Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
ESTE PREGĂTITĂ ROMÂNIA SĂ RECUNOASCĂ GENOCIDUL ARMEAN DIN 1915? PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Bedros Horasangian   
Saturday, 10 April 2010 10:24

Bedros HORASANGIAN*

Este pregătită România să recunoască Genocidul Armean din 1915?

Răspuns rapid şi fără echivoc:NU!

 

Nu pentru că românii nu ar fi capabili să priceapă resorturile unei tragedii. Nici pentru că românii nu ar fi capabili să se solidarizeze cu victimele unei nenorociri. Şi nici din cauza unor presupuse propagande negaţioniste turceşti. Nimic din toate acestea. Pur şi simplu acest subiect dramatic şi grav al secolului XX nu ajuns să fie cunoscut de opinia publică românească. Sau să constituie o prioritate pentru succesivele administraţii si guvernări politice româneşti de dinainte sau după 1989. Pînă în decembrie 1989 despre Genocidul Armean din România se pomenea pe şoptite. Sau era indirect atins de cărţi de beletristică.

 

Romanul “Cele 40 de zile de pe Mussa Dagh” al lui Franz Werfel, tradus înainte de cel de-al doilea război mondial şi reeditat şi în perioada comunistă era singurul – quasi, au mai fost cîteva cărţi care au circulat în diverse limbi - reper despre drama din 1915.Un roman cu mare impact în publicul larg, dar, care, din păcate, restrângea dimensiunea unei catastrofe şi crime împotriva umanităţii la o secvenţă particulară, reală, cu final fericit. Printre alte libertăţi obinute după 1989 a fost şi abordarea deschisă a acestui subiect.

 

Trei ani  am cercetat şi studiat, în limita posibilităţilor  acest subiect. Parte din efortul nostru a fost publicat număr de număr în revista “Ararat” şi în anuarul “ANI”. Urmînd ca totul să fie adunat într-o carte, sub genericul DOSAR 1915. Carte care nu a mai apărut.Din păcate, tot efortul nostru şi materialul strîns de noi a fost subiectul unui plagiat pentru o lucrare de licenţă în istorie, continuat, din nefericire şi sub forma unui volum. Am semnalat la vremea respectivă raptul, atît la nivel UAR cît şi la nivelul Facultăţii de Istorie. Nu reluăm trista poveste. Vrem însă să remarcăm apariţia a două noi lucrări de licenţă pe acelaşi subiect. Una este încheiată de acum doi ani şi aparţine Cristinei Popa de la Univeritatea din Cluj, alta este în curs de realizare şi aparţine Andreei Pavel de la Facultatea de Istorie şi Relaţii internaţionale a universităţii “Ovidius” din Constanţa. Ceva, ceva începe să mişte, dacă tineri din România şi cadre universitare acceptă astfel de subiect pentru lucrări de licenţă. Să amintim şi de incredibila poveste a Cristinei Popa, care, nu doar că a învăţat armeneşte, dar a şi plecat într-o acţiune de voluntariat în Nagorno Karabagh. Ne întrebăm cîţi dintre conaţionalii noştri armeni sunt capabili de atfel de entuziasm şi sacrificii?

 

Sigur că de 24 aprilie este buluceală de personalităţi, şi la Erevan şi la Bucureşti, pentru a spune cuvinte meşteşugite, a depune coroane şi a face fotografii. Sigur că acum “s-a dat drumul la Genocid”, în sensul în care nu mai este un subiect  “tabu”, nici la Erevan, nici la Bucureşti. În Turcia, da, nu se poate aborda deschis şi cu francheţe aceste episod dramatic din istoria Imperiului Otoman. Dar şi acolo ceva începe să mişte. Aşa cum ceva – ceva mişcă prin diverse colţuri ale lumii, unde guverne sau parlamente recunosc oficial această traumă naţională. Atât a armenilor, ca victime, cît şi a turcilor, ca părtaşi şi responsabili ai unei crime. Lucrurile şi evenimentele sunt fluide. Parlamentul Suedez a recunoscut Genocidul, ca şi cel al Cataluniei, ca şi Comisia de Politică Externă a Camerei Reprezentanţilor din SUA. Vrem nu vrem, adevărul iese la iveală. Şi vom fi obligaţi, dincolo de interese strategice şi realpolitik să acceptăm realitatea din DOSARUL 1915.

 

Intr-un viitor incert, suntem convinşi, că şi oficialităţile româneşti din România vor fi obligate să răspundă ferm.

 

Minciuna şi falsificarea istoriei nu folosesc la nimic. O contraofensivă propagandistică de mari proporţii intreprinsă de autorităţile turce de a mistifica adevărul faptelor nu poate decît amâna un proces în curs care nu conduce decît la adevărul faptelor. Admiterea Turciei în Uniunea Europeană nu poate rămâne în afara acestui proces.Cu foloase pentru întreaga umanitate şi din care am învăţa să trăim mai frumos şi întru adevăr cu toţii.

 

Bedros HORASANGIAN

„ARARAT"

aprilie 2010

--------------------------------------------

*HORASANGIAN Bedros: Prozator, publicist şi jurnalist român. (...) Născut în România, a trăit în Bucureşti li, pe lungi perioade, în Europa şi Statele Unite. Debut în 1984 cu trei cărţi de proză scurtă, dintre care „Curcubeul de la miezul nopţii” (Editura Albatros) obţine chiar Premiul Uniunii Scriitorilor. Gest care nu se va mai repeta. Romanul „Sala de aşteptare” (Editura Cartea Românească, 1987) primeşte Premiul Academiei Române pe acelaşi an.

 

Cărtile lui Bedros Horasangian n-au fost traduse în nicio limbî straină şi nici nu au obţinut vreun premiu internaţional. Intensa activitate de cronicar muzical, comentator de cărţi, teatru şi cinema, atunci când nu abordează chestiuni politico-istorico-ideologice din registrul ideilor gingaşe. Nu a fost membru de partid nici inainte, nici după 1989. (...) Actualmente trăieşte (...) în Bucureşti.

 

http://www.ledabooks.ro/listauthors.asp?authorid=215&search=1

 
« StartPrev17531175321753317534175351753617537175381753917540NextEnd »

Page 17536 of 18486

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 344 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 299 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou