Home
Acestea sunt ultimele postari ale sectiunii
IONELA VIOLETA-ANCIU: Desene pe asfalt PDF Print E-mail
User Rating: / 1
PoorBest 
Written by Ştefan Doru Dăncuş   
Saturday, 15 December 2018 10:34

 

            Îi vedeam cum se întindeau pe ridurile nesfârșite și continuau pe marginea liniilor întrerupte din loc în loc, urmărindu-le obsesiv. Nu simțeau nicio urmă de oboseală sau amețeală în jocul ăsta fără sens, dar necesar pentru ei. Fiecare rid își spunea povestea într-o fracțiune de secundă, lăsându-se topit pe măsură ce se îndepărta din ce în ce mai mult, ca într-o amintire rătăcită pe care ai regăsit-o cu un entuziasm nebun și naiv. Simțeau cum numărul poveștilor ascultate, deși nerostite, se apropiau de infinitate cu cât kilometrii se înmulțeau în spatele lor, într-un spate în care nu priveau niciodată de teama de a nu reîntâlni trecutul pe care se chinuiau atât de mult să-l lase într-o cârciumă de pe marginea drumului.

            Pe benzile cu sens unic poveștile se îngrămădeau în puținii metri pe care îi aveau la dispoziție și se îmbulzeau, cățărându-se unele peste altele pentru a nu trece pe lângă ele fără a le asculta. Căderea nopții era o veritabilă tragedie desfășurată pe o scenă îngustă și lungă, cu actori speriați, văzuți numai la lumina lunii și sunetul roților pe șosele necirculate. Era o loterie unde câștigătorii rămâneau câștigători pentru totdeauna, iar ceilalți sortiți întunericului, privați pe vecie de lumina felinarelor și meniți să strălucească numai pe timp de zi, când le era redată vocea. Se obișnuiseră să meargă la culcare târziu; nu înainte de a asculta câteva dintre aventurile vecinilor, chiar dacă le știau deja pe de rost. Dormeau învelite de-o pătură din praf.

            Sclipea din loc în loc câte o urmă de cretă răcorită de ploaie. O vedeau fugitiv în urma roților, când nu se mai descifra nimic. Uneori li se părea că încerca să se dezlipească de pe asfalt și începea să alerge în urma lor, fără a-i ajunge vreodată sau a-i însoți în călătorie mai mult de câteva secunde, cât dura contactul vizual. Tristețea neputinței de a-și aduna acești prieteni pe măsură ce-i întâlneau, doar pentru plăcerea de a călători împreună, se disipa odată ce realizau că aceștia nu rămân acolo nefericiți, abandonați. Vor aduce, poate, aceeași bucurie și altora care vor trece pe lângă ei, salutându-i scurt și mulțumindu-le pentru poveștile minunate pe care au avut șansa să le agațe în colțurile ramelor cu fotografiile din voiaj. De fiecare dată când le vor fi atins, vocile micuțe ar fi prins viață și ar fi auzit poveștile iar și iar.                         Îmi simțeam din nou ochii întinși pe ridurile nesfârșite, căutând frenetic alte și alte istorisiri inedite. Continuau așa, între limita roților și marginea drumului, nemaiauzindu-mi somnul ori oboseala. Rămâneau lipiți de tabloul acela în permanentă schimbare, înțepeniți într-un microunivers cu personaje aproape palpabile și vii. Le simțeam respirația timidă pe pleoape în timp ce vedeam cum cădeau ușor, fără voia mea, afundându-mă în scaunul cald cu sunete metalice. Mă vedeam lipită de asfalt, cu ochii spre cer, ascultându-le la nesfârșit, fără să simt foame sau sete sau frig... fără să simt.

 
« StartPrev12345678910NextEnd »

Page 5 of 18065

Sondaj

Ce părere aveţi despre acest site ?
 

Cine este online

We have 518 guests online

Statistici Site

  • 3705 registered
  • 0 today
  • 0 this week
  • 212 this month
  • Last: GkadmirFlum
Ulti Clocks content

Reclama Dvs

Librarie Online. Zilnic ultimele carti noi, promotii si reduceri. Carti pentru fiecare cu livrare din stoc.

Site Gazduit De

armand-productions3

 


feed-image Feed Entries

Poemul din metrou