitor umorist şi critic de artă, dr. Dorel Schor, sau  scriitorul eseist Zoltan Terner, ziarista  Lucreţia Berzintu, scriitoarea Liana Horodi-Saxone – spre a aminti câteva nume. „Eu – îmi spunea domnia sa - trimit articolele pe care le editez pentru revista Romanian VIP şi altor publicaţii prietene. Să le vadă, să se bucure, să le citească şi să le publice dacă vor! Şi uite aşa se creează legături sănătoase între «românii» de pe mapamond. Şi astfel, ne cunoaştem mai bine, ne apreciem şi ne împrietenim chiar... De obicei trimit materialele la peste 150 de adrese: conducători de redacţii, editori, jurnalişti, scriitori sau prieteni. Aceştia sunt răspândiţi în întreaga lume. Din Nigeria până în Noua Zeelandă, şi din Israel până în Canada”. Iar de Hanuka, după ce m-a felicitat cu eleganţă şi căldură, menţionând că mai e în conversaţie, prin computer, cu încă vreo câţiva „simpatici” israelieni de limbă română, a avut grijă să ne reproşeze: „În loc să ajutaţi doamnele la făcutul de latkes, să lustruiţi hanukiaua, sau să căutaţi dreidelul prin dulap, staţi pe (la)  computer... la taclale cu australienii!”...

 

Am încă atât de multe de spus despre acest om care, recunosc, „mi s-a lipit de suflet, ca marca de scrisoare”! Nu e însă spaţiul cuvenit. Şi, cinstit să fiu, mi-e mai la-ndemână să-i pun câteva întrebări, ca să-i completăm portretul. Căci, cred eu, merită să-l cunoaştem. E un om adevărat. E un om cum aş vrea să fie mulţi...! Şi-i mulţumesc că a acceptat această convorbire publică.

 

Roni CĂCIULARU: Mai întâi, domnule Roca, pentru a da o anume specificitate convorbiri noastre, sunt curios, ce legături aveţi, sau aţi avut cu evreii? Am văzut  că ne cunoaşteţi tradiţia...

 

George ROCA: Distinse domn! De la neamul evreiesc ai de învăţat multe! Legături? A-m-i-c-a-l-e! Unii pâinea lui Dumnezeu, alţii mai greoi... dar toţi cu substanţă! Dacă îi cunoşti mai bine îţi dai seama că poţi crea cu dânşii relaţii preţioase! Tradiţia se învaţă, se studiază... Ştiţi ce zicea Petre Ţuţea? Evreii au geniu religios. Ei au creat două religii, iudaică şi creştină. Mai glorioase nu văd religii în lume… Sunt o rasă superioară, sunt părinţii religiei noastre. Pentru ei cultura înseamnă religie. Restul este artă şi ştiinţă.”. Prin 1977 am coordonat o trupă de decoratori din cadrul Ministerului Turismului la înfrumuseţarea Templului Coral din Bucureşti. Atunci mi-am făcut mulţi prieteni...

 

RC: Mai aveţi şi alte cunoştinţe în Israel? Aţi vizitat vreodată Ţara Sfântă?

 

GR: Cum să nu am! Multe cunoştinţe! Prieteni din copilărie, colegi de şcoală, amici virtuali, corespondenţi de la revistele cu care colaborez. Nu am fost niciodată în Ţara Sfântă. Sper că în viitorul apropiat voi face aceea vizită mult dorită. Poate voi lansa acolo şi o carte... Sunt fascinat de limba ladino. Am călcat chiar pe urmele lui Maimonide pe la Toledo şi Cordoba. Aş vrea să traduc în limba română vechi poezii din ladino... Poate se naşte o carticică...

 

RC: Cum apare această ţară veche-nouă a mea în Australia, prin ochii dv., sau ai vreunor colegi, prieteni, oameni de litere etc. Vă întreb asta pe dv., pentrucă amândoi avem în inimă câte două ţări, una, desigur, mai presus decât alta, plus lumea toată, oamenii de pretutindeni, dacă nu chiar şi întregul univers... – şi  în nici un caz nu putem vorbi de  o duplicitate măruntă şi nenorocită. Şi fiind locuitori ai universului, tare aş vrea să ştiu cam cum apare Punctul unde mă aflu, după părerea dv...

 

GR: Israelul apare foarte controvers pentru cei care nu îl cunosc... Pentru cei care nu îi cunosc zbaterile, bucuriile şi simţămintele, pentru cei care nu ştiu cum se face dintr-un deşert o grădină... Desigur, aici, sunt foarte mulţi care studiază în aprofunzime realizările acestui stat ancient/modern, cum zic australienii, de la a cărui independenţă – Yom Ha’atzmaut – au trecut de curând 62 de ani! Ca sa critici ceva trebuie să cunoşti în profunzime acel subiect! Peste tot sunt oameni buni sau păcătoşi, din Australia până în Israel sau România. Nu se poate generaliza nimic! Singurul lucru de apreciat este poziţia fiecăruia pe podiumul valorilor.

 

RC: Sunteţi un om bolnav, d-le Roca... Suferiţi, după diagnosticul pe care singur vi l-aţi pus, printr-un cuvânt inventat de dvs., de „tempusfugitoză”. Îmi spuneaţi nu de mult: „După o zi hectică de treabă – făcând aici grafică publicitară – e o plăcere să mă mai ocup şi de „românaşi” lucrând la revista Romanian VIP. Muncind, fără nici un fel de retribuţie, la editarea – inclusiv ilustrarea şi ţinuta moral-estetică a acestei publicaţii, mă relaxez, căci o fac cu plăcere, cu pasiune, cu patimă... !”. Domnule Roca, aş vrea să prezentaţi puţin această publicaţie care, în doi ani de la apariţie, a reuşit să-şi câştige o mare notorietate publică.

 

GR: Bolnav să trăiţi... de „tempusfugitoză”! Adică... bolnav de fuga timpului! Ei, prea vreau eu să le fac pe toate! Şi grafică, şi scris de cărţi şi editare la reviste, şi corespondenţe cu prietenii, şi interviuri (sic!). Dar bine că pot, că sunt încă sănătos, optimist şi vesel... Desigur că mă ajută mult şi familia care caută să mă înţeleagă! Uşa revistei „Romanian VIP”, mi-a fost deschisă pentru a „mă desfăşura”, chiar de către directorul acesteia, doamna Adina Cicort din Dallas. Dânsa m-a numit redactor şef fără ştirea mea, fapt care a „proiectat” o mulţime de bulgări de zăpadă spre capul meu. De fapt poveste e mai simplă decât se crede. Adina a născut al doilea copil, şi m-a rugat să îi ţin locul o perioadă. Şi eu m-am conformat! Revista oferă spaţiu virtual pentru cei care doresc să-şi promoveze scrierile. Eu sunt omul de mijloc! Cel cu finisările, cu editările, promovările, încurajările şi împopoţonările grafice. Principalul este să scoatem un produs de calitate pe care să-l citească cu interes şi plăcere din ce în ce mai mulţi internauţi. În urmă cu un an eram redactor la revista Agero din Germania. Atunci, acolo,  atinsesem cifra record de 12 mii de accesări pe zi! Mă zbat să fac acelaşi lucru şi la revista Romanian VIP din Dallas. Şi vă spun un secret... suntem pe-aproape! Dar nu acest lucru este important! Important este să se simtă corespondenţii bine, să producă materiale de calitate care să satisfacă gustul cititorului. Nu fug după senzaţional şi nu public lucruri şocante numai de dragul de-a atrage. Promovez deseori debutanţi – toţi am trecut pe-acolo – ajutându-i să se cizeleze şi să prindă curaj în a scrie. Îmi plac scrierile frumoase, decente, fără atacuri la persoană sau izbucniri naţionaliste de linie dură.

RC: Vorbiţi-mi, dacă vreţi, de graficianul şi artistul fotograf George Roca.

 

GR: Designul şi grafica au fost pasiunea mea de când mă ştiu. Deseori, am mâncat o pâine bunicică din această meserie. Desigur trebui să lucrezi îngrijit, să ţii pas cu „moda”, să atragi prin calitate şi prin concepţie vizuală. Pe vremuri, când locuiam în Bucureşti executam proiecte – desen tehnic - pentru studenţii străini de la arhitectură. Apoi am lucrat fotografie artistică. Am făcut poze şi pentru şcoli, dar şi pentru vedete. Acum sunt pasionat de grafica digitală! Mai o siglă, mai un afiş, o copertă de carte... Programul „Photoshop” face minuni dacă ştii să-l manevrezi. Puteţi vedea unele lucrări accesând adresa de web: http://reteaualiterara.ning.com/profile/GeorgeROCA

 

RC: Vorbiţi-mi de dragoste, de altruism, de zbaterile dumneavoastră „existenţiale”...

 

GR: Consider că dragostea de oameni este ce-a mai inportantă. Să te porţi frumos cu ei, să-i înţelegi... şi atunci se vor apropia cu braţele deschise de tine. Fiecare om are un buchet de flori în suflet... Trebuie să ştii cum să le miroşi! Altruism? Asta înseamnă să actionezi dezinteresat şi cu bunăvoinţă în favoarea altcuiva. A face cuiva o bucurie însemnă că ai posibilitatea să o faci, fapt care îţi aduce deseori mulţumiri, bogdaproste  şi prietenie. Zbateri existenţiale? Depinde la ce nivel de viaţă visezi. Al meu ajunge până la înălţimea corpului meu fizic... 1.77 m. Dacă vrei să fii mai înalt, trebuie să te zbaţi mai tare în lupta pentru existenţă. Şi asta înseamnă efort, stres, invidii chiar... Bucuriile materiale nu pot înlocui pe cele spirituale. Banii nu aduc întotdeauna fericirea. Desigur că de o viaţă confortabilă avem nevoie cu toţii!

 

RC: Sunteţi un om fericit? Ce vă doriţi? Ce regretaţi? Ce proiecte aveţi?

 

GR: Încerc destul de tare să fiu cât mai fericit, chiar dacă mai simt cu vârsta o durere pe ici pe colo, sau mi se mai „îneacă corăbiile” din când în când. Lumea noastră nu este perfectă, dar... depinde şi cum vezi lichidul magic din pahar. Eu îl văd pe jumate plin. Îmi doresc să fie pace şi să fim sănătoşi. Regret că nu am mai mulţi copii... Proiecte? Să scriu... mai mult!

 

RC: Pe când o nouă carte semnată de dv.?

 

GR: Pe curând, domnule Căciularu, pe curând. Va fi o carte de interviuri. Titlul ei: „De vorbă cu stelele”. Editura Anamarol, Bucureşti. Mai 2010.

 
« StartPrev16461164621646316464164651646616467164681646916470NextEnd »

Page 16461 of 17589

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 318 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 396 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou